3,831 matches
-
restul vieții lui. Era o zi încremenită, fără strop de soare. Începuse să fulguiască. Gongea ieșea din cancelaria domnească, de unde își luase țidula cu rangul de spătar. Bineînțeles, nu dusese niciodată spada domnească, dar ajunsese să comande un grup de ostași tineri, mulți dintre ei luați din garda voievodală. Acestora li se spunea spătărei, iar el devenise spătar prin asociație. Așadar, ieșea din cancelarie când a auzit tropotul cailor. Apoi a văzut călăreții. Aveau blazonul Hunyazilor. Au descălecat, au trimis înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
aerul umed. Cum pe alocuri mulțimea se îmbulzea pe trotuar, Porfiri se simțea împins înainte și trebuia să își potrivească pașii cu al celor din jur, fapt care îi făcea pe trecătorii care se îndreptau spre el să apară ca ostașii unei armate dușmane. Fulgi mici și ascuțiti se învârteau în aer și acopereau totul. Clădirea de la numărul 22, copie fidelă a celei de la numărul 24, aflată dincolo de biserica luterană, avea trei etaje și era situată pe partea de nord a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
care Mihu nu îndrăzni să o destrame. Râdea și Nenea ca un copil râdea. Îi dădu păpușa aceea făcută dintr-o baionetă, pe care fetița o luă ducând-o la piept într-un gest matern înduioșător pentru inimile lor de ostași prinși într-un război pe viață și pe moarte. Fetița acum turuia ceva întro limbă cu totul neînțeleasă, dar ce mai conta. De bucurie Nenea bătu din palme uitându-se la fetița care-i vorbea în continuare păpușii sale. Din
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
care-i vorbea în continuare păpușii sale. Din direcția gorganului pe care de abia îl părăsise, cu un zbârnâit strident, cu aripile mari ca o imensă pasăre de pradă, apăru un avion inamic. Într-o clipă toată vraja se destrămă, ostașii redeveniră ostași. Mihu țipă strident: „La pământ” și se aruncă undeva în latura drumului peste ciulinii care trosniră frângându-se. Avu timp să observe cum Nenea înșfacă fetița în brațe și se repezi din car cu iuțeală spre marginea drumului
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
vorbea în continuare păpușii sale. Din direcția gorganului pe care de abia îl părăsise, cu un zbârnâit strident, cu aripile mari ca o imensă pasăre de pradă, apăru un avion inamic. Într-o clipă toată vraja se destrămă, ostașii redeveniră ostași. Mihu țipă strident: „La pământ” și se aruncă undeva în latura drumului peste ciulinii care trosniră frângându-se. Avu timp să observe cum Nenea înșfacă fetița în brațe și se repezi din car cu iuțeală spre marginea drumului. Pașii lui
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
Știau de mormântul acesta. Mai trecuseră și ziua pe aici. Niță întrebase pe tatăl său, pe când acesta încă mai trăia, cine fusese îngropat acolo iar acesta și răspunsese scurt: „un soldat”. Nimeni nu a spus vreodată cărei armate a aparținut ostașul acela, cei care l-au înmormântat și i-au pus crucea aceea de lemn la cap au considerat că nu asta este important. Murise pentru țara lui și asta conta, nu ostașii declară războaiele ci ei doar mor pentru politica
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
nu a spus vreodată cărei armate a aparținut ostașul acela, cei care l-au înmormântat și i-au pus crucea aceea de lemn la cap au considerat că nu asta este important. Murise pentru țara lui și asta conta, nu ostașii declară războaiele ci ei doar mor pentru politica țării lor. Un ostaș nu trebuie să se întrebe dacă politica țării sale este bună sau rea și moare respectând ordinele. Dar prin moarte devine asemenea tuturor oamenilor, indiferent ce uniformă poartă
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
l-au înmormântat și i-au pus crucea aceea de lemn la cap au considerat că nu asta este important. Murise pentru țara lui și asta conta, nu ostașii declară războaiele ci ei doar mor pentru politica țării lor. Un ostaș nu trebuie să se întrebe dacă politica țării sale este bună sau rea și moare respectând ordinele. Dar prin moarte devine asemenea tuturor oamenilor, indiferent ce uniformă poartă. Și tatăl mai repetase: „Da, a murit ca un erou pentru țara
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
ai pământului și l-au îngropat acolo pe locul unde căzuse, cioplindu-i o cruce puternică de stejar, apoi după câteva zile a apărut și un gărduleț de lemn care împrejmuiau cei doi metri pătrați, rămași acum doar pentru fostul ostaș. Niță îl întrebase atunci pe tată-l său. „Și cum nu se știe măcar din ce țară era?” iar tatăl său urmă cu vocea domoală: „Să știi că toți oamenii din lume, fie că sunt copii, fie că sunt oameni
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
omenesc și doar alte chestii îi face să aparțină nor grupuri organizate cum ar fi chiar și o țară. Este vorba de unele semne exterioare, nu de înfățișare, semne cum ar fi limba pe care o vorbesc, obiceiurile iar la ostași, uniforma. Un ostaș fără acte și fără uniformă nu mai aparține unei nații ci pământului întreg fiindcă moartea este nepărtinitoare și egalizatoare pentru tot ce viețuiește pe pământ. Dar ce-ți spun eu vorbele acestea, tu ești copil, nu trebuie
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
alte chestii îi face să aparțină nor grupuri organizate cum ar fi chiar și o țară. Este vorba de unele semne exterioare, nu de înfățișare, semne cum ar fi limba pe care o vorbesc, obiceiurile iar la ostași, uniforma. Un ostaș fără acte și fără uniformă nu mai aparține unei nații ci pământului întreg fiindcă moartea este nepărtinitoare și egalizatoare pentru tot ce viețuiește pe pământ. Dar ce-ți spun eu vorbele acestea, tu ești copil, nu trebuie să te gândești
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
mitraliera ZB la care eram trăgător, o mitralieră puternică dar puțin cam antică având imprimat pe închizător vulturul nazist cu zvastica în gheare. Ceea ce m-a impresionat în acele zile a fost moralul extraordinar al românilor și în special al ostașilor, care asemenea mie, hotărâseră să-și apere țara chiar cu prețul vieții. Puțini mai înțeleg în zilele noastre asemenea sentiment, fiindcă mintea le-a fost poluată de tâmpeniile debitate de criminalii ajunși la conducerea țării după decembrie 1989 când a
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
ascultându-l pe părinte, cuvintele Sfântului Grigore Palama despre sfințenia monahală, cei ce au părăsit plăcerile materiale, gloria lumii, dar și patimile rele ale trupului, aceia sunt călugării, după pilda, lor nu le pasă de luptele spirituale ale lumii, Suntem ostași ai Domnului, Daniel, și luptăm întotdeauna în linia întâi, nu putem rămâne deoparte, nu putem ignora lumea în care trăim, altfel se-ntâmplă lângă noi evenimente ce schimbă viața lumii și noi nu știm de ele, mi-a povestit fratele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
n-au accesat în funcții diriguitoare, în orânduirea amintită, având dosar prost, dar au terminat facultăți și au construit o bogăție națională, care, din păcate, astăzi, nu mai este națională, ci internațională și numai aceea care a scăpat de la părăginire! Ostașul Ioan Costache Enache, ajuns prin fapte de arme demne de reținut, înaintează în grad până acolo unde poate ajunge un soldat cu studii medii. Și primește Medalia ,,Bărbăție și credință", cls.a II-a cu spade și ,,Virtutea Militară" cls
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93056]
-
înaintează în grad până acolo unde poate ajunge un soldat cu studii medii. Și primește Medalia ,,Bărbăție și credință", cls.a II-a cu spade și ,,Virtutea Militară" cls. a II-a, pentru că, scrie Comandantul Regimentului 11 Dorobanți despre dânsul: ,,Ostaș de un curaj și de o vitejie legendară, a arătat un curaj extraordinar și un avânt ce iese cu totul din comun"! La doi pași de inamic, surprinde sfârșitul măcelului stupid. Îl transcriu pentru că este filă de istorie trăită de
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93056]
-
cu viața din coșmarul îndelung al anilor de război. Nimănui nu i-a trecut prin minte, nimeni nu îndrăznea să oprească acea gigantică explozie de bucurie și speranță. Nimeni nu-și închipuia că războiul mai poate continua. Noi, care eram ostașii acestui gigantic teatru, am cântat, am jucat și după ce ne-am potolit, ne-am adunat în grupuri, discutând ce vom face când vom ajunge acasă." Ce a făcut Ioan Costache Enache după ce a ajuns acasă, povestește pe îndelete în cele
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93056]
-
Nimic nu-i scapă autorului din tot ce-i omenesc și neomenesc mai cu seamă. Trâmbițaș al veștilor proaste, de care țara nu duce lipsă, înălțări de panaghii și parastase la criză, în aparență cârcotaș (dar pe bune), Ion Mititelu, ostașul cel bun, șterge cu buretele cuvântului - detergent, păienjenișul întins peste credulitatea publică, de părțile administrative și politice interesate. Nu știu în ce măsură reușește dar esențiale sunt dârzenia și talentul său pus în slujba unei idei de dreptate, care-l domină zi
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93056]
-
au ajuns în fața casei micii mele prietene. Căpetenia lor a descălecat și i-a spus: Fetițo, unde îți sunt părinții? Nu sunt aici! a spus Sară. Deci ești singura?! Da! Eu priveam siderata din pădure. Mi s-a părut că ostașii credeau că ea e față pe care o caută. Cand au înșfăcat o, am sărit în calea lor și le-am spus: Hei! Sunt aici! Însă, după aceea, am văzut zâmbetul de pe fața Sarei, mi-am dat seama de ce se
ANTOLOGIE:poezie by Mihaela-Raisa Tofănel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_692]
-
Nu aveam de unde să știm că spațiul aerian urma să fie Închis pentru câteva zile și, prin urmare, roberto va fi nevoit să rămână Încă o săptămână la montréal. Ne-am luat un rămas- -bun scurt și sec, ca doi ostași obișnuiți să privească moartea În față, știind că orice cuvânt ar fi fost inutil și nu ar fi putut descrie sentimentul de confuzie și neajutorare ce ne Încerca În acele clipe. Trebuie să fi avut amândoi aceeași expresie perplexă pe
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
muncitor la locul de muncă e la fel ca un soldat pe câmpul de luptă. Nu trebuie să-și părăsească postul nici un moment. Și nici să-și abandoneze uneltele, fie că e tâmplar, zidar sau pietrar. Ar fi ca și cum un ostaș și-ar arunca sabia sau lancea pe câmp. Atribui posturile și Împărți oamenii, după care strigă atât de autoritar, Încât ai fi zis că dă semnalul unei lupte: — Începeți! Tokichiro găsi de lucru și pentru noii săi subordonați. Unuia dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
ca să vă Însoțim. Printre arcașii lui Yoshinari se afla și Mataemon, iar Tokichiro era și el În mulțime, În fruntea a treizeci de pedestrași. Nobunaga Îl observă de Îndată. „E aici și Maimuța.“ Din șa, privi peste cei două sute de ostași emoționați. „Iată ce partizani am,“ Își spuse el, cu ochii luminându-i-se. În fața valurilor furtunoase ale celor patruzeci de mii de soildați dușmani, oamenii lui nu erau decât o corăbioară sau un pumn de nisip. Dar Nobunaga era destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
soldaților erau arse de soare, scăldate În sudoare și acoperite cu praf. Și, cu toate că chiar și În acea situație disperată, firea lipsită de griji a lui Tokichiro era ușor de recunoscut acum gândea și el alături de ceilalți: „Luptă! Până la moarte!“ Ostașii avansau, gata să-și jertfească viețile. Pe măsură ce treceau colinele, una după alta, se apropiau de norii Învolburați de fum pe care-i văzuseră mai devreme. Avangarda tocmai ajunsese pe culmea unui deal, când, un om rănit și plin de sânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
din partea santinelelor, dușmanul năvălise neînfrânat, chiar În fața lui Yoshimoto și a generalilor. De la bun Început, Nobunaga evitase taberele avangardei. Trecând prin Taishigadake, drept spre Dengakuhazama, Nobunaga Însuși mânuia o lance, Înfruntându-i pe soldații lui Yoshimoto. Era foarte probabil ca ostașii doborâți de Nobunaga nici să nu fi avut habar cine fusese adversarul lor. Rănind grav câțiva oameni În timp ce Înainta, Nobunaga galopa spre cortul Împovărat. — Arborele de camfor! răcni el, când un om de-al său alergă pe-alături. Nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
important factor al Înfrângerii, Înțeles numai după aceea, fu rezultatul sfatului cuiva. Cu câteva zile În urmă, prostul de Tatsuoki le adusese În castel pe soțiile și copiii soldaților care luptau afară, precum și pe familiile orășenilor bogați, ca ostatici, pentru ca ostașii să nu treacă de partea dușmanului. Omul care ticluise acest plan, Însă, nu era altul decât Iyo, unul dintre cei Trei Bărbați din Mino, care se aliase deja cu Hideyoshi. Prin urmare, „strategia“ lui nu era altceva decât un complot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
datoria samuraiului trebuie să constea, În primul și-n primul rând, În apărarea Casei Imperiale. Astfel, În marșul nostru de acum spre capitală, nu mai sunteți o armată acționând pentru mine, ci una care luptă În numele Împăratului. Toți comandanții și ostașii fură entuziasmați de această proclamație dinaintea plecării. Pentru marea Întreprindere, Tokugawa Ieyasu din Mikawa, care Încheiase recent o alianță militară cu Nobunaga, trimise și el o mie de soldați proprii. La plecarea Întregii armate, unii fură critici: — Seniorul din Mikawa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]