3,270 matches
-
Ba da, cum să nu. Dar știi că mie nu-mi plac datele, când e vorba de scriitori. Vrei date, mergi la bibliotecă sau cauți prin istorii literare. Eu nu fac chestii de-astea.“ „Nu știu cum ai ajuns profesor! I-ai păcălit rău de tot, de n-a observat nimeni cu cine are de-a face. Și m-ai păcălit și pe mine, să vin la seminariile tale!“ „Genialul impostor. Zici că-i un titlu de Molière. Dar tot nu văd legătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Vrei date, mergi la bibliotecă sau cauți prin istorii literare. Eu nu fac chestii de-astea.“ „Nu știu cum ai ajuns profesor! I-ai păcălit rău de tot, de n-a observat nimeni cu cine are de-a face. Și m-ai păcălit și pe mine, să vin la seminariile tale!“ „Genialul impostor. Zici că-i un titlu de Molière. Dar tot nu văd legătura.“ „O clipă. La vremea respectivă, nu existau instrumente să urmărești ce s-a întâmplat cu cineva după ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Opel. Arătam bine împreună, un cuplu frumos și rafinat; n-ai fi zis că ne bătea gândul să fugim din țară. Lumea ne invidia, credea că nu facem nimic de dimineață până seara și, pe deasupra, mai învârtim și milioane. Îi păcălisem pe toți: când ne duceam la cafenea, parcam mașina departe, pe străduțele laterale, să n-o observe careva. În București, dacă te îmbraci elegant și mergi două zile la rând în aceeași cafenea, zic oamenii că faci afaceri sau ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și tupeul lor de-a te face să crezi că spun cu adevărat ce gândesc. Niște titani ai literaturii, nu le ajungeai nici la călcâie. Sinceri, autentici, onești. Liminari (era cuvântul lui Camil; niciodată nu știusem ce înseamnă). De fapt, păcăliseră pe toată lumea. Meritau un tratament special; prea li se dădea importanță. Holban, Hortensia, Blecher, Eliade. Toți își turnaseră creierul în sute de personaje-cobai, mimaseră acțiuni și experiențe personale, construiseră mistere și enigme, destine vii și captivante, de luat drept bune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
dar, treptat, s-a transformat într-o poveste adevărată, cu oameni în carne și oase. Camil Petrescu și Doamna T. sunt una și-aceeași persoană. Pungășia explicată-i pe jumătate iertată. Așa mi-a venit și mie ideea să-mi păcălesc elevii, spunându-le că, de fapt, autorul Patului lui Procust era o femeie.“ „Și te-au crezut?“, a întrebat Maria, uitându-se spre Lupu. „Eu am luat povestea foarte în serios.“, s-a apărat el, „Am început să mă documentez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Spuneți-mi că nu e nici o problemă. Știți bine că domnu’ Scurtu nu glumește, când e vorba de afaceri.“ Știam. Nu te puneai cu Scurtu, până și-un elev învăța asta, în clasele primare. Un librar încercase odată să-l păcălească, aducându-i un volum trucat, cu vreo cinci pagini noi lipite în locul celor vechi, undeva pe la mijlocul cărții. Nu mai auzise nimeni de el de-atunci. Altul întârziase o plată pentru un manuscris; i se găsiseră două degete într-un anticariat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
iubita mea și nici cărei specii s-a hotărât să-i dezvăluie dosarul preocupărilor ei intime. „Începe să-mi placă... Tipu’ nu-i așa prost cum pare.“, a fremătat Mihnea. I-a trecut însă repede. „Da’ pe mine nu mă păcălește. Dă tare-n femei, da’ de fapt e-un mototol. E topit după aia, se vede de la o poștă. Și cum zici că arăta tipa?“ „Potabil.“, am pus de la mine, fără să insist. „Nu știu de ce, da’ nu prea-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
a bătut joc de noi.“ „Nu înțeleg...“, a zis Maria. Nu era singura. „Să fiu mai clar.“, a mârâit Mihnea. „Nici Paul, nici Bidileanu nu există cu-adevărat.“ „Imposibil.“, am protestat. „Pe conul Paul doar eu știu de câte ori l-am păcălit. E cobaiul ideal. Îl cunosc ca pe buzunarele mele, și-l stimez cam la fel. Iar Bidileanu probabil că la ora asta se plimbă cu Sputnik -ul prin cartier. Ăsta iese și iarna cu bicicleta, pedalează frenetic prin nămeți, înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
hârtie: 15 noiembrie, 10 noiembrie, 14 noiembrie, 23 decembrie. O narațiune contaminată, lovită de plăcile sclerozei, căreia eu să-i reconstruiesc terminațiile nervoase și, triumfător, să le semnalez posterității! Aș fi înnebunit de plăcere să mă joc de-a detectivul, păcălind pe toată lumea, încropind destine și biografii fictive, sub care aș fi ascuns pachetele de informații cerute pe piață: pulsul bolnav și neprețuit al fiecărei clipe trăite. Îmi lipseau dexteritatea și perseverența. Metaforele nu se înlănțuiau firesc, combinativ, când trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pricep, foloseam cuvinte mari, copiate din antologii, mai puneam și de la mine; degeaba. Când terminam, începeau invențiile: cortext („spațiu virtual, de intersecție între cortex și cuvinte“), fugoid („succesiune infinită de picaje și ridicări“), extrospecție („proiecție psihologică asupra altei persoane“). Nu păcăleam pe nimeni: articolele pe care le trimiteam prin poștă nu primeau nici un răspuns, iar ușile redacțiilor nu se deschideau nici când băteam la ele. Dar nu de-asta renunțasem. Într-o zi, citisem într-un ziar câți membri are Uniunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
fi spus imprudenți), „campioni“, „sinteze“ (ale genialității poporului), „zugravi“, „poeți nepereche“ (aici, dădeam automat nota 2), „ctitori“, „tribuni“, „barzi“ și alți trubaduri lirici sau epici. Nici nu aflai dacă studenții chiar credeau în enormitățile astea sau doar încearcau să te păcălească. Dezastrul era complet, îți fugea mintea când la muzeu, când la grădiniță. De-aia trebuia amețită literatura. Trucată, întoarsă pe toate fețele și-apoi repovestită, de vocea proaspătă a unui magician. Onoare părea un cuvânt atrăgător. Îl întâlnisem de nu știu câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
din toate cele patru colțuri, ca un acid turnat cu pipeta sub retină. Fantoma asta imobiliară zburase cu totul pe geam, în miros de putregai și levănțică. Icoana nu era un fals, dar nici o valoare de la 1700, cum credeam eu, păcălit de bunici. Maria mă lămurise repede, fără să consulte vreun catalog: aurul sfânt al diademei era foiță de staniol, iar lemnul cadrului, ceară încinsă și-apoi întărită, cum se modela prin atelierele interbelice. Dacă scoteai geamul și râcâiai puțin cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
turbină cu mii de zimți colorați. Cerul de vinil mov. Peretele de beton al oceanului. Electroșocul luminii. Să fiu în locul tău, mi-ar fi rău. Dar nu sunt. Tocmai am plecat. Asta-i chiar pentru tine. Semnătura: ss indescifrabil Mă păcălisem. Meditative și impersonale erau doar așteptările mele, citind documentele prin oglindă și crezând că ele respectă tiparul gândurilor și privirii noastre suprapuse. Din cauză că dosarul care închidea corespondența intimă a celuilalt purta numele meu pe copertă, mi se părea că ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
până la capăt. Dacă te urcai în 37, coteai și nimereai pe-altă colină, departe rău. 38-ul făcea stânga la „Blauer Stern“ (acolo puteai să bei cel mai aromat caffé latte din toată Viena), urca spre cartierul Türkenschantz (numele te păcălea; era de fapt o zonă liniștită, cu vile tip ambasadă, ca alea de la noi de pe strada Paris), apoi cobora la Krankenhaus Rudolfinerhaus (spitalul unde îl aduseseră pe Iușcenko aproape mort, botulinic, umflat de toxinele pe care i le turnaseră în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cu f-ul răsucit într-o buclă neagră, mimând umbra titlului; pata galbenă, zimțată, pe care era scris numărul, ca flacăra pistoalelor din benzi desenate; desenul lui Poirier, cu magicianul năsos care dădea lovitura de grație sau poate doar își păcălea cititorii, într-un nor de steluțe și pufi. Nu l-am deschis și din alte motive. Întâlnirea cu Marin Grosescu nu se desfășurase chiar ca-n plan. Inginerul vorbise mult, politicos, dar oare îmi spusese tot ce mă interesa? Aflasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
tot în CC). Fiecare primise ce-și dorea: ei, o distragere a atenției Occidentului de la intervenția militară în Praga; Ceaușescu, urale din piepturile a 100 000 de demonstranți pentru pace și câteva zeci de mii de noi membri de Partid, păcăliți de discursul antisovietic. În plus, caleașca Reginei Angliei și limuzina președintelui Nixon își deschiseseră aproape simultan ușițele pentru titanul din Scornicești. Harta mișcătoare a informației nu spunea cine deținea acum controlul în Mittel-Europa; cu-atât mai puțin în Balcania de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cu memorii. De-aia avem oameni peste tot: în Uniune, în Academie, în Facultăți. Memoriile sunt baza. Iar dumneata ne-ai cam dat bătăi de cap cu ale dumitale.“ „Cum ați ajuns să convingeți oamenii?“, am revenit. „Cum i-ați păcălit, de n-a observat nimeni scamatoria?“ „Astea sunt încă două întrebări. Nu așa ne fusese înțelegerea. Dacă n-aș ști cum se termină toată povestea, ți-aș zice că-mi rămâi dator.“ „«Cum se termină»?“, l-am amenințat. „Iar te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de stat nu. E un mare demagog". (Octavian Paler) Pe vremea când era căpitan de navă, sau reprezentant al "Navrom" la Anvers, cu siguranță Traian Băsescu, între două întocmiri de rapoarte, juca si poker. Și, probabil, deseori juca la cacealma, păcălindu-si partenerii de joc. Dar una este să-ți trișezi niște parteneri de joc și de afaceri și alta să-ți trișezi electoratul care te-a ales în funcția de președinte de țară și apoi să trișezi un întreg popor
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
e realitatea care devoalează caracterul celui ce a ajuns în funcția de președinte prin impostură. Dar, pentru acest exercițiu îndelung de păcălire națională Băsescu a început pregătirea încă de pe vremea când a fost ministru al Transporturilor și când i-a păcălit pe cederiști, a săpat adânc la rădăcina CDR, pentru ca mai apoi să arunce acea alianță contra naturii în colaps." (Joacă la cacealma, trișând Poporul Român, Revista România Mare, 2006) În textul de mai sus regăsim sofismul ambiguității. Astfel, se trece
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
pentru ca mai apoi să arunce acea alianță contra naturii în colaps." (Joacă la cacealma, trișând Poporul Român, Revista România Mare, 2006) În textul de mai sus regăsim sofismul ambiguității. Astfel, se trece de la jocul la cacialma, ca posibilitate de "a păcăli partenerii de joc", la păcălire ca trișare a partenerilor de joc, uzitând sensurile termenului de a păcăli. Însă, între cele două variante este o diferența notabilă: trișarea înseamnă păcălirea prin încălcarea regulilor jocului, pe când cacialmaua este o păcălire legitimă, în
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
Revista România Mare, 2006) În textul de mai sus regăsim sofismul ambiguității. Astfel, se trece de la jocul la cacialma, ca posibilitate de "a păcăli partenerii de joc", la păcălire ca trișare a partenerilor de joc, uzitând sensurile termenului de a păcăli. Însă, între cele două variante este o diferența notabilă: trișarea înseamnă păcălirea prin încălcarea regulilor jocului, pe când cacialmaua este o păcălire legitimă, în spiritul regulilor jocului. Asistăm, așadar, aici, la o instanțiere a sofismului ambiguității, urmat de un sofism al
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
nu cred în dependență. Alții au senzația că așa își pot rezolva unele probleme cărora nu le pot face față pe moment. Lipsa afectivității și a înțelegerii din partea familiei este o altă cauză a consumului de droguri. Nu vă lăsați păcăliți de o fericire de moment! Nu vă distrugeți viața și sănătatea! Apelați la adevărații prieteni și la cei în măsură să vă ajute în astfel de cazuri! Nu permiteți acestui inamic să vă răpească cele mai frumoase clipe ale vieții
Drogurile îți opresc zborul!. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Grigorescu Andreea, Adina Brânzea () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_1983]
-
ei, în realitate, înțeleg totul. Adultul nu știe că, până și în chestiunea cea mai dificilă, copilul îi poate da un sfat util. O, Doamne! Doar atunci când păsărica asta frumoasă te privește încrezătoare și fericită, îți e rușine s-o păcălești! Le spun păsărele pentru că nu există pe lume ceva mai frumos ca o păsărică. De fapt, toată lumea din sat s-a supărat pe mine mai mult din pricina unei întâmplări... iar Thibaut pur și simplu mă invidia; la început clătina din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
oblăduirea voastră ca pe un biet neajutorat, iar dumnealui de-abia a catadicsit să vă onoreze, ba încă prevenindu-vă că ne va vizita foarte rar. Iată-ne rămase cu buzele umflate, lucru de care mă bucur; însă cel mai păcălit tot Ivan Feodorovici rămâne. Bravo, prințe, adineaori mi s-a spus să vă examinez. Iar ce mi-ați spus despre fața mea e adevărul adevărat: sunt un copil și știu asta. Am știut înainte de a mi-o fi spus dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
greșeli, dar că această faptă, în adâncul conștiinței mele, o consider cea mai urâtă dintre toate pe care le-am săvârșit în viață. — Și-n locul celei mai urâte, Excelența Voastră ne-a relatat una dintre faptele bune; l-ați păcălit pe Ferdâșcenko! conchise Ferdâșcenko. — Într-adevăr, generale, nu credeam că aveți totuși inima bună; chiar îmi pare rău, spuse într-o doară Nastasia Filippovna. — Vă pare rău? De ce? întrebă generalul cu un zâmbet amabil și, cu un aer satisfăcut, sorbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]