4,234 matches
-
Răspuns la investigația parlamentară privind libertatea cultelor religioase în România Răspunsurile pe care trebuie să le dau la secțiunea întâi a chestionarului, mă obligă să-mi descriu viața: înainte de pușcărie, în timpul pușcăriei și după pușcărie, pentru a scoate în evidență persecuția la care am fost supus sub regimul comunist. I. Perioada 1948 - 1950 Persecuția suferită în această perioadă a fost o continuă tensiune și amenințare. De ce? Pentru că dacă înainte de regimul comunist n-aveam în sat decât o primărie și primarul, cu
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
trebuie să le dau la secțiunea întâi a chestionarului, mă obligă să-mi descriu viața: înainte de pușcărie, în timpul pușcăriei și după pușcărie, pentru a scoate în evidență persecuția la care am fost supus sub regimul comunist. I. Perioada 1948 - 1950 Persecuția suferită în această perioadă a fost o continuă tensiune și amenințare. De ce? Pentru că dacă înainte de regimul comunist n-aveam în sat decât o primărie și primarul, cu care ne înțelegeam perfect, venind comunismul, ne-a adus în sat 8 (opt
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
mănăstirii, că vi le dă ea!” Ei au răspuns: „Am cerut și superioara nu mi le-a dat!” Atunci am răspuns: „Nici eu nu vi le dau, dacă nu vi le-a dat ea!” Vă puteți închipui ce a urmat! Persecuția s-a intensificat. Relativ la demolări de biserici și obiective de cult, ceea ce știe toată lumea, știu și eu. Neacordarea de construcții noi, de asemenea. Nu ni s-a dat autorizația să construim un cavou în satul natal, Adjudeni, jud. Neamț. Relații
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
practicând fără încetare umilința, baza tuturor virtuților și blândețea, spre a avea ceea ce cere de la noi Sfântul nostru Părinte Francisc: „humilitatem et patientiam in persecutione et infirmitate et diligere eos qui nos persequuntur, reprehendunt et arguunt...” -Smerenie și răbdare în persecuție și boală și să-i iubim pe cei care ne prigonesc și ne învinuiesc (Regula, c. X). În aproapele nostru să-L vedem pe Isus, să-l tratăm ca pe chipul și asemănarea lui Dumnezeu, așa cum l-am trata pe
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
preot spre bucuria părinților care-și doreau ca și ceilalți băieți să urmeze aceeași cale; numai că noul regim comunist, în anul 1948, a desființat toate Ordinele religioase, așa că și seminariștii de la Hălăucești au fost trimiși acasă. Acesta era începutul persecuțiilor Bisericii lui Cristos, în principal a celei dependente de papalitate, romano-catolice. După primul Război Mondial și în satul nostru s-a înființat Școala primară, la început cu 4 clase; până atunci, puțini copii frecventau Școala elementară din Botești, centru de
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
noi am putut activa mai ușor și mai larg. Așa am ajuns în 1989, zilele dureroasei noastre iluzii, când s-au schimbat multe dar nu așa cum am sperat noi. Îndrăznesc să spun că și azi ne aflăm încă tot în persecuție, într-un anumit fel mai primejdioasă decât cea de dinainte; aceasta nu pentru soarta persoanelor, ci pentru instituția Bisericii. Înainte am fost brutalizați de către niște sadici inculți. Azi răul se țese de către persoane mai inteligente; iar răul este mai primejdios
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
tineri neatinși de para focului din cuptor, precum Sfânta Cecilia a ieșit neopărită din căldarea cu apă fierbinte și Sfântul Policarp a scăpat nears de rug, etc... tot așa Biserica, numai prin minune, iese neatinsă, ba încă triumfătoare din orice persecuție. Mulți au fost cei ce i-au prorocit un sfârșit apropiat. Prorociile lor însă au fost și sunt fără îndeplinire. Dioclețian în anul 305 a bătut o medalie cu inscripția: „În amintirea Creștinismului dispărut”. Dioclețian e mort deja de 1600
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
nevoia timpului cântător doar pentru a nu fi siliți să audă neîntrerupt croncănitul ciorilor aciuiate în vârful plopilor ori zarva cumplită din propriul lor creier. Ceea ce știu sigur e că n-am dat acolo peste nimeni care, ajuns nebun de pe urma persecuțiilor politice, să-și fi redobândit firescul sub forma nebuniei. În plină demență, „politicii“ erau munciți fără răgaz de spaimele aduse cu ei din normalitate. Aceste spaime se exprimau corporalprin continue tremurături, plânsete și contorsionări. Suferința cea mai cumplită și absența
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
se evaporă fără urmă când i-a dispărut cauza. și frica lungă, cea pe care-o cunoști de-a fir a păr și la care nu te surprind decât mijloacele neașteptate, zilnic altele, prin care îți este provocată. În cazul persecuției politice este vorba de frica lungă, ce face parte din tine, gata încuibată în fiece clipă, și care, întinzându-se lasciv, însoțește tot ce-ți poți închipui. Această frică lungă, frică de temelie, se compune din multe alte frici ce
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
în seamă gradul de consangvinitate ori de rudenie mai apropiată ori mai îndepărtată. În ceea ce mă privește, eram încă prea crud pentru a putea înțelege și judeca modul de comportare al cetățenilor din această comunitate rurală, predispusă mai degrabă la persecuție și condamnare decât la milostenie și iertare. Când șinterul se înscria pe o anumită uliță, făcându-și cunoscută prezența printr-unul din cele două instrumente de semnalizare, oamenii îl așteptau la portiță sau lăsau pur și simplu cadavrul în fața intrării
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
e bine că Alan Gribben s-a mărginit la Twain. Dacă își întorcea privirile spre Anglia, cred că nici Defoe nu mai era în siguranță. A.R. Mă întreb: oare americanii vor de adevăratelea să repare pe cale semantică, etimologică toate persecuțiile la care au supus populațiile băștinașe și pe negri? Vor cumva să se reabiliteze pentru discriminările rasiale, înlocuind cuvântul „negru“ prin „om de culoare“ și distribuindu-i pe negri în filmele de duzină numai în roluri de eroi pozitivi? R.P.
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
dumneavoastră. Și v-aș întreba care au fost cele mai mari spaime de care ați avut parte. V-aș ruga să ne povestiți despre ele. Cum ați trăit perioada rebeliunii legionare și a pogromului de la Iași? Ce chip a luat persecuția? Cum v-a afectat toată zvonistica referitoare la evreii spânzurați cu capul în jos de cârligele din abatoare? Ce v-a venit să faceți și ce-ați făcut după ce-ați fost exmatriculată din considerente rasiale? Cine din familia dumneavoastră
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
Conte la italiană (eu am urmat engleza, franceza și italiana), pe profesorul George Oprescu la istoria artei și, da, pe Tudor Vianu la estetică. În plus, participam regulat la cursurile lui G. Călinescu. Dragoș Protopopescu era în anii lui de persecuție politică și profesională, ani care i-au precedat tragica moarte. Așa încât am cu noscut un Dragoș Protopopescu iritabil, nervos, plictisit, și totuși scânteietor. Colosal de exigent. Ne impunea să citim o bibliografie monumentală. Un an întreg am studiat numai Shakespeare
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
socioconfesionale din Transilvania secolului al XVIII-lea, românii transilvăneni au privit spre Biserica de peste Carpați ca păstrătoare a adevăratei credințe și, în perioadele de represiune, au căutat refugiu în principatele muntean și moldovean. Uneori puterea acelor vremuri a recurs la persecuții împotriva ortodocșilor din Transilvania care frizează teroarea, numai pentru a-i determina pe românii din aceeastă parte a imperiului să treacă la catolicism. O pagină sângeroasă a modului despotic în care sau purtat autoritățile o scrie generalul Bukow care în
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
personalității“ unui ins fără personalitate, în care defilează episoade-standard ale „biografiei“ celor fără biografie - marea masă a tinerilor crescuți în atmosfera specială a ultimilor ani ai comu nismului. Copilul Dănuț merge la școală, se- ndrăgostește de mai multe pioniere, suferă persecuțiile „tovarășei“. La liceu, Abagiu Daniel face muzică, fumează la closet tot soiul de țigări, debutează în viața sexuală cu o intensă ipsațiune, iar în cea intelectuală cu existențialismul francez (convergență deloc întîm plătoare), apoi inevitabilul Emil Cioran intră în viața
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
de Lucian Blaga, de a fi toleranți. Aici este, cred, și o influență a cultului lui Zamolxis și a cultului morții la daci. Noi aveam tot interesul să fim toleranți și, de aceea, nu găsești În România nici un fel de persecuție religioasă. [...] Nici Împotriva evreilor nu au fost mișcări În Țările Române”. Concluzia istoricului D.A. Lăzărescu nu poate fi decât ridicolă : „Românul este prin el Însuși tolerant” <endnote id="(699, I, p. 58)"/>. „Spiritul tolerant al românilor - scrie Leon Volovici -, mult
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de „evreii care purtau steaua galbenă și care măturau Bucureștiul” la Începutul anilor 1940. Într-o pagină de jurnal, scriitorul român Paul Goma, stabilit la Paris, a comentat astfel acest episod : „Știam - din cele știute - că, În România, evreii suferiseră persecuții [...], dar nu purtaseră stea galbenă” (Timpul, nr. 10/1995). Trebuie să observ - ca rabinul din celebra parabolă - că ambii interlocutori au, În felul lor, dreptate. Ar avea dreptate și cel care ar afirma că - susținând lucruri contrare - nu pot avea
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
până În secolul al VII-lea, când califul Omar a decretat ca toți evreii și creștinii (dhimmi, credincioși neislamici) să poarte un semn distinctiv (ghiyar), de culori diferite (evreii o centură galbenă, creștinii una albastră), printre alte reguli de segregare și persecuție cuprinse În așa-numitul „Pact al lui Omar” <endnote id="(372)"/>. Principiul aplicat era unul simplu : dacă refuzi să te supui Islamului (de la arab. aslama = „a te supune”), cel puțin să te supui islamicilor. Acest edict a fost reinstaurat În
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
este antisemită. Singurul anti semitism care există nu vine de la popor, ci este injectat” <endnote id="(114)"/>. Asemenea idei erau vehiculate de intelectualii transilvăneni, În presa săsească, Încă din a doua jumătate a secolului al XIX-lea : „Into leranța și persecuția celor de altă credință - scria profesorul sas J.K. Schuller, În 1861, În publicația Transsilvania - nu e proprie poporului, ci este impusă acestuia dinafară” <endnote id=" (cf. 97)"/>. Într- adevăr, unele prejudecăți erau „injectate” sau „impuse dinafară”, dar era vorba de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de dușmani și hărțuieli” <endnote id="(3, p. 44)"/>. Cu zece ani Înainte, În 1882, Încercând să determine trăsăturile „etnico- psichologice” ale evreului, așa cum reies ele din „literatura populară israelită”, Moses Schwarzfeld susținuse aceeași idee, altfel Însă formulată : „În timpul cruntelor persecuții din Evul Mediu caracterul evreiesc s-a oțelit <endnote id="[vezi 538]"/>. Mintea cea vecinic ațintită asupra loviturilor, ce trebuiau evitate, l-au făcut pe evreu mai pătrunzător și mai În stare de a judeca darurile Înțelepciunii ; de a distinge
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
un necaz vecinic” și „La venirea lui Mesia orice beteag se va vindeca, numai prostul nu, căci el nu-și cunoaște cusurul” <endnote id="(110)"/>. În același an, 1882, Mihai Eminescu credea că, dimpotrivă, sub presiunea regimului de segregare și persecuție „sub care trăiau [evreii] În diferitele țări ale Europei, din Evul Mediu Începând și până mai ieri”, s-au creat „multe deprinderi rele ale neamului, multe scăderi de caracter”, care s-au adăugat la calitățile „pe care evreii le vor
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
al demnității umane. Pentru poporul evreu au urmat două milenii de rătăcire În exil ; două milenii În care Masada a rămas o simplă amintire istorică, un sindrom irepetabil (poate cu câteva excepții ; <endnote id="vezi nota 442"/>) ; două milenii de persecuții, umilințe, expulzări și pogromuri ; două milenii de resemnare și autocompătimire, În care chiar și călăii și-au manifestat adesea surprinderea față de pasivitatea victimelor. „Dar eu am dat din umeri și-am răbdat,/ Căci a răbda e scrisa lui Israel”, declară
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
În cazul hangiului din Moldova de Nord, Leiba Zibal, din nuvela lui Caragiale O făclie de Paști (1889). „Spaima are adesea efectele curajului”, susține Călinescu. „Leiba Zibal aparține unei rase bătrâne, cu nervii zdruncinați și cu imaginația Înspăimântată de lungi persecuții. Nu e rar evreul fricos prin atavism și suspector de «goi» [= neevreu]”. Refăcând fișa clinică a neurasteniei „evreului colectiv” și cea a „evreului individual” Leiba, Călinescu decelează două tipuri calitativ diferite de frică. „Evreii normali sunt timorați În forme defensive
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
răsturnată, evreul apărând În postura celui Înșelat, ca În această zicală românească : „Țiganul fură, armeanul jură și jidanul plătește gloaba [= amenda]” <endnote id="(3, p. 29)"/>. Nu atât naivitatea evreului pare să fie sugerată aici, cât frecventa sa discriminare și persecuție ; faptul că el era adesea culpabilizat și pedepsit, indiferent de adevăratul vinovat. În acest sens, gruzinii au o zicală similară : „Mabșabeli păcătuise și evreii fură pedepsiți” <endnote id=" (3, p. 66)"/>. La fel și ucrainenii : „Toate relele În capul jidovului
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
țară” <endnote id="(12, I, p. 258)"/>. Ulterior, Grigore Nandriș a considerat această interpretare ca fiind eronată, „nu numai din punct de vedere ideologic, ci și istoric”. El a contracarat-o, la rândul său, cu o explicație globală și nenuanțată : „Persecuția religioasă nu este cunoscută de-a lungul istoriei ortodoxiei românești” <endnote id="(12, II, p. 139)"/>. Scene reprezentând Judecata de apoi sunt zugrăvite și pe pereții interiori ai bisericilor de lemn din Maramureș (cca 1800). La Biserica-din-deal din Ieud, de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]