142,832 matches
-
substanță și o prăpastie stilistică. Laudele aduse lui Ceaușescu și comunismului erau la el întotdeauna crispate; încerca să construiască ceva mai mult decît un omagiu, strecura mereu adevăruri incomode, dar lumea nici nu mai era atentă la asemenea detalii: în ochii opiniei publice, scriitorul fusese definitiv clasat printre colaboraționiștii profitori și irecuperabili. Prozatorul strălucit trebuie să fi citit cu o teribilă acuitate această sentință în privirile tuturor. Ce credea cu adevărat Titus Popovici despre Ceaușescu vedem cu toată claritatea din cărțile
Doar talentul e de-ajuns? by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/11713_a_13038]
-
a efectuat o lungă și periculoasă echilibristică: între a beneficia din plin de avantaje exorbitante în raport cu ceilalți muritori, dar, în același timp, de a se compromite cît mai puțin prin scris. Rezultat: mefiența continuă a autorităților, paralel cu discreditarea în ochii intelectualilor adevărați. Există, din păcate, o întreagă legiune de scriitori români care au adoptat în perioada comunistă stilul de comportament Titus Popovici, montînd la nesfîrșit o existență bazată pe double face : în diferite grade, consecințele au fost întotdeauna lamentabile. De
Doar talentul e de-ajuns? by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/11713_a_13038]
-
mai rapide) afirmativ și-i plăcea să-i încarc brațele, pe la sfârșitul lui aprilie și-n primele zile de mai, cu multe crengi de liliac, multe de tot, ostentativ, ridicol, absurd de multe și-i plăcea să-și încrețească nițel ochii, surâzând, să-și scuture părul (lung și șaten foarte deschis, îl purta lăsat pe umeri) și să sporovăiască (...), dar îngăduindu-mi, din plin, absolut, covârșitor, definitiv, să fiu (...) alături de ea fericit" (p. 20-21). Fraza euforică se întinde pe mai mult
N. Steinhardt îndrăgostit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11724_a_13049]
-
în anii optzeci, o trilogie Cehov... cobor niște scări și, pe un perete, o imagine aiuritoare din Pescărușul, cred, o fotografie veche, patinată, cu marginile rupte, conservată sub sticlă, o fotografie de grup din spectacol. Mă apropii, mă uit în ochii actorilor, la expresia lor. Mă emoționez. Mi se pare că la zilele Harag, organizate de Tompa acum cîțiva ani la Cluj, au venit și cîțiva actori de aici să evoce numele și memoria acestui artist mare, regizor special, prea discret
Patima Medeei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11705_a_13030]
-
beneficia de terapie având și posibilitatea să practice diverse sporturi. Cum ar fi ? Mă voi interesa. Acum, într-un reportaj tv transmis de pe funesta mare bănățeană, domnul Prim-ministru Tăriceanu le zice cu asprime nu tocmai părintească unor sinistrați în ochii cărora abia mai pâlpâie o luminiță de speranță: -Ce vreți să facem? Să ridicăm un hotel acum? Se vede pe fața domniei sale că e iritat, și are dreptate: păi, ce, bănățenii sunt ciobănești germani să li se construiască hoteluri ? Asta
Natură vie cu prim-ministru by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11735_a_13060]
-
ce, bănățenii sunt ciobănești germani să li se construiască hoteluri ? Asta e culmea! Cu ce bani, din moment ce numai pentru Barul de la Palatul Parlamentului s-au cheltuit 47 de miliarde de lei ? Hî ? Panoramare: apă tulbure și amenințătoare cât vezi cu ochii. Și un câine înotând - viață de câine de-al nost'... -Schimbă-l pe Etno Tv, îmi zice Haralampy, să mai auzim o muzică faină... Dar și acolo e jale mare: "Odată, pe înserat,/Ilie era beat,/Iar frumoasa lui Marie/Era
Natură vie cu prim-ministru by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11735_a_13060]
-
am povestit lui Georgică întâlnirea din aprilie 1963, îmi spusese că Vinea îl lăsase și pe el să vorbească, tot așa cum începusem și eu să-i vorbesc întruna despre Balzac. Și că, tot așa, părea oarecum sfios, ascultându-l, în timp ce ochii lui viorii, înguști, sclipitori păreau că se amuză de ceea ce aude. În plus,... dar asta nu i-am mai spus-o autorului Troicii amintirilor, și mă văd silit să o spun acum, in extremis; ceva greu de numit, un fel
Ion Vinea la Mogoșoaia (12 aprilie 1963) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11725_a_13050]
-
asta nu i-am mai spus-o autorului Troicii amintirilor, și mă văd silit să o spun acum, in extremis; ceva greu de numit, un fel de atenție mărită, un fel de încântare, complice, ca predarea unei ștafete fluide, din ochii privitorului în ochii celui privit... Peste un an, Ion Vinea murea.
Ion Vinea la Mogoșoaia (12 aprilie 1963) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11725_a_13050]
-
am mai spus-o autorului Troicii amintirilor, și mă văd silit să o spun acum, in extremis; ceva greu de numit, un fel de atenție mărită, un fel de încântare, complice, ca predarea unei ștafete fluide, din ochii privitorului în ochii celui privit... Peste un an, Ion Vinea murea.
Ion Vinea la Mogoșoaia (12 aprilie 1963) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11725_a_13050]
-
reușesc, fără filistinisme, să informeze și să ne provoace, eventual, o reacție. De altfel, în "ocolurile" aproape literare și în consemnările "dure", economicoase, miza este aceeași: orice schimbare de atitudine începe cu o privire de-aproape. Privirea aceea, cînd de "ochi" al camerei de filmat, cînd de om înțelegător și atent, se oprește, în largi rotocoale, pe decupaje semnificative din realitatea "obscură" pe care credem, de multe ori, că o putem îndepărta întorcînd, simplu, capul. Ruxandra Cesereanu are înțelepciunea, dacă o
Firesc, despre ceilalți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11717_a_13042]
-
sunt ultimele două scrieri ale lui Jules Verne care încorporează elemente românești. în prima românului Claudius Bombarnac, reporter la "XX Sičcle", i se alătură pe traseul transasiatic (Tiflis-Pekin) alți conaționali, frumoasa modistă Zinca, "o blondă de 22-23 de ani, cu ochii negri caracteristici tipului românesc" și logodnicul acesteia Kinko (probabil Cincu, notează I.H.), personaje pitorești prezentate de autor cu vizibilă simpatie. în Frumoasa Dunăre galbenă (într-o primă versiune: Pilotul de pe Dunăre) sunt evocate Porțile de Fier, râul Cerna, orașele Giurgiu
Jules Verne și românii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11714_a_13039]
-
am lipsit eu din birou, Callie s-ar putea să fi aruncat o privire, pe furiș, la dosarul ei. Dar n-a înțeles ce scria acolo. - Și-atunci ce-ar fi putut s-o facă să plece? întrebă Tessie. Avea ochii mari, imploratori. - A interpretat greșit lucrurile, răspunse Luce. Le-a simplificat prea tare. - Am să fiu sincer cu dumneavoastră, doctore Luce, spuse Milton. În acel bilet pe care l-a lăsat fiica noastră v-a numit mincinos. Aș vrea să
De curînd în librării - Jeffrey Eugenides - Middlesex by Alexandra Coliban-Petre () [Corola-journal/Journalistic/11707_a_13032]
-
stupefiată, avea curajul să încerce să se împace cu biletul pe care-l lăsasem. Era imposibil ca mama mea să se gîndească la mine ca la altceva decît fiica ei. Gîndurile ei se învîrteau în cerc, iar și iar. Cu ochii întredeschiși, Tessie privea în dormitorul întunecat care sclipea și scînteia prin colțuri și vedea înaintea ei toate obiectele care-mi aparținuseră sau pe care le purtasem. Toate păreau să stea, unele peste altele, la picioarele patului ei - șosetele cu fundițe
De curînd în librării - Jeffrey Eugenides - Middlesex by Alexandra Coliban-Petre () [Corola-journal/Journalistic/11707_a_13032]
-
prima oară, în drum spre casă, soția lui, Zoë, nu va putea să-l mai compare cu Milton în detrimentul său? Nu pot răspunde la astfel de întrebări. Cît despre mama, era sedată și nu-și amintește decît că presiunea din ochii ei făcea ca fața părintelui Mike să pară alungită straniu, ca a unui preot dintr-un tablou de El Greco. Noaptea Tessie dormea cu întreruperi. Din cauza panicii, se tot trezea. Dimineața făcea patul, dar după micul dejun se ducea uneori să
De curînd în librării - Jeffrey Eugenides - Middlesex by Alexandra Coliban-Petre () [Corola-journal/Journalistic/11707_a_13032]
-
un tablou de El Greco. Noaptea Tessie dormea cu întreruperi. Din cauza panicii, se tot trezea. Dimineața făcea patul, dar după micul dejun se ducea uneori să se întindă din nou, lăsîndu-și papuceii albi aranjați frumos pe covor și trăgînd jaluzelele. Orbitele ochilor i se întunecaseră, iar venele albastre de la tîmple îi pulsau vizibil. Cînd suna telefonul, simțea că-i plesnește capul. - Alo? - Nici o veste? Era mătușa Zo. Tessie se dezumfla. - Nu. - Stai liniștită. O să apară ea. Vorbeau un minut și apoi Tessie
De curînd în librării - Jeffrey Eugenides - Middlesex by Alexandra Coliban-Petre () [Corola-journal/Journalistic/11707_a_13032]
-
de atunci a dat năvală peste mine. Pe scenă, dincolo de cei cîțiva protagoniști, toți foarte buni, fără să iasă o secundă din convenția stabilită de regizor, se adună, se alcătuiesc coruri. Femei, bărbați, tineri. Mă frec de multe ori la ochi. Dincolo de costum, de îmbrăcămintea propriu-zisă, amărîtă, uniformizatoare, proletară, kitschoasă, descopăr chipuri, atitudini, înflăcărări de atunci. Aș zice chiar credința. În cuget și-n simțiri. Un fior pe șira spinării mele. Un zîmbet tîmp în colțul gurii. În pauză, holul teatrului
Gaura din steag by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11729_a_13054]
-
lui, pe care am intrat, senină, inocentă, în lumea imaginilor, desenelor, consistențelor, mirosurilor, materialelor de toate felurile. Cu sfiala și uimirea lui Alice din țara minunilor. Am văzut la Craiova, în cîteva nopți, desenele Ștefaniei Cenean. Linii, tușe, chipuri, portrete, ochi negrii, păr negru, dominante de albastru. Danaide. Sau una singură, aceeași. M-au impresionat și m-au emoționat. Păreau o pilulă fundamentală, concentrată, a istoriei. Ele mi-au răsărit în amintire și m-au însoțit în Palatul Sternberg din Praga
Despre stări by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11751_a_13076]
-
prelungirile lui se găsesc pretutindeni: în artă, în literatura ieftină, în producțiile mass-mediei, în spectacolul și dialogurile străzii, în casele vecinilor, cu alte cuvinte, în viața de toate zilele. Florile artificiale și anumite produse sintetice care încearcă să-ți ia ochii sînt considerate kitsch tocmai pentru că și ele vor să pară ceea ce nu sînt; după cum o venerabilă matroană care se îmbracă în rochițe scurte ca la 20 de ani, comportîndu-se ca și cum ar mai fi ceea ce a fost cîndva, obține rezultatul opus
Kitsch-ul în viața de toate zilele by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/11738_a_13063]
-
au devenit tragedia întruchipată, fiindcă fețele multora nu mai exprimă deznădejdea, ci o resemnare-muțenie, în fața unei forțe împotriva căreia nu au cum și cu ce arme să lupte... Cine știe numărul exact al oamenilor și animalelor rămase fără adăpost, în ochii cărora se citește spaima de moarte ? Un câine, un "Ciobănesc" uriaș, se lasă purtat pe brațe către platforma unei remorci; un cocoș - paradoxul paradoxurilor - stă pe un acoperiș de casă, inundată până la jumătatea ferestrelor, și cântă. Poate strigă după ajutor
Urgia apelor și a unei simulări by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11756_a_13081]
-
până la jumătatea ferestrelor, și cântă. Poate strigă după ajutor, poate cheamă zorile unui cer albastru, fără urgia ploilor, poate e chiar modul său de a cere Providenței clemență... Doar femeile, încă mai pot plânge, tot mai greu: glasurile sunt gemete, ochii sunt secătuiți de lacrimi; bărbații au fețele împietrite de tristețe... Ce li se mai poate spune acestor oameni aciuiți - pentru câtă vreme ? - la prieteni, la rude sau la vecini binevoitori înțelegători ai nenorocirilor ? Învierea Mântuitorului Isus a coincis în acest
Urgia apelor și a unei simulări by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11756_a_13081]
-
ins cuminte în nebunia lui, până la proba contrarie (Anghel): toți aceștia au câte un Antipa al lor, creat și modelat în acord cu propria imaginație, cu fantasmele personale. Oglinda veche și misterioasă refuză să reflecte imaginea eroului; și numai în ochii inteligentelor patrupede (cuplul canin Eromanga-Argus) acesta e văzut la scară reală... Ambiguitatea lui, structurală, este marcată așadar și printr-o încețoșare a perspectivei, printr-o diminuare a capacităților perceptive. Martorii oculari își pierd astfel credibilitatea naratologică, lansându-se în speculații
Viața e în altă parte (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11723_a_13048]
-
scară reală... Ambiguitatea lui, structurală, este marcată așadar și printr-o încețoșare a perspectivei, printr-o diminuare a capacităților perceptive. Martorii oculari își pierd astfel credibilitatea naratologică, lansându-se în speculații fanteziste asupra a ceea ce au văzut, de fapt, cu ochii lor. Dacă Antipa (de ani 33) e un Isus în negativ, un profet al morții, Pașaliu, Viziru și alți câțiva sunt niște evangheliști buimaci, cu frunțile frământate, inutil, de-a lungul întregului roman. Iar moartea mentorului lor, venită cu ciocanul
Viața e în altă parte (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11723_a_13048]
-
își arată excepționale resurse prozastice. Frazele ample, savant construite, se deschid către toate zările lumii românești din anii comunismului, coborând totodată pe scara timpului și recuperând fragmente vechi, alterate și mutilate de noua societate. Lucruri mărunte care tulbură și încântă ochiul naivului și amintesc aerul altei lumi în sufletul unui mincinos", cum apare scris într-un caiet al lui Viziru. Ele apar în pagină prin lungile descrieri inserate în miezul acțiunii, ori prin translări subtile de la momentul actual, proletar. Scriitura de
Viața e în altă parte (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11723_a_13048]
-
scriitorilor e, de obicei, mai puțin lungă decît chițibușară. Calupuri de întîmplări pasabile, fără vreun chichirez anume, cad pe de lături mult mai adesea decît cine știe ce cornișă ieșită, dintre amintiri, în relief. Un jurnal de prozator poate purta, adică, precum "ochiul" de pictură, mențiunea detaliu. Constantin Țoiu publică, la Cartea Românească, împărțit, în 2003 și-n 2004, un asemenea jurnal pe sărite: Memorii din cînd în cînd. Volumul al doilea își ia, în parte declarat, rolul de cap compas. Închide, altfel
Amintiri cu de-amănuntul by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11741_a_13066]
-
de situații, nostalgic-amabile sau mușcător-colegiale. Proiecte trecute și viitoare, forfotă de mic clan care, dacă nu prea apucă lapte sau carne pe la cozi, măcar mai află ceva noutăți răsuflate, citate, cronici la cărțile tale și la ale altora, urmărite cu ochi critic, toate se amestecă printre amintiri din prima copilărie, scene izolate din viață, momente care trec, precum în vremea lui Caragiale bătrînul, pe sub fereastra vreunei berării. Prinse, la un loc, într-o a doua "secțiune" (după Oameni, locuri, întîmplări), Atelier
Amintiri cu de-amănuntul by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11741_a_13066]