2,931 matches
-
din care se roagă ei toamna la sărbă toarea lor cea mare. Iuda [= Diavolul] cunoaște cine e mai mincinos dintre ei, pe acela Îl alege și Îl duce cu sine la școala de solomonărit, iar ca semn Îi lasă numai papucii În urma lui. Aici apoi rămâne șapte ani, dar nu e singur, căci mincinoși sunt destui. Unii Însă nu vreau să rămână acolo, se Îndărătnicesc sau prin șiretenie vreau să scape ; pe aceștia „Îi risipește” balaurul [norilor], Îi lasă calici ori
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
40 de zile (credință din Bucovina ; <endnote id="cf. 36, p. 113"/>). La sărbătorile de toamnă ale evreilor, oamenii spun că, atunci când sunt toți adunați În școală [= sinagogă], deodată să stâng toate lumânările și dracul ia pe unul, rămănându-i numai papucii ca semn. Apoi aprinzându-se lumânările din nou, cel mai mare al lor citește numele tuturora și află cine e acela care lipsește. O bătrână spunea că a văzut cum ducea dracul un jidan În spate la o baltă, ca să
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
cf. 64, p. 274"/>). Iese dracul dintr-o stâncă P-un jidan ducând În cârcă. - Spune-mi drace ce-ai furat, Că te-oi bate spânzurat. - Un târtan Împelițat. - Spune-mi drace unde-l duci Unde-l duci făr’ de papuci Unde-l duci și unde-l muți ? - În iadu unde-s jidovi mulți De-a lui Herșcu cunoscuți, C-acolo li-i locul lor Pe vecia vecilor. Publicând În 1871 această satiră bucovineană, Simeon Florea Marian adaugă următoarea notă de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
notă de subsol : „Este o superstițiune În popor cum că, În «Ziua lungă» a evreilor, dracul trebuie În fiecare an să fure din fiecare sinagogă câte un jidov, pe care-l duce apoi cu sine În Iad, lăsându-i numai papucii În sinagogă” (satiră și credință bucovineană ; <endnote id="2, p. 39"/>). Iată și câteva superstiții, culese În Polonia anilor ’70 și ’80 ai seco lului XX, care se referă doar la legătura dintre „Sărbătoarea colibelor” (Sukot) și ploaie : „Când a
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
a lungul secolului al XIX-lea, din Galiția În Moldova, Mihail Sadoveanu pare să fi intuit Întrepă trunderea faptului istoric cu cel mitologic : „Prin șanțurile drumurilor [din Moldova] care vin de la Galiția au prins a se hodini și a lăsa papuci și zdrențe urmașii Jidovului rătăcitor” <endnote id="(411, p. 264)"/>. Faptul că autorul legendei versificate nu insistă atât de mult asupra poveștii propriu-zise (incidentul dintre Isus și Ahasverus, numit În titlu Așabec), ci mai curând asupra lamentației post factum a
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
la Țichindeal”, Curentul, 25 august 1999, p. 17. 433. Horia Carp, Din vremuri de urgie, Editura „Scriitori evrei”, București, 1924. 434. Hannah Arendt, Originile totalitarismului [prima ediție, The Origins of Totalitarism, 1948], Editura Humanitas, București, 1994. 435. Gala Galaction, Roxana. Papucii lui Mahmud. Doctorul Taifun, ediție Îngrijită de Al. Ruja, Editura Facla, Timișoara, 1986. 436. Pincu Pascal, „Catagrafia evreilor din Piatra Neamț din anul 1859”, În Studia et Acta Historiae Iudaeorum Romaniae, vol. IV, pp. 67-93, Ed. Hasefer, București, 1999. 437. Mihail
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
vasal al Imperiului Otoman. Nu trebuie uitat nici faptul că principele Carol de Hohenzolern Sigmaringen era de sânge german și atunci când acceptase tronul Principatelor Unite i se atrăsese atenția că s-ar putea să fie nevoit a suporta umilința „pupării papucilor sultanului”. Sigur că nu s-a ajuns la așa ceva dar Încă de la Începutul lungii sale domnii (1866-1914) Carol se gândise, deja, la o eventuală independență față de Înalta Poartă. Ocazia descotorosirii de veșnicele obligații financiare și politice față de turcii otomani s-
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
cu un asemenea dispreț pentru viața de toate zilele. Eu sînt stăpînul vieții mele, declară supraomul nostru la sfîrșit, în timp ce glontele lui superdirecționat slalomează printre prăpădiții care lucrează în contabilitate și tremură în fața șefilor și acceptă să trăiască sub un papuc mai nașpa decît al Angelinei Joliei. Tu ce-mi poți spune despre viața ta ? îți pot spune hai sictir. Eu măcar nu primesc ordine de la un război de țesut. și nici nu omor oameni ca să fac stabilitate din haos ceea ce
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
din chiler, ia două căușe de urluială din hambar, amestecă bine cu zărul și dă la porci. Hai, dragul mamei, mișcă-te iute că trebuie și tu să mănânci ceva și să pleci la școală. Emilia încălță o pereche de papuci mai vechi, dă drumul la ocol, desface frânghiile din coarnele vacilor și juncanilor apoi le mână pe poarta larg deschisă ca să se alăture altor vite ce se îndreptau cu cireada spre imaș. Mama pregătește ceva de mâncare în timp ce Mihăiță își
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
molâu și de papă lapte. Trebuie spus că mai fugise de la casa soțului, cum spunea gura satului, căutând un bărbat mai chipeș și mai bărbătos. Sătenii povesteau că ea, trecând odată peste râpa din mijlocul satului, și-a pierdut un papuc și când a ajuns la casa ibovnicului ei, Neculai, a găsit-o numai pe mama acestuia. Cum femeia nu prea era dusă la biserică, a luat-o în primire pe Marița spunându-i: − Fă, Marițo, ai casă și bărbat, du
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
mama lui Neculai, de care Marița se gândea că i-ar fi plăcut să-i fie soacră, i-a spus că să și-l scoată din cap pe fecioru-său, că acesta va trebui să se însoare. Ileana i-a oferit papucii săi ca să se întoarcă acasă, dar Marița i-a mulțumit și a refuzat, spunându-i că va pleca desculță deoarece merită o ispașă dacă nu știe ce e cu ea, pierzându-și și un papuc la trecerea punții peste pârâul
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
însoare. Ileana i-a oferit papucii săi ca să se întoarcă acasă, dar Marița i-a mulțumit și a refuzat, spunându-i că va pleca desculță deoarece merită o ispașă dacă nu știe ce e cu ea, pierzându-și și un papuc la trecerea punții peste pârâul Racova. întoarsă acasă Ghiță, bărbatu-său s-a trezit din somn și o întrebă pe unde a umblat iar ea minți că a fost la taică-su, că mamă-sa îi cam bolnavă și îl
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
-l înghite pe ălălalt... Pe timpul acela promovările se făceau ierarhic. Eu, din Comandant de Regiment am ajuns Șef de Stat major de Divizie; din Șef de Stat major de Divizie am ajuns Comandant de Divizie. N-au adus pe cineva papuc de afară să pună capac. S. B.: Au adus tot pe cineva care știa ceva, din sistem. M. M.: Pe Costache, de-acolo l-au pus Inspector de blindate. Pe urmă, Comandant de Armată. S. B.: Costache a ajuns până la
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
și eu și mi se precizează că a rămas o singură valiză, care după semnalmente e a olandezului. Am răsuflat ușurat, gândind la lanțul de probleme ce puteau apare dacă nu-și găsea bagajul: fără pijama, periuță de dinți, cămăși, papuci... La aeroport, întrebat dacă aia era valiza lui, olandezul răspunse placid: Dacă voi spuneți că e a mea, posibil să fie!". Plecăm cu valiza și un funcționar de la vamă îmi șoptește: "E drogat, domnule!". Era drogat și amețit în ultimul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
nostru, ea ieșea pe balcon ori de câte ori suna clopoțelul, ca să mă urmărească „re-creându-mă“ și, În caz de „atac la persoană“ din partea altor băieți mai corpolenți (eu eram poreclit Macaroana, fiind lung, stângaci și slab ca un țâr), vigilenta bunică Își scotea papucul și, de la etajul șase, striga pe un ton demn de strămoașa ei Hecuba: „Lăsați copilu’, nu vă atingeți de el, că arunc cu papucu’ În voi!“. Pe părinți Îi respectam și Îi iubeam, dar bunica era favorita mea. Pe ea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
roșiatic; dacă priveai cu atenție, observai că de fapt culorile erau o masă de puncte roșii dese. Fiecare episod se termina cu o bătaie zdravănă administrată lui Buster de către mămica lui cu talie de viespe, dar foarte puternică, folosind un papuc, o perie de păr, vârful unei umbrele, orice - chiar și bastonul unui polițist Îndatoritor - și scoțând nori de praf din turul pantalonilor lui Buster. Întrucât eu nu mâncasem niciodată bătaie, aceste poze Îmi sugerau o tortură ciudată, exotică, nu prea
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
colțul Încrețit al gurii, stă cuibărit În curbura alcătuită de picioarele din spate și din când În când un oftat adânc Îi destinde coastele. Este atât de bătrân și somnul lui este atât de bine capitonat cu vise (visează niște papuci buni de ronțăit și ultimele mirosuri adulmecate), Încât nici nu tresare când de afară se aud vag zurgălăii. Apoi o ușă pneumatică geme și se trântește În vestibul. Ea a sosit În cele din urmă; și eu care sperasem atât
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
și tapiserii vechi, flamuri de mătase sfâșiate și mai multe manechine cu peruci, cu cizme grele și uniforme verzi stând de strajă deasupra noastră. Dar oriunde ne duceam, invariabil, după câteva vizite, un paznic bătrân, cu ochi urduroși și cu papuci de pâslă, devenea bănuitor și trebuia să ne transferăm patima consumată pe furiș În altă parte - la Muzeul Pedagogic, la Muzeul Caleștilor Curții Regale sau la un mic muzeu cu hărți vechi, nemenționat În ghiduri - și apoi, din nou, În
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
flanel gri-foarte deschis, un „jumper“ galben strălucitor și haina de la un costum bun. Pe vremea aceea preocuparea mea tinerească pentru haine era pe cale de dispariție, dar după moda sobră din Rusia, mi se părea o adevărată năzdrăvănie să umblu În papuci, să scap de jartiere și să port gulerul cusut de cămașă - o inovație Îndrăzneață pe vremea aceea. Ușoara mascaradă la care m-am pretat cu indolență a lăsat În mintea mea niște impresii atât de nesemnificative Încât ar fi plicticos
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Se împiedică în cârpele ce-i oblojesc piciorul. Daniil, îmbufnat, bombăne ironizându-l: Alta acum! "Ucigător"... Da, mai stai locului, Măria ta! Faci vânt și-mi stingi lumânările! Poate... poate trebuia să las ifosele! Trebuia să mă plec! Să ling papucii padișahului! Un domn adevărat pentru țara lui face orice mârșăvie! N-am putut s-o fac! N-am putut! Îmi dau palme pentru trufia mea nesăbuită! Și-acu eu... eu ce să fac?! Să dau bir cu fugiții? Și Moldova
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
sorți?! Un trăsnet despică cerul și-apoi tunetul bubuie pierzându-se printre nouri. Doamne, șoptește Daniil înfiorat... Sau îl vezi pe Ștefan Voievod "Sabia lui Hristos", "Izbăvitorul Creștinătății!" continuă Ștefan înfierbântat, ironic, hohotind sarcastic, îl vezi în patru labe, lingând papucii Slăvitului Padișah, cerșind îndurare, vânzându-și țara în schimbul tronului pierdut?! Mă prind pe barba Profetului că Mahomed numai capul "spurcatului ghiaur al Moldovei" visează, bineînțeles, dat la sare să nu se împută, umplut cu paie și înfipt în suliță, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
fire și ne-o prăpădi cu totul, păcatele noastre... E gata cătrănit! Putem să ne dăm și-n tur și-n cap, de mânia cea grozavă a Mahomedului n-avem scăpare! Pe Mahomed El Fatih nimic nu-l scoate din papuci mai mult ca batjocura. Să-l batjocorim, deci! Nu mai avem ce pierde... Și, cum cea mai bună apărare este atacul, să-l înfruntăm, deci! Nimeni nu cutează? Ei bine! Noi cutezăm! Tot ne place nouă, figura ceea cu coada
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
înțeleagă că noi, românii, cei de-o limbă, de-un sânge și-un destin, trebuie să ne unim, ca, împreună, să stăm stavilă la Dunăre împotriva Aliotmanului ce se prăvale peste noi ca să ne supună?! Nu voi a ajunge sub papuc turcesc. Nu l-am convins să secăm Milcovul, nici cu vorba, nici cu sabia... Zadarnic! Mai rău! Și-a trădat țara și a închinat-o turcilor! Toți domnii munteni... bolborosește Voichița. Ce puteau face?... "Peștele cel mare înghite pe cel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
liniștea, să ne găsim locul nostru sub soare. Destul am orbecăit prin întunericul veacurilor, destul am fost târâți de beregată să ne închinăm la câte o Înaltă Poartă, fie ea la Răsărit, la Miazăzi au la Apus... Nu îndur nici papuc, nici cizmă pe grumazul țării mele. Țamblac exaltat, profetic: Va veni vremea când orice om va striga: Sunt om! Sunt liber!". Iată visul de aur al omenirii! Doamne! Învățătorule! Omul, mai presus de toate"! Mi-ai împuiat urechile cu Sfinții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
am plătit pentru "Podul acela"?... Eu am dat partea mea: sângele! Partea lor e mai ieftină: aurul! În schimb, mă cinstesc cu palavre, cu "ambasadori"!... Să lipsească dinaintea ochilor mei, că mătur cu el Târgul Sucevei! Mâine chiar, îi dați papucii de călătorie sprâncenată! Ba nu, spune el după câteva clipe de gândire. Să rămână! Foarte bine chiar! Să vadă cu ochii lui! Să trăiască cu noi toate spaimele noastre! Să afle și illustrissimii venețieni din chiar gura "ambasadorului" lor, cât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]