10,156 matches
-
dreptate. Urmașii lui, copii de dac, Poartă în suflet bucurie. Se duce veacul peste veac Și timpul naște veșnicie! Căci versuri scrie Eminescu Pentru eroul mult iubit, Cântă vioara lui Enescu Oda-i vieții-n infinit... Iar Grigorescu un drapel Pictează-n slava cerului, Pe când Brâncuși nalță spre el Coloana Infinitului. NEMURITORII Nu vin, nu pleacă și nu spun, Au fost tot oameni și-s apoi, S-au dus fără de rămas-bun, Dar sunt mereu prezenți în noi. Eu cred în nemurirea
GRUPAJ POETIC DEDICAT LUI CONSTANTIN BRÂNCUŞI de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370675_a_372004]
-
Dropia de aur” pentru PICTURĂ în cadrul aceluiași concurs național “Dor de dor”. Cărțile mele pot fi răsfoite accesând blogul http://bibliotecadk.blogspot.ro /. CV-ul meu literar poate fi vizualizat pe http://unziar.blogspot.ro/p/cv-literar.html În timpul liber, pictez. Mai multe detalii despre activitățile mele artistice se găsesc pe paginile de facebook: https://www.facebook.com/agaluciaselenitydk https://www.facebook.com/PicturaDK Am încercat să transpun în câteva cuvinte, o întreagă activitate artistică pe care încerc să o desfășor
AVATAR DE SCRIITOR de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370669_a_371998]
-
ce trăiește cu intensitate și multă sensibilitate perioada marcată de vise sale hotărâtoare. Dorințele, visările sale, compun întregul tablou al acestei cărți. Nu este un tablou din arta lui Grigorecu, Serov ori Picasso ! Este un tablou rupt din sufletul său, pictat la îndemnul inimii, în sentimente colorate asemeni lunilor din an. Tulburat uneori de nostalgia precoce pe care a trăit-o cândva sub semnul iubirii înfrânte, autorul stă acum la ușa visării cu finalitate, cu orizonturi deschise și pași siguri în fața
de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370733_a_372062]
-
bine ieri. În lumea lor e atât de cald. Am creeat atâtea stele cu ochii minții, pe urmă m-am agățat de câte o rază de lumină și am dansat. Am dansat mult, atât de mult, până când am început să pictez. Storceam câte o lacrimă de foc din ochii stelelor mele și pictam flori galbene, atât de galbene, că totul în jurul meu părea un rug aprins. Când vâlvătaia părea să erupă, o scânteie mi-a atins mâna. Era o fată. Niciodată
VOLUMUL „ÎN COLIVIE“ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1940 din 23 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370727_a_372056]
-
stele cu ochii minții, pe urmă m-am agățat de câte o rază de lumină și am dansat. Am dansat mult, atât de mult, până când am început să pictez. Storceam câte o lacrimă de foc din ochii stelelor mele și pictam flori galbene, atât de galbene, că totul în jurul meu părea un rug aprins. Când vâlvătaia părea să erupă, o scânteie mi-a atins mâna. Era o fată. Niciodată nu am văzut o făptură mai frumoasă. Părul ei era negru, iar
VOLUMUL „ÎN COLIVIE“ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1940 din 23 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370727_a_372056]
-
micii artiști au vârste cuprinse între 5 și 12 ani. Cu siguranță că acest eveniment va rămâne înscris în memoria copiilor pentru toată viața. Dacă dintre ei vor fi și unii care vor continua mai târziu să deseneze sau să picteze, transformând joaca și plăcerea de a vedea lumea în culori frumoase în preocupare, vor ține minte că începutul a fost făcut aici. Așa cum se obișnuiește în relatările sau cronicile de artă plastică, vom menționa numele participanților, dar vom nota în
EXPOZIŢIE LA INSTITUTUL CULTURAL ROMÂN DIN TEL AVIV de DOREL SCHOR în ediţia nr. 2190 din 29 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369623_a_370952]
-
cu concertul păsărelelor din pădurea de alături. Câmpul cântă și el, cânta greierii o melodie uniformă dar mereu nouă, Soliștii nu sunt grupați la un loc, ci fiecare cântă în pragul casei lui... Canta bucuria de a trăi... Fluturi mulți, pictați cu culori frumoase, în modestia lor, zboară din floare în floare. O privire mai atentă... printre flori și ierburi descoperi o lume de insecte de diverse forme culori și preocupări. Lângă un tufiș între două pietre, un uriaș, o șopârlă
PENTRU TINE NATURĂ de GEORGE GOLDHAMMER în ediţia nr. 1408 din 08 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369653_a_370982]
-
Cea adevărată? Ce aș mai putea adăuga La ceea ce s-a spus cândva, undeva și de Cineva care a murit din dragoste? Cineva a inventat soarele și luna Și florile le-a răsărit din dragoste. Și tot din dragoste a pictat răsăritul ca Sărutul veșnic al unui Maestru infinit. Și mângâierile vântului de la tâmplele noastre în ziua toridă înseamnă dragoste eternă.. Să scriu despre dragoste e ca și cum aș repeta aceleași lucruri... unora care ori nu înțeleg, ori nu vor să înțeleagă
NETĂCERI IN POEME de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369777_a_371106]
-
al tău gând! Și știu ca te-oi avea aproape, Chiar de nu suntem împreună, Însă prea mult nu sta departe, Căci despărțirea mă sugrumă! Să mai aștept putere n-am, Căci clipa este tot mai grea, Și viscol îmi pictează-n geam, Cu flori de gheață dragostea! Dorina Omota 19.12.2015 Referință Bibliografică: De dorul tău... / Dorina Omota : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1831, Anul VI, 05 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Dorina Omota : Toate Drepturile
DE DORUL TĂU... de DORINA OMOTA în ediţia nr. 1831 din 05 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368089_a_369418]
-
din vârful muntelui. Căutam lumina printre umbre și urcam; stânca era din ce în ce mai rece, dar focul din mine ardea întunericul gheții. Undeva într-un vârf de stâncă e soarele meu; L-am zărit de pe o culme. Soarele ce mă definește e pictat printre litere și cuvinte, e pictat cu slove de foc printre umbre, e frunza roșiatică a toamnei ce-a adunat pe chipu-i primăveri spre a le colora cu sângele spinilor presărați pe stânca vieții. O picătură de rouă ce-
UMBRE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368047_a_369376]
-
umbre și urcam; stânca era din ce în ce mai rece, dar focul din mine ardea întunericul gheții. Undeva într-un vârf de stâncă e soarele meu; L-am zărit de pe o culme. Soarele ce mă definește e pictat printre litere și cuvinte, e pictat cu slove de foc printre umbre, e frunza roșiatică a toamnei ce-a adunat pe chipu-i primăveri spre a le colora cu sângele spinilor presărați pe stânca vieții. O picătură de rouă ce-a strălucit într-o toamnă bogată
UMBRE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368047_a_369376]
-
fața pământului, oamenii; oameni însetați de viață, dar pândiți de moarte la fiecare pas; pândiți de moarte ca umbrele de întuneric, zâmbet de-o clipă, umbră mare, umbră mică, ce te rotești după soare și te stigi fără să-apuci a picta lumea cu raza magiei tale. Am făcut o greșeală Am făcut o greșeală, m-am rătăcit printre umbre; La un moment dat m-am îndrăgostit de-o umbră, m-am agășat de vârful ei și ea mă plimba după ea
UMBRE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368047_a_369376]
-
într-o primăvară când aerul a-nceput să cânte a floare și verdeață. E atâta muzică în toamnă ... Și frunzele-mi au început să danseze sub povara ruginii, strivite de vânt și izbite de păsări. Păsările toamnei sunt sângerii și pictează îngeri cu slove de foc care cântă ecoul de muguri, de păsări și frunze. Întineresc cu fiecare toamnă, cu fiecare frunză ce cade obosită și-ncep să cânt durerea din muguri prin păsări, eliberând îngerii cu povara eternității. Referință Bibliografică
UMBRE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368047_a_369376]
-
PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Manuscris > Amintiri > VECHI AMINTIRI DESPRE ION Autor: Constanța Abălașei Donosă Publicat în: Ediția nr. 1590 din 09 mai 2015 Toate Articolele Autorului Cred că aveam vreo 5 ani când l-am văzut pentru prima oară pe Ion pictând. La acea vârstă, copii alunecă prin toate ambiguitățile lor datorită tumultului fără de astâmpăr al anilor de joacă dar și al altor fapte fără de însemnătate. Impresia resimțită de mine șață de Ion, și el copil pe atunci, nu mi-a putut
VECHI AMINTIRI DESPRE ION de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1590 din 09 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368007_a_369336]
-
ascultare când îți vorbea cu căldura din glas. Vara, în după amiezile tărzii se înfățișa în grupul nostrum de copii - simțind bucuria noastră - și începea cu mare entuziasm să ne spună povești fermecătoare sau să ne mărturisească ce a mai pictat el în fața șevaletului, la care unii dintre noi, întreba ce este acela... Într-o zi, ne-a luat pe toți în curtea casei lor, ne-a pironit pe câte un scaun sau ceva improvizat și ne-a arătat cum lucrează
VECHI AMINTIRI DESPRE ION de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1590 din 09 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368007_a_369336]
-
poeziile scrise de Eminescu, Vasile Alecsandri și George Coșbuc spuse pe derost. Uneori mama lui, cum îi spuneam noi copii, tanti Gâță, îi impunea să aibe o atitudine mai aristocratică față de noi ceilalți și să se mândrească fiindcă știe să picteze. Atunci Nicu, cum îl dezmierdam noi pe Ion, lua o atitudine plină de severitate și cu amărăciune în suflet îi răspundea mamei sale; dar dumneata ce ești mamă, cumva vreo baroneasă ? Cobori din familie de plugari ! Vedeam șocul simțit pe
VECHI AMINTIRI DESPRE ION de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1590 din 09 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368007_a_369336]
-
care să mă fi iubit, ca eu , să-i răspund cu aceiași măsură. Nu am dorit daruri de la cineva, să-mi arate că mă iubește ! Darurile primate uneori, poate avea o altă față - interesul. De mic mi-am dorit să pictez mult: să ajung un mare pictor, să fac atât de multe tablouri spre a le vinde. Banii luați din ele, să ajut copii săraci, copii flămânzi și desculți, pe cei care nu au bani pentru școală, pe cei bolnavi și
VECHI AMINTIRI DESPRE ION de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1590 din 09 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368007_a_369336]
-
în Munții Apuseni. Cum îi plăcea lui să colinde locuri necunoscute și nevăzute, la întoarcere a venit și mi-a povestit desire pitorescul acestor locuri, mai ales despre stațiunile Stâna din Vale și Padiș. Aici, toți elevii au desenat și pictat iarăși el la rândul său, nu numai că a supravegheat și a dat sugestii, însă, a făcut și el câteva pânze și două caiete pline cu desene, schițe și crochiuri. Copacii, stâncile, florile de munte, peisaje cu stâne de oi
VECHI AMINTIRI DESPRE ION de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1590 din 09 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368007_a_369336]
-
o nouă expoziție în anul care va veni. În vara lui 1992, Ion pleacă în Franța cu o nouă expoziție tot în orașul Nantes dar și la Vallet, o mică localitate în apropierea acestuia. Cu lucrările pe care le-a pictat aici pe timpul șederii lui în aceste locuri, mai deschide o expoziție la Chapelle sur Erdre și în mica localitate Bouai. După ce s-a întors din Franța, la câteva zile primesc un telefon de la el, și-mi spune de vreau să
VECHI AMINTIRI DESPRE ION de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1590 din 09 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368007_a_369336]
-
să plece în lumea ta cea nouă; Dar jumătatea rece, din nordul fără viață Rămâne să sfințească tăcerile de gheață. Îți simt și-acum pădurea cum mă-nvelește-n verde Și în nervuri albastre, culoarea mi se pierde; Tu ai pictat pe trupu-mi un anotimp de umbre Să nu uit gustul ploii din toamnele-n penumbre. Știai că mă voi pierde pe la răscruci de vânturi Împovărată iarăși de-atâtea negre gânduri. Ți-am tatuat pe-o noapte fără apus, un nume
JUMĂTATEA CE SUNT de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1680 din 07 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368104_a_369433]
-
și pentru acest lucru era binevenită orice donație de la enoriașii săi. După ce termină cu bărbieritul, intră în camera "curată de la stradă" cum îi spuneau bătrânii, deoarece acolo nu dormea nimeni, doar își țineau lucrurile mai bune în lada de zestre pictată cu flori și motive florale. Deschise lada de zestre a bunicii Floarea, pe care o primise la măritiș ca dotă de la părinți și își alese costumul negru din dimie. Materialul costumului era țesut de bunica la război. Lâna pentru stofă
LITURGHIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368134_a_369463]
-
Toate aceste editoriale pornesc de la un fapt prezent, de la o observație, o amintire, un gând, un eveniment, de la care face trimiteri spre trecut sau spre stări ale prezentului din cultură, politică, social, diaspora ș.a. Om al datoriei făr-de-funcție oficială, ea pictează, cu sobrietate și umor negru, într-o paletă vie, colorată, imagini, chipuri, instituții, evenimente, aspecte diverse extrem de interesante și incitante tocmai prin obișnuitul lor, căci autoarea își ia întreaga problematică din viața de zi cu zi, din întâmplările aparent mărunte
SCRISORILE UNUI JURNALIST – LUCIA OLARU NENATI de CATINCA AGACHE în ediţia nr. 1831 din 05 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368170_a_369499]
-
multe, suntem adulți și totuși tot copii; se pleacă crengile încet, să ne asculte poveștile trăite-n zori de zi. Și ziua scade și se face seară și frunzele reintră în extaz; timpul își udă pana-n călimară și ne pictează riduri pe obraz. Teuzul curge liniștit, ca anii, pe lângă noi, urmând aceeași lege, iar noi părem haiduci de piatră, stranii și doar bătrânul carpen ne-nțelege. Referință Bibliografică: În jurul focului / Florin T. Roman : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1753
ÎN JURUL FOCULUI de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1753 din 19 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368203_a_369532]
-
de octombrie Se-mpodobește octombrie cu giuvaere Aprinse-n curcubeie. Ne-nvelește cu frunze În toamna desculță... Când arborii-s năluci, Și gândesc în culori visătoare, cărunte Iar luna înflorește a toamnă târzie... Iubește-mă acum, în octombrie, Când Dumnezeu pictează în roua aurie... În noiembrie, copacii rămân goi și singuri. Ce departe-i lumina, care trimite alte frunze! Iubește-mă acum, când pădurea se transformă În viori și în vise cu plete în vânt de lumină Și poți să-mi
ELISABETA IOSIF VIORI DE OCTOMBRIE de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1754 din 20 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368232_a_369561]
-
de El Greco, ilustrează fanatismulșsi uscăciunea sufletească a slujitorului bisericii. În „Ivan cel groaznic și țareviciul", Repin îl înfățisează pe sângerosul țar în clipele de disperare și durere, îngrozit de uciderea fiului său într-un acces de furie. Frida Kahlo își pictează portretul cu trup de căprioară în care pătrund săgețile dușmanilor. Este o auto-identificare de loc ambiguă.” Dorel Schor e un om cu replică rapidă, ascuțită. Practică, și în conversația cu amicii, jocurile de spirit sau, simplamente, jocurile de cuvinte. Toate
CELE TREI TICHII FERMECATE ALE LUI DOREL SCHOR de ZOLTAN TERNER în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368215_a_369544]