5,611 matches
-
fugit din exarhat. Doar atât se știa despre el. Am vrut să-i văd odaia unde locuia: doar un culcuș și o desagă cu lucruri personale. Am scotocit în ele și, în cele din urmă, am găsit în salteaua de paie un săculeț plin cu sare de plumb. Lucrurile lui n-aveau nimic care să sară-n ochi, iar tunicile și glugile erau cele oferite de palat. La un moment dat mi-a trecut prin cap o bănuială, amintindu-mi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
făceau să strălucească, cînd Zero auzi o bubuitură ce cutremură asfaltul de sub tălpile sale, iar un fulger roșu lumină Întreaga piață. Grilajul smuls din țâțâni fu aruncat pe trotuar și, odată cu el, zburară afară bucăți de zid, pahare de carton, paie de plastic, tăvi de plastic, litere de plastic, casolete de plastic pentru mâncare de plastic - totul era din plastic acolo, Înăuntru, chiar și carnea, sau plăcinta cu mere, chiar și frigăruile din pui. Apoi izbucni incendiul. Zero alergă cu sufletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Își pierduse cunoștința. Dar nu și viața. Trupul lui Încă zvâcnea, mușchii se contractau. Antonio Îl veghease mai bine de jumătate de oră, neputincios. Capul. Trebuia să țintească la cap. Ce face tati, de ce nu vine? bodogăni Kevin, sugând din paiul de Coca-Cola. Dar În paharul mare de la McDonald’s nu mai era nici o picătură. Trăgea doar aer. — Da’ ce secătură ești... Mă sufoci, Îi spuse Valentina dezlegându-și papucii de sport și eliberându-și În sfârșit picioarele. Oja albastră de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Probe. Perna de pe canapea - găurită de glonț. Din cele două găuri, de intrare și de ieșire, ies pene albe, care se ridică la fiecare pas și te urmăresc dacă te Îndepărtezi. Probe. Un pahar de carton de la McDonald’s cu paiul Încă trecut prin capac - găsit pe aceeași canapea. De fiecare dată când agenții trec pe lângă el, mișcarea aerului face ca balonul roșu, agățat la Încheietura micuțului, să oscileze. Și de fiecare dată agentul principal tresare, căci legănarea aceea Îi dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
aminte și-acum, în clipa în care îl așteaptă pe Andrei Ionescu, un sat ce creștea la marginea unui câmp pe care se vedeau cai și căruțe mici, oameni trebăluind și cântând. Casele, mărunte, săpate în pământ și acoperite cu paie, arătau ca niște ciuperci uriașe, cu tulpina rotunjită și pălăria țuguiată. Era un sălaș țigănesc tradițional. Femeile negricioase, cu fuste pestrițe și basmale de pânză albă, stăteau în fața bordeielor, dărăcind lână și amestecând în ceaunele puse la foc, pe pirostrii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
știe! Se aude c-au ajuns și acolo, bată-i norocul să-i bată! Copilul tace. Ho! Ho! Soarele și-a arătat fața când Ion și familia au început încă o zi grea de muncă pe câmpul galben, secerând grâul. Paiele îl zgârie, mărăcinii îi înțeapă picioarele goale, dar el tot ține pasul alături de părinții lui. Pe la amiază căldura este greu de suportat. Bulgărele auriu arde de nerăbdare să pună stăpânire peste tot și trimite raze ucigașe ce străpung fiecare colțișor
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
n-a fost sânge între picioarele ei. Dar a ținut vestea doar pentru ea. În mijlocul pregătirilor grabnice pentru nunta Rahelei, a fost ușor să nu se observe faptul că ea n-a trebuit să-și schimbe locul pe salteaua de paie sau să folosească o cârpă între picioare atunci când se mișca. La două zile după ce Rahela a intrat în cortul nupțial cu Iacob, Lea s-a dus la Ada și a pus mâna uscată a mamei sale pe pântecul ei tânăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ci a început să-i spună pe numele lui atunci când îl pomenea. În zorii celei de-a opta zi, Iacob a sacrificat un ied și l-a ars pe altar. S-a spălat pe mâini și le-a frecat cu paie până le-a înroșit, de parcă ar fi umblat cu un stârv. Apoi s-a dus la cortul roșu și le-a cerut femeilor să i-l dea pe Ruben, fiul Leei. L-a chemat și pe Laban cu el și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
N-a spus nimănui că sângele nu i-a apărut în acea lună. După atâtea semnale false și pierderi de sarcină, a preferat să țină secretul bine ascuns. S-a dus ca de obicei în cortul roșu și a schimbat paiele ca și cum le-ar fi murdărit. Era atât de subțire încât ușoara îngroșare a taliei n-a fost observată de nimeni. De nimeni în afară de Bilha, care a tăcut. În luna a patra s-a dus la Inna care i-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
de ochi de femeie. Nimeni nu mișca și nu scotea un sunet. Până la urmă și cu un fel de ușurare a zis „Bah” și s-a îndreptat către o grămadă de pături. Rahela s-a ridicat de la locul ei de pe paie. Nu și-a plecat ochii când i s-a adresat tatălui ei. Nu, l-a privit drept în ochi și fără urmă de frică, de mâinie sau de vreo altă emoție, i-a spus: - Eu le-am luat, Tată. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
fiecare lună nouă, mi-am luat locul în cortul roșu și am învățat de la mamele mele cum să fac să nu ating pământul cu picioarele goale și cum să stau confortabil pe o bucată de pânză deasupra unui mănunchi de paie. Zilele mele curgeau în funcție de creșterea și descreșterea lunii. Timpul se înfășura în el însuși și în jurul corpului meu, în jurul sânilor care îmi creșteau, a durerilor care anunțau descătușarea și a celor trei zile de liniște, izolare și pauză. Deși nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și pe diverse boabe, pentru că auzisem că în vale nu erau prea mulți pomi. Am scotocit prăvăliile după cel mai bun cuțit și, cu o zi înainte de plecare, Meryt și cu mine ne-am dus la râu și am adunat paie de trestie cât să aducem pe lume o mie de copii. Am împachetat ce aveam în cutia de la Benia, care se făcuse și mai frumoasă cu cât lemnul se decolorase cu timpul. Când am închis capacul, am răsuflat ușurată că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
acute. As-naat a încercat să rămână tăcută, așa cum se cuvenea să facă o doamnă de viță regală, dar natura o făcuse zgomotoasă și curând a umplut văzduhul de țipete la fiecare crampă. Am cerut apă rece ca să răcorim fața mamei, paie curate și conuri de lotus ca să împrospătăm atmosfera și cinci servitoare care să se așeze în jurul stăpânei lor și s-o încurajeze. Câteodată e mai ușor pentru cei săraci, m-am gândit. Chiar și cele fără familie locuiesc în cartiere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
care îl bântuiau de luni de zile. Nu era un vis greu de înțeles, dacă mă întrebi pe mine, a zis Shery. Pești grași devorați de un pește schilod, vaci grase călcate în picioare de vaci slabe și apoi șapte paie de grâu care erau scuturate până rămâneau doar șapte paie goale. Orice fals magician care scoate păsări de sub coșuri pe la piață ar fi putut să-l tălmăcească, chicotea Shery. Dar visele îl bântuiau și îl speriau pe idiotul de rege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
vis greu de înțeles, dacă mă întrebi pe mine, a zis Shery. Pești grași devorați de un pește schilod, vaci grase călcate în picioare de vaci slabe și apoi șapte paie de grâu care erau scuturate până rămâneau doar șapte paie goale. Orice fals magician care scoate păsări de sub coșuri pe la piață ar fi putut să-l tălmăcească, chicotea Shery. Dar visele îl bântuiau și îl speriau pe idiotul de rege, iar el l-a calmat spunându-i că avea șapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
am văzut cum șerpuiesc prin grâu, grâul încă nu luase foc, și atunci toată lumea a început să strige, și ai noștri, și ai lor, cu toții au ieșit din lan, între timp focul s-a împrăștiat, iar grâul s-a aprins, paiele ardeau cu vâlvătaie galbenă, prea mult fum nu ieșea, totuși blocurile și orașul nu se mai vedeau, i-am auzit pe mulți tușind, alergau și ai noștri, dar nu atât de organizat ca ceilalți, ci absolut haotic, care spre Marele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
de plastic la piept și strigându-l pe Prodan să vină, să ia odată curva aia de minge de la mine, deși știam că bătălia se terminase și ar fi cazul să mă întorc și să ies din lan, pentru că și paiele, și grâul ard ca untdelemnul, dar cu toate astea n-am putut să mă întorc, cu toate astea am continuat să alerg direct spre flăcări, gura și plămânii mi se umpluseră de fumul negru și usturător, simțeam că mă apucă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
într-una pe fiu-su, Niku, Nikușor, însă Prodan nu era de văzut nicăieri, focul nu mai ardea și se vedea bine că cel puțin o treime din marele lan de grâu a fost distrus, peste tot era plin de paie arse, băltoace negre și spice de grâu carbonizate, iar din loc în loc se mai zărea și ceva grâu intact printre paiele fumegânde. Ajungând la postul de observație, combina s-a oprit, l-am auzit pe tatăl lui Puiu spunând ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
bine că cel puțin o treime din marele lan de grâu a fost distrus, peste tot era plin de paie arse, băltoace negre și spice de grâu carbonizate, iar din loc în loc se mai zărea și ceva grâu intact printre paiele fumegânde. Ajungând la postul de observație, combina s-a oprit, l-am auzit pe tatăl lui Puiu spunând ce noroc avem că n-a luat foc și pădurea, Puiu mi-a întins un pahar de tablă cu apă, să beau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
și știam că se amestecă echipele, dar nu mi-a mai păsat, și atunci am scos din dulap centura din imitație de piele cu cele două pistoale de plastic cu capsule fumigene, apoi am scos și pălăria de cowboy din pai, ornată cu fâșii din piele de cerb, o țineam de inelul de cupru al curelușei de peste bărbie și mi-am adus aminte că unul dintre pistoale ar trebui să fie încă plin de pulberea roșie de fosfor ras de pe chibrituri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
cumva să calc ceva în picioare, ocoleam hainele și sticlele și cărțile împrăștiate pe jos, dar la un moment dat am lovit cu piciorul un radio dezmembrat, am auzit un trosnet, a sărit și Zsolt drept pe o pălărie de paie, apoi muzica se făcuse tot mai tare, spirtul acționa, punându-mi mâinile și picioarele în mișcare, și atunci nici nu mai știam pe unde calc, în ce dau cu piciorul, ce strivesc sub tălpi, nu mai știam ce anume îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
mai numeroși, odată cu șomajul numărul lor a crescut considerabil, se poate spune chiar că s‑au Înmulțit ca șobolanii. Am făcut și eu ancheta mea... Bruno coborî vocea. — Șmecheria e că-și spun neo-rurali, chiar dacă În realitate nu culeg un pai, se mulțumesc să Încaseze RMI-ul și o subvenție pe de-a moaca pentru agricultura montană. Clătină din cap cu un aer complice, Își goli paharul dintr-o Înghițitură, mai ceru unul. Își dăduse Întâlnire cu Michel la singura cafenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
-l sprijinim financiar. Noi ținem la angajații noștri și îi sprijinim, Samantha. Mă fixează cu privirea ei albastră de parcă m-ar provoca să îndrăznesc măcar să nu fiu de acord. Așa e ! — Gata ? Eddie iese din birou cu o pălărie de pai pe cap. O să ne topim de căldură, să știi. — Eddie, te rog frumos, nu începe, i-o taie Trish, băgând pensula înapoi în rimel. Mergem la petrecere și cu asta basta. Ai luat cadoul ? — Și ce s-a întâmplat ? întreb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
E vorba de tonul pe care ai zis-o ! strigă Trish. Câteodată cred că unicul tău scop în viață e să mă faci să mă simt prost ! Eddie pufnește furios și pornește ca o vijelie spre casă, cu pălăria de pai într-o rână. Oo. Ridic din sprânceană către Nathaniel, care îmi răspunde zâmbindu-mi pe deasupra coafurii tremurânde a lui Trish. — V-ar plăcea o ceașcă de ceai, doamnă Geiger ? spun cu blândețe. Sau... un Bloody Mary ? — Îți mulțumesc, Samantha, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
poate auzi soneria. Nu pot să las toate astea să se întâmple. Am nevoie de un nou plan. Am nevoie... Diversiune. Da. Măcar mai câștig niște timp. Mă îndrept spre ușa de la intrare, culegând din mers una dintre pălăriile de pai ale lui Trish. După care ies cu grijă și pornesc pe aleea de pietriș din fața intrării, unde cei patru ziariști mă înconjoară imediat. — Sunteți Samantha Sweeting ? spune unul dintre ei, băgându-mi un reportofon în față. — Regretați că ați refuzat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]