35,668 matches
-
grămezile uriașe de cărți se puteau prăvăli, conducând la o adevărată reacție în lanț a celorlalte mormane". "Omul care mi-a răspuns când am bătut la ușă era scund, încovoiat de artrită, cu ochelarii alunecându-i pe nas și un păr cărunt și hirsut, îndeajuns de lung pentru a-i atinge gulerul, într-un chip nu tocmai elegant. Doar ochii luminoși l-ar fi distins într-o mulțime și zâmbetul care îi lumina acum fața: ŤOh, sunt atât de hoppy să
Omul Eliade by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9431_a_10756]
-
are rezistența fizică necesară unei asemenea misiuni. Masiv, dar lipsit de elasticitate, el nu poate compensa doar prin inteligență absența unor calități care fac, de pildă, din De Rossi, un mijlocaș de rasă, iar din Chivu doar un jucător cu părul zburlit încă din primul minut de joc. Nu poți să nu lauzi inteligența din teren a lui Chivu (evident, atunci când nu faultează, luftează ori uită că trebuie să-și supravegheze adversarul), dar, din păcate, în afara terenului, se pare că purtătorul
Afacerea Chivu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9441_a_10766]
-
dat atinse trandafirii de pe birou și o petală căzu lângă vasul în care erau așezați, când aruncân-du-și ochii din întâmplare pe oglindă Matei văzu în încăperea cealaltă, la care ședea cu spatele, o femeie într-o rochie vișinie, mată, cu părul negru înfoiat și coborând astfel pe ceafă, trecând repede, ușoară. Purta în mână o eșarfă albă care ajungea până aproape de podea, trase sertarul unei comode acoperite cu o placă de marmură cenușie pe care se sprijinea fotografia unui bărbat în
O iubire de altădată by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9449_a_10774]
-
ar suna mai potrivit rimbaldianul "Je est un autre". Amintirile de substitut nu au consistența trăitului, urma afectivă este transparentă, volatilă, indicibilă. De neuitat scena în care femeia cu o coafură corectă și un taior ca o armură, își desface părul metamorfozîndu-se într-una din acele frumuseți fragile, ușor maladive fin de siecle, în preajma chipurilor emaciate ale fotografiilor dintr-un alt timp și în acordul unei partituri de muzică clasică intepretată la pian. În ceea ce-i privește pe androizi, se înțelege
Când androizii visează oi electrice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9478_a_10803]
-
cuvintele. E de-ajuns să-i privești pe bătrâni. Stau cu privirea pierdută în zare ore în șir. Vorbesc cu lumea. Ca și mine când mă pierd. Dar capul lui Wilson era în permanentă mișcare. Avea chipul zbârcit tot și părul tuns la piele. Un început de chelie îl făcea să pară mai tânăr decât era. La douăzeci de ani dragostea e o lighioană mută iar eu sunt deja bătrân. La asta se gândea Wilson cu cartea în mâini. Și la
Nuria Amat - Regina Americii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/9481_a_10806]
-
pletele, în vreme ce un tovarăș care citea Scînteia îi spunea "Partidu' te vrea tuns, roacăre!". Mai multe pagini din internet reiau întrea-ga replică, aplicînd-o la contexte noi - " Dar când vedeam astăzi, în mijlocul grupurilor, câte unul mai pestriț, cu barba lungă și păr lung și sute de cercei în cele mai neașteptate locuri de pe față, nu mă puteam abține să nu zâmbesc și să-mi spun în sinea mea, uitându-mă la el: Partidul te vrea tuns, roacăre!" (andreicrivat.ro); "m-am și
"Roacăre" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9545_a_10870]
-
socială... Ca și fotografiile lui Sanders, portretele lui Dix reprezintă tipuri - poetul, actorul, boxerul, homosexualul, negustorul de artă, medicul, criticul literar în-conjurat de cărți - care trăiesc nu prin caracteristici predefinite, ci prin excentricități individuale. Ziarista Sylvia von Harden este - cu părul ei scurt, monoclul, pachetul de țigări - o reprezentantă tipică a boemei artistice din cafenelele Kurfürsterdamm-ului berlinez. Mâinile disproporționat de mari, ochii triști și obosiți îi afirmă însă individualitatea și această individualitate este cea care interesează în primul rând. Imaginile cu
Portrete germane din anii 1920 by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/9552_a_10877]
-
Ovid Densușianu, pe care l-a avut profesor în anul întâi: "Era un bărbat scund, claudicant, care se plimba în timpul prelegerii de la un capăt la altul al lungii catedre, dându-și din când în când la o parte șuvița de păr care i se lăsa peste ochi. Vorbea graseiat. Nu făcea mare impresie de la prima vedere". De altfel, povestitorul însuși se schimbase și din adolescentul închis și timid se născuse un tânăr student "pus pe harță", care nu-și făcea scrupule
Amintirile lui Șerban Cioculescu by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9547_a_10872]
-
seminarul profesorului Mihail Dragomirescu. De cum l-a văzut, a avut un șoc asemănător celui pe care l-a simțit Caragiale când l-a cunoscut pe Eminescu: "Colegul meu nu purta chica eminesciană din portretul de la vârsta de douăzeci de ani. Părul era însă ondulat, iar portul său mândru, cu capul sus și privirea deasupra noastră, Ťpeste veacť, îi conferea acea prestanță pe care avea s-o păstreze până la sfârșit. Asemuindu-l la fi-zic și la moral cu autorul lui Făt-Frumos din
Amintirile lui Șerban Cioculescu by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9547_a_10872]
-
Filologie, Filosofie, Matematică, Istorie, Fizică, Arhitectură bătuți cumplit, desfigurați, greu de recunoscut. Nici vuietul străzilor pornit ca stihiile împotriva noastră, a libertății, a celor care au mișcat primele rotițe ale sistemului democratic. Nici sîngele împrăștiat pe pereți, nici smocurile de păr ce pluteau pretutindeni în clubul de la Litere. Nici aroganța cu care Petre Roman, prim-ministru, îmbrăcat impecabil într-un costum de culoarea oului de rață a catadicsit să vină la Filologie ca să se lămurească dacă nu avem arme, nici lacrimile
Mai bine golan! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9557_a_10882]
-
cu goarna lui uriașă, iar ele/ visează casa promisă (cu baie mare și balcon)/ ca pinguinul sus-zis Labradorul; Iedera, copila peltică/ de asistentă, e ŤMicul prințť; ea cade-n șpagat sub bătător,/ să ne uimească, iar soarele-i umblă prin păr/ cu picioroange moi, aurii; doctorul de la parter e ghidul/ ŤCum să ajungi miliardarť comentat de Hagi Tudose; Rizo cel tuciuriu e ŤTom Sawyerť, insul cu sabia ninja/ coboară direct din Murakami sau Fane Spoitoru,/ iar bătrâna Doucement înoată-n muslinul
Drumul spre sine by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9560_a_10885]
-
poezie împotriva lumii din mine/ cu nașterea mereu amânată: orașul din ea are culori orbitoare,/ oamenii au fețele în ceață,/ numai eu nu mă văd deloc.// tot timpul cu ghionoaia pe urme,/ îi simt flăcările lingându-mi ceafa: îmi tai părul, îl arunc peste umăr și el se face o punte pentru ea/ las în spate ani buni de viață/ și ei se fac un râu cald pentru ea; îi arunc soarele uriaș de sub coaste și el se întunecă:// fiindcă/ pe
Drumul spre sine by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9560_a_10885]
-
în oglinzi sus pe geamuri/ luna se despică în trăsnet/ lupii tineri dependenți de risipă/ trec prin glasvand/ urcă până la creier/ și rod/ ia o doză, îmi spun/ îmi latră ciudat ca din altă țară/ freacă-te cu ea pe păr pe spinare/ ai numai arsuri" (Tropicală). A pune toate aceste stângăcii sub specia hibridă și imună a sincerității ar fi o netă demonstrație de ipocrizie. E adevărat că tonurile false nu sunt rezultatul vreunei intenții, e riguros exact că mare
O editură, două cărți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9580_a_10905]
-
lor: "îmi faci daruri frumoase în zilele/ cele mai mici mă tâmpești cu nevoia/ de căldura frunții tale// (duioșiile serii curg pe plajă și/ sunt animalul scăpat din lanț ești/ animalul scăpat spre prăpastie dar)// leagă-mă de tine cu părul care ți-a crescut de când/ te-am cunoscut adu-mi aminte cine eram câte/ miligrame avea inima mea în ziua aceea când m-ai lovit prima oară și eu// mi-am astupat gura cu mâinile-amândouă"(sushi) sau "am tras o
O editură, două cărți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9580_a_10905]
-
Dacă în țară bicentenarul școlilor blăjene a trecut neobservat, români din diaspora, la inițiativa monseniorului Octavian Bârlea, fost elev al Blajului, s-au gândit la cinstita aniversare a "fântânilor darurilor", printr-un volum omagial. Printre cei solicitați să colaboreze alături de Păr. Pe-tru Gherman (Bruxelles), monseniorul Pamfil Cârnațiu, alt "licean blăjean de odinioară", clasicistul N. I. Herescu, este și scriitorul Mircea Eliade. Epistola de răspuns a savantului român este comparabilă cu discursul ciparian de la centenarul Școlilor Blajului. A apărut în volumul Omagiu Școlilor
Mircea Eliade despre Școlile Blajului by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/9597_a_10922]
-
reușești să treci peste goliciunea unor corpuri nu tocmai tinere și nu tocmai perfecte, peste grotescul unor gesturi - de exemplu, ce poți face cu scrotul pe scenă, pentru că e acolo și nu poți să-l ignori, sau cum poți folosi părul partenerei pentru a-ți îndesi și poetiza părul pubian -, peste jenă - de ce nu? -, atunci poți să râzi în voie. Pentru că Jérôme Bel este, la un prim și foarte ușor de escaladat nivel, un spectacol cu mult umor. Abia apoi vin
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9598_a_10923]
-
tocmai tinere și nu tocmai perfecte, peste grotescul unor gesturi - de exemplu, ce poți face cu scrotul pe scenă, pentru că e acolo și nu poți să-l ignori, sau cum poți folosi părul partenerei pentru a-ți îndesi și poetiza părul pubian -, peste jenă - de ce nu? -, atunci poți să râzi în voie. Pentru că Jérôme Bel este, la un prim și foarte ușor de escaladat nivel, un spectacol cu mult umor. Abia apoi vin chestiile grele..." Chestiile grele nu ne interesează, ne
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9598_a_10923]
-
nu ne interesează, ne înspăimântă. Cu greu le-am suportat pe cele ușoare. În schimb, ne conformăm îndemnului Elenei Vlădăreanu și râdem în voie. De articolul ei. De un umor nebun ni s-a părut, printre altele, chestia cu poetizarea părului pubian. În timp ce se depoetizează totul, iată că, totuși, se mai și poetizează câte ceva... Scriitorul și criticii săi Miercuri, 13 iunie, ora 17, în Sala cu Oglinzi de la Uniunea Scriitorilor are loc o nouă întîlnire cu publicul din ciclul. "Scriitorul și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9598_a_10923]
-
muzicală a lumii, și-a petrecut împlinirea celor patruzeci și cinci de ani pe Insula Hydra. Nu singur, ci în compania unei frumoase românce. În ciuda eforturilor depuse, n-am reușit să aflu amănunte despre misterioasa noastră compatrioată, o frumusețe cu păr negru cârlionțat, și de-o avangardistă dezinvoltură - din moment ce s-a lăsat fotografiată "topless", întinsă pe pat, într-o poziție acut provocatoare, promițând nemaivăzute desfătări. În fotografie, picior peste picior, desculț, îmbrăcat în pantaloni negri și tricou alb, Cohen privește, sprijinit
Aveți bilete la concertul lui Cohen? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8043_a_9368]
-
public, cel venezuelean beneficiază, cu certitudine, de o simpatie, de o mediatizare cu totul specială. Dar și de o pregătire profesională de excepție. Sunt tineri ce provin în mare parte din păturile defavorizate. Tenul este smead, ochii sunt negri, migdalați, părul, precum taciunele. își divinizează dirijorul! îmi închipui că ceva similar trebuie să se fi întâmplat și în urmă cu trei sute de ani, la Veneția, când municipalitatea orașului - dispunea de mijloace financiare provenite din comerțul pe mare - îi dăduse pe mână
Tineri muzicieni by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7715_a_9040]
-
recurentă degradarea fizică și psihică a femeii. Ne amintim de apariția cutremurătoare a mamei lui Tarabas, suferind atît din cauza soțului, cît și din cea a fiului: printre păsările din curte, bătrîna, "îngăimînd găinile, scotea sunete ascuțite, piuia, cotcodăcea. Șuvițe de păr gri-gălbui îi cădeau pe față, de sub bonetă. Mama însăși avea ceva dintr-o găină cotcodăcitoare. Arăta din cale afară de țicnită, o nebună bătrînă, îmbrăcată în negru și era evident că proastele orătănii erau, de mulți ani, într-adevăr singura ei
Un scriitor de neimitat by Mircea Lăzăroniu () [Corola-journal/Journalistic/7720_a_9045]
-
să ne dovedească că despre pictură se poate scrie nu doar neconvențional și colocvial, dar chiar în accente comune amintind de trivialitatea străzii, dacă trecem așadar peste tonul șugubăț cu care comentează Adorația magilor a lui Bruegel cel Bătrîn: "Cu părul lor lung, soios, neglijent, arată mai degrabă ca niște bătrîni hipioți ofiliți, ca niște babaci știrbi, vrînd să fie cool." (p. 48) sau tabloul Bunavestire a lui Francesco del Cossa: "S-o spunem p-aia dreaptă: savanta din Journal of
Privirea oarbă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7727_a_9052]
-
lui Arasse băltește de prea multă zeamă erotică. Altminteri nu-ți poți explica cum un capitol ca "Blănița Magdalenei", aflat în izbitor contrast cu restul cărții, atinge punctul cel mai jos al trivialității docte. Cînd ajungi să improvizezi pe seama lungimii părului Mariei Magdalena și să o faci cu aerul că spui lucruri profunde despre o temă fatal frivolă - dacă e vorba de părul capilar sau de părul pubian al sus-numitei - atunci nu se poate să nu-ți dai seama că optica
Privirea oarbă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7727_a_9052]
-
contrast cu restul cărții, atinge punctul cel mai jos al trivialității docte. Cînd ajungi să improvizezi pe seama lungimii părului Mariei Magdalena și să o faci cu aerul că spui lucruri profunde despre o temă fatal frivolă - dacă e vorba de părul capilar sau de părul pubian al sus-numitei - atunci nu se poate să nu-ți dai seama că optica pe care o împrumuți aduce cu unghiul de nadir al celei mai obtuze optici intelectuale. În rest, Nu vedeți nimic este o
Privirea oarbă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7727_a_9052]
-
atinge punctul cel mai jos al trivialității docte. Cînd ajungi să improvizezi pe seama lungimii părului Mariei Magdalena și să o faci cu aerul că spui lucruri profunde despre o temă fatal frivolă - dacă e vorba de părul capilar sau de părul pubian al sus-numitei - atunci nu se poate să nu-ți dai seama că optica pe care o împrumuți aduce cu unghiul de nadir al celei mai obtuze optici intelectuale. În rest, Nu vedeți nimic este o carte de autentică desfătare
Privirea oarbă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7727_a_9052]