3,019 matches
-
de mult, eu sunt în vârstă, și nimic aproape nu s-a schimbat. Nu mai devreme de anul 2000, izbucniri semnificative de lupte s-au petrecut de-a lungul liniei de control, în timp ce schimburile izolate de focuri au rămas o obișnuință. Pentru ambele țări, Cașmirul este un simbol al identității naționale. Așa cum a făcut de la început, Pakistanul pretinde că suveranitatea Indiei asupra musulmanilor din regiune este ilegitimă, în timp ce New Delhi respinge relevanța religiei pentru suveranitate. Deoarece pakistanezii sunt nemulțumiți de statu
Memorandum către președintele ales by MADELEINE ALBRIGHT () [Corola-publishinghouse/Science/999_a_2507]
-
pd2): T67 un tip destul de înalt [pd1], cu părul roșcat [pd2]... Se îmbracă țipător [pd3] și fumează trabucuri [pd4]. Propozițiile-enunțuri pd3 și pd4 sînt de ordinul acțiunii. Ele corespund unui mod de descriere prin acțiune, recurgînd la predicate funcționale ale obișnuinței. A descrie un personaj prin acțiuni prezentate ca obișnuite înseamnă a face din ele proprietățile persoanei sau personajului. Din pd3, interlocutorul britanic trebuie să deducă: el este (proprietate) vulgar, iar din pd4: este un fumător de trabucuri (și nu de
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
niciodată cu jocurile populare. Se vede uneori că se întâlnesc, dar niciodată nu se confundă. Sprinterul sau maratonistul timpurilor moderne nu este deloc descendentul direct running footman, acești valeți care îi făceau să concureze pe gentlemenii englezi și la care obișnuința de a face curse pe jos, pentru a elibera trecerea mașinilor stăpânilor lor, reprezenta un antrenament regulat și picioare de fier. Și dacă se imaginează greu astăzi practicarea unui sport, în care rolurile și locurile pe teren vor fi atribuite
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
și cea a geometrilor. Capitolul 1 Memoria colectivă la muzicieni 1 Amintirea unui cuvînt se distinge de cea a unui sunet, natural sau muzical, prin faptul că primului îi corespunde întotdeauna un model sau o schemă exterioară, fixate fie în obișnuințele fonetice ale grupului (adică pe un suport organic), fie sub formă imprimată (adică pe o suprafață materială), pe cînd cei mai mulți oameni, cînd aud sunete care nu sînt cuvinte, nu le pot compara cu niște modele care să fie pur auditive
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
și un efort la fel de mare ca și unei persoane care nu a ascultat și nu a reținut decît foarte puține arii. Mai mult, primul s-ar putea să aibă mai multe dificultăți decît celălalt în asimilarea limbajului muzical, deoarece vechile obișnuințe vocale încă n-au dispărut. Cu alte cuvinte, există două modalități pentru a învăța să reții sunetele, una populară, cealaltă savantă, iar între ele nu este nici un raport. Cum ne amintim o arie dacă nu sîntem muzicieni? Să luăm în
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
în anumite privințe, am rămas în contact cu grupul și capabili să ne identificăm cu el și să ne confundăm trecutul cu al său. La fel de bine am putea spune: trebuie ca din acel moment să nu ne fi pierdut nici obișnuința, nici puterea de a gîndi și de a ne aminti în calitate de membri ai grupului din care noi și acest martor facem parte, adică să privim din punctul de vedere al grupului și să folosim toate noțiunile comune membrilor săi. Să
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
camera la lumina zilei ca să ni le amintim: ar trebui ca, totodată, să ne gîndim la tristețea, surpriza sau neliniștea [de atunci. Dar impresiile provocate de călătorie și de intrarea în acea cameră se explicau prin cursul reflecțiilor noastre, prin obișnuințele de gîndire și simțire care ne legau de alt grup de oameni decît cei care ne însoțeau, adică de cursul gîndurilor așa cum rezulta nu numai, și nici în primul rînd, din perceperea obiectelor, ci din diferitele evenimente, recente sau mai
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
perioada de zece, cinci-sprezece sau douăzeci de ani de după înfrîngerea din 1870-1871, o atmosferă psihologică și socială unică, pe care n-am putea-o regăsi în vreo altă epocă. Părinții mei erau francezi ai acestei epoci, atunci au deprins anumite obișnuințe și au căpătat anumite trăsături care au făcut apoi mereu parte din personalitatea lor și care probabil că mi s-au impus de mic în atenție. Nu mai este așadar vorba de date și fapte. Desigur, istoria, fie și contemporană
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
locurilor și chiar în modurile de a gîndi și a simți, păstrate inconștient și reproduse de anumite persoane în anumite medii. De obicei, nu le observăm. Dar e suficient să ne îndreptăm atenția spre ele ca să ne dăm seama că obișnuințele moderne au baze vechi care se manifestă în diverse situații. Uneori trebuie să mergem mai departe ca să descoperim insule ale trecutului conservate în întregime, se pare, încît ne simțim deodată transportați cu cincizeci sau șaizeci de ani în urmă. În
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
pe care le văzusem în gravurile din Al Doilea Imperiu și îmi imaginam că, din pricina izolării și a îndepărtării, francezii care veniseră să se stabilească aici după cucerire și copiii lor au trăit, probabil, după un fond de idei și obișnuințe care datau din acea epocă. În orice caz, aceste două imagini, reale sau imaginare, se întîlnesc în mintea mea cu amintiri care mă leagă de medii asemănătoare: o mătușă bătrînă pe care o vedeam într-un astfel de salon, un
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
de secol aspectul urban s-a schimbat mult, mai sînt cartiere, străzi și grupuri de case din Paris care contrastează cu restul orașului, păstrîndu-și fizionomia de odinioară. De altfel, locuitorii seamănă cu cartierul sau casa lor. Așadar, în fiecare epocă, obișnuințele și spiritul unui grup sînt în strînsă legătură cu aspectul locurilor în care trăiește acesta. Există un Paris de la 1860, a cărui imagine este legată de societatea și cutumele contemporane. Pentru a-l evoca, nu e suficient să căutăm plăcile
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
intervenit știința abstractă, nu memoria. Dar, fără să ne amintim o zi anume, putem să ținem minte o perioadă, și nu e adevărat că amintirea pe-rioadei este pur și simplu suma amintirilor despre cîteva zile. Pe măsură ce evenimentele se îndepărtează, avem obișnuința să ni le amintim sub formă de ansambluri, dintre care se de-tașează cîteodată unele, dar care cuprind și alte elemente, fără să le putem distinge unele de altele sau enumera în totalitate. Astfel, după ce am trecut prin mai multe școli
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
se acomodează destul de ușor, fiindcă acestea sînt în general tradiționale și fiecare an, fiecare zi se prezintă cu aceeași structură temporală ca și precedentele, asemenea unor fructe crescute în același pom. Nu putem să ne plîngem că ne sînt deranjate obișnuințele. Constrîngerea pe care o suportăm este de altă natură. Mai întîi de toate ne apasă uniformitatea. Timpul este divizat în același mod pentru toți membrii societății. Or, poate să ne displacă faptul că în fiecare duminică orașul capătă un aer
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
fără ca între ele să existe o linie de demarcație net marcată. Dar aceasta este chiar condiția memoriei sau, mai degrabă, a acelei forme a memoriei care este singura cu adevărat activă și psihică și care nu se confundă cu mecanismul obișnuinței. Memoria (înțeleasă în acest sens) nu stăpînește stările trecute și ne redă realitatea lor de altădată numai datorită faptului că nu le confundă nici între ele, nici cu altele mai vechi sau mai recente, ceea ce înseamnă că se sprijină pe
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
traversăm o perioadă de incertitudine, de parcă am fi lăsat în urmă întreaga noastră personalitate: iată cît de adevărat este că imaginile obișnuite ale lumii exterioare sînt inseparabile de eul fiecăruia. Nu e vorba numai de greutatea de a ne schimba obișnuințele 148. De ce ne atașăm de obiecte? De ce dorim ca ele să nu se schimbe deloc și să continue a ne ține companie? Să dăm la o parte orice considerație de comoditate sau de estetică. Rezultă că anturajul nostru material poartă
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
Nu greșim afirmînd că ele formează în jurul nostru un fel de societate mută și imobilă. Le înțelegem deși nu ne vorbesc, deoarece au un sens pe care-l descifrăm cu ușurință. Imobile nu sînt decît în aparență, căci preferințele și obișnuințele sociale se transformă, iar dacă ne plictisim de o mobilă sau de o cameră e ca și cum obiectele înseși ar îmbătrîni. E adevărat că, pentru perioade destul de lungi de timp, predomină impresia de imobilitate, ceea ce se explică atît prin natura inertă
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
orașul și să reconstruiască altul pe același amplasament, după un plan diferit; dar, dacă pietrele se lasă transportate, nu la fel de ușoară este modificarea raporturilor dintre pietre și oameni. Cînd un grup uman trăiește mult timp într-un ambient adaptat la obișnuințele sale, nu doar mișcările, ci și gîndurile sale sînt reglate după succesiunea imaginilor materiale care-i prezintă obiectele exterioare. Suprimați acum parțial sau modificați direcția, orientarea, forma, aspectul caselor, al străzilor, al pasajelor sau schimbați numai locul pe care-l
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
pasivitatea materiei inerte. Pentru ca această rezistență să se manifeste, trebuie ca ea să-și aibă originea 166 într-un grup. Să nu ne lăsăm înșelați. Desigur, e inevitabil ca transformările unui oraș și simpla dărîmare a unei case să deranjeze obișnuințele cîtorva indivizi, să-i tulbure și să-i deconcerteze. Cerșetorul orb caută pipăind colțul unde-i aștepta pe trecători. Celui care se plimba îi pare rău după aleea cu copaci unde ieșea să ia aer și se întristează văzînd cum
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
în Memoria colectivă merg chiar pînă la notele făcute în elaborarea Cadrelor, în 1923. Unul dintre punctele de ple-care teoretice ale lui Halbwachs constă în folosirea împotriva lui Bergson (încă de pe vremea Cadrelor) a cărții lui Samuel Butler, Viața și obișnuința, tradusă de Larbaud în 1922. Maurice Halbwachs nota malițios că teoria bergsoniană a memoriei duble era prezentată aici încă din 1877 (Les Cadres, Albin Michel, Paris, 1994, p. 99, n. 1). Dar în special un text al lui Butler, nereluat
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
gîndire socială 145 (V142) din care fac parte indivizii 146 (V143) de evenimente, de figuri, de acte gîndirii. 147 (V144) Oare nu-i adevărat că, atunci cînd survine o schimbare în viață... 148 (V145) Faptul nu constă doar în schimbarea obișnuințelor și reacțiilor noastre motrice, dar dacă un tablou a dispărut altul i-a luat locul. Să ne oprim totuși la semnificația lor. 149 (V146) De ce în romanele lui Balzac descrierea zidurilor, a aspectului interioarelor (ferestrele unei pensiuni de familie din
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
să se gândească la cancer? Ultimul care ar fi făcut-o eram eu. Mă aflam în deplină maturitate și, de ceva vreme, luasem toate măsurile necesare unei vieți echilibrate. Controlam strict alimentația, iar mersul pe jos și exercițiile fizice deveniseră obișnuință cotidiană. Dobândisem disciplina lor încă din adolescență, când fusesem campion județean la tenis de masă, tenis de câmp și atletism. Numai o pasiune mai mare m-a împiedicat să încerc o carieră sportivă. Prin urmare, îmi făcusem bine lecțiile. Plin
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
elen“ nu e de natură să ne surprindă, într-o vreme atât de propice amfibiilor de orice fel. Sunt, s ar putea zice, neologisme „în anteriu“ - o expresie a dorinței noului care îmbracă hainele vechiului: din comoditate, din prudență, din obișnuință. O egală incapacitate de asimilare, deși cauzele și rezultatele diferă, evidențiază neologismele „în frac“ sau, mai bine spus, cele „în redengotă“. Prefer a doua denumire pentru că reflectă nemijlocit fizionomia unei serii masive de cuvinte, în formele uzuale ale deceniilor 4-6
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
rău, părinte, să-ți pui mintea cu copiii.“ Faptele se petreceau în 1823; fără cunoașterea lor, nu am înțelege tonul polemic al prefeței din 1828 și nici structura ei dialogică. Așa-zisul „interlocutor imaginar“ de acolo, cum îl numim din obișnuință, nu e deloc un produs al imaginației. Prin Gramatica românească tipărită la Sibiu în 1828, simplificarea ortografică inițiată în clasele de la Sf. Sava ajunge la cunoștința generală. Dar în ce consta exact această simplificare, prea bine nu se știe nici
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
acțiune susținută și de către autori care aveau aceleași interese și care în definitiv și-au forțat clientela să se familiarizeze cu un obiect literar ce, fără îndoială, la început a derutat-o dar, foarte repede i-a intrat apoi în obișnuință. În felul acesta se explică faptul că înainte de 1500 cartea devenise un produs de consum destul de obișnuit anticipînd în total o cifră de aproximativ 20 de milioane de exemplare, iar pînă în 1600, aproape 200 de milioane; la sfîrșitul secolului
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
germană și, prin cultură, sînt european, adică cetățean al lumii."230 Această artă de-a încurca lucrurile nu este, din nefericire, la îndemîna tuturor și în concluzie, influența concepției național-culturale trebuie raportată nu atît la intenția autorilor ei cît la obișnuințele de limbaj și la reprezentările de sine pe care le poate confirma. În esență, este evident că însuși Fichte concepe naționalitatea și cetățenia germană în sensul unei linii biologice sau etnice comune: adică în virtutea a ceea ce se numește dreptul sîngelui
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]