8,628 matches
-
other My memory keeps you velveted like a dream în agony. I am the cry from the bark Of a tree And tired I shall come On your white pillow tonight To steal you with no words. [5] DIMINEAȚĂ Dimineață pășește încet peste limbile unui ceas cu cadran albastru Mă roagă să-mi îmbrac vestă roșie de catifea uitată de câțiva ani Dimineață mă leagă de altă zi când ceasul cu cadranul albastru s-a trezit fără să doarmă vreodată. [5
POEME BILINGVE (I) de WALTER CHIURLEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362099_a_363428]
-
Publicat în: Ediția nr. 1274 din 27 iunie 2014 Toate Articolele Autorului FILM SAU DESTIN? Și nu mai cad petale din cer Dar eu mai cred în vis, eu încă mai sper; Și chiar dacă drumul e acoperit cu spini, Voi păși ca printre florile de crin. Și încă o dată cu încredere afirm Că avem cu toții un anume destin; Nu vreau să schimb de-acum nimic, Când iar am să cad, la fel -mă ridic! Azi nu mai e cerul albastru senin Dar
FILM SAU DESTIN? de BEATRICE LOHMULLER în ediţia nr. 1274 din 27 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362132_a_363461]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > COVOR DE FRUNZE Autor: Beatrice Lohmuller Publicat în: Ediția nr. 1346 din 07 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Frunze cad din nou și lasă goi copacii, Spre pământul sobru se leagănă alene, Am pășit pe ele și le-au călcat și alții, Pe un covor de frunze un altul se-așterne. Mereu îmi pare tristă fiecare toamnă Atunci când plouă și timpu-i mohorât, Când zilele cu soare par să adoarmă, Și tot ce-ar fi
COVOR DE FRUNZE de BEATRICE LOHMULLER în ediţia nr. 1346 din 07 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362134_a_363463]
-
ființa, parcă-mi aștept sentința anunțată de gravele bătăi ale uriașului orologiu... Dintr-un colț mă privești și mă chemi, ochilor Tăi inima mea se închină, nu mai simt nici o povară și nici o vină când, la braț cu Tine, IUBIRE, pășesc în lumina de-afară... ----------------------------- Nona TUDOR-HERDEANU noiembrie 2015 Oradea Referință Bibliografică: Mona TUDOR-HERDEANU - MITURI, CANTILENE ȘI POEME / Nona Tudor Herdeanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1790, Anul V, 25 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Nona Tudor Herdeanu
MITURI, CANTILENE ŞI POEME de NONA TUDOR HERDEANU în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365869_a_367198]
-
eu însămi când sămânța mea a fost de Mântuitor aleasă și pusă în traista timpului spre semănare și rodire. Eu nu sunt decât întruparea unui gând Ales nu știu Doamne dacă vreodată voi fi vrednică de alegerea ta pe drum pășesc când drept când strâmb uneori ridic ochii alteori îi plec uneori mă simt împovărată alteori alerg dar în clipele mele de lumină îți mulțumesc Doamne pentru toate bunele și relele și ca și în clipa dintâi mă rog să-mi
TATĂLUI MEU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365878_a_367207]
-
mai șoptit cu privirea strălucitoare... Că atâta timp cât te voi iubi, Vei rămâne același: bun și dulce. Dar că nu tu vei fi dulcele vis, Ci sufletul meu, oglindit în pupilele tale. Cluj Napoca, 6 iunie 2015 Ursită De mână cu Tine, Pășesc peste lume, Plutesc peste aștrii cu aripi de jar. Unduirea clipitei e harpa Cu strunele sfinte, Ce cântă lumina cu mâini de crital. E o taină, ursită, Să fiu veșnic iubită De Tine, legat mi-e destinul... Și ca-nchinare aduc
OGLINDIREA NETĂCERII de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1634 din 22 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365915_a_367244]
-
suflețel romantic Mănă în mănă,pline de iubire Două oftări de dor plutesc galactic La umbră,stau chircit căteva bârfe Schimonosite-n vorbe otrăvite În jogging,trec mai multe interese Cu varii treburi,veșnic tot grăbite Senine-n senectute,credincioase Pășesc agale-n lumea cea pestriță Iar undeva,un năzdrăvan șăgalnic Pe o frivolă trage de rochiță Cu narcisismul lor caracteristic, În soare lenevesc suficiențe Hohot nătâng răzbate de acolo Blocând răutăcios omnipotențe Rătăcitoare suflete de vată Trec fantomatic,cu pas
STRADA de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1221 din 05 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365937_a_367266]
-
casei, am avut un moment de reținere, care mă intriga, dar peste care mi-a fost greu să trec. Motivul bâjbâielilor mele? La ce să le aflu? „Povestea s-ar goli de sens”, aveam să mă lămuresc ceva mai târziu pășind în lumea celor „Treizeci și trei de zile de fericire.” În fața ceștii cu cafea, m-am lăsat din nou sedusă de puterea celor doi de „trei” risipită pe coperta albastră acoperită cu un colaj de fotografii și alte câteva înscrisuri. Dar fost
TREIZECI ȘI TREI DE ZILE DE FERICIRE AUTOR ION DUMITRAȘCU, SAU CALEA SPRE UN PRIETEN de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1812 din 17 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365885_a_367214]
-
și rece. Se porni un viscol ca în miez de iarnă. Totul fu năpădit de zăpada albă, multă, viscolită cu putere. Artemie cam suferea de frig, nu se aștepta la viscol puternic în primăvară. Frigul îl încerca și prin suman. Pășea din ce în ce mai anevoios prin nămeți. Se-nsera de-a binelea și-n curând se făcu beznă totală. Începu să aibă îndoieli că drumul pe care mergea este cel bun. Mergea prin nămeți, prin păduri, uneori prin poieni troienite. Nici urmă de cărare
CĂRAREA SALVATOARE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365908_a_367237]
-
muri înghețat de frig! „Doamne, ajută-mă să nu rătăcesc, să ajung cât mai repede acasă!”, se ruga el. Nici nu termină de rostit ruga, că începură să se întrevadă, pe întuneric, chiar în fața sa, mici urme troienite. Niște sălbăticiuni pășiseră nu demult înaintea sa prin întunericul pădurii. „Voi merge întocmai după urmele astea, prin zăpadă! Apoi - Domnul să aibă grijă de mine!”. Răzbătea prin zăpadă călcând pe urmele lăsate de sălbăticiuni. Încaltea era mai ușor de răzbit prin mormanele de
CĂRAREA SALVATOARE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365908_a_367237]
-
transformi în rouă, Tu să însemni o cale nouă. Să înflorească merii-n toamna vieții, Bucurie să-i dai dimineții, Îmbrăcat în gând curat, Speranța iar a înviat. Când simți că nu mai ai putere, Să îți aducă mângâiere. Să pășească-n rând cu tine, Cruce din trupuri la rău și la bine. Un înger le face pe toate, Cu inima lui le socoate, Îți împrumută aripile-n zbor, Te-nalță cu-n dulce fior. Este un înger pe pământ, Trimis
OAMENILOR FĂCLII de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1220 din 04 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365958_a_367287]
-
și femeile pun mâna pe pușcă dacă e nevoie..., zise cu o frumoasă accentuare de orgoliu. Nadira, doctoranda în biologie, vine din Bangladesh, unde femeile nu se cade să aibă pas grăbit, agitat, mai ales în spațiul public, de aceea pășește ca pe ace, ne vorbește grațios, cu accent ușor alintat. Tânăra din Lima e mică de statură și îmi pare că merge pe un cal de rasă vânjos, dar de talie joasă, precum cei care duceau poșta în munții ei
ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DE PE TOATE CONTINENTELE CRONICĂ DE ELENA ADRIANA RĂDUCAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1220 din 04 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365950_a_367279]
-
autor de forță care, în maniera clasică a prozei românești, se dovedește a fi un trăirist și un sincer mărturisitor de viață. Iată în continuare spicuiri din aceste inedite prezentări: Nu este un fapt oarecare să faci debutul după ce ai pășit pragul celor 80 de ani din care răzbate infuzia prospețimii. Căci cartea sa „Din viața unui om oarecare” este fructul rumenit în toamna vieții domnului Herman Victorov. Și nu e o carte oarecare, ci un reper, o carte de o
VĂZUT DE ELENA BUICĂ de ION IANCU VALE în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365984_a_367313]
-
îndepărta praguri de netrecut pe care ființa ta le-ar putea întâlni în calea existenței . Dar am o rugăminte! Nu înceta să zâmbești! PROTECȚIE Pacea din sufletul tău e muzica inimii mele. Lumina din privirea ta e calea pe care pășesc sentimentele mele. Numai tăcerea ta.... e neliniștea presărată cu cioburi de îndoială. Îmi e teamă de nevăzute pericole... de inimi schimonosite de ură ce te-ar putea atinge pe cerul vieții. Îmi cer iertare pentru că porumbelul inimii mele... se zbate
MESAJE POETICE (1) de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365989_a_367318]
-
miorițe nenăscute. Trec clipele, trec anii și se duc Spre începuturi reci, de catedrale, Iubirea noastră arde ca un rug, Scântei și amintiri vuiesc în cale... Nimic nu e lăsat întâmplător... Destinul nostru tare ca un munte, Spre alte vieți pășește călător, În el, noi doi, cu pletele cărunte... Eterni, duali, îmbrățișați, mereu... Renaște-vom frumoși, sub mii de fețe Și vom călca pe timp cu pași de Zeu, Fără prejudecăți, fără tristețe... Mugurel Pușcaș (Liga Scriitorilor din România) Referință Bibliografică
DUALI de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366006_a_367335]
-
cu drag. Iubirea mea nici nu se trece, Dar nici jelește pe un prag. NĂZUINȚĂ LA POARTA ÎNSERĂRII Cu chip senin și glas molcom de apă Ce odihnesc a zilei trudă-n unde Și-adapă setea de frumos și-agape, Pășește Buni printre vremi ... Făcându-ți loc în sufletul ei darnic Te-nalță cu un zâmbet de om între oameni, Frumoasele vacanțe prind viață ca prin farmec Și năzuință la poarta înserării sameni. Și înflorește liliacul chiar când plaja-i tristă
VERSURI (4) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365988_a_367317]
-
în sus, nu întreabă. E secetă, Doamne, s-a abătut apocalipsa pe cânt! Pictez cu lacrimi păduri, și cer, și câmpii Și-mi desenez continuu o mască de zâmbet. Va trece și asta! Am, cel puțin, un portret Cu care pășesc printre stânci crescute-ntre vii! PUNCT ȘI DE LA CAPĂT Gândurile n-ar trebui ucise, doar pentru că se nasc necontrolat! Sunt îngerii de mâine ai victoriei ninse, Sau demonii dezastrului deznud sau, uneori, voalat. Cu toate că în lume, știu asta, sunt prea
VERSURI (4) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365988_a_367317]
-
duse nebuna? Și ea se ascunse-n zăpadă? De ce-mi lasă chipul ăsta-n oglindă: străin și sărac? E frig. Mi-ngheață mintea. Doar sângele, în vene, mai curge. Trăiesc printre ziduri mai tinere, dar mai moarte ca mine. Pășesc din daie-n odaie, fără sa am cui mă plânge. Privesc în van pe fereastră: nici viața, nici moartea nu vine! Rămân, statuie a vremii cu oasele rupte de muncă și frică, Să stau mărturie a trei epoci, brăzdate pe obraji
VERSURI (4) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365988_a_367317]
-
Călimănești. În permanență curtea sa este presărată cu flori care înfloresc de primăvara timpuriu și până toamna târziu, aproape de sosirea anotimpului friguros și al primilor fulgi de nea. Cu excepția iernii, în celelalte anotimpuri, în curtea schitului, ai impresia că ai pășit în rai, așa este de frumos. Puțin mai sus, pe malul drept al râului, se află Mănăstirea Cozia, ctitorie a marelui voievod Mircea cel Bătrân și este unul dintre cele mai frumoase lăcașuri de cult ortodox din țară. Pe aici
UN COLŢ DE RAI DIN AREALUL ROMÂNESC de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 823 din 02 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366058_a_367387]
-
este cu etaj. Clădirea are de fapt două biserici, una la parter și alta la etaj. De acolo, dacă te îndrepți spre vârful Cozia, chiar sub el se găsește, într-o vale cu o priveliște pitorească, de vis, Mănăstirea Stânișoara. Pășești în acea zonă ca „pe-o gură de rai...” Cum pătrunzi deja în defileu, pe dreapta, pe malul Oltului, întâlnești Schitul Cozia Mică, iar mai în amonte, după ce treci de confluența Lotrului cu Oltul, întâlnești Sfântul Schit Cornet. Dar în
UN COLŢ DE RAI DIN AREALUL ROMÂNESC de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 823 din 02 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366058_a_367387]
-
încerca să faci o gaură în cer. În mileniul doi se vorbea de acest titan al verbului românesc ca de „unul dintre cei mai mari prozatori ai vremurilor noastre”. Nu este deloc exclus ca mileniul în care de abia am pășit să-l consacre pe prolificul și autoexigentul prozator dâmbovițean, drept unul dintre cei mai neobișnuiți și mai originali scriitori ai tuturor timpurilor, cum doar Dostoevski sau Garcia Marquez au mai fost cotați. Să vedem însă cum se prezintă scriitorul de la
FUGIND SAU ACASĂ, CÂNDVA, LA MIRCEA HORIA SIMIONESCU de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365982_a_367311]
-
doar, la modul imperativ, să fie oricând gata să ia totul de la capăt, convins fiind că orice ființă are disponibilități nebănuite. ,, ...una din ramurile ce au privilegiul oglindirii în apa râului se apleacă mai mult decât celelalte. Își ia avânt, pășind energic și calculat, apoi, într-o fracțiune de secundă, își comprimă forțele și totodată le destinde, rezultatul fiin o plutire deasupra apei ; mâinile se înalță parcă a rugă, creanga prinsă se scutura surprinsă, potolindu-se apoi, recunoscându-l. Aici, în
V. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365254_a_366583]
-
Acasa > Orizont > Ganduri > PÂINEA Autor: Lia Zidaru Publicat în: Ediția nr. 924 din 12 iulie 2013 Toate Articolele Autorului Pășesc cu emoție în primul magazin de pâine și rog curajoasă vânzătoarea: - O pâine vă rog! - De care să fie: albă, neagră, specialități ? După câteva secunde de gândire : - Obișnuită, cea mai obișnuită pâine! - Deci nu vreți specialități, toată cealaltă este obișnuită
PÂINEA de LIA ZIDARU în ediţia nr. 924 din 12 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365350_a_366679]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > DRUMUL Autor: Cristian Pop Publicat în: Ediția nr. 1255 din 08 iunie 2014 Toate Articolele Autorului Orașe fără nume înecate-n ploaie, îmbolnăvite de-un cer mohorât. Sub o ploaie neexorcizată pășesc mecanic printre drumuri, clădiri locuite de praf - părăsite de viață, vestigii celebre rămase vremii suvenir. Merg înainte... fără cuvinte, ducând cu mine câteva amintiri, poze cu oameni și gândurile ei. Înaintez cu încredere pe sub cupole și turnuri imense distruse, reclame
DRUMUL de CRISTIAN POP în ediţia nr. 1255 din 08 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365451_a_366780]
-
și cu credința că Dumnezeu îți dă tot ce-i ceri și tot ce meriți. Poate că cine știe, acum în toamna târzie a vieții mele va apare cineva care să-mi deschidă ușa sufletului și să-i permit să pășească de mână cu iubirea.Voi mai îndrăzni oare să sfidez rațiunea și să mă mai las pradă acelei frumoase feerii și să mai iubesc așa cum o pasăre iubește zborul și libertatea sau așa cum albina iubește floarea, iar el să fie
OMUL DIN VIS... de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1255 din 08 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365453_a_366782]