2,936 matches
-
important, de fapt, decât părea și firma mult mai vicleană decât ciudățenia pe care o afișa. N-am fugit de sinistra încercare. Am stat, speram să mă pot distruge repede. Niciodată nu știm cât de puternici suntem în a absorbi otrava. Nici nu-ți dădeai seama când se lăsa dusă de coșmar, de parcă ar fi intrat într-un text și într-un rol de mult exersate, pentru care nu mai avea nevoie de interlocutor. — De fapt, chiar a vrut să divorțeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
-i doar plictiseală și distracție, deși nici astea nu-s de neglijat, deloc, deloc. Să vezi scrisoarea asta ultimă. Știam că o să ajungă la asta, că l-or năpădi cândva amintirile și o să le vrea reîncălzite, proaspete, cu sare, cu otravă, cu toate mirodeniile morții pe care o curtează, acum, paraliticul. Așa că mă plătește argentineanul în valută convertibilă, doctore! Deci: sunt în concediu. Plătit. Pomana care mi-a trimis-o acum un an a fost, de fapt, un avans. Am simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
trântea pe masă calupul strălucitor de țigări sau borcanul burtos de cafea. Chiar și după ce rămânea singură în încăpere reușea să nu observe, multă vreme, obiectul. Trecea încă și încă o dată pe lângă ispită, până când, apucată de frisonul inevitabil, nemaiputând stăpâni otrava orbirea osânda unei plăceri joase, de care nu voia să știe și cu care nu mai putea lupta, apuca drăcovenia și o arunca în fundul dulapului. Treceau câteva zile... ușa seifului cu arme se căsca, rânjind, scârțâind, bălăbănindu-se, țiuind batjocoritor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
între orătănii, nu știi de ce n-o fi motan sau vreo cățea slută, până îi vine așa, într-o zi zurlie, să se arate mistreț, de-i plesnește pielea la cusături și ia foc râtul ăla gros, puturos, plin de otrăvuri și bălegar. Ce-am stabilit noi, o dată pentru totdeauna, tovarășa Vasilică? Îi spunea Vasilică, în loc de Vasilica, era de rău! Nefericita rămăsese cu tava în mână, în mijlocul încăperii. Nimic nu prevestise ghinionul. Intrase frumușel ușurel cu tava. Așezase fiecăruia ceșcuța cufarfurioară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Să-l apuci, așa, de nas, să-l învârți pe călcâie, până s-o sătura. Ăsta are pe cineva sus, altfel nu se poate... atâtea bube la dosar și atâta obrăznicie, așa slobod la muzicuță, glontele nu-l nimerește, bea otrava și dansează Charleston. Să te dai în lături și să scuipi în sân, ca la vederea împielițatului. Numai de n-ar trece săraca Vasilica tocmai acum pe la recepție! Publicul stă paralizat, în așteptare. Ți-ai găsit! Iat-o, adusă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pupitrul roșu o pungă albă, lucioasă. Degetele lungi, de abanos, scoaseră din punga de hârtie o bomboană. Lungă, paralelipipedică, roz. Apoi, alta, cafenie, cilindrică, lucioasă. Dulciuri, zaharicale, bomboane! Se auzi un chicotit scurt. Gina se apucă să ronțăie, cu frenezie, otrăvurile. Tovarășe Orest, L-am abordat, în sfârșit. Palavragiul nu prea vrea să converseze cu mine, se pare. Răspunde politicos și încearcă să se retragă cât mai repede. Narcis? Zilele și nopțile or fi și pentru el, știu asta, împărțite în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
doamna nu voise, de fapt, decât să-și îngăduie o pauză de respirație, să-și recapete suflul, înaintea marii scene finale. Într-adevăr, părea decisă să nu se mai întrerupă și să nu se lase întreruptă, până când nu descarcă toată otrava. Domnule Vancea, să-ți vorbesc despre dezastru. Sufletul plin de cețuri și văgăuni, unde șuieră șerpi și se dezlănțuie corbii. Venin peste venin și nod lângă nod și ciupercă lângă ciupercă. Nici o ieșire, crede-mă, simulări doar. Ieșiri care sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și ne‐ am jucat mereu de‐a mirii. O lună tu, o lună eu... Ce cuiburi dulci de gingășie? Ai fost mereu, am fost mereu ca de demult: soț și soție. Cu ce cântar, pe ce cântar să măsurăm verdea otravă? Azi ești amară, eu amar și nimeni nu ne urcă‐ n slavă. N‐ o să mai vin, n‐o să mai vii pe pajiștea cu flori și zmeie. N‐ o să mai fiu, n‐ o să mai fii precum am fost: bărbat, femeie... EPITAF
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Pădurea de cleștar” (1967) Epigrama, rondelul și versurile pentru copii sunt operele sale de rezistență peste timp. DIN URMĂ, GLASUL MAMEI Nu mai știi: să zâmbești, Să iubești ‐ Zgârii mereu pe oglinzi și pe cești Privindu‐ ți chipul, bându‐ți otrava. Duhul strein fâlfâie‐n brava Liniște, rele vești. Strig după tine, strigă ai tăi, și nu te uiți înapoi. Inima mamei nu mai are bătăi. și nu te uiți înapoi. Nu‐ ți apleca din suflet grelele Frunze metalice , stelele‐n
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
unei femei, țara toată încape la fereastră, steaua se face așa de mică încât poate să treacă prin veriga unui lacăt. Poetului îi place să-și "aplece" eternitatea și să rămână ca o simplă "dantelă" lângă iubita care nu cunoaște "otrava gândirii". Căci, spune Arghezi: "Dar de stai să te gândești,/ Mai bine să fii cum ești,/ Să te-nțepi, să te strivești / Prin bucate omenești". Infinitul cu toate bolțile sale se reduce la un șuier prelung, la o simplă săgeată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
dintr-o ecranizare a Vrăjitorului din Oz. Ce-și dorea eroul lui Baum? Să aibă creier! Ce-a pățit bietul muzician, după moarte? A rămas și el fără...creier !(l-au scos autopsierii, ca să-l studieze, pentru a afla ce otrăvuri i s-au administrat decedatului, În ziua dispariției). Q.e.d. Cum mi s-a dus buhul că-s strîngător (nu, nu la bani, fiți liniștiți!), primesc săptămînal din țară afișe, programe, fotografii de spectacol. Recent, pe unul dintre afișe
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
Căci iată că Domnul poruncește să se dărîme casa cea mare, și să se facă bucăți casa cea mică. 12. Pot caii să alerge pe o stîncă? Sau poate cineva să are marea cu boii, de ați prefăcut judecata în otravă și roada dreptății în pelin? 13. Vă bucurați de lucruri de nimic și ziceți: Oare nu prin tăria noastră am cîștigat noi putere?" 14. De aceea, iată, voi ridica împotriva voastră, casa lui Israel, zice Domnul, Dumnezeul oștirilor, un neam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85063_a_85850]
-
mai2004 REFLECȚII (CLV) Prin sânge, ieri, noi ne-am desprins „De ce-i bătut în cuie”, Dar a rămas în minte prins Un ghimpe de statuie. * Noi vrem s-ajungem iute sus Cum azi nevoia cere, Căci traiul vieții e redus - Otrava-i pusă-n miere. E Iadul astăzi pe pământ, De parcă-i dat cu maiul În crezuri fapte și cuvânt; Pe undeva și Raiul. * Am simțit astăzi chemarea Care-nghite depărtarea, Dar întreb plin de blândețe N-au rămas, oare, podețe
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
canoane, taina spovedanii, chestii de demult, cu care te îmbrobodea când tocmai credeai că-i discuția mai serioasă. Și-i apăra, creștinește, zicea, pe foștii, istoricii, pe ei și neamurile lor, prea puțin păsându-i că toți, dar toți, erau otrăvuri pentru viața socialistă care gâlgâia peste tot. „Probabil - ridică din umeri indiferent Goncea - așa-i la popi. Oricât de educați de noi ar fi, tot mai moștenesc de la doctrina lor chestii de-aste de te pun câteodată în dificultate. Le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
atent ca vrăjitoarea să nu facă la miezul nopții cine știe ce șmecherii, să nu-și prepare licori îngrozitoare, să nu scoată de sub fustele ei multe cine știe ce șipuri și să-și ungă trupul cu alifii ucigătoare, să nu se îmbăieze cumva în otrăvuri ascunse din veac doar în știința ei de măiastră, să nu facă incantațiile acelea groaznice, când stăpânii întunericului, frații paingilor negri, băutorii de cucută, veneau și-i cădeau la picioare, implorând-o să-i lase liberi în lume, când cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
nu ar fi putut niciodată să renunțe la ce era între noi. Încep să plâng; fără sughițuri, fără ca vreun mușchi de pe față să mi se miște; lacrimile îmi șiroiesc pe obraji, ca și cum corpul meu elimină în acest mod ciudat o otravă. Daisy a amuțit. Se duce la baie, îmi aduce un pachet cu șervețele și le pune pe măsuță în fața mea. Apoi deschide televizorul și dă pe un canal unde e o emisiune cu nu știu ce joc stupid. Reușește să se prefacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Doamne, îmi vine să fug, iar m-ai însăilat măreț, pe aceste pagini pe care mă scurg, așa cum încearcă Mama, dragul meu Iubit (vezi, am învățat să dau importanță a ceea ce incumbă cuvântul), să se scurgă spre mine ca o otravă dulce, dovedindu-mi prin existența ei inutilitatea mea, crezând că fapta îi va fi luată în seamă și mă va șoca, adevăr care să mă ucidă, dar ignorarea este cea mai potrivită pentru ea. O intrigă, o oprește, o respinge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cu primejdii! Nu pot, spuse drumul, știi să le ocolești, plantează-ți mine antipersonal, le vei ocoli, fii mlaștină, o vei face pământ reavăn cu bălegar, mișunând de cârtițe și buruieni care se străduiesc să crească și moarte pentru că nicio otravă nu le poate distruge, nicio sapă nu le poate decapita, niciun hârleț nu le poate smulge, pentru că rădăcinile lor sunt în inima Pământului. Acolo se duc și amintirile, ca buruienile Bărăganului. Și eu le căutam în aerul rarefiat al înălțimilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
din părculeț și arestă un chiștoc de lângă picior. Fumul își făcu preț de o secundă veleatul prin gură, după care își urmă plictisit traseul prin trahee spre lobii pulmonari, pentru ca, după câteva raite prin mina de cărbune, să-și ducă otrava până în capilarele degetului mare de la piciorul stâng. Cu mâna tremurândă, azvârli chiștocul în piscina goală, pe vremuri bazin de captare a apei de la arteziană, acum un simulacru. Îmi tremură planetarele, trebuie să-mi iau jocul! gândi el. Și plecă târșâindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
auzit exclamând cu necaz: Ne trebuie o sculă modernă pentru a decodifica tot. Și de-abia peste o sută de ani vom ști. Așa că m-am trezit chicotind, simțind cutia la locul ei. Încărcată cu genți și rucsacuri pline cu otravă, am pornit să cutreier Parisul de la periferii, pe care aveam să le cunosc începând cu subsolurile. Și nu cu puține capcane. Plutea prin tuneluri și când acestea se terminau trecea prin zidul de pământ în altele, răspândind peste tot cubulețele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
rădăcina grotescului din muzica de deasupra. Va să zică aici era rădăcina noastră! spuse Președintele Franței în fața parlamentarilor aduși în pijamale și papuci pentru a vedea în oglinzile filmate cu telefonul mobil al Mioarei, lumea răsturnată a ideilor și conceptelor care exultau otrava energiilor către suprafață. Și pe care noi o bem, o mâncăm, o respirăm, o defecăm și iar ne-o însușim. Deci noi ne mâncăm propriul nostru interior, un act de scatofagie fără precedent spuse Președintele cu mâinile înfundate dezolant în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
aproape că le dădu un atac de cord celorlalți, care fură luați pe nepregătite. S-a început să se braveze. Ce am face dacă ar veni Gardienii? I-am lua de gât și i-am târî prin colbul străzilor și otrava apelor din pârâurile orașului. Și tot așa mai departe. Velail? se auzi la un moment dat o voce pițigăiată. Uită-te un pic! "Velail" nu i-a atras atenția numai lui, ci și celorlalți de lângă el, adică nouă. Pe ecran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
care s-a depus pe pervazul geamului. I-am arătat-o și apoi am băgat-o în gură până să se topească în mâna mea. Fu surprins și era bulversat. Oare cum de puteam fi așa de iresponsabil? Să înghit otravă? Mi-am dus imediat mâinile la gât și m-am schimonosit a durere. Vladimir stătea relaxat mai spre ușă și privea ușor amuzat scena de teatru. Sergiu, pe de altă parte, și ceilalți din sală s-au repezit spre mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
o floare, iar eternitatea devenea claustrofobă, în timp ce un milimetru pătrat reprezenta o imensitate incredibilă și o risipă nerușinată de spațiu dacă nu reușeam s-o acopăr cu mobila de la groapa de gunoi. Apa era deopotrivă și elixir al vieții și otravă perversă pusă pe Pământ de extratereștri din copacul strâmb al grădinii ochiului de geam. Piciorul stâng era mâna dreaptă, iar degetul mic de la mâna stângă corespundea pleoapei stângi. Aveam unghii în loc de ochi și piele tăbăcită în loc de urechi. Miroseam cu pielea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
uităm! Ești condamnat pentru faptele și acțiunile tale din timpul ocupării postului de Ministru. Condamnați vor fi și cei care vor fi găsiți vinovați de crime ce le-au făcut în timpul despotismului tău! Și ce mai aștepți? făcu el cu otravă. Omoară-mă! Nu! Soția mea va da pedeapsa! Cu aceste cuvinte, plecă din Sală și ieși pe vârful muntelui, căci Palatul are temelia sprijinită pe vârfurile a patru masive. Anturajul său și ceilalți prezenți în cameră părăsiră și ei încăperea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]