3,471 matches
-
de copii, și inevitabila cameră video Sony ascunsă în palmă. După marea detonare (circa cinci tone de pulbere, scria gazeta) o atmosferă de infern și de sfârșit de lume: țipete, căldură, aglomerație produsă de mișcarea browniană a mașinilor și a pietonilor pe străzi. Plus mirosul greu și tulbure de pucioasă consumată care plutea în nor compact deasupra solului. Cred că așa miroase aerul în preajma cazanelor lui Scaraoțchi. Singurul moment in care orașul calvinist nu mai respectă regulile de circulație: se parchează
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
cele 14 principii enunțate la Începutul lucrării La ville radieuse, și anume „moartea străzii”. El se referea pur și simplu la separarea completă a traficului pietonal de cel rutier și, mai mult, la diferențierea vehiculelor lente de cele rapide. Amestecarea pietonilor cu mașinile - care făcea mersul pe jos neplăcut și Încurca circulația automobilelor - Îi repugna teribil. Principiul zonificării funcționale a fost aplicat În toate sferele. În 1929, raportul final al celei de-a doua reuniuni a CIAM, document elaborat de Le
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
nesimultane, ce reprezintă două zone diferite și net separate”. Logica acestei separări rigide a funcțiilor este foarte clară: este mult mai ușor să proiectezi o zonă urbană dacă aceasta are un singur scop. Este mult mai ușor să planifici circulația pietonilor atunci când aceștia nu trebuie să folosească aceleași spațiu ca și automobilele și trenurile. Este incomparabil mai simplu să realizezi o pădure dacă unicul său scop este acela de a maximiza producția de cherestea pentru mobilă. Când aceeași construcție sau același
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
celor care se mută În Brasília din alte orașe sunt uimiți să descopere că este „un oraș fără mulțime”. Oamenii se plâng că le lipsește forfota străzii sau acele colțuri aglomerate și trotuare largi din fața magazinelor care să anime atmosfera. Pietonii aproape că au impresia că fondatorii Brasíliei, În loc să conceapă un oraș, au proiectat totul pentru a Împiedica crearea unui oraș. De cele mai multe ori, oamenii spun că aici nu sunt „colțuri de stradă”, referindu-se la faptul că nu există intersecții
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
muncă de locuințe, de spațiile comerciale și de cele de recreere, enormele suprafețe goale dintre superquadra și sistemul de șosele (destinat exclusiv traficului autovehiculelor) au drept consecință logică dispariția „colțurilor de stradă”. Au fost eliminate ambuteiajele, dar și aglomerațiile de pietoni - binevenite și vesele - pe care unul din cei chestionați de Holston le numea „esența convivialității sociale”. Termenul de brasilite - care ar Însemna „brasilită” și care a fost creat de către prima generație de locuitori - surprinde foarte bine trauma prin care au
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
care o face Jacobs este perspectiva originală adoptată. Începe de la nivelul străzii, cu o etnografie a micro-ordinii cartierelor, trotuarelor și intersecțiilor. Spre deosebire de Le Corbusier, care Își „vedea” orașul mai Întâi de sus, Jacobs Îl privește din punctul de vedere al pietonului care Îl străbate În fiecare zi. În plus, autoarea era și un activist politic, implicat În multe campanii Împotriva propunerilor de schimbare a planului de zonificare sau de construire de șosele și de locuințe, pe care le considera nejudicioase. Este
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
Care sunt condițiile ce asigură această diversitate? Jacobs sugerează că cel mai important este ca respectivul cartier să aibă scopuri primare mixte. Străzile și cvartalele trebuie să fie scurte, pentru a se evita apariția de bariere lungi În calea circulației pietonilor și a dezvoltării activităților economice. Ideal ar fi să existe clădiri cât mai variate din punct de vedere al vechimii și stării, acest lucru făcând posibilă Închirierea lor la prețuri diferite și utilizarea lor pentru diverse activități. Deloc surprinzător, fiecare
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
utilitariste, cât și pe cele neutilitariste? Această abordare Îi permite să tragă multe concluzii. Cvartalele scurte sunt preferabile celor lungi, deoarece reunesc mai multe activități. Parcările pentru camioane sau stațiile de benzină mari, care Întrerup continuitatea spațiilor de interes pentru pietoni, trebuie evitate, la fel cum trebuie menținute la un nivel minim șoselele enorme și spațiile deschise foarte Întinse, amenințătoare, care acționează asemenea unor bariere vizuale și fizice. O logică există, Însă nu este a priori vizuală și nici una pur utilitaristă
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
Modul în care știm să ne alocăm această resursă extrem de valoroasă, timpul, ne condiționează succesul. Time managementul ne ajută să ne construim succesul personal, să ne simțim împliniți și să simțim satisfacția în tot ceea ce facem. Pesoanele dezorganizate sunt asemenea pietonilor care vor să ajungă la o adresă despre care au puține date, într-un oraș pe care nu-l cunosc și care are câteva milioane de locuitori; ei pornesc prin a întreba din om în om cum ar putea ajunge
Manual de citire rapidă by Silviu Vasile () [Corola-publishinghouse/Science/1653_a_2985]
-
pe aleea principală. Ne-am mirat și noi că s-au purtat, mă rog, destul de frumos. Când am fost acum, cu crucea, tot drumul am fost Însoțite de bărbați cu banderola albă, ca să nu ne deranjeze pe traseu mașini sau pietoni... Am fost cam 100 de persoane și o doamnă chiar m-a Întrebat când am ieșit din hotel: „Ce căutați atâtea doamne În vârstă la Miercurea Ciuc?”. Eu am crescut Într-un cartier unde au fost unguri destui și, copii fiind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
dispute, fără să-i pese dacă o să fie rănit; ținea un cric sub scaunul șoferului pe care-l folosea de armă când se lua de gât cu cineva pe autostradă și înjura pe oricine poftea, trecând pe roșu și împrăștiind pietonii. Adevărul este că îi gemeau buzunarele de bani, avansul pentru promisiunea lui de a se transforma într-un om prosper și pe care acum trebuia să și-o îndeplinească. Când a venit primăvara a închiriat un teren, la sfârșitul sezonului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
claxoane, sirene, frâne de roți, voci speriate - țipete, toate într-o polifonie care să șocheze. Când se aprinde lumina, în mod lent, vedem scena ,,blocată’’ de componente de mașină, 1-2 manechine ,,accidentate’’ întinse pe carosabil, marcat corespunzător unei treceri de pietoni dintr-o intersecție de străzi. Marcajul, trecere de pietoni pe ,,zebră’’se face prin trasarea pe mochete a ,,însemnelor’’ de circulație specifice, mochete care prin mișcări simple și rapide pot modifica permanent configurația intersecției, etc. De asemenea, intersecția va avea
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
într-o polifonie care să șocheze. Când se aprinde lumina, în mod lent, vedem scena ,,blocată’’ de componente de mașină, 1-2 manechine ,,accidentate’’ întinse pe carosabil, marcat corespunzător unei treceri de pietoni dintr-o intersecție de străzi. Marcajul, trecere de pietoni pe ,,zebră’’se face prin trasarea pe mochete a ,,însemnelor’’ de circulație specifice, mochete care prin mișcări simple și rapide pot modifica permanent configurația intersecției, etc. De asemenea, intersecția va avea pe ,,colțuri’’ semafoare, alte indicatoare specifice pietonale și stradale
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
aer liber de la Palenque și omul care taie iarba, apărând parcă amiaza. Amiaza? Nu, o idee. arta și strada Arta coborâtă în stradă, ca în pictura murală mexicană, suprimă pragul muzeului. Nu mai așteaptă să fie căutată, ci caută ea. Pietonul se trezește brusc transformat în spectator. E un gest care poate părea imprudent. În sala de muzeu, chiar cei care nu respectă arta o privesc cu respect. Muzeul e un refugiu, dar și un templu. El desparte, dar și ocrotește
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
Sunt ispitit să cred că pictura mexicană a coborât în stradă din aceleași motive care l-au determinat pe mexican să-și trăiască din plin sărbătorile. Așadar, nu numai pentru a se apropia de public, pentru a-l face pe pieton să devină spectator, ci și pentru a ieși ea însăși din singurătate. Muralismul mexican mi se pare de aceea un fel de fiesta a artei. ploi tropicale Noaptea pe drum începe să plouă din nou. O ploaie agresivă, violentă. De când
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
de zor pe parcurs de Însoțitori și de locuitori. Mulți dintre evrei erau doar parțial Îmbrăcați, plini de sânge și de lacrimi, În timp ce copiii mici se târau după ei, deoarece În majoritatea cazurilor li s-a ordonat să ridice mâinile. Pietonii Îi pândeau pe trotuare, Îi băteau, Îi scuipau, Îi Înjurau și aruncau asupra lor cu bălegar. În anumite convoaie arestații au fost obligați să țină ritmul, ca la paradă. Ordinea era Încălcată uneori, când evrei de la marginea convoiului Încercau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
un nemernic, mai adăugă. Intrasem acolo ca să-i zic vreo două. Trotuarul nu era atât de aglomerat pe cât avea să fie mai Încolo, către piață, unde erai nevoit să te strecori cu greutate printre hoardele de trecători. Cu toate astea, pietonii se Împingeau nerăbdători pe lângă noi. Însă oricine Îi Întâlnea ochii lui Naomi era redus la tăcere instantaneu. Avea aspectul amenințător unui pitbull furios, dar era ceva mai puțin atrăgătoare. — Nu poate să se poarte În halul ăsta cu mine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
condimentată inclasificabilă, de agent emetic, o mirosnă becisnică de seu încins și piperat, usturoiat și ardeiat. O aromă de arici prăjit. Aleluia! Și... Zgomotele străzii pieriseră. Ei, să fie! Din senin, nu mai exista circulație. Nu se mai auzeau mașinile, pietonii, muzica, murmurul main-stream indistinct, stereotip sau vocile, ce răzbătuseră neclare, până-atunci, prin ferestrele deschise ale blocurilor zmângălite și încenușate, sărite probabil din schemă, la proxima reabilitare. Câinii rătăciți, așa-zicând comunitari, cotarle huzurind aiurea în praf, pe trotuare sau
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
siluete agitându-se spoturi luminoase, flăcări dansând în depărtare, învălmășeală. După ce își parcaseră mașina la peste un kilometru și jumătate de focarul incandescent, Gosseyn și Lyttle continuară pe jos vreo 800 de metri încadrându-se într-un lung șir de pietoni. În cele din urmă ajunseră acolo unde o mulțime de oameni așteptau să le vină rândul. Abia de acum încolo începeau adevăratele dificultăți. Chiar și unui non-A i-ar fi fost greu să conceapă o masă de oameni în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
tăcută, astăzi e atât de gălăgioasă. Veselia contagioasă a fetiței Îi alunga gustul grețos al unei nopți amare, chinuite de gânduri negre și tulburătoare. Trecură de chioșcul de ziare - Înăuntru vânzătoarea răsfoia curioasă Chi. Atente, se opriră la trecerea de pietoni, oglindindu-se În parbrizul unei mașini În trecere: o fetiță cu codițe, Într-un paltonaș albastru, și o femeie tânără cu o pelerină gri și un fular de mătase, unduind În diferite nuanțe. Impecabilă de la prima oră a dimineții. Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
că existau case care nu erau ale ei, dar ar fi putut să fie, Îi dădea o plăcută senzație de libertate. — Lumânărelele, spunea Camilla, le vreau roșii, Îți amintești? Maja evită să răspundă. Nu se oprea nimeni la trecerea de pietoni, se săturase să aștepte. Strângând Încheietura Camillei, o trase repede, ca să ajungă În siguranță pe trotuarul de dincolo. Două maxi-scutere galactice trecură pe lângă ele Într-un slalom amețitor. Camilla inspiră fumul Înecăcios al țevilor de eșapament și tuși, iar Maja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
invaziei celorlalți și pentru a părea În același timp binevoitoare și fericită. Avu timp să-și repete mecanic, ca pe o litanie: sunt fericită, sunt fericită. Apoi o zări. Traversa strada la câțiva metri mai Încolo - nu pe trecerea de pietoni, dând un exemplu extrem de puțin educativ pentru copil. Dacă nu-și schimba direcția, avea să se Întâlnească față În față cu ea. O, nu! Chiar n-avea chef să dea nas În nas cu femeia aceea. Se opri brusc. — Ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
se stingea, adunarea se Împrăștia. Foamea spărgea gașca, nu mai era nimic de zis, nimic de făcut. Valentina mai făcu un tur de piață - ca să se mai acomodeze cu șofatul. Aproape că o Întinsese pe o babă la trecerea de pietoni. — Așa te omori, Îi spuse bătrâna Îngăduitoare. Ești Încă o copilă, iar viața e prea frumoasă ca să-ți bați joc de ea. Vorbea astfel căci era bătrână și de acum scăpase. La paisprezece ani, viața nu are nimic frumos. Valentina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
timp trecută În neființă. Un câine acrobat sau foarte Înalt depusese niște excremente cilindrice pe pământul ars al acesteia semănat cu chiștoace de țigări cu fluturași de hârtie care făceau reclamă meniului restaurantului-pizzerie La Taverna del Duca. În piața pentru pietoni, mașinile invitaților erau totuși parcate: șoferii nici măcar nu se chinuiseră să le parcheze la marginea pieței. Le aranjaseră În centru, În jurul fântânii de secol XV, peste tot, căci oricum gardienii publici nu treceau pe acolo și n-ar fi amendat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
lipsesc deja chiar și atunci când sunt prezent. Undeva, apele urbane se încheagă fără mine“. Satul este un spațiu al meditațiilor, al liniștii și al copilăriei, în timp ce orașul e „gălăgios și prăfos“, cu oameni pe străzi, cu trotuare și treceri de pietoni. Cine alege satul o face doar din iluzia că poate astfel scăpa de vacarmul de la oraș, ajungând chiar să creadă că la țară „lucrurile pentru care se bate lumea la oraș ă...ț nu există“. Dintr-o „imprudență onirică“, personajul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]