KorAP: Find »[drukola/base=pica & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...99 100 101 ...161 >

4,013 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613

Îi scăpa mereu printre degete, astfel Încât Începuse să creadă că atât acest bărbat, cât și dragostea adevărată nu existau. Adevărul era relativ, dragostea era relativă, ea era imperfectă, toată lumea era imperfectă. Singura diferență era că unii se mulțumeau cu ce pica, iar alții continuau să caute neliniștiți. Ea fusese mereu printre cei neliniștiți... și știuse Întotdeauna că dragostea Însăși nu ar fi fost de-ajuns ca să o vindece de asta. Nu că nu s-ar fi Îndrăgostit - se Îndrăgostise de multe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
compatrioților se află În mâinile sale. Dansa cu poftă, se distra de minune, fața ei dulce, de gheișă strălucea de fericire. Nu-i venea să creadă că petrecea atât de bine, că avea o Zi V „perfectă“, cu un necunoscut picat În ultimul moment. Păcat că nu era partenerul corect. Ajunse În baie aproape fără răsuflare, epuizată, se privi În oglindă, lângă o negresă Înaltă, subțire, superbă, Îmbrăcată Într-o rochie strâmtă, strălucitoare. Oare unde era Matthew acum? se Întrebă Kitty

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602

imagine destul de exactă a vieții, nu crezi? Unii, norocoși, stau pe marginea mlaștinei cu pușca la ochi sau privind. Alții, cei fără noroc, se trezesc azvârliți în mlaștină și acolo așteaptă îngroziți să le intre noroiul în gură ori să pice glontele care să-i scape de asta. Și de ce să ne mințim? Cine e aiuritul care să se dorească vânat, nu vânător? Dinu tăcea. Dar, spune-mi, l-am întrebat, de ce mai ții puștile în cătun? — Împușc ciori, mi-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
răchită. E nevoie de o oarecare pregătire psihologică, de o educare a vanității. E ca trecerea de la cimpanzeu la om. Eu mai aveam încă păr pe mine, deși nu mai eram cimpanzeu. În ce o privea pe Laura, îi purtam pică din ce în ce mai mult pentru faptul că nu puteam să mă laud în fața ei. Trebuia să ocolesc singurul subiect care mă obseda și să nu-i vorbesc despre ceea ce întreg azilul dorea să mă audă vorbind: despre nopțile mele în sala cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
a dat foc. Am explodat. — Și ce, eu n-am vorbit serios? Îți pui cenușă în cap, te dezici de prietenia cu mine, mă condamni, și așa, să sperăm, scapi cu fața curată din afacerea asta murdară în care ai picat fără să vrei. N-are rost să-ți legi soarta de soarta mea din moment ce eu am ratat ținta. A, da, în cazul că aș fi reușit, atunci aveai șanse să parvii, pentru că te-aș fi făcut colaboratorul meu cel mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436

suspectezi, să suspectezi necontenit. Se poate citi În transparență până și un indicator de sens interzis“. „Sigur. Moralism catar. Oroare de reproducere. Sensul e interzis pentru că-i Înșelătorie a Demiurgului. Nu pe calea aceea vei găsi Drumul“. „Ieri-seară mi-a picat În mână manualul pentru permis de conducere categoria B. Ori din cauza semiîntunericului, ori a ceea ce-mi spuseseși dumneata, deodată am avut bănuiala că paginile alea spuneau Cu Totul Altceva. Și dacă automobilul o fi existând doar ca metaforă a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
agora... (Sampayo Bruno, Os Cavaleiros do Amor, Lisboa, Guimarăes, 1960, p. 155) Când ajungi Într-o stare de suspiciune nu mai neglijezi nici o urmă. După fantasmagoriile despre arborele motor eram dispus să văd semne revelatoare În orice obiect care-mi pica În mână. Îmi păstrasem legăturile cu prietenii mei brazilieni, și În zilele acelea se ținea la Coimbra un colocviu despre cultura lusitană. Mai mult din dorința de a mă revedea decât ca omagiu adus competențelor mele, prietenii mei din Rio

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620

să se asigure că pînă atunci nu se va plictisi. — Vin imediat, țipă Wakefield către ușă. Maggie scotocește după haine, părînd nefericită. Desigur, este o femeie singură, dar faptul că se culca cu conferențiarii s-ar putea să nu le pice prea bine șefilor ei. Ce ne facem, Întreabă Wakefield, dîndu-și seama În ce belea intrase femeia. — O iei tu Înainte și Îi lași să te ducă la prînz. Eu o să vin direct la restaurant, șoptește ea. Wakefield se Îmbracă și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
cunoștea diferențe de vîrstă sau de situație economică; nimeni nu avea nici un ban și chiar vagabonzii erau prețuiți, pentru poveștile lor. Beau vin de surcele și whiskey și se drogau cu amfetamine, marijuana și derivatele de morfină ce le mai picau din cînd În cînd. Inimile erau frînte, supurînd dragoste și tristețe, și erau permanent oblojite de rîuri de vorbărie și sex disperat. Wakefield este doar un munte tremurînd de osteneală cînd trage În parcarea de camioane, nouă și strălucitoare și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
acces gratuit. Ploaia care brăzdează obiectivul face să pară că vorbește printre lacrimi. Încerc să Înțeleg, Îi spune Wakefield băiatului cu ochiul bandajat. De unde ați știut cu toții să veniți aici? Hai că asta-i bună! De ce credeți cu toții că sîntem picați din cer? Am luat legătura prin Internet, omule. Ne antrenăm În tehnici non-violențe de rezistență de vara trecută. Multinaționalele distrug planeta, dar se pare că nimeni nu știe nici de asta. Este uimitor cît de multe lucruri nu știu oamenii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586

Deși la fel de furioasă ca Fran, Stevie recunoștea că avea de-a face cu jurnalism inspirat. — Tot ce-au făcut a fost să închirieze unul din autobuzele morții și să-l ducă la un control de siguranță la Protecția Consumatorului. A picat la toate testele. Cei de la Wadey’s or să aibă procese pe cap până la Judecata de Apoi. De ce nu ne-om fi gândit noi la asta? Pentru că noi nu ne ținem de tertipuri ca Jack Allen, replică nervoasă Francesca. Cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
asta te-a supărat. Fran se întoarse și îi cercetă fața frumoasă, bucuroasă că el deschisese discuția. — Doar pentru că te porți atât de minunat cu bebelușii. Nu-ți dorești unul al tău? El se retrase brusc, de parcă l-ar fi picat cu ceară. Trecu mult timp până când vorbi din nou. — Uite ce e, Francesca - cuvintele lui îi sfâșiară sufletul -, dacă îți dorești copii, poate că nu sunt bărbatul potrivit pentru tine. A doua zi străbătură în tăcere drumul înapoi spre Woodbury

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
rafinată. Doamne, îl ura. După povestea cu compania de autobuze, ar fi trebuit să știe că s-ar preta la orice. — Mulțumesc că m-ai anunțat, Ronnie. Fran fu uimită că nu amuțise cu totul. Luă primul lucru care-i pică în mână de pe birou, o cană pe care scria „NU EȘTI UN CETĂȚEAN ADEVĂRAT FĂRĂ CITIZEN“, o frază destul de stângace dintr-o campanie promoțională de pe vremea când redactor-șef era tatăl ei, și o aruncă de perete, cât pe-aci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
strângea lucrurile, Fran își dădu seama că mama ei părea să fi scăzut în statură, acum când dorința ei trecătoare de putere fusese spulberată. Dacă ar fi avut măcar propriile ei împliniri, poate că nu le-ar mai fi purtat pică altora pentru ce realizaseră. Era ca o veveriță cu blana roșie și îngrijită, care aduna triumfurile altora ca pe o grămăjoară de ghinde, refuzând să le mai dea drumul. — Pot să vă conduc pe amândoi? se oferi Fran. — Mi-ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
Uite ce e, Francesca, insistă Laurence, pe un ton dintr-odată stăruitor, riscăm să întârziem cu adevărat la întâlnirea cu cei de la Tawny Beeches. — Tawny Beeches? îl întrerupse Jack. Fortăreața aia de fițe de pe deal? Ce căutați acolo? Apoi îi pică fisa. — Fran, nu cumva e pentru Ralph? Chiar i-ai face una ca asta? Înainte să apuce să răspundă, Laurence o trase grăbit după el, sub privirile acuzatoare ale lui Jack. Abia când ajunseră în fața ușii de la intrare de la Tawny

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
albă ca zăpada, în pofida faptului că avea doi copii în casă. Henrietta avea până și suporturi pentru suporturile de pahare. Nu. Stevie ar fi fost o posibilitate, cu excepția faptului că locuia într-un apartament cu un singur dormitor. Apoi îi pică fisa - Jack. Jack avea să știe ce era de făcut. Cu degete tremurânde formă numărul de la Express. Jack, i se spuse pe un ton ferm, era în mijlocul unei ședințe. Ați putea să-l întrerupeți, vă rog? E o urgență. Spuneți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
o reteze așa. Îmi pare rău. N-am vrut să fiu așa o scorpie. Doar că simt nevoia să discut ceva între patru ochi cu Laurence. Camilla avea s-o creadă cu siguranță o scorpie după faza asta. Arăta ca picată cu ceară. — Fie. N-ai decât, se arici ea. Dacă aveți nevoie de mine, sunt în grădină. — Liniștește-te, îi spuse Laurence blând, de parcă ar fi fost o pacientă care avea nevoie de alinare după ce suferise un șoc puternic. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
peste genunchii lui Ralph. A plecat acum două ore la Londra. N-a mai putut să suporte viața meschină din Woodbury. Oricum, s-a dovedit că nu eram eu principalul punct de atracție aici. În schimb Laurence era. — Ți-a picat fisa deci. — Sunt din nou împreună? Jack dădu din umeri. — Înțeleg că nu. Lui Laurence îi era prea teamă de un scandal. O să încerce să-și găsească un loc de muncă la Londra, unde se pare că există o mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611

pat. Se joacă cu hamsterii. Și eu stau și îi văd. Mai bine le dau lor de mâncare decât să mănânc eu. Și nu-i dau la nimenea. Nu au valoare ăștia pentru mine. Nu-i dau nici să mă pice careva cu ceară. De ce să fac eu așa ceva? Să dau sentimentele mele pentru patru penale? Czampar: Am niște hamsteri, care mi-a fătat acuma, și trebuie să-i cer lu’ domnu’ comandant niște talaș. C-am două șoricioaice care mi-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-i cheltuiam în familie. La săpături, la turnat plăci de betoane, zidărie, muncă brută. Se câștiga 15-20 de mărci pe zi, pe lângă mâncare și țigări. Plus se punea și ordonanța, era un ban. În ’99, șantierul naval scoate posturi și pică și soția la șomaj. Ordonanță, șase luni. Cât am avut bani, viață frumoasă, de unde cheltui, când s-au terminat banii, amărâți. Am început să merg la sor-mea la Craiova, să muncesc acolo, la sapă, la vie, la porumb. Soția

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
ceea ce furam. Nici de hoț de buzunare nu eram bun. Îmi tremură mâna acolo. Trebuie să ai talent ca să furi din buzunar. Și nici nu-mi plăcea, pentru că era foarte riscant. Și acolo, poate mi-ar fi părut rău să pic la pușcărie, c-am întâlnit o grămadă de cazuri, pentru o batistă, bilete și valori de nimic, să fii câte cinci-zece ani, e ceva foarte regretabil. Erau mai bune magazinele, restaurantele, deci, ce se putea sparge. Era să fim prinși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
deci între șah și table se bagă magnet pisat. Într-o parte. Și după aia faceți și zarurile cu plumb în ele sau, eu știu, ceva care să atragă. Și se bagă pe unu, pe doi se bagă, ca să-ți pice șase și cinci, deci să-ți pice cele mari. Când ai nevoie de zar mic, dai în partea cealaltă, unde nu-i macara. Când ai nevoie de zar mare, de fugă, dai la macara. Dacă-l prinzi, plătește dublu. Deci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
magnet pisat. Într-o parte. Și după aia faceți și zarurile cu plumb în ele sau, eu știu, ceva care să atragă. Și se bagă pe unu, pe doi se bagă, ca să-ți pice șase și cinci, deci să-ți pice cele mari. Când ai nevoie de zar mic, dai în partea cealaltă, unde nu-i macara. Când ai nevoie de zar mare, de fugă, dai la macara. Dacă-l prinzi, plătește dublu. Deci așa se face. Joc cu tine barbut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
cu trenul cu el, până unde pleca el, la mama dracului, trebuia s-adoarmă. Sau să rămână singur în compartiment... Mai dădeai și eșecuri. N-aveau ăia sau nu puteai să-l faci, că erau prea mulți. Cu tâlhăria am picat a doua oară. Deci, în ’93. ’94. Tocmai în Gara de Nord. După ce l-am tâlhărit, am rămas în gară, ca să mai facem. Și ne-a luat pe sus. Ei venise la sigur, fiindcă respectivii ne văzuse cine suntem și s-au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
pe-afară, ce s-a mai deschis... noutăți! Și tot ce-am făcut înainte, făceam. Aveam doar un cuțit, care-l cumpărasem din pușcărie. Am luat metroul și m-am dus să fac rost de bani. Tâlhărie, furat, depinde ce pica. Nu mergeam la un prieten, pentru că deja mă plictisisem de prieteni. Mai bine te-nțelegi cu un dușman decât cu un prieten. Prima a fost în ’94. L-am bătut pe unu’, c-ar fi vrut să ne dea în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]