20,853 matches
-
din lucrări, executate, în timp, de diverși tehnicieni. Se putea compara cu dinții naturali ai lui Dimitrie, sfidător de puternici, aproape jignitori? De altfel observase și schimbarea bărbatului, gestul mascat de a se uita la ceas. Sidonia își propti hotărâtă palmele pe masă, se ridică. Gata? întrebă ea cu vocea ei groasă, tabagică. Era mai bine așa, să dea ea semnalul de plecare, orice strop de liniște trebuia drămuit cu multă atenție, altfel devenea nociv, cunoștea bine regula. În stradă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mai rău decât nisipurile mișcătoare, cu mult mai rău! Femeia se lăsă să cadă exasperată în fotoliu. Iar începea! Gestul îi era cu adevărat teatral. Ridică și spre tavan ochii. Ce-am mai făcut, pentru Dumnezeu, zise și-și ridică palmele. Cămașa străvezie de noapte i se lipise de picioare. Așa cum stătea în fața lui, prăbușită în fotoliu, cu trupul tot aflat la dispoziția privirilor lui, fără să conștientizeze, oferea o priveliște foarte edificatoare pentru un om care venise să-i impute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
clipa aceea. Cu timpul începuse să-l bănuiască de un anumit tip de masochism, ajunsese să se teamă de el. Răfuielile dintre ei deveneau tot mai prelungi, mai violente, îi era groază când îl vedea dezlănțuit, cu ochii măriți, cu palmele depărtate de trup, purta atunci în el o furie animalică, semnele exterioare erau atât de edificatoare. În mod evident, relațiile lor se degradau tot mai mult de la o întâlnire la alta, deveneau tot mai încordate, tot mai greu de temperat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
a trebuit să mă trezesc și să văd bine, că nu sunt decât o muiere care se ține cu dinții de o biată rămășiță. În seara aceea, în zadar au fot toate străduințele lui Ovidiu de a potoli lucrurile. De la palme a trecut la vorbe frumoase, apoi, înapoi la violență. A încercat s-o posede cu forța, dar nu a reușit. Nu cred în tine, îi striga printre lacrimi Carmina, ca să-l facă să înțeleagă că stăruințele lui vor fi inutile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ieșea în cascade. Păi, nu văd de ce te-ai plânge, mă. Casă ți s-a pus la dispoziție de cum ai picat în târg. Asta-i o chestie puțin cam greu de crezut, orice ai spune, nu se rezolvă bătând din palme, ci așteptând mult timp... Pe urmă locușorul acela călduț de la biblioteca unității... Două minuni deodată sunt prea mult ca la mijloc să fie doar întâmplarea. Locușorul de la bibliotecă... e drept, intervenise Ovidiu prin cine știe ce suspuși. El îi spusese de mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
neguros, cu cearcăne adânci, vineții săpate sub ochii de culoarea mierii. Rămase sprijinit de tocul ușii din sufragerie, cât timp Carmina, pitită în dosul șifonierului, se îmbrăca. Haide, îi spuse, când o văzu oprită în fața oglinzii, cu părul adunat în palme. Da, leagă-l, îi spuse și o privi zâmbind cum își strânge părul cu un șnur de piele. Așa, așa arată Carmina mea. Avea o fustă cu șase pliuri în față. Perdeaua din cameră era adunată spre mijlocul ferestrei. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de-a lungul anilor, uite, sunt o femeie bătrână, am văzut și am auzit atâtea, dar povestea asta a voastră, de la spartul târgului, n-o înțeleg, dracului, mă depășește și basta! Își va îngropa ochii sub riduri, își va trece palma peste chipul schimonosit, îi va certa disperată pe amândoi ca și cum omorâseră pe cineva și, odată cu zorile, urmau să dea socoteală. Va spune că drumurile lor trebuiau să se despartă de mult. În felul acesta nu s-ar fi ajuns niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
meu? Niciodată n-o să scap de ideea că-i sunt mamă și trebuie să-i port de grijă? Va aduna de pe covor cioburile ceșcuței de cafea, le va depune pe tava de inox. Se va șterge de zaț frecându-și palma una de alta. Doamne, Dumnezeule, va spune, n-aș fi crezut niciodată că se va întâmpla așa ceva. Își va strânge mâinile una în alta. Carmina va sta nemișcată lângă perdea, cu spatele la fereastră, va întreba absentă: Ce anume să se întâmple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cam săturat de toate întrebările astea. Deja au devenit stereotipe, un fel de preludiu. Între noi chiar nu sunt posibile niște relații omenești? Parcă suntem roboți. Nu ocoli răspunsul, o întrerupse cu voce dură. Spune! Femeia își apăsă ochii cu palmele. Ar fi vrut ca măcar o dată s-o scutească de-o asemenea scenă. Măcar o dată să vină la ea acasă, s-o cuprindă în brațe și să-i spună: mi-a fost dor de tine, Carmina. Dar nu el nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
subțirică a Larisei. Cânta copiilor ceva despre broscuța Oac. Privi din nou la semnele de pe calendar, de data asta distrat, fără să mai tresară de câte ori privirea i se oprea pe cruciulița verde, apoi rupse cartonașul bucăți, bucăți, strânse fărâmele în palmă și plecă la bucătărie. Apăsă pedala coșului de gunoi, capacul se săltă dezvelind conținutul învălmășit degajând un miros fad. Renunță și luă papucul de pe pedală. Se deplasă la baie și aruncă bucățile din calendar în WC. O vreme le privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Pinochio, și mie de ce nu mi-ai zis, nu mai contează, dar tot mi se face scârbă, să dea naiba, am dormit în apa ta de gândaci, și Miau mai povestește o dată cum strângea ea apa și gândacii plutitori cu palmele, dantela de la rochie muiată, ce bine că a venit cealaltă Prietenă a mea care pupă câinii mei până în dinți și îi înghite pe jumătate, aș fi vrut să sun la Salvare sau la Pompieri, ceva, că nu mă descurcam, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
directoare, nu-i nimic, s-au dărâmat niște sticle și am ridicat tot, exces de autoritate... căcat... sclavi... deschide ușa! cum adică nu mă lași tu pe mine să ies... un pumn zboară pe lângă urechea mea, îmi julește falca, cu palmele îi țin la distanță, beți pe stradă, cu risipă de energie la mers, în semicercuri, râzând, ne ținem sudați, mergând tare peste continente, asta mai trebuia, să te bați cu portarul... trebuie să plec, spun cu vocea de cârpe îngrămădite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
cu buza lui ruptă, explică ceva și își întinde gâtul ca și cum ar adulmeca în aer cu mișcări scurte de bărbie, degete lungi oarecum alipite și nepricepute care cuprind oarecum deodată, mă uitam fascinată când el pe scaun dansa cumva cu palmele, încadrându-și fața după tehnica videoclipurilor, era așa de frumos, că desigur n-am mai plecat și m-am băgat în patul lui adormit și așteptându-mă și ferindu-și gura, trăgându-mă de păr, ah... de ce mă mai chemi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
plângea lipită de colțul peretelui cu toată pătura în jurul ei, cu unica pătură confiscată, noi eram de vină și ne pedepsea să dormim îmbrățișați și îmbrăcați ca să nu murim de frig. Îl țineam pe scăunel, așa cum îmi spunea tata, cu palma lipită de pieptul lui și el îmi ținea mâna, iar cealaltă mi-am retras-o din împletitura degetelor, e prea... mi-a spus și Filosoful cu umor, încă n-am ajuns la faza asta, da, zic, gestul e prea nepotrivit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
fac analizele când vin din Ungaria și pe urmă gata, numai cu prezervativ, bea din berea mea! și el îmi întinde berea lui și eu beau, bine, dar eu sunt mai bătrână ca tine, e!?! căcat... și mă trage cu palma spre el, de mijloc, așa cum nu mai făcuse niciodată, mâna lui pentru mine într-un fel, am simțit-o mult timp lăsată acolo. Treci pe la mine? eu mă duc la internet, foarte aproape de tine, el a plecat, dar n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
și Filosoful, mai ales că ieri mi-a spus că nu e o treabă superficială, poate am fost prea dură când i-am spus hai sictir... și am plecat, și el a rămas în urmă pe bordură cu capul în palme, merg spre AfterDays, cu Bianca mă întâlnesc acolo, ne căutăm din priviri și el e pe undeva, vorbesc cu Red, ce chestie, cum ne întâlnim noi acum, m-am gândit de multe ori la tine în ultima vreme, pe bune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
spune la hotel, pe burtă, în clipa aceea te-am ucis în gând, dar ce contează, hai, Baby, dormi cu mine, îi zic eu beată deja, e tare coniacu’! nu! că tu mă fuți... bine, pa, Baby!!! zic eu cu palmele în dreptul ușii unde el deja adormise și mă arunc în taxi fumând, după ce mi-am pus mâinile în cap în cameră, ce dracu’ caut eu la Brăila? de ce dracu’ am venit? și am plâns puțin, dar am dat, tot eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
în jos să cad și să mă împiedic și să mă izbesc de oameni, eu mă simt iar mică, la 5 ani, când fac prostii și nu contează. Pinochio vorbește la telefon și mă ia de umăr, Miau e în palma mea și mergem fericiți pe stradă vă dau foc la toți, vă împușc pe toți, vă fut în gură pe toți, unii sunt greșiți, iremediabil greșiți, fără salvare, iubirea care nu are curaj și sadismul vorbei din gură care râde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
Șam, ca Adrian să accepte să i se ia un interviu, ca apoi sa poata scrie el un portret satiric al lui Fanny Tarrant - bineînțeles, fără știrea ei. Eleanor se holba în continuare la Adrian, în timp ce Șam bâiguia, frecându-și palmele: — Cu cat stau să mă gândesc mai bine, cu-atât mai mult îmi place. Ar putea reprezenta nașterea unui nou gen publicistic. Revoltă docililor. Riposta oamenilor de artă. Zău, a sosit momentul să trecem la fapte. Prea și-au făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
până la ultimul penny. — Doar nu vă așteptați să-l vedeți pe Șam sărind la dumneavoastră aici și azvârlind cu pahare de vin, nu-i așa? Mă așteptam să-l văd sărind și azvârlind cu invective, răspunse Fanny. Adrian își împreună palmele și își împunse bărbia cu vârful degetelor. — Nu va deranjează să știți că majoritatea celor cărora le-ați luat un interviu ajung să vă urască? o întreba el. — Riscurile meseriei, zise ea, dând din umeri. — Și totuși e-o meserie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
altfel, ce mai faci? întreba el, aplecându-se s-o sărute pe obraz, insă Eleanor îi întoarse spatele și se așeza la masă. — Nu-mi arde să te sărut, Șam. Șam o privi nedumerit. — Ah! făcu el, trecându-și dosul palmei peste bărbie. Am țepi? Sau îmi miroase gură? — Sunt supărată pe tine. — De ce? Ce ți-am făcut? — Ai băgat-o în viața noastră pe năpârca aia de Fanny Tarrant. Șam păru surprins. — Vrei să spui că i-a luat interviul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
acestor vechi obiceiuri populare, copiii Nică sau Nicolae, atenți la frumusețea spectacolului, își îndreaptă gândurile spre trecut, dar și spre viitor: Sau clopoțeii molcomi cernuți pe-ntreaga vale, Care-aducea colinde la noi în lung convoi, Când ascultam la geamuri, și palma dumitale Îmi mângâia obrajii îmbujorați și moi” Îl vedem pe poetul din Poiana Mărului visător, înfiorat de frumusețea lucrurilor ce-l înconjoară, meditând precoce la succesiunea timpului, la trecerea lucrurilor în lumea noastră: ,,Azi e la fel, și vinul așteaptă
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
pe idee și am pornit în trecut. Grijulie, am luat cu mine cartea ,,Amintiri din copilărie”, să-mi țină de urât. În câteva secunde am ajuns. Dar totul în fața mea se prezenta foarte nou, neașteptat. Deodată, Ideea se pocni cu palma peste frunte și exclamă cu glas jalnic: Am uitat! Vai de mine, ce uitucă sunt! Am plecat fără să iau instalația de care vom avea atâta nevoie! Și ideea, umilită de această întâmplare, dispăru. Am rămas singură. Ce să fac
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
noastră cea română.” Despre mare: țărmul tristei mări; călimara cu guri întunecate; marea cea nesfârșită; valuri înspumate; nisip fin și argintiu; oglinda sufletului; oglinda diafană a cerului senin; marea se continuă până la granițele pescărușilor, până la pupila mov a soarelui și palmele orizontului; ascult glasul înspumat și adânc al ghiocurilor aruncate pe mal; orizont al spațiului ondulat; marea cu valuri luminate de lună; marea simbolul nemărginirii; Despre munte: măreția munților; umbra răcoroasă a munților; patria munților; ținuturile doinelor și legendelor; piscuri semețe
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
porțelan ale azurului spart de pocnetul soarelui, adun cu pensula ultimele broboane de lumină. Geana zării, din purpurie cum era, pare a se topi în roșu puternic. Spicul Era supărat că nu are nici o culoare. Plângea... L-am luat în palmă... L-am atins de soare... I-am dat culoarea luminii. Crinul venise pe lume într-un amurg de vară. Nimeni nu știa de nașterea lui: era părăsit. Atunci, singurul prieten, amurgul, l-a luat în brațe și l-a așezat
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]