3,522 matches
-
compus trei cicluri ample de lieduri pe versurile mele îmi mărturisea că lectura lor îl încântase, erau perfecte din punct de vedere formal, paradoxale în conținut, așa că l-au iluminat, l-au îndemnat să compună. Felicia Donceanu a așezat în partitură o monodramă, "Salbe", combinând poemele mele (care n-au decât 17 sau 31 de silabe) cu câte un vers de Eminescu sau Bacovia. Lui Vasile Spătărelu îî sugerasem să compună un Requiem, dar m-a refuzat, reproșându-mi că nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Cât despre Brâncuși, stabilit definitiv în capitala Franței, el aducea în sculptura-i de răsunet universal soluții de sorginte românească. În orizont muzical, să-l numim, de asemenea, pe G. Enescu, nu doar cu al său Oedip, ci și cu partiturile simfonice, inclusiv cu Rapsodiile cântate pretutindeni. Principiul vaselor comunicante (cu referire la cultură) rămâne, mai presus de toate, un argument cu valoare normativă: ne mișcăm în indentitorul matricial și privim cu toată atenția mentalul celorlalți. Un câmp stilistic definitoriu, câmp
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
balerine. Toate acestea le descoperea Cristian acum, prea crud ca să le poată face față, trăind mereu cu spaima că și el va ajunge o mutră tristă, grotescă, printre ele. Venindu-i acestea în cap, tânărul student n-a mai repetat partiturile pe care i le lăsase domnul Vrăbiescu, așa cum obișnuia să studieze intens când găsea câteva clipe de liniște în cămin. Azi nu. Cămașa cea nouă, care îi venea perfect, punându-i în evidență trupul atletic, nu i-a putut păcăli
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
de mâine să merg cu un coleg care are aparat de fotografiat, la cimitirul Ghencea Militar, pentru a face o fotografie a mormântului lui Oscar Pursch. Am vorbit de asemenea cu D-l Potopin pentru a obține o fotocopie de pe partitura care vă interesează, iar la Caracal am scris unui fost coleg pentru a fotografia casa În care a locuit Doina. Imediat ce voi fi În posesia acestor lucruri, le voi trimite separat. Deși nu i-am spus nimic Gabrielei, vă trimit
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
gânduri, Ovidiu </citation> <citation author=”IONESCU Ovidiu” loc="București" data =”8 febr. 1975”> Stimate Domnule Dimitriu, Îmi pare rău că din angajamentele luate față de Dv. nu pot răspunde momentan decât la două. Așa cum am promis, vă trimit alăturat còpii de pe partitura valsului lui Oscar Pursch , aflată la Academie și o fotografie a mormântului său de la cimitirul Ghencea Militar unde sunt Înmormântați separat cei căzuți În primul război mondial. Vă rog să-mi spuneți dacă fotografia corespunde calitativ, deoarece În singura duminică
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
-l deții actualmente. Aduni ca albina din toate florile și Îmbogățești adevăratul muzeu din Folticeni, căci urși Împăiați poate vedea lumea În toate muzeele; dar ce aduni mata În „Galerie” (modest numită), nu a adunat nimeni nicăiri. Ion Chirescu posedă partitura lui „Oedip” scrisă de mâna lui Enescu. Mi-a arătat-o, când am fost la el. Dacă s-ar putea pune mâna pe ea... În privința ONT: când am fost prefect (a 2-a oară) am făcut toate formele și s-
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
performance: Sonatină pentru Patru poeți, Oboi, Contrabas și Percuție. Cei patru poeți sunt: Sigitas Geda - lituanian, Kerry Keys Shawn - american, Yang Lian, chinez, și Timur Kibirov - rus cu trăsături mongoloide. Se interpretează o piesă dodecafonică pe mai multe voci. O partitură decadentă, din recuzita postmodernă, în mare contrast cu fanfarele militare și ansamblurile de muzică populară rusească de la Kaliningrad. Sunt voci - mai ales rușii și belarușii - care ironizează, întrebând: „Ați înțeles mesajul acestei piese muzicale?“. Însă majoritatea scriitorilor din Trenul Literaturii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
vis-a-vis, ca să întreție pe ceilalți oaspeți. Camera lui Voltaire cu decorațiuni curioase. animale: papagali (aluzie la faconda lui Voltaire), cocostârc (voiajor), flamingo (lăcomie), veveriță (friandise), vulpe (viclenie). Scaunele cu gobelinuri reprezentând scene de La Fontaine. Pendula d-nei de Pompadour. Flautul, o partitură de muzică pentru flaut. În galeria pe care am văzut-o întăiu, sunt și două bucăți dezgropate de la Pompei un Mercur și o Diană. Terasele cu sere unde este viță de vie. Jos fântâna țâșnitoare uriașă. Spre Palatul nou, construit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Frederic Wilhelm IV care a murit la 1861. Sufrageria ovală, unde aveau loc celebrele prânzuri de la table ronde și unde Voltaire își avea locul lângă rege. Sala de audiențe. Sala de concerte unde se vede și flautul regelui și o partitură de flaut pe un pupitru de muzică. Camera mortuară și fotoliul în care a murit. Biblioteca, foarte frumoasă odaie. Galeria, bogată în tablouri originale de Watteau și sala parolei sau a consemnului. Celebra moară de vânt. Drumul de aici spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și falnic ca un brad, un Făt-Frumos”, notam În jurnalul meu de adolescent. “În fața mea a apărut un bătrânel, gârbovit de victoriile obținute, un sfânt bizantin cu fața suptă și Încrețită, dar plin de suflet, plin de artă. Dirija fără partitură, indicând până În cel mai mic amănunt, intrarea fiecărui instrument, “Nu era Întâmplător”, mi-a relatat ulterior cornistul Ghiță Dimirtiu. “Avea o memorie uimitoare și dirija din memorie toate lucrările lui Bethoven”. A rămas În memoria mea sub acest aspect copleșitor
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
de-o generație, dar refuz să mă înregimentez poetic vreunei mode sau vreunui grup, astea vin și trec, important este să-ți combustionezi "cuvântul hărăzit" la modul cel mai sincer cu putință, iar vaietele lui să le așezi pe o partitură care să te satisfacă și în același timp să te particularizeze, în rest totul e poveste și teorie oarbă. Ceea ce ai de spus nu trebuie să răspundă unei vârste biologice, ci doar timpului tău lăuntric, în cazul scriitorilor cele două
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ca scriitură, ca mesaj. În ce teritoriu te simți mai bine, al poeziei sau al prozei? Cum motivezi "derapajele" de la un gen la altul? Dacă tot vrei să te consideri scriitor e bine să-ți așezi cuvântul pe mai multe partituri, mă simt la fel de bine și ca poet dar și atunci când spun povești. Când poetul își ia pauză de-o țigară, sare prozatorul și-i preia gândurile așezându-le într-un alt tipar, iar când cei doi stau la un șpriț
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
în această perioadă a actualizării rețetelor creatoare. Rezultă utilizarea, în producția lirică, a unor forme ce ar fi putut părea divergente, alăturate într-un multicolor evantai al conviețuirii. Feeria imaginarului întipărit în cuvântul mustos, arghezian (Leonid Dimov) se întâlnește cu partitura dezabuzat eterată (Dan Laurențiu), fantazarea abstractizantă (Nichita Stănescu) face casă bună cu expresionismul grefat pe un trunchi rural (Ioan Alexandru, Ion Gheorghe, Gheorghe Pituț), tradiționalismul (Ion Horea) se învecinează cu ermetismul barbian (Mircea Ciobanu), neoavangardismul unor douămiiști (Marius Ianuș) se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
doi, al lui, în cimitirul Bellu, al ei, la mănăstirea Văratec, dar nu au adăstat cum se cuvine asupra acestor destine, asupra ființei eminesciene, a rigorilor epistolare de la finele veacului XIX ori a asemănărilor șocante dintre retorica lui "Hyperion" și partiturile verbale ale unor personaje caragialiene, precum Chiriac, Veta, Rică Venturiano..." Ideea asocierii acestor texte cu acelea pe care le produc personajele lui Caragiale, prin limbaj, dar și ca atitudine a corespondenților, e poate primul lucru ce sare în ochi unui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
feminin are un nou antrenor, după demisia de săptămâna trecută a Gabrielei Manea. Noul tehnician al Științei este profesorul Ion Arsene, adus de la CSS Bacău, care deocamdată nu are secund, fiind refuzat de Adriana Popa. (Florin Filioreanu) Același scor, altă partitură Știința MD Bacău a pierdut și cel de-al doilea amical desfășurat pe terenul celor de la HC Odorhei, în această dimineață, la capătul unui joc încheiat cu același scor ca și precedentul: 3935 pentru gazde. Spre deosebire de meciul de aseară, însă
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
de meci. Până la urmă, totul e bine când se termină cu bine și handbaliștii băcăuani au părăsit arena în uralele publicului fiindcă, în fond, și-au atins obiectivul, acela de a obține victoria în fața unui adversar care și-a interpretat partitura aproape magistral. Evoluția scorului: 1-3 (min. 6), 3-8 (min. 12), 6 10 (min. 18), 10-14 (min. 26), 14-16 (pauză), 19 19 (min. 37), 22-22 (min. 44), 25-26 (min. 49), 28-26 (min. 52), 29-30 (min. 57), 32-31 (final). ȘTIINȚA: Tevzadze (13
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
vocabularul sufletesc universal un cuvânt intraductibil precum “dorul” de plaiurile natale, este bine să se știe că genialul Enescu i-a descoperit sensul arhaic originar și farmecul particular pastoral în melosul modovenesc pe care l-a transpus în nemuritoarele sale partituri. Curajul de a “topi” dorul într-un Preludiu la unison în debutul unei tumultoase suite simfonice autohtone a uimit acum un veac o lume întreagă, incapabilă să descifreze “secretul” ideii care ascundea dorul plăieșului moldovean din Livenii Dorohoiului. Creatorul acelor
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
al baghetei, a avut multă cutezanță abordând piesa ”Earth Dances” de Harrison Birtwistle, coleg de generație și de studii cu Maxwell Davies. Și la cel de-al treilea punct din program, dirijorul a demonstrat o performanță în însușirea unei dificile partituri, orchestra ieșeană răspunzându-i cu siguranță la dificilele pasaje ale piesei. Atât repertoriul ales, cât și dirijorul propus de organizatori ori de Bujor Prelipcean, au fost de cea mai înaltă calitate și se justifică chiar prin interesul directorului artistic Ioan
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
deși multe nume anunțate în programul festivalului au fost schimbate. Poate chiar în bine, cine știe? În această privință, face o impresie deosebită apariția la pupitru a dezinvoltei dirijoare canadiene Keri-Lynn Wilson, care a mânuit bagheta cu serioasă cunoaștere a partiturii, înregistrând un succes personal și colectiv cu aplauzele de la final. Viitorul va confirma dacă această premieră, ca și altele asemenea de pe alte meridiane, în limbaj regizoral modern mai cumințel cumva decât am văzut cu alte ocazii, va fi de cursă
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
fi Concertul nr. 1 pentru vioară și orchestră (1987) de Philip Glass, urmat de Tzigane, rapsodie pentru vioară și orchestra op. 76 de Maurice Ravel sau Ritmul primăverii, suita pentru orchestră de Igor Stravinski, redată într-o remarcabilă cunoaștere a partiturii și a specificului muzicii, aducând mari servicii creației compozitorului. Acest prim concert al dirijorului s-a constituit ca uvertură și o excelentă intrare în scena Festivalului, repetând succesul și cu alt program a doua zi, marți 10 septembrie 2013, cu
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
au toți cei care au ajuns pe podiumul prestigiosului nostru Festival sau la alte alese manifestări unde participă mulți ca străluciți dirijori, soliști sau doar ca simpli instrumentiști. Toți au dat valoare muncii după ani îndelungați de intense aplecări asupra partiturilor. 27.09.2013 FESTIVALUL ENESCU - NOTE DE FINAL Cu siguranță organizatorii celei de a XXI-a ediții a Festivalului Internațional “George Enescu” merită toată lauda pentru că ne-am putut bucura de prezența memorabilă a principalelor mari orchestre ale lumii. Cele
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
mult așteptat. Nu putem trece cu ușurință nici peste interpretarea de la Ateneul Român, a concertului susținut de Camerata Salzburg, dirijată de Louis Langrée, care a redat ”Intermezzi” op. 12, de George Enescu, aplaudată repetat până ce modestul dirijor a luat o partitură a lui Enescu de pe un pupitru și a arătat cui i se cuvin de fapt aplauzele prelungite. Urmând Concertul nr. 3 pentru vioară și orchestră în Sol Major K 216 de Mozart, cu solista americană Hilari Hahn, temperatura aplauzelor sălii
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
rumenii pentru a o convinge definitiv de perenitatea sentimentelor sale. Ioi, Istenem, Istenem! O, Doamne, Doamne! Iar perechea de porumbei atinsă mortal de săgeata lui Cupidon subscria din toată inima la ideea că "Iubirea este cea mai frumoasă muzică din partitura vieții. Fără ea ai fi un etern afon în corul imens al omenirii." (Roque Shneider), precum și citatul biblic atât de cunoscut, șlefuit cu măiestrie de autorul Moromeților: "Dacă dragoste nu e, nimic nu e."(Corinteni) Cel mai mic membru al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
cu o piesă muzicală foarte cunoscută la vremea aceea și care primise sufragiile tuturor iubitorilor acestui gen. Cu siguranță se va păstra în fonoteca de aur a creațiilor muzicale. Pentru edificare, vă voi prezenta doar textul primei strofe evident, fără partitura muzicală pentru a vă convinge de adevărul spuselor mele. Iat-o: "Cârciumare dă-mi o bere vreau să beau (bis) Ce știu ele ce este viața Ce-i iubirea de golan Să iubești o fată care Nu dă pe tine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
domnul Aur. Și așa îl întâlnise ea, Rodica, îmbrăcat frumos, zi de zi, de vreo doi ani, ea mergând la ferma de curci, cochețică și parfumată cu spray-uri de la shop, el târând vioara după el și o geantă cu partituri. Urca din același loc, zilnic, presupunea că stă la blocurile verzi, tot în cartier și, de multe ori, în îmbulzeala de dimineață, îl zărea luptându-se cu vioara să ajungă în autobuz. Într-o zi, el n-a mai putut
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]