2,880 matches
-
grav, nu cumva calci pe urmele lui Vlad, construindu-ți și tu o poză? Aș vrea eu să fiu ca scriitor măcar pe jumătate din cît e Vlad ca inventator. La revedere, Petre! Cobor în fugă pînă la etajul următor, obsedat de același gînd: Livia... Dacă n-ar fi fost noaptea aceea, poate n-o cunoșteam. Am muncit mult atunci. Era într-o sîmbătă spre duminică. Imediat ce-am ajuns acasă de la serviciu, m-am culcat. M-am trezit după trei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
soție..., o familie..., căldura căminului... Îți mai amintești de Poieni? mă întreabă el, schimbînd tonul. Da. Acolo era fînul de coasă al satului. De ce? Ion oftează prelung: Nu-mi iese din cap o amintire... Mi se pare jenantă, dar mă obsedează, mă chinuie ca un refren care-mi face sufletul să vibreze mereu... Eram mic, dacă aveam cinci-șase ani... Mama făcuse plăcinte la cuptor. A pus cîteva în coș, a luat un ulcior cu apă și mi-a strigat: "Ionică, hai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
făcut în răstimpul acestor două zile, cât nu ți-am scris? Am cumpărat 28 kg. brânză de Brăila și mi s’a făcut de către d na Lemonide și Menaru bulionul; am fost în vizite la localnici. Chestiunea aprovizionării pentru iarnă obsedează pe toți. Și astăzi am alergat prin oraș după pește, ulei de floarea soarelui și untură. N’am găsit încă nimic. Am scris prin Lisette, acasă. Miercuri seara voi fi acasă. Plec de aici la 9 și ajung la 11½
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
făcut scrisorile tale cinci. Nu, nu am primit nimic de la Curtici. Și aici e o lacună. Scrie-mi toată călătoria. Nu mă chinuì. A ajuns o stupidă obsesie: știu că ai ajuns, dar drumul acesta, popasul silit la Viena, mă obsedează. Brodez, bănui, mă agit. Te văd cu bagajele la 12½ noaptea, pe peronul gării, fără bani, neștiind nemțește. Nu, nu vreau să mă gândesc: simt că mă învârtesc în jurul obsesiei și obsesia în jurul meu, ca un inextricabil ghem de îndoeli
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
praful să „crească“, aș putea să mătur sau să nu mă tur, dar știi că, la sfârșit de viață și de carieră, am devenit o persoană ordonată și disciplinată. Deci, ieri curățenie mare, cu zgomotul care a ajuns s-o obsedeze pe d-na C., vecina mea de palier, care tresare speriată, întrebându-se „oare se mută?“ - zgomotul de mobile trase încoace și încolo, ca să pot mătura cum trebuie. Astăzi, o duminică mohorâtă, fără tine, dedicată cu totul gospodăriei; am gătit
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
prostie! E antitalent total. Zero barat. Am fost colegi. Mi-a furat cu nesimțire o idee de-a mea... Se uită la mine, cu ochii îngustați. Aveți haine de-ale lui la Barneys? — Îhm... nu știu, mint. Danny e complet obsedat de ideea de a fi prezent la Barneys. E singurul lucru din lume pe care-l dorește. Și, doar fiindcă eu lucrez acolo pe post de consilier de shopping personalizat, i-a intrat în cap că eu aș putea să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
și părea că nici un subiect nu era de nediscutat. Așa că, în cele din urmă, am tras aer în piept și am întrebat-o ce am vrut întodeauna să aflu - și anume, cum de suportă ca Luke să fie atât de obsedat de Elinor. Da, știu, o fi Elinor mama lui naturală, dar Annabel a fost lângă el toată viața. Ea a fost cea care l-a îngrijit atunci când era bolnav, ea l-a ajutat să-și facă temele și i-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
reuși să scape. Păi... da, bănuiesc că ai dreptate. Doar că... uneori mai și plouă, nu? — Și cu oamenii e la fel. — Adică? — Asta e lumea în care trăim acum. Fiecare nu se gândește decât la propria reflexie. Fiecare e obsedat doar de propria imagine. Și totul e până la urmă total inutil. Gândește-te la tipul ăla din spital. Treizeci și trei de ani - și face atac de cord. Dacă murea? Ar fi putut spune că a avut o viață împlinită? — Îhm... — Eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
jos și eu fac eforturi să nu mă aplec imediat să culeg ce a mai rămas din ele. Becky, ai foarte mare dreptate. — Eu? spun alarmată. Ceva nu e deloc în regulă aici. Suntem prea ahtiați după lucrurile materiale. Prea obsedați de ideea de a avea succes. De bani. De ideea de a încerca să impresionăm oameni care nu vor fi impresionați niciodată, indiferent ce... Se oprește, respirând precipitat. Nu contează decât să fii om cu adevărat. Chiar ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
el cu gura căscată. — Ei... am zis și eu așa! Am glumit și eu... — Becky, eu nu sunt persoana care vreau să fiu. Nu cred că am fost vreodată persoana care am vrut să fiu. Am fost orb. Am fost obsedat prostește de tot felul de lucruri idioate... Haide! spun, strângându-i mâna a încurajare. Ești Luke Brandon! Ești un om de afaceri de succes, ești frumos și bogat... Nu sunt persoana care trebuia să devin. Și problema e că nu știu cine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
urmă. Evident că el era! Nu te preface că n-ai știut că e el! Elinor, de ce crezi că a muncit de când se știe ca un descreierat? De ce crezi că a venit la New York? Ca să te impresioneze, de-aia! E obsedat de tine de ani de zile! Nici nu-i de mirare că a clacat așa cum a clacat. Sinceră să fiu, având în vedere ce copilărie a avut, mă și mir că a rezistat atât! În clipa în care mă opresc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
geamantane? — E OK, o să plătim bagajul excedentar... Mă întorc spre Luke. Hai, zi. Ce părere ai? Luke nu spune nimic preț de câteva clipe - și îmi stă inima. Am sentimentul cumplit că va redeveni brusc vechiul Luke. Luke cel matur, obsedat de muncă, încăpățânat, omul de afaceri. Apoi el ridică privirea - și în colțul buzelor are un surâs amuzat. — Am de ales? — Nu, spun și îl apuc de mână, ușurată. N-ai. Plecăm în jurul lumii! O să fim turiști! — Ultimele două sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
N. Roșu, Orientări În veac, 1937 ; <endnote id="cf. 693, I, p. 134"/>). Codreanu, Moța, Roșu & co. Își luaseră probabil ca model pe Adolf Hitler. Petrecându-și anii tinereții (1907-1913) În Viena ultranaționalistă a primarului antisemit Karl Lueger, Hitler era obsedat de teoria tipic vieneză (formulată și În Mein Kampf, 1924) conform căreia, chipurile, Ostjuden practicau „comerțul cu carne vie” În Europa Centrală, aducând din estul continentului prostituate evreice care infectau sângele arienilor cu morbul sifilisului <endnote id="(278, p. 473
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Aderca] ironizează rezistența, glorificând Într-un cuvânt defecțiunea și dezertarea.” Pentru G. Călinescu, motivul acestei atitudini a scriitorului n-ar fi „lașitatea” evreilor, ci „pacifismul” lor, ceea ce schimbă nuanța, dar păstrează esența : „Ca mai toți scriitorii evrei, F. Aderca este obsedat de umanitarism, pacifism și cele lalte aspecte ale internaționalismului” <endnote id="(130, pp. 790-791)"/>. Glosând pe marginea romanului Vagabonzii (1934) de Emil Dorian (participant și el la luptele de la Mărășești) - roman a cărui acțiune se petrece tot În timpul primului război
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
nu a dispărut complet din mentalul colectiv. În epoca modernă, ea se regăsește și În literatura cultă. În 1935, de exemplu, scriitorul Victor Papilian publica În revista Gândirea (condusă de Nichifor Crainic) nuvela Ura. Protagonistul povestirii - evreul Goldenfun Zanwel - este obsedat de ideea stăpânirii Întregii lumi, printr-un sistem universal bazat pe teoriile lui Marx, Freud și Einstein. El Încearcă să strângă toate crucile din cosmos, ca să le dea foc (67, p. 188). 293. „E un erou, măcar că e ovrei” : astfel
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
îl va convinge pe Hitler că, România era aliatul Reich-ului, mai fidel decât Ungaria, și în aceste condiții putea fi recuperată Transilvania de Nord. Dacă Germania dăduse acest teritoriu românesc Ungariei, tot ea era în măsură să-l restituie României. Obsedat de această convingere, Antonescu avea să trimită trupele române până la Stalingrad și în Caucaz, loialitatea în alianță, fără un tratat, a fost considerată de Antonescu ca un instrument diplomatic mai eficace decât orice document contractual. La sfârșitul lunii iulie 1941
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
la un rînd și jumătate notele), dar îndoiala începe să mă cuprindă. Doar în ziua de 28 august (64 ani de la înmormîntarea lui Hasdeu), cînd am predat cartea la editură, m-am simțit puțin ușurat. Dar această coincidență teribilă mă obsedează. Ultima frază, la ultimul capitol, am scris-o pe 25 august (64 ani de la moartea lui Hasdeu). Ce să fie oare? Deoarece vreau să pun scrisoarea la poștă în dimineața asta, las multe lucruri pentru altă dată. în legătură cu rocada, te
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
și de lucru. Eu simt demult că nu le mai am, și asta îmi creează o stare generală proastă... Vei înțelege asta și din faptul că hîrtia pe care îți scriu este din Arhiva „Ibrăileanu”. Deci Ibrăileanu, prin tot, mă obsedează în continuare... În măsura în care pot lucra, acum lucrez la cursul general de literatură (în vederea litografierii) și la un curs special de istoria criticii literare românești (sec. XIX). Universitatea va fi recunoscătoare, dacă nu cumva vom rămîne fără posturi cu mult înainte de
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
există nici o acțiune mai modestă, nici un gest mai relaxat, nici un moment în care povestea să curgă pur și simplu. E o lume supraîncordată muscular, supracontrolată cromatic, închisă, fără aer deci și fără suflu epic. Pare lumea interioară a unui adolescent obsedat de culturism, dependent de jocuri video și chinuit de tot felul de năluci venite de pe tărîmul mitic al Sexului Murdar. într-un fel, asta și este : o adaptare fidelă (realizată de Zack Snyder) a unei benzi desenate de Frank Miller
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
umbră, nutrind speranța zadarnica de a restaura regimul burghezo-moșieresc.". Iată o frază cheie pentru toata existența lui Ion Iliescu. Dușmanul viclean și înverșunat, care uneltește din umbră, nutrind speranța de a restaura regimul burghezo-moșieresc, o imagine stereotip care îl va obseda pe Iliescu până în decembrie '89 (când el cerea colaboratorilor să "se împiedice această alunecare periculoasă spre dreapta", care era Revoluția Română sau în 28 ianuarie ori 13-15 iunie '90, cănd Ion Iliescu le mulțumea minerilor. Căci PNȚCD, PNL ori Corneliu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
care ți-am pus-o astă-vară când urcam spre cer: De ce se spune că fluturii trăiesc doar o zi și seara mor? Nu le-am văzut cadavrele nicăieri. Unde sunt fluturii morți? Prefer să-i cred nemuritori. De ce oare mă obsedează asta? Între Olimpia și Madrid Mănăstirea Kesariani - l4 august 1992 - Athena Ne-am sculat la 6.30. Domnul H., gazda noastră, ne-a adus cu mașina la mănăstire. Aici este mai răcoare. Căldura din Athena ne-a moleșit toate zilele
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
al personajului (total). Ce se vede pe scenă - un crâmpei al vieții. Fiecare creează, și când creează, crede. Chiar dacă nu sunt valoroși. Patetism. Cred în perfecțiunea lor. Când s-a hotărât să pună acest Cehov, Alexander a început să fie obsedat de piesă. Tot ce i se întâmplă în viață este legat de Livada. Actorii să se introducă în ambianța decorului, costumelor și recuzitei. Toate personajele au o muzicalitate. Textul e o melodie. Gândirea e cinematografică. Se creează spații ale conversației
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
Acest lucru face ca memoria vizuală să ajute memoria afectivă, realizându-se astfel o simbioză care va pune în mișcare întregul mecanism al creației propriu zise. Așa e, pe scenă trebuie să simți ca-n propria casă; dacă ești mereu obsedat de ce se întâmplă dincolo de rampă, nu vei afla confortul de care ai nevoie pentru a deveni normal, adevărat, uman, așa cum îi place spectatorului să te vadă. În ultima vreme, ultimele roluri pe care le-am construit pe scena Naționalului
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
de nori conturați cu înfricoșătoare precizie de o sacră lună plină, în noaptea care a urmat, am stat la fereastră mult timp, fumând dezorientat, contemplând panorama nocturnă a orașului căruia ADA i se dăruise mai bine de douăzeci de ani, obsedat de cadența necruțătoare a versurilor lui Rilke: „...Și orice lucruri cărora mă dau Devin bogate și mă cheltuiesc.” Știam că va muri, dar, în buzunarele veșnic sparte ale sinelui, îndesasem bine gândul că asta se va întâmpla „mai încolo”, mai
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
ce-ți poți dori - coloane deformate, puternic afectate de trecerea timpului, mormântul lui Absalom, cu acoperișul rotund și un horn ciudat, care se Îngusteaz) spre vârf. Șiruri de morminte În toate direcțiile, la nesfârșit. Un lucru deosebit, care te poate obseda, Îl constituie Înmormântarea, bocetele și somnul de veci sub zidurile Ierusalimului, așteptând ca trompetele s) sune, anunțând venirea lui Mesia. Câteva g)ini ale arabilor scurm) În praf și ciugulesc. Nici unul dintre ou)le servite la micul dejun nu a
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]