138,898 matches
-
controlor sever al moralității maestrului cât și mulți alți locuitori de garsoniere din blocul unde Johnny Răducanu își face veacul. " Blocul nou" iată simbolul unei bunăstări cu pereți subțiri, țevi tânguitoare, miros de igrasie, frig, chiriași disperați în a-și păstra identitatea. Peste toate aceste neajunsuri se prelungea însă un sunet nedefinit. Dintr-o muzică nedefinită. Scrisă de un compozitor nedefinit. Născut dintr-un popor neastâmpărat. Violent și iubăreț. Sentimental și fără scrupule. Cu școală înaltă; Liszt, Chopin și Beethoven putând
Aniversare Johnny Răducanu () [Corola-journal/Journalistic/15664_a_16989]
-
el. Poate că e mai pe felia ta. Am luat prima opțiune pentru o carte despre doi polițiști din New York care lucrează la același caz. Mă rog, poți să faci ce vrei cu ea, nu mă interesează decît să-i păstrez titlul: Chalk și Cheese. E la marele fix, nu? Vezi tu, de fapt așa-i cheamă pe-ăștia doi: polițistul Chalk și polițistul Cheese. Iar șpilul e următorul: nu numai că lucrează la același caz, dar se uită fiecare pe
Jonathan Coe - Casa somnului by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/15650_a_16975]
-
că ceea ce am devenit - interfața - e un proces intelectual. Fiindcă sunt așa de nesigur pe substanța mea, mă feresc să fac o poveste din această substanță. Sunt sceptic în ce mă privește. Intuiesc că e esențial pentru mine să-mi păstrez scepticismul. Pot deci să fac remarci generale despre mine ori despre masca din poem, însă disprețuiesc aceste generalizări. Alcătuitorul de cuvinte - cel de teapa lui Porter, Auden, Pope - supraveghează pe romanticul bântuit de coșmare și pe îndrăgostitul sentimental. Cam atât
George SZIRTES: Notă de subsol la o literatură nescrisă by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15665_a_16990]
-
de memorii afective? însă imediat după conturarea înfrîngerii, putem distinge reversul. Care sînt învingătorii? Liiceanu nu-i numește. Portretul omului de cultură învingător este imposibil, dacă respectăm regulile jocului impuse de Liiceanu. Tonul apocaliptic ar fi fost convingător dacă își păstra aerul personal - dacă își însușea măreția ratării inviduale, particulare. Or, sensul retoricii, impuse de filosof, este unul general. în fond, același "păcat" apare și în Jurnalul de la Păltiniș. Cartea este extraordinară, foarte bine scrisă, este o "literatură" foarte bună. Cititorul
Resemnare și declarații de dragoste by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15691_a_17016]
-
a prilejuit redescoperirea unei laturi "senzaționale" a criticii. O comunicare directă cu publicul de care se cam uitase în alambicarea estetizantă a criticii sub comunism. Revizuirile anilor '90 nu au însemnat atît reașezarea ierarhiilor literare. în mare, taberele s-au păstrat. Nici scoaterea unor cazuri flagrante din joc (vezi Păunescu). Cît mai ales redescoperirea veleităților "comunicative" ale discursului critic. S-a dezgropat cu entuziasm puterea denotativă a cuvintelor. A existat un miraj, ușor reperabil la începutul anilor '90, al comunicării directe
Revizionistul numărul unu by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15725_a_17050]
-
timp în sala de lectură a Bibliotecii Academiei decît la el acasă, era la origine un țăran dintr-o familie de evrei care își duceau zilele într-o comună din județul Botoșani. O prejudecată, ca multe altele. Zigu și-a păstrat uriașa lui putere de muncă de țăran, iar atunci cînd a devenit orășean, izgonit din satul în care se născuse de un decret al lui Antonescu, n-a uitat nici o clipă de unde a plecat. A primit ca legat, în copilărie
Marea bibliotecă a lui Zigu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15720_a_17045]
-
român nu semăna iarăși: prea vorbea frumos românește, la fel ca franțuzește, poate ceva mai cu greutate". într-un text în care alternează severe judecăți morale și plăcerea tuturor transgresiunilor, balcanismul e repudiat, dar savurat, în vreme ce occidentalismul e prețuit, dar păstrat la distanță. Lucrul se vede bine tocmai în planul limbajului: pagina care deschide romanul e (ca Pajerele, aproape) cu grijă ferită de "neologism": singurele cuvinte ceva mai noi (dar nu din sfera cultă) sînt postaș și lampă. La stratul manierist
Neologismul și purismul by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15729_a_17054]
-
secrete profesionale aflăm? Dezamăgire. Pivot nu are secrete, nici soluții miraculoase, ci respectă cu sfințenie o serie de reguli de bun simț ale meseriei, o disciplină de lucru de la care nimic nu îl poate abate, își respectă imaginea și își păstrează buna dispoziție. ,, Cred în modestia și în ignoranța receptivă și neliniștită a animatorului de televiziune." ,, Dacă am o tehnică de interviu? Nu. Am un fel de a fi, de a asculta, de a vorbi, de a impulsiona, care îmi este
Bernard Pivot - Bună dispoziția ziaristului de cursă lungă by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/15702_a_17027]
-
groasa pîclă postideologică. Nimeni nu a ilustrat cu o mai mare claritate și intensitate decît Monica Lovinescu și Virgil Ierunca acea ,,estetică", frecvent persiflată tocmai pentru că e necesară dreptei noastre conștiințe critice și în genere morale, atîta cîtă s-a păstrat, atîta cîtă rămîne înscrisă presant în al nostru ,,orizont de așteptare". Nu extensia cantitativă a operei ori bogăția speculativă și aplicativă a articulațiilor ei contează în primul rînd (T. Maiorescu are o operă și mai restrînsă, compusă, vai, spre scandalizarea
Un impas al lovinescianismului? (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15710_a_17035]
-
celor mai chinuitoare întrebări. Aspect prin care nu avea cum plăcea nici profesorului Călinescu, autor el însuși al unui roman cu legionari, dar de o factură net satirică, nici profesorului Vianu, care va fi fost cunoscut, în timpul guvernării legionare, deși păstrat la catedră, ceasuri de cea mai mare spaimă, încât o tentativă de sondare a străfundurilor psihice ale unor legionari, de orice soi ar fi fost ei, nu-i putea spune mare lucru. După cum este posibil ca obiecțiile aduse de Tudor
DINU PILLAT - 80 de ani de la naștere: Un destin împlinit? by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15723_a_17048]
-
discursuri rostite cîndva, rămase vii datorită stilului percutant și concis și permanentei actualități (mai ales la noi) a problemelor atacate. Andrea Dworkin - Războiul împotriva tăcerii, Editura Polirom, 2001, Colecția "Studii de Gen", 336p., 98.000 lei Accente Este util să păstrăm în minte separațiile natură-cultură, subiect-obiect, public-privat, polarizate astfel încît al doilea termen (asociat în general cu feminitatea) e considerat irelevant sau complementar (deci în orice caz, de rang secund) - pe care Moira Gatens, între atîtea alte scriitoare feministe, le discută
Teoreticiana by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15708_a_17033]
-
înțeles de ce prozatorul-teolog a fost un neînfricat luptător pentru dreptate socială, colaborînd, încă după primul război mondial, la publicațiile socialiste ale timpului (Socialismul, Tineretul socialist, Luptătorul, Chemarea Vremii), unele împreună cu N.D. Cocea, altele prin libera sa opțiune. Așa s-a păstrat mereu, creîndu-și un statut de scriitor revoluționar, încît, în 1948, la desființarea vechii Academii, devine membru al celei noi moșite. Îmi aduc aminte de o scenă memorabilă cu bătrînul scriitor academician. Fiind mereu pe la Biblioteca Academiei, intram, pe furiș în
Ediția Galaction by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15712_a_17037]
-
lui Saul, corectîndu-se definitiv asupra vestitei apostrofe christice făcută lui Saul devenit, apoi, Pavel. Și încă altele la fel de înnoitoare. Dar, încă o dată, de ce comunica aceasta, în plin 1953, președintelui Academiei R. P. R., Traian Săvulescu? Îi luase Dumnezeu mințile, le păstrase, era o frondă calculată de a încunoștința înaltul forum științific al țării cu ce îndrăznește să se ocupe un academician de vreme nouă? Cine ar putea răspunde? Textele din Sionismul la prieteni sunt o dovadă peremptorie că, iată, un preot
Ediția Galaction by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15712_a_17037]
-
săi. Dar nu e decît o iluzie. Privind lucrurile mai de aproape, ne dăm seama că, azi, moștenirea lovinesciană apare frecvent primedjuită, că apele principiilor sale se tulbură din nou, într-un chip cu atît mai insidios, cu cît sînt păstrate aparențele recunoașterii, formele protocolului admirației, gata a luneca în poncif (deși nu lipsesc nici contestările ad oculos). Nu ne aflăm departe de un impas al lovinescianismului, adică al direcției estetice, inaugurate, pe tărîm românesc, de T. Maiorescu. Căci descendența autorului
Un impas al lovinescianismului? (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15726_a_17051]
-
de lume, făcîndu-și veacul prin saloanele simandicoase ale vremii, cucerindu-și, prin frumusețea tulburătoare și manierele distinse, conlocutorii. A avut amoruri, prin lumea înaltă, de tot felul, în 1909 întreținînd o prietenie amoroasă cu chiar Kronprințul Germaniei, cu care a păstrat relațiile, devenite amicale, pînă tîrziu, cînd, în Germania, s-a instalat hitlerismul și fostul Kronprinz era un abia îngăduit, mereu amenințat să fie arestat. Tot peregrinînd prin atîtea saloane distinse, văzîndu-se cu atîta lume suspusă și tot colportînd - și la
Martha Bibescu în 1938 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15748_a_17073]
-
răsărit, Bizanțul de mai târziu, nu avea să cadă sub influența islamică, străină complet de tradițiile ținutului. Un alt stat, liber și independent pe teritoriul nostru, suferind numai influența elenă și, prin acesta, și pe cea străveche, romană, ar fi păstrat altfel testamentul, fie scris în exil, al reprezentantului unei arte universale, în bazinul estic... Dovezile aspre ale ținutului în care a viețuit un deceniu răsfățatul Cetății romane de la apus, vor fi circulat încă din secolele mileniului unu, ale continentului european
Carmen et error by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15752_a_17077]
-
o anume clipă și Împrejurare și parcă sortite să fie acoperite de uitare. Dar, adeseori, după multă trecere de timp, s-au Întors, fără voie, aduse, ridicate În aducerea aminte a celor ce le-au moștenit și așa s-au păstrat, puse În slovă”<footnote Ieroschim. Daniil Sandu Tudor, Dumnezeu-Dragoste, Editura “Christiana”, București, 2000, p. 161 footnote>. Pentru a se apropia cineva de sfințenia celei mai cinstite decât Heruvimii, se cere, Înainte de toată curăția, sfințenie. Pentru a vorbi despre cea care
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]
-
și mijlocește Între om și Dumnezeu. Astfel, Maica Domnului este nădejdea tuturor creștinilor, este acoperământul și mângâierea oamenilor, este scăparea și mijlocitoarea Între oameni și Dumnezeu, pentru continua Înălțare a tuturor spre Dumnezeu. Ea e singura care nu numai că păstrează toată bogăția lui Dumnezeu, dar și Împarte tuturor, și Îngeri, și oameni, din strălucirile mai presus de fire și darurile dumnezeiești și duhovnicești, pe care Dumnezeu le dă Întregii zidiri<footnote Teoclit Dionisiatul, op. cit., p. 20 footnote>. În acest sens
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]
-
care a numit-o Cele mai frumoase 100 de poezii ale limbii române. De fapt, nu "a ales", ci s-au ales poeziile singure, prin impactul pe care l-au avut fiecare în timpul său. Antologatorul doar a încercat să-și păstreze sângele rece, să lase poemele care i-au plăcut românului, de-a lungul scurtei istorii literare de 150 de ani, să iasă la suprafață. Acolo unde a "ales", Petru Romoșan a greșit. Să încercăm o mică istorie a antologiilor românești
Cele mai frumoase poezii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15762_a_17087]
-
pe Strada Neagră. Pășim pe alee. Citim firma luminoasă, dichisită: "Siemens Club". Nici urmă de cîntecele de altădată, de lirele cîștigate, zice-se, ușor. Tanti Elvira a fost izgonită cu spiritul ei cu tot. Dacă patronul de azi ar fi păstrat numele, ar fi întreținut focul poveștilor locului, misterul, ar fi fost cu atît mai inspirat. Fără să țină timpul pe loc, cu orice preț. Apropo. Nici vapoare nu mai sînt la Brăila. Cît despre port, nici nu poate fi vorba
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15786_a_17111]
-
Stanca scrie o poezie în care arta portretizării lirice este atât de fidelă personajului real, încât elimină orice urmă de livresc: figurile lui par a fi smulse, ca niște plante, din solul în care le-a hrănit, iar rădăcinile lor păstrează încă țărâna născătoare. Este clar că zona de inspirație a tânărului poet a fost chiar experiența de viață imediată, teritoriul unei copilării pe care arta o ridică la nivelul fabulosului. Imaginile sale se hrănesc direct din acest contact nemijlocit cu
Al patrulea poet al "Cercului literar" by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15767_a_17092]
-
evoluției chinuitului său personaj, deși face efortul, la Crina Mureșan, o iubită reținută, poate prea, în mijloacele cu care să lasă să iasă la suprafață sensibilitatea și delicatețea, la Lamia Beligan, soția înșelată care vrea cu orice preț să-și păstreze soțul pentru că-l iubește și pentru că are forța să ierte. M-a impresionat realmente felul minuțios și riguros, atît de exact și de dramatic al Lamiei Beligan pe care n-am văzut-o niciodată pătrunsă de vibrațiile unui personaj ca
Răsărit de soare deasupra pădurii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15771_a_17096]
-
i se ivea posibilitatea, lucra cu ziua, înfruntând riscul permanent al unei întâlniri fatale, ca și pe acela al stupidei întâmplări ce poate zădărnici planurile cele mai elaborate. Mulțumindu-se cu cât de puțin îi oferea o astfel de viață, păstrându-și moralul chiar și după ce îi devenise clar că speranța într-o eliberare din afară era vană. A mima standardele normalității, la polul opus celui fugărit și zidit în vreun pod, a se comporta median, de așa manieră încât să
În luptă cu atotputernicii by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15766_a_17091]
-
dormitor, ci cobora să înoate pe ascuns, sau rămânea până foarte târziu în salon, văzând filme interzise pentru minori la televizorul fără sonor, în vreme ce mânca torturi întregi și bea chiar și o sticlă din vinul special pe care tata îl păstra cu atâta zel pentru ocazii deosebite. Contrazicându-și propriile predici despre austeritate și cumpătare, se înfrupta fără răgaz, cu un fel de pasiune nestăvilită. O auzeam vorbind singură în cameră la ea, o auzeam recitânt într-o germană melodioasă fragmente
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
capul - i-am spus. - În Sicilia nu există ghilotină - răspunse el. Pe deasupra, nimeni n-o să știe cine a făcut-o. Se gândea la amfora recuperată din mare, unde mai era pe fund un rest din vinul acela mortal. Tata îl păstra deoarece voia să-l cerceteze mai atent, ca să afle natura otrăvii din el, pentru că nu putea fi doar rezultatul trecerii timpului. Era foarte ușor să i-l dăm doamnei Forbes, întrucât nimănui nu i-ar fi trecut prin cap c-
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]