3,087 matches
-
peste o lume în care am încercat să-mi trăiesc viața cu acest timp ce vrea să-mi odihnească voința mult mai umilă decât toate cețurile răvășite peste diminețile mele, uneori prea obositoare, când mă trezeam și încercam să te pipăi prin aerul răcoros, să văd de îți mai simt vertebrele calcinate ale acestui început... Mai mă doare privirea ta tristă ce mi-a născut atâtea întrebări și n-am să o pot uita vreodată. Aveam o foame de amestecuri carnale
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Dumnezeu va împărți dreptatea în așa fel încât cel vinovat va trebui să moară, puțin câte puțin, astfel încât din pământul de lună, chipul lui îmi va zâmbi pentru o veșnicie de clipe. Din mine un poem se naște, și-mi pipăie prin brațele trecătorilor acea putere a îngerilor, ce nu m-a părăsit niciodată, în calea tuturor dezamăgirilor și ele destul de furtunoase. Ei ce au cules toate amestecurile vegetale în care am tulburat setea unui fum albăstrit de trecut. Ei, ce
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
mi-e atât de trist în SUFLETUL ALBASTRU DE SOR. ZDRENȚE DE UMBRE Soarele s-a ascuns în umbra haitelor de nori, Timpul mi-a adus la masa universului, iubirea imposibilă. Am trecut prin ceruri de vis să pot să pipăi UNIVERSUL cu o AȘCHIE DE NOAPTE UCISĂ. Distanța dintre plânsul surd al iubirilor și foamea de scrumurile albe ce au venit, să-mi liniștească pentru un timp imposibila sensibilitate a extazului, ce a separat NEBUNIA de o altă NEBUNIE, cea
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
e o ghilotină a umbrelor care nu poate să ierte toate aceste dureri. Poate cineva se mai gândește la mine și câtă răbdare în alegerea cântărilor de timp când gândul meu refuză fantasmele îmbătrânite. Poate cineva a încercat să-mi pipăie corola trupului în care secundele s-au oprit din mers și au început să se tăvălească prin mireasma zorilor, acolo unde sufletul meu rămâne stăpân. Prietenii mei m-au uitat într-o viață de vânturi. Ca o poveste de dor
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
unui prieten bun. Are răbdare cu tine pentru că dacă ți se pare că ceva nu ai înțeles prea bine, te așteaptă în tăcere să te întorci, să iei totul de la capăt până te dumirești. Când am cartea în mână, o pipăi și o simt, o văd și o înțeleg, o mângâi și o învelesc să nu o murdăresc. Computerul mă obligă să stau doar pe scaun, cu lumina aceea obositoare și îmi înțepenește coloana când stau mai mult în fața ecranului. Ce
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
învățasem la școală. Era un amestec de culori. De la albastru deschis până la aproape negru. Și se vedeau în larg valuri mari, uriașe, care se alergau fără odihnă. După ce miam revenit din surpriză, am alergat prin nisip spre apă ca să o pipăi, să o miros și să o mângâi. Vroiam să îmbrățișez marea. Nu mai auzeam vocile părinților care îmi strigau să nu intru în apă. M-am oprit doar când am ajuns acolo, în margine, unde apa se oprea înspumată pe
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
mai comentat. Suntem gata? am întrebat-o. — Da, a zis mama. Trebuie doar să găsesc cheile de la mașină. Am oftat. Chestia asta putea să dureze zile întregi. În timp ce mama alerga din cameră în cameră, golind genți pe masa din bucătărie, pipăind buzunarele hainelor și bolborosind singură precum iepurele alb (iepurele alb era, nu?) din Alice în Țara Minunilor, ușa de la intrare s-a deschis, iar Helen a pătruns în casă cu pompa ei caracteristică. — Ia ghiciți! a urlat ea. —Ce? am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
în condițiile în care toată lumea știe că nu sunt stăpână decât pe jumătate din apartament. Dar după aceea mi-am spus că, fir-ar al naibii, asta e casa mea. O să intru singură. Mâna îmi tremura când am început să pipăi prin geantă în căutarea legăturii de chei. Mi-a luat o veșnicie până când am reușit să bag cheia în broască. Mirosul evocator și familiar al holului de la intrare m-a lovit direct în stomac. Mirosea a acasă. M-am străduit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
cu roșu, semn indubitabil că vremurile se schimbaseră. Era În aprilie 1990. Fusesem definitiv conectați la civilizație, de-acum Încolo urma să fim fericiți, rafinați, fotogenici, de-acum Încolo aveam să scriu așa cum doream. Mă puteam În sfîrșit dezlănțui. Am pipăit În buzunarul canadienei hîrtia tare, cu antet, și-n vreme ce-o pipăiam vagoanele s-au smucit. Mi-a căzut țigara din gură. Pe hîrtie era bătută la mașină una dintre acele decizii ce-ți transformă viața eram convins că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
definitiv conectați la civilizație, de-acum Încolo urma să fim fericiți, rafinați, fotogenici, de-acum Încolo aveam să scriu așa cum doream. Mă puteam În sfîrșit dezlănțui. Am pipăit În buzunarul canadienei hîrtia tare, cu antet, și-n vreme ce-o pipăiam vagoanele s-au smucit. Mi-a căzut țigara din gură. Pe hîrtie era bătută la mașină una dintre acele decizii ce-ți transformă viața eram convins că munca la o revistă literară e foarte aproape de propriu-ți scris, cum mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Înghețat, obosit, pe-ntuneric, scîrbit de viața la țară unde se năștea Întruna ceva veșnic, capital, oul, iar corolarul teoriei zigotului, omul de la țară Îl mînca dogmatic, precum Columb abia așteptam să fac un duș, să Înfulec o friptură, să pipăi o conductă de apă caldă, să mă plimb printre blocuri, să fac genuflexiuni. Recunosc că-n ciuda rezervelor mele, a fost destul de interesant. Era Într-adevăr un grup de literați ca-n definiție, nici unul dintre ei deocamdată recunoscut, nu neapărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
telefonice, pe scară, literare, plus jeturi de scrisori din care cad violete și alte porcării presate de irevocabile scriitoare pline de har pînă În ovule. N-aș vrea să se-nțeleagă de-aici, prea frumoase cititoare, că la Universitas ne pipăiam ori mai știu eu ce. Ne pipăiam textele. Pe care acum nu le mai citesc decît părinții noștri, dacă mai trăiesc. Și chiar dacă nu. Așadar atmosfera era febrilă, se aruncau de zor cărbuni În cazanele temporale, ne jucam cu gravitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
scrisori din care cad violete și alte porcării presate de irevocabile scriitoare pline de har pînă În ovule. N-aș vrea să se-nțeleagă de-aici, prea frumoase cititoare, că la Universitas ne pipăiam ori mai știu eu ce. Ne pipăiam textele. Pe care acum nu le mai citesc decît părinții noștri, dacă mai trăiesc. Și chiar dacă nu. Așadar atmosfera era febrilă, se aruncau de zor cărbuni În cazanele temporale, ne jucam cu gravitate, eram grandioși, efervescenți, beletristici, aveam nimb, purtam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
existența lui nu a fost verificată cu mijloace obiective. Dacă vrei să verifici În ce măsură ești dotată cu un astfel de punct al plăcerii absolute, există o procedură aproape clinică pentru așa ceva: odată bine umectate, introdu două degete În vagin și pipăie zona corespondentă din spatele buricului”. Chiar dacă e traducere și adaptare, răspunsul sexologului ne lasă nedumeriți În mai multe locuri ale plăcerii. Cel mai fierbinte dintre ele fiind cum ajungi, din punct de vedere anatomic, În zona corespondentă din spatele buricului. Buricul n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de argint, și-i dai drumul textului să meargă pe birou. Spre surpriza mea eram tot mai des acostat pe stradă de fete tinere care mă-ntrebau ce mai fac, textul țăcănea abia audibil, mă pierdeam complet, surîdeam creștinește, le pipăiam. Acasă cădeam În visare. Adevărul este că niciodată nu m-am simțit atît de minunat ca-n zilele acelea. Sigur că-n timpul demontărilor succesive Îți mai scapă cîte-o piesă pe covor, rostogolindu-se printre hîrtii mototolite, printre ciucuri, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
o veste bună: doi ofițeri KGB, soț și soție, infiltrați timp de 25 de ani În Vest, au fost decorați la Întoarcerea În patrie cu medalia „Prietenia Între popoare”. ȚÎșnind Încă o dată din Dimineața, maestrul Păunescu face cîteva afirmații palpitante. „Pipăind feminin drumul Înainte (...) președintele Iliescu intră În campania electorală dezavantajat.” Rezultă că președintele nu pipăie bărbătește, așadar pipăie ceva masculin. Dezavantajul său fiind acela că nu se spune un popor, doi popori, exceptînd anumite cazuri. Cum este cel al unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
În Vest, au fost decorați la Întoarcerea În patrie cu medalia „Prietenia Între popoare”. ȚÎșnind Încă o dată din Dimineața, maestrul Păunescu face cîteva afirmații palpitante. „Pipăind feminin drumul Înainte (...) președintele Iliescu intră În campania electorală dezavantajat.” Rezultă că președintele nu pipăie bărbătește, așadar pipăie ceva masculin. Dezavantajul său fiind acela că nu se spune un popor, doi popori, exceptînd anumite cazuri. Cum este cel al unui cititor de revista Eu și Tu-magazin, Îngrijorat de „curbura organului, care este contrară celei originale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
fost decorați la Întoarcerea În patrie cu medalia „Prietenia Între popoare”. ȚÎșnind Încă o dată din Dimineața, maestrul Păunescu face cîteva afirmații palpitante. „Pipăind feminin drumul Înainte (...) președintele Iliescu intră În campania electorală dezavantajat.” Rezultă că președintele nu pipăie bărbătește, așadar pipăie ceva masculin. Dezavantajul său fiind acela că nu se spune un popor, doi popori, exceptînd anumite cazuri. Cum este cel al unui cititor de revista Eu și Tu-magazin, Îngrijorat de „curbura organului, care este contrară celei originale. În loc să fie Îndreptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Chteauneuf du Pape și șampanie Înconjurat de tablouri semnate de maeștri flamanzi de mari dimensiuni, oglinzi venețiene originale și mobilă de film istoric, Încerc să-mi țin respirația ca să nu fărîmițez masa renascentistă cu suflarea mea de barbar, dar o pipăi pe ascuns, nu-i de carton, totul e neverosimil de adevărat, de scump, plutind În culori probabil medievale. De altfel, În Belgia există o generală și naturală pietate față de istorie, combinată cu o grijă drastică pentru igienă, clădirile, monumentele, străzile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
apăsat pe tot ce era vizibil și putea fi apăsat și nu se-ntîmplă nimic cu excepția faptului că la un moment dat reușești să stingi lumina, cauți cu Înfrigurare o crăpătură, un buton, un comutator, un mîner, o manivelă, te apleci, pipăi scaunul, pereții, pe sub chiuvetă, nimic, neliniștea crește, cabina e etanșă, urmează Înjurături, lovituri cu piciorul, brusc ai sentimentul c-ai rămas acolo pentru totdeauna, singur Într-o toaletă, În sfîrșit, n-ar fi tocmai rău, ești pe pămînt european, numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pentru bărbați. Bud Își făcu drum cu coatele pînă acolo și intră. La pisoare erau doi bătrînei. Pe podeaua cabinei, pe sub ușă, se vedeau niște pantaloni de flanelă gri. Bud se lăsă pe vine, se uită și... bingo! - niște mîini pipăiau cu drag un purcoi de bijuterii. Babalîcii de la pisoare se Încheiară rapid la șlițuri și o șterseră. Bud bătu În ușa cabinei. — Hai, afară! A venit Moș Crăciun. Ușa se deschise brusc și prin ea ieși un pumn. Bud Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
cu ochiul. Ellis Loew se strecură În separeu. — Domnilor, vă rog să mă iertați pentru Întîrziere. — Am acceptat, spuse Jack. — Aha, deci locotenentul Smith ți-a explicat situația? — Unii băieți nu au nevoie de explicații detaliate, spuse Dudley. Loew Își pipăi lanțul de la confreria Phi Beta. — Atunci, domnule sergent, mulțumirile mele. Iar dacă pot să te ajut cumva, În orice fel, nu ezita să mă suni... — N-am să ezit. Desert, domnule? — Mi-ar face plăcere să rămîn, dar am de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Karen. Da, am fost acolo, replică Jack. — Ai tras și tu cîteva scatoalce, de dragul justiției? — Era sub demnitatea mea. — Adică nu se lăsa deloc cu titluri pe prima pagină? — Joanie, potolește-te! Te-ai Îmbătat. Loew Își mîngîia cravata. Karen pipăia cu degetul o scrumieră. — Abstinenții se dau Întotdeauna atît de superiori! Ai Început să vii la petrecerea respectivă după ce te-a lăsat prima nevastă, nu-i așa, domnule sergent? Karen Înhăță scrumiera: — Japiță nenorocită... Joan rîse. — Dacă vrei un polițist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
care trei femei. Îi tîrÎți În magazie, goliți casa de marcaj și Îl obligați pe bucătar să deschisă seiful. Le luați portmoneele și poșetele la toți și vă turnați parfum pe mîini. Sugar spune: „Ia să te văz cum le pipăi pe gagicile alea, fătălăule! Dovedește că nu ești poponar“. Tu nu poți să faci ce zice și Începi să tragi, toți Încep să tragă și Îți place la nebunie, pentru că În sfîrșit ești ceva mai mult decît un biet negrotei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Dieterling. A spus: „Iar eu i-am oferit lui Preston Exley un țap ispășitor În care crede, mai presus de Loren Atherton. Și cred că omul Îmi datorează acum prea mult ca să-mi poată face rău“. Jack Începu să se pipăie. I se părea că a Încetat să respire. O respirație tensionată În spatele său. Privi spre Exley și White, aflați În prag, apropiați unul de altul și Încremeniți. CAPITOLUL 72 Acum toate liniile se intersectau și erau marcate definitiv, În cerneală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]