6,523 matches
-
minte și Îl făcură să vadă lucrurile În altă lumină. Desigur. A, da. Angela avea probleme personale cu doctorul Gruner. Angela nu era o bocitoare, nu ca Margotte cu cota ei anuală ridicată de lacrimi. Dacă Angela arăta atât de palidă Încât până și părul În șuvițe, de obicei atât de strălucitor și de sănătos, părea să se zbârlească uscat - și Sammler avu impresia că vede foliculii Închiși la culoare de pe scalp, era pentru că se ciondănise cu tatăl ei. În condiții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
ea de gunoieră sau coțofană hoață, nu furase niciodată cu adevărat până atunci. Apoi, dintr-odată, era și ea ca hoțul de buzunare negru. Dinspre partea neagră, curenți puternici Îi măturau pe toți. Copil, negru, piele-roșie - Seminolul inocent Împotriva Feței Palide Îngrozitoare. Milioane de oameni civilizați Își doreau o noblețe oceanică, fără limite, primitivă, neîngrădită, trăiau experiența unei ciudate eliberări a impulsurilor galopante și-și Însușeau țelul ciudat al sexualității de cioroi pentru toată lumea. Omenirea Își pierduse răbdarea de odinioară. Cerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
a trezit, spuse Angela și se ridică. Silueta ei moale și greoaie era Îmbrăcată Într-unul dintre nenumăratele costume. Picioarele, dezvelite până În partea de sus a coapselor, erau Într-adevăr foarte puternice, aproape grosolane. Fața Îi era În acea clipă palidă ca a unui copil și moale sub șapca micuță de piele. Când se desprinse de scaunul de plastic, iar seara era chiar caldă, se Împrăștie un iz. Comedie joasă și seriozitate Înaltă deopotrivă. Zeiță și majoretă. Marea Păcătoasă! Ce afront
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
un nou proces În turnătorie, spuse el. Începu să explice În limbaj tehnic În rusește, dar Sammler Îl opri: — M-ai pierdut, Eisen. Nu cunosc termenii. Metalul arăta neprelucrat, În parte de culoarea bronzului, dar pe alocuri de un galben palid, cu nuanțe de sulfuri ca pirita. Iar Eisen făcuse obișnuitele Stele ale lui David, sfeșnice cu multe brațe, suluri și coarne de berbec sau inscripții cu mesaje Înflăcărate În ebraică: Nahamu! „Mângâiați pe Poporul Meu!“ sau porunca lui Dumnezeu către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
stimuli moderați și violenți. Stridența Îi făcea să se chircească, spunea el. Un hoit de câine aruncat lângă ei le provoca aversiune. O soprană care cânta cântece de leagăn avea exact efectul opus. Sammler bănuia că Însuși cercetătorul, rânjetul lui palid, nasul de polițist, sever și sălbatic ar fi neliniștit trandafirii, violetele. Chiar și fără nervi, aceste organisme aveau putere de discernământ. Noi cu surplusul nostru exagerat de receptori eram În permanentă stare de haos nervos. Înconjurat de umbrele copacilor, flexibile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
gunoaie. Nu voia să o audă pe Shula susținând că nu Îi stricase În cuptorul electric. Își trăiseră traiul. O dată mergea și televizorul din hol. Siluete cenușii și albicioase, instabile pe verticală, fâsâiau și tremurau. Sammler se văzu pe ecran palid ca un mort. Imaginea cutremurată a unui om Îmbătrânit. Holul semăna cu unele subsoluri mochetate din teatrele dezafectate - spații de evitat. Nici nu trecuseră două zile de când hoțul de buzunare Îl Împinsese, lipindu-se cu burta de spatele lui, peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
dintre voi“. Nimeni nu voia să facă nimic și brusc Sammler se simți foarte străin - voce, accent, sintaxă, maniere, chip, minte, totul, străin. Emil Îl văzuse pe Eisen. Sammler Îl căută și el acum. Și iată-l, zâmbind și foarte palid. Evident aștepta să fie descoperit. Apoi păru Încântat. — Ce faci aici? spuse Sammler În rusește. — Și tu, tată socrule - tu ce faci aici? — Eu? Mă grăbesc la spital să Îl văd pe Elya. — Da. Iar eu eram cu tânărul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
putea veni și o mână de ajutor. Era un instinct și un reflex. (O speranță neepuizată?) Deci, cercetând fugar chipurile, trecând de la o față la alta și apoi la alta În mulțimea de oameni Înșirați de-a lungul trotuarului - roșii, palide, smede, Întinse sau moi, Întunecate sau visătoare, cu ochi de un albastru Îndrăzneț, căprui-aprins sau negri ca tăciunele - ce stranie calitate În lipsa lor de acțiune. Stăteau să-și vadă Împlinite, o! În cele din urmă, așteptările hulpave, Înșelate, zgândărite. Cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
le semneze. Hai să aflăm ce a dat greș. Iar apoi cremarea. — Pentru doctorul Gruner. Unde? Întrebă Sammler. Infirmierul arătă spre targa pe rotile pe care era Întins Elya. Sammler Îi dezveli fața. Nările, cutele erau foarte Întunecate, ochii Închiși, palizi și umflați, capul chel, marcat de povârnișul ridurilor. Pe buze amărăciunea și o expresie de supunere se Întrepătrundeau. Sammler șopti În mintea lui: „Măi Elya. Măi Elya, măi.“ Și apoi, În același fel, spuse: — Amintește-ți, Doamne, de sufletul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
sunt niciodată comici. Ei suscită întotdeauna furie îndreptățită - neveste cu fețe ridate cerând sânge în fața tribunalelor; politicieni luându-se la întrecere care dintre ei poate părea mai dezgustat. Și asta e ciudat, într-adevăr, având în vedere că versiuni mai palide ale acestor nevoi demne de dispreț sunt atât de răspândite și chiar sancționate cu voioșie în rândul populației bărbătești. Nu au ajuns oamenii de știință să recunoască că atracția bărbaților mai în vârstă pentru femei mai tinere e un instinct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
să mă consoleze era atât de superficial, de prostesc, că aproape m-am înfuriat. Am luat un șervețel din mânecă și mi-am ștersa ușor ochii. Brațele lungi ale Shebei stăteau moi la ea în poală. Avea pielea așa de palidă că i se vedeau toate venele pe dedesubt: fuioare lungi, verzui, așa cum se văd algele prin apă. — Tu și prietenele tale vă atingeați pe brațe când erați la școală? am întrebat brusc. A râs. — Oh, nu. Noi o făceam, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
se simțea destul de bine pentru o ultimă cină extravagantă. Când i-am pus cârnații în față, a rămas nemișcată, uitându-se la ei plictisită. Am privit-o o vreme, apoi m-am aplecat și am luat-o. A fost un palid murmur de neplăcere, dar nu o luptă. Am luat-o în dormitor și am încercat să stau cu picioarele încrușișate și cu ea în poală. Nu se simțea bine, așa că am lăsat-o să se așeze cum vrea pe plapumă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
nu? își bătea femeia joc de ea. Hai, coboară aici, vreau să vorbim un pic. Era incredibil să ai un străin în propria casă care țipa și dădea ordine. Richard se uita acum și el la ea, cu fața lui palidă lângă a femeii. Sheba își dădea seama din expresia lui năucită că nu înțelesese încă despre ce era vorba. Încă se simțea partener cu soția lui împotriva unei piticanii care le ieșise în cale. Mai am doar câteva minute din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
clasa a IV-a, a devenit limpede că n-avea să crească mai înaltă de-atât. Măsurând abia un metru și cincizeci și doi de centimetri, Jina avea posibilitatea să tragă cu ochiul la o sumă de locuri sensibile. Gâturi palide, mere ale lui Adam fremătătoare, firele de păr de sub bărbie pe care lama aparatului de ras le ratase. Bărbatul ăsta era bronzat până-n dreptul cămășii, dar, atunci când respira profund, așa cum a făcut când Jina a început să se îndrepte către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
a răspuns el. Nu vrei să faci asta. În mijlocul pustietății, un blocaj rutier. O caravană de rulote, autobuze, microbuze cu geamuri lipicioase, copii plângăcioși, bețivi, câini. Bărbații cu ochii căscați, care visau să nu se mai plece niciodată și femei palide care habar n-aveau de ce veniseră până acolo. O autostradă de șaptezeci și patru de kilometri de speranțe și faruri, temeri, vechituri și praf. Ultima dată când Zachary Woolridge ajunsese la Corn Creek, campingul găzduise o reuniune a motocicliștilor posesori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
purtată în urmă cu doi ani, atunci când o vizitase în spital. Îi luase mâna lui Alice într-ale ei - mâna cu încheietura bandajată, și-i spusese „Nu sunt decât niște cuvinte, Alice. Doamne, Dumnezeule !”. Dar era dificil să legi femeia palidă și bântuită de dorințe suicidale și creatura asta care vorbea în ritm alert, la celălalt capăt al firului. Mary s-a întrebat dacă Alice realizase grozăvia situației, dacă într-adevăr conștientizase această transformare care nu fusese generată de ea însăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
mugetul râului, un muget mai sonor decât cel al oricărui alt râu. Abia când totul s-a terminat, a conștientizat și bubuitul propriei inimi. Naji a înșfăcat vâslele. Buzele i se strânseseră într-o linie subțire și albă. Danny era palid la față, iar umerii îi tremurau. Puștiul tocmai primise o lecție îngrozitoare: odată ce ți se face frică, cele mai grandioase momente din viața ta își pierd savoarea. Ce cursă ! a exclamat Mary. Mary ! Jina era în genunchi și tremura. L-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
continuu, ce avea să-i spună Jinei. Bărbatul s-a oprit în loc și și-a pus mâinile pe umerii ei. Vreau să-ți spun ceva. Jina a clătinat din cap. Mike nu reușea să priceapă cum de ea se făcuse palidă. Restul grupului era bronzat și zdrențăros, îmbrăcat numai în pantaloni scurți ferfenițiți și bandane. Toți arătau ca niște șobolani de râu fericiți. În vreme ce Jina avea pe ea niște pantaloni lungi, din bumbac, și o cămașă cu nasturi. De fapt, avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
soția lui cea fâșneață, iar în păr avea șuvițe cărunte. Era îmbrăcată cu aceleași haine largi și confortabile de care își amintea Zach și nu renunțase la tunsoarea copilărească, în stil paj. Femeia asta arăta ca Jina. Nu era deloc palidă și transparentă, ci avea pe față o roșeață furioasă. Nu era nici pe departe diafană, ci strângea din pumni, iar piciorușul îi bătea pământul din cauza nervilor. Nenorocitule, i-a spus ea și, ca nici o fantomă pe care Zach ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
s-au întâlnit Și visul imposibil s-a împlinit. Imensitate albă Ce zi frumoasă de iarnă Albastrul marin se-mpletește Cu albul imens ce lucește Și dor de zbor ne mai toarnă. În perdeaua de nori s-a ascuns Soare palid și slab, fără vlagă Cine poate acum să-nțeleagă Nopți și zile a nins și a nins. Ce plăcut e totuși afară Scânteiază steluțe-ntre scoici Valuri stranii șoptesc chiar aici Pescărușii țipând mă-nfioară. Violoncelul durerii Urlă dintre munți furtuna
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Aș vrea... Întâi genunchii aș vrea să mi-i alinți. Pe ei, care-n lumină sunt mereu cuminți, Rotunzi, și albi, și triști, adeseori, în noapte, Genunchii mei, ca două căni cu lapte... Apoi, pe sâni, să îți așezi obrazul palid Lipit, cu ei să-ți umpli rid cu rid, De un miros amețitor, de albă nea Și sărutarea de stăpân pe ei să-ți stea... Și să tot tremur prinsă-n brațe duse, Cum duse sunt iubiri pe veci apuse
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
pândește la intrarea în cetatea roșie marele urs dansează pe muzică de balalaică munții se scufundă în cer și un inorog studiază cu lupa florile albastre din ierbare urmează stația anii treizeci cu peronul pe partea dreaptă cerșetori cu degete palide răscolesc prin viscere atenție se închid ușile de piatră studentul de la actorie îți notează în carnețel internațional styl asociațiunea arta noul bauhaus velele sunt întinse întru căutare de himere urmează stația anii patruzeci cu peronul pe partea stângă cocoșii de
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
umbla foamea rău prin ghiozdane, așteptam să ni se elibereze locul. La acea masă, buna dispoziție începea de la ora șase dimineața. Era rece afară și eu priveam bruma de pe iarbă cum strălucește ca un praf magic de vise în lumina palidă a unei dimineți de toamnă târzie. Nu bătea vântul dar frigul făcea să ți se contracte toți mușchii într-un tremur pe care cu greu îl puteai controla. De obicei Creața era foarte punctuală și nu trebuia să o aștept
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
pat? M-am săturat să stau singură și n-am somn. Ce-o să spună Mătușa? o întreb speriat știind în gândul meu că nu de Mătușă mă temeam în acele momente. Ea râdea și i-am văzut izvorând în lumina palidă a lunii un deget arătând către cer. Ia!... Auzi? Am râs pe înfundate, molipsit de trăirile ei care mă făceau să mă simt diferit, râdeam și de sforăitul greu care o scutura pe biata mătușă de grijile de peste zi, turuind
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
poliție. În stînga, pietrele desprinse din povîrnișul abrupt formau un zid protector destul de Înalt, În-timp ce În dreapta, dincolo de un șanț și un parapet scund, plasat mai mult de formă, se deschidea un abis cu peretele aproape vertical. Am zărit chipul palid și crispat al băiatului și l-am văzut pe puști rostogolindu-se de parcă era gata-gata să ia balustrada sub braț. M-am speriat atît de tare, Încît o clipă am simțit că mi se oprește inima În loc. Am deschis geamul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]