2,745 matches
-
atât de mult. Lume aleasă pe sprânceană, băuturi și mâncare fină, mese savant așezate și prezentate. I-am cunoscut ca student în căutare de lucru, iar acum stau la masă cu foștii "stăpâni" cu ghilimele mari. Au fost și momente penibile: o "înaltă" funcționară de la Crucea Roșie își manifestă deschis neîncrederea față de România, pe care a vizitat-o chiar în noiembrie 1989. Să mă enervez? Ca occidental și observator neutru, are dreptate când descrie mizeria de atunci. Sau modul în care
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
femeile tinere și frumoase. Nu suporta să vadă femei cu decolteu. Se știe că întrerupea, printr-un telefon, spectacole de televiziune în care dansatoarele afișau porțiuni anatomice ceva mai decoltate. Pe atunci, dansatoarele purtau, toate, mâneci lungi. Sunt cunoscute scenele penibile prin care a trecut ministrul Corneliu Mănescu, din cauză că avea o soție tânără și frumoasă. Îmi amintesc că tovarășul Ion Dodu Bălan, care ajunsese la un moment dat director general în Ministerul Culturii, ne-a povestit odată, cu mândrie și deplină
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
Antologia rușinii cenzurată“, Adevărul, 25 februarie 2008 și „Justificarea ratării“, Adevărul, 17 martie 2008) și Mirela Corlățan („Manual de osanale pentru tovarășul Nicolae Ceaușescu“, Cotidianul, 27 februarie 2008). Ceilalți comentatori au încercat fie să devieze de la fondul problemei, creând o penibilă diversiune în speranța (iluzorie!) că vor diminua vina lăudătorilor de Partid și Stat, fie au încercat să dea sfaturi „post mortem“ lui Virgil Ierunca pe cine să scoată sau să introducă în Antologie. Culmea ridicolului a atins-o Mădălin Voicu
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
a Florenței - singuratica veșnic bodogănitoare. Simt că nu atât pentru lămâi, cât pentru „sora mea“. A doua zi găsesc în cutia de scrisori volumul ei Epitaf, cu dedicația „Surorii mele dragi“. Cu Mircea Suntimbreanu am avut de curând un episod penibil. Îmi era antipatic, fiindcă, de câte ori îi întâlneam în jurul Pieței Rosetti, silueta uriașă însoțită de cățelul pitic, nu-mi răspundea la salut. De știut mă știa de la redacție și din vacanțele la mare, dar probabil că slăbănoaga de corectoare era ca
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
pămînt de rușinea personajului. Toată biografia asta e un fel de jale veselă de la un capăt la altul. E ca în filmele comice din vremea cinema-ului mut : dacă un per sonaj ia un șut în dos, ți se pare penibil, dar dacă ia zeci de șuturi de la toată lumea, te cuprinde un rîs nebun. Bucățile care plutesc în derivă, ca un fel de ilustrații, prin acest sordid „Bildungsroman“ sînt micile poves tiri „cu Dănuț“ publicate în zisa antologie, unul sau două
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
decît în Brătescu-Voineștiț Firește, cel mai mare sadism, devenit masochism curat, e îndreptat spre sine însuși : se descriu cu mare volup tate tot felul de umilințe suferite în fața celor apro piați, se citează poezii scrise de Daniel în liceu, absolut penibile. Ultima povestire din carte, anexa ei, numită „O călărire în zori“, ar merita o discuție mult mai lungă. Niciodată n-am putut crede cu ade vărat că povestirea asta a fost scrisă de Cezar. Este-n ea o perfecțiune stilistică
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
există nici un alt tip pe la etajele superioare. Urmarea firească a acestei stări de grație a fost că am început să scriu. Poezie, ce altceva ? De fapt, poezie e un fel de-a spune, pentru că ce scriam eu erau simple însemnări penibile și grandilocvente. Iată, spre exemplu, una care se numea „Diluviu“ : „Dacă aș deschide gura/ să spun ceva,/ aș voma o masă scîrboasă/ de cuvinte destinate/ țelului suprem/ de a trăi.// Fiți fără grijă, oameni buni,/ (n-o să vă- necați)/ niciodată
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
eu, ca un erou salvator. Eram bărbat și trebuia s-o dovedesc, doar ! Taică-meu m-a îmbrîncit și pe mine, și atunci mi s-a întunecat la rîndul meu mintea și am sărit la bătaie. A urmat ceva extrem de penibil și deloc bărbătesc. Cu încleș tări fără ieșire, cu zgîrieturi, cu scene de mahala petrecute în fața ușii apartamentului. Nu semăna nimic cu fazele din filme, în care doi bărbați se bat, împărțindu-și unul altuia, pe rînd, pumni. Cred că
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
compunînd Simfonia Destinului, sau Goethe scriind de zor la Faust. Din nefericire, iubirea noastră literară a fost un foc de paie, sfîrșindu-se așa cum a început. Publi carea în volum avea să ne găsească în plin proces de divorț. Lent și penibil, ca orice divorț. Astfel, am realizat că literatura, mai degrabă decît iubiri, naște orgolii. și că, oricum, e un spațiu al individualis mu lui. A fost, probabil, momentul maturizării noastre.“ După ce am recitit textulețul de mai sus, mi-am dat
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
cît am făcut cursul acela intensiv de karate (de patru ori pe săptămînă) nu mi-au folosit niciodată, pentru că nu am avut ocazia să le aplic. Oamenii mari nu se mai bat. Iar atunci cînd o fac - cum a fost penibila scenă dintre mine și taică-meu - nu se încurcă cu ase me nea finețuri. Întîmplări din clasa întîi în clasă, ca prin minune, se lăsă deodată liniștea. Copiii, încremeniți, priveau toți către învățătoare, de parcă acum o vedeau pentru prima oară
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
ea (era destul de greu, fiindcă tipa avea, normal, pasul mai mic, și din cînd în cînd ajungeam în contratimp - lucru destul de neplăcut !) ; în timpul ăsta, mă gîndeam că va trebui să o sărut. Dar nu știam cînd. Așa, tam-nesam, era cam penibil. După ce a răsărit soarele, mi-am zis că se impunea s-o sărut. Oricum. Fără să mai aștept nu știu ce moment potrivit. Îmi puneam tot felul de repere : „Mai fac zece pași și o sărut“ - și mă apucam să număr în
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
desfăcut canapeaua, am întins cear șaful cu migală, am pus pernele și pătura. în timp ce făceam patul și stăteam cu spatele la ea, Ioana s-a dezbrăcat și, cînd am terminat, a zbughit-o sub pătură doar în cămașă și chiloți. Era cam penibilă situația. Tot timpul ăla mort, în care ne pregăteam în tăcere pentru marea chestie... M-am dezbrăcat și eu la chilot și m-am vîrît lîngă ea. Înainte de a mă sui în pat - tipa se uita la mine - avusesem grijă
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
sufăr o umilință în plus, să-i spun că mie tocmai mi se rupsese ața, și am lăsat-o să creadă chestia cu ciclul. Tot nu puteam să mai facem, ce importanță avea care era motivul ? Pînă la urmă, faza penibilă a trecut și noi am luat cina ca un soț și-o soție, am ascultat muzică și ne-am giugiulit. Îmi dispăruse orice inhibiție, așa că, în momentul în care ea m-a întrebat cum mi s-a părut de data
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
în care, sub pretextul că scriam despre animalele mele, povesteam întîmplările pe care le trăiam cu Răzvan, Corina și Teo. Am rezistat eroic la ispita de a reproduce fragmente din el. Are și cîteva bucăți bune, dar, pe ansamblu, e penibil rău de tot. Puteam, firește, să-l cosmetizez, să-l rescriu acum și să fac din el o chestie faină. Dar asta ar fi însemnat să fac literatură, și am preferat să nu. (Aa, era să uit ! Cine este Bubu
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
vârstă, care se aflau stând în picioare. În puținul timp cât am fost martorul acestui episod cu profund caracter paideic, gândurile mi s-au îndreptat spre alte împrejurări cu semnificații educative total diferite. Nu de puține ori asist la scene penibile în care părinții sunt nevoiți să se folosească de interdicții verbale formulate cu ton ridicat pentru a-și struni progeniturile ori să-i bruscheze pentru a le potoli hârjoana, exuberanțele verbale sau hilare. Lipsa de rușine și de respect a
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
târziu. Cu ce emoție îmi aduc însă și acum aminte de lecțiunea bătrânului nostru profesor de istorie, Brandea (adică Brânză), în care acesta ne-a evocat moartea lui Caton! Brandea avea o elocință greoaie; fraza lui se construia încet și penibil, ajutată de o mimică expresivă, în care gestul preceda întotdeauna cuvântul... Prin ce minune, cu asemenea mijloace insuficiente și improprii, omul acesta mărunt și nervos reușea totuși să ne transmită mai totdeauna căldura generoasă a entuziasmului său, iată un lucru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
-l urmăresc, de a face o comparațiune între trecut și prezent, între tineretul de altădată și cel de acum, de a fixa linia pe care generațiile au urmat-o de atunci încoace și de a contribui astfel la clarificarea acestui penibil punct de îndoială: dacă actuala tendință dominantă a spiritului uman, care pare a abandona și renega atâtea lucruri în care am crezut odată, înseamnă progres sau regres sau oprire sau criză trecătoare... * E necesar s-amintesc că, la epoca în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
fi intrat în vreo biserică, dar ar fi crezut că lipsește de la principalele sale îndatoriri dacă n-ar fi proclamat în mod vizibil ateizmul său și nu l-ar fi propovăduit mai departe. Mă gândesc, cu un sentiment displăcut și penibil, la o scenă pe care am avut-o pe la vârsta de 14 sau 15 ani, cred, cu tata, căruia îi țineam piept cu îndărătnicie la încercarea de a mă readuce din "rătăcirea" în care știa că mă aflu, din necredința
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
astăzi - decât doar, eventual, dacă se vorbește despre ei). Apoi, dacă sunt recomandate fără discriminare și pe același ton triumfalist și o carte mediocră, și una bună, și un spectacol ratat, și unul cu o montare genială, și o expoziție penibilă, și una cu adevărat de excepție, „consumatorul“ nu va mai pune nici un preț pe recomandările noastre: cumpărând o dată un produs expirat (dar prezentat ca extraordinar), el va avea grijă să nu repete greșeala pe viitor. Ei bine, poate că nu
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
pe la terase, scoși din case de prima zi de caniculă, și își ciocneau halbele de bere. (2009) Cotcodăceala politică Când am avut la un moment dat ocazia să stau mai mult în străinătate, am realizat cât de neînsemnate și de penibile sunt zgândărelile politice care însuflețesc presa dâmbovițeană. Privite de departe, toate dezbaterile stârnite de nu știu ce replică aruncată de vreun politician român - despre ce a mai zis Băsescu, despre ce ia mai răspuns Tăriceanu - își dovedeau ridicolul. Am încetat să urmăresc
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
tăticul) - ce rost are săți pierzi timpul gândindute la ei? De ce să intre în istorie sau chiar în istoria ridicolului, când ei nici măcar nu există? Mai apoi, când am ajuns să mă uit la televizor, am realizat că aceste figuri penibile există - și asta cu asupra de măsură. Ba mai mult, ai impresia că numai ele trăiesc pe acest pământ (după cum ni se spune, „ce este la televizor există, ce nu - nu“). Nu știm foarte bine dacă în România mai sunt
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
și trebuie făcută o alegere. Iar Pa padopol a ales. Și astfel a devenit vedetă Acasă. A început prin a juca întrun sitcom jenant, Dădaca (jenant, judecândul ca sitcom, nu comparândul - Doamne ferește! - cu nu știu ce film de artă). Scenariul - prost, dialogurile - penibile; astfel stând lucrurile, erai tentat să pui jocul de toată jalea al lui Papadopol pe seama scenariului. El nu putea fi atât de slab, că doar îl știam cu toții din Marfa și banii sau din Occident!... Apoi lam putut vedea pe la
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
despre memorie. Pentru a ieși din coridoarele Întortocheate, infidelul Tezeu Își va aminti drumul parcurs, pentru că aceasta face, de fapt, Ariadna, Îl ajută să nu uite În labirint. El o va părăsi după aceea În prima insulă cu o grabă penibilă, dar nu de recunoștință avem nevoie cînd iubim. Marea Îmi amintește acest adevăr simplu Împreună cu altul. La Înțelepciunea grecilor antici ar trebui să avem acces tocmai pentru că este o Înțelepciune limitată, care respinge indeterminatul și arbitrariul și care nu numai
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
viață. Nu văd nici o diferență importantă Între nepăsare și o reverie ce s-ar mulțumi cu țărmuri pe care nu Încearcă să coboare. Spun aceasta pentru că am Înțeles că nu mai am vreme de risipit. Iar regretele sînt aproape totdeauna penibile. Afrodita În povestea cu mărul, Paris nu s-a hotărît din prima clipă să i-l dea Afroditei pentru că Întîmplarea avea loc pe muntele Ida. Pe țărmul mării, zeița dragostei și a frumuseții n-ar mai fi trebuit, probabil, să
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
și comenta pentru sine. Aceasta e viața, trebuie s-o luăm așa cum este. Era vinovată și gata. Îmi dădeam seama că nici procurorul nu știa ce trebuie să dorească mai mult. Să eșuez eu, ca să scape el de o datorie penibilă? Nu, firește, nu putea să dorească așa ceva. Și apoi amîndoi făceam ceea ce era necesar. Un vînt subțire Încrețește acum suprafața mării. Lumina filtrată prin nori capătă o paloare ciudată. Urmăresc aceste detalii cu gîndul că orice claritate presupune o suferință
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]