3,729 matches
-
pe locul celei vechi, demolată de comuniști. Și aici a „creat” Tzereteli, care a montat pe ziduri basoreliefuri din metal negru, reprezentând scene biblice. Mi se pare total nepotrivită această combinație, care seamănă mult cu figurile de pe ansamblurile dedicate gloriosului ostaș sovietic... E închis și nu putem vedea interiorul catedralei. Andrei Bodiu apreciază dimensiunile construcției: „E mare, frate, proporții rusești!”. Vorbim despre Biserica Ortodoxă Rusă. Îi spun lui Andrei ceea ce am citit în presă, și anume că patriarhul Alexii ar avea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Andrei. Mă declanșez: de ce Biserica Ortodoxă, atât de servilă pe lângă putere, pe lângă noul Țar Putin, nu are nici o inițiativă privind înmormântarea cadavrului lui Lenin, ținut, deloc creștinește, la vedere într-o piață a orașului? L-am văzut pe Alexii binecuvântând ostașii ruși care plecau să omoare în Cecenia oameni nevinovați, femei, bătrâni, tineri și copii, adică „să apere fruntariile” națiunii... Trecem și pe la Bolșoi și Malîi Teatr. Mult entuziasm pentru cei care n-au mai fost la Moscova, hrăniți cu legendele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Am stat liniștiți aproximativ un an, timp în care n-am putut publica nicăieri, după care am intrat într-un cenaclu oficial, creat de scriitori oficiali și semioficiali din minoritatea germană, pentru că și printre scriitorii germani au fost destui mercenari, ostași fideli ai partidului. Am intrat într-un asemenea cenaclu și l-am transformat foarte curând în cenaclul nostru. Cele mai importante cărți pe care le-am publicat în România au apărut la sfârșitul anilor ’70, începutul anilor ’80, și dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
o scenă de război, iar Titel descrie o scenă în care soldații germani se poartă ca niște bandiți, trăgând cu pușca mitralieră în femei și copii, urcați în copaci, undeva pe un câmp bănățean, în timp de adevărații bandiți fuseseră „ostașii sovietici” care, în marșul lor „de eliberare” a țării românești „de sub jugul fascist”, ucideau civili și violau femeile fără multe ezitări. Le-am reproșat ambilor prieteni aceste „mici inexactități”; în cazul scenei descrise de Titel, soldații nemți se făceau vinovați
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Tăutul logofăt Vornici Jitnicer Medelnicer Vameș Clucer Șătrar Sluger Mânia lui Mahomet.. Alibeg și alți fură omorâți la închisoare. La 19 maiu corăbiile ridică ancorele dela Țarigrad. Mohamet se mută la Adrianopol. Ștefan a închinat Regelui Cazimir 36 steaguri cerând ostași anume p. cetățile mării și oaste cătră graniță. Dar Cazimir merge mai încet decât Sultanul până ce află că Caffa a fost luată de Turci (22 Iunie). Stanciul, Duma și Vlaicu se duc la Matiaș dar și regele ungur e cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cătră graniță. Dar Cazimir merge mai încet decât Sultanul până ce află că Caffa a fost luată de Turci (22 Iunie). Stanciul, Duma și Vlaicu se duc la Matiaș dar și regele ungur e cu încetineală. Alexandru, fratele Doamnei Maria, cu ostași Moldoveni se duce și atacă Mangopul, care se închinase Turcilor, taie pe Isac fratele al doilea. Ștefan propune Genovezilor să le dea sprijin împotriva Turcilor. Neguțătorii stau la îndoială, fricoși. Turci atacă Cafa și Mangopul. Sultanul se întoarce din pricina podagrei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
în vremea cât soții lor sunt departe, așa vârtute au acești oameni. Cristea se duce la un cămătar creștin ca să împrumute parale. Duce amanet un inel de aur și o răcliță de argint cu o bucată de potcoavă dela calul ostașului lui Dumnezeu Dimitrie dela Salonic. Cămătarul cântărește răclița fără potcoavă, arătând că pentru acel fier sfânt și mai presus de orice negoț nu poate da nimic, pe când pentru un argint prost și aur ticălos poate da câțiva zloți împrumut. Vornic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
din părțile oștirii care fusese rânduită acolo ca să păzească țara. Despre existența unui conflict între cei doi domni români relatează și cronicarul turc Tursun-Bei: „voievodul Țării Românești pusese în acea margine (de țară) pe beilerbeiul său împreună cu 7.000 de ostași aleși pentru a-și apăra țara de dușmanul din Moldova”. Deși a admis existența unui conflict între cei doi domni români, I. Ursu a respins afirmațiile cronicarului bizantin, considerând că ele se bazau pe zvonuri ce nu puteau fi controlate
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Nicolești, lângă Miercurea Ciuc. Regele îl răsplătea pe Valentin Theuke „pentru că acest Valentin, pe când în zilele precedente intrasem cu armata noastră în părțile Moldovei și acolo avusesem într-o noapte un conflict cu Ștefan voievod, atunci, în acel conflict, printre ceilalți ostași și slujitori ai Curții noastre, s-a luptat cu un bărbat viteaz, după puterile lui, cu dușmanii.” În alte documente, marii nobili Nicolae Banfi și Nicolae Ciupor erau dăruiți cu castele și moșii, pentru că și-au pus capul ca să-l
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
cu iarba câmpului sau spicele grânelor - campaniile se organizau, de obicei, înainte ca bobul griului să dea în copt, când era numai bun pentru hrana cailor - bulgarii și domnul Țării Românești urmau să asigure furajele pentru animale și hrană pentru ostași. Suleiman ajungea pe pământul românesc după un drum obositor, care durase mai bine de o lună, după cum socotesc toți cronicarii turci. În Țara Românească, el trebuia să-și odihnească și să-și întremeze oastea. De aceea, înaintarea s-a făcut
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
care avea să-i întâmpine pe turci pe valea Bârladului aflăm din Scrisoarea de la Buda că „Pe drumul dintre cele două dealuri, pe unde avea să înainteze (turcii), Domnul a dispus să se taie copacii și i-a întărit cu ostași și tunuri, pe fiecare parte câte zece tunuri cu ordinul ca fiecare tun să tragă șapte împușcături”. S-a interpretat Scrisoarea, în sensul că tunurile au fost așezate „pe ambele dealuri”. Dealurile erau împădurite, nu se puteau așeza tunurile în
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Sfântul ne va ajuta. Referindu-se la marșul oastei otomane, Kemal-Pașa-Zade scria: „Pe drum, oastea prădătoare a fost surprinsă de vremea de iarnă, care, aruncând din arcuri asupra lor săgeți de ploaie, a dat cea dintâi semnul înfrângerii în inimile ostașilor ocrotitori de țări [turcilor]. Așa s-au stricat podoabele lor, asemenea unor grădini; s-a dus prospețimea lor... Torentul de ploaie udându-i de tot pe acei călăreți și slujitori, toți șoimii care zburau în lupte au devenit ca niște
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
a ajuns în dimineața zilei de 10 ianuarie, în locul unde Ștefan se pregătise să-i întâmpine pe turci. Pentru prima dată turcii se loveau de rezistența unui adversar care nu se mai retrăgea din fața lor. „Nelăsîndu-i să se apropie de ostașii care se duseseră acolo [e vorba de turci], el [Ștefan cel Mare] a tras asupra lor din față cu tunuri și puști, cu arcuri și cu zenberecuri. De cele două părți ale sale se aflau păduri, încât nu era cu
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
învăluie oastea moldovenească. Deși turcii se resimțeau după mersurile lungi, în condiții foarte grele, avantajul fizic pe care-l aveau moldovenii și secuii nu putea să suplinească la infinit inferioritatea lor numerică. În aceste momente critice au intrat în scenă ostașii cu surle și tobe de pe dealul opus locului unde se afla Ștefan cu ai săi. Crezând că e vorba de un atac venit din stânga lor, o parte dintre turci s-au îndreptat spre locul de unde venea larma. Văzând că moldovenii
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
că e vorba de un atac venit din stânga lor, o parte dintre turci s-au îndreptat spre locul de unde venea larma. Văzând că moldovenii „nu ies din pădure”. „Atunci, continuă Kemal-Pașa-Zade relatarea, un buluc dintre ei (dintre turci), format din ostași bravi și pentru al căror suflet bătălia era o plăcere, potrivindu-se lui Mihaloglu Ali-bei și punându-și capul în primejdie, s-au ajutat unii pe alții și s-au năpustit asupra oștii ghiaurilor...”. Dlugosz scria că pierderile moldovenilor și
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
s-au călcat în picioare unii pe alții ca niște turme de oi și nici cei viteji și bravi nu au mai putut găsi cale ca să mai lupte. Suleiman pașa nu a putut să-i strângă într-alt loc pe ostașii aceia care se împrăștiau. Oricât de mult s-a străduit și oricât de multe sforțări a depus, el nu a putut totuși să-și închege și să-și rânduiască alaiul.” În 10 ianuarie 1475, Ștefan cel Mare a obținut o
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
și-i alungă până la Dunăre, unde mulți au fost omorâți și mulți oameni de frunte au fost făcuți prizonieri, mulți s-au aruncat în apă ca să scape și s-au înecat”. Și cronicarul turc Sa’adeddin scria că „Cei mai mulți dintre ostașii islamici au murit ca niște martiri și mulți viteji au pierit pe câmpul de bătălie. Hadim <Suleiman> - pașa, care se căia de această ciocnire, a scăpat cu greu de la nenorocirea pieirii”. În analele venețiene se arată că turcii „au fost
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
ce l-a descumpănit pe sultan, care sperase că va găsi grâne și pășuni bogate. Cronicarul turc Sa'adeddin scria că „oastea victorioasă [otomană], necăjită de secetă și foamete, a rătăcit multe zile în acele ținuturi pline de primejdii. Veșmintele ostașilor s-au acoperit de colb și de cenușă, iar nasul și nările lor s-au umplut de praf și de scrum”. Înaintarea s-a făcut cu multă greutate, iar când „ajungeam la popas eram cu toții negrii la față și de
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
fi retras. Având în vedere superioritatea numerică a oastei otomane, o rezistență pe malul Dunării ar fi fost greu de realizat. Nefiind ajutat de nimeni „m-au înconjurat din trei părți și m-au găsit singur pe mine, cu toți ostașii mei împrăștiați, ca să-și apere casele...”. Această relatare, făcută de Țamblac în numele domnului, sugerează că oamenii trimiși după hrană și să-și găsească familiile, în zona în care prădaseră tătarii, nu se întorseseră încă în tabără, informație care nu concordă
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
în măsură să-l descumpănească pe adversar. Sultanul aflând că a început lupta a poruncit beilerbeiului de Rumelia ca, împreună cu beilerbeiul de Anatolia, să meargă asupra dușmanului. Turcii pornesc la atac în bătaia tobelor și în sunetul goarnelor „Dar și ostașii cei cu credință nenorocită, trăgând la rândul lor din tunuri și puști, au făcut să cadă asupra lor (turcilor) o adevărată ploaie de piatră, iar din arcuri și zenberecuri au tras (românii) de parcă ploua”. Asalturile turcilor n-au putut „să
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
carelor ghiaurului.” Kemal-Pașa-Zade precizează: „Bătălia a început pe la amiază, în ziua de vineri (cum stă scris și în Letopisețul lui Ștefan)... Răufăcătorii aceia (românii), fiind oameni ai morții, și-au descoperit capetele și, intrând în luptă, s-au măcelărit cu ostașii islamici până când s-a lăsat seara și soarele a apus... Picioarele dârze ale ghiaurilor nemaiputând să țină, ei au ales calea fugii, părăsind măcelul de pe câmpul de bătălie...”. La Războieni a fost o confruntare crâncenă, cronicarii turci recunoscând ei înșiși
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
și tineri, și oastea cea bună și vitează, și tineri husari viteji s-au prăpădit atunci.” În pisania bisericii de la Războieni, înălțată în 1496, se arată că au fost înfrânți creștinii de păgâni „și au căzut acolo mulțime mare de ostași ai Moldovei”. Grigore Ureche, inspirându-se din vechile letopisețe, scria și el că a fost război „Și multă vreme trăindu războiul, ne ales de îmbe părțile osteniți și turcii tot adăugându-să cu oaste proaspătă și moldovenii obosiți și neviindu-le ajutoriu
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
cu sabia. Astfel, lacătul s-a descuiat”, avea să scrie Tursun-Bei. „Când a pornit la cucerirea Cetății Albe, s-a alăturat taberei victorioase a sultanului și hanul Crimeii, Mengli Ghirai, din renumita familie a lui Ginghizhan, cu 50.000 de ostași”. La 20 iulie, sultanul a pornit împotriva Cetății Albe. „În ziua patra ajungând la Cetatea Albă a asediat-o de pe uscat și de pe apă. Se spune că Cetatea Albă avea muniții nenumărate și grâne și alimente pentru 30 de ani
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
în stepa deschisă din sudul Moldovei, unde turcii, superiori numeric, ar fi obținut fără greutate victoria. Ștefan cel Mare nu putea să strângă mai mult de 40.000 de oameni; or, numai asediul uneia dintre cetăți imobiliza câteva mii de ostași. Deci, unei oști otomane, care ar fi venit în ajutorul asediaților, Ștefan nu putea să-i opună mai mult de 25.000 de oameni. Era un număr mult prea mic față de posibilitățile pe care le aveau turcii. Ștefan n-a
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
și calabalâc, de bună seamă erau ca la 30.000”. Într-un document, din anul 1497, se menționează că armata polonă număra peste 100.000 de oameni. Într-un alt document, efectivul oastei polone este „mai mult de 50.000 ostași de valoare, iar într-o altă scriere se menționau 120.000 de luptători. Johannes de Komorowo scria că Ioan Albert a plecat în Moldova „cu toți oamenii săi și cu multe și mari pregătiri de război (așa încât spuneau unii ostași
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]