38,301 matches
-
care-i măcinau întreaga ființă. Timp de aproape două săptămâni, după această discuție, Ina n-o mai întâlni pe Olga. Nu-și putea imagina ce se întâmplase. Află curând însă, întâmplător, că aceasta plecase în concediu, la Predeal. În ziua plecării Olga, nici nu pășise bine peste pragul casei părintești, că un gând o întoarse din drum. O obseda acea fotografie făcută cu ani în urmă, în Copou, cu Ina. O smulse din perete cu tot cu ramă; fărâmă în bucăți mici fotografia
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
După un timp, scrise o vedere unei asistente de la contagioase prin care pretexta, lapidar, că nu avusese timpul util de a-și lua rămas bun de la colegi și prieteni, dar că o va face cu proxima ocazie. Se înțelegea că plecarea ei nu este temporară. În exasperarea ei de a părăsi orașul cu toate ale lui, Olga nu luă în calcul surprizele sau capcanele care o puteau aștepta. Nu manifesta acea firească teamă de necunoscut, mai puternică fiind dorința ei de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
păși și în fața altarului, pentru a fi împodobiți cu pirostriile regești ale cununiei. Când veni acasă și-i împărtăși mamei sale vestea cea mare, aceasta plânse îndelung, Olga fiind singurul ei sprijin în cazuri extreme. Inima îi era pustiită de plecarea fiicei ei dragi. Domnul Victor Stamate ținu ca tot ceremonialul căsătoriei să se desfășoare la Pitești și ca mama Olgăi să fie invitată ca oaspete de onoare. El urma să se ocupe de tot ce incumbă pregătirea și desfășurarea unei
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
-și manifeste tandrețea. Ea pară cu o jenă simulată și îl rugă să fie decent, neuitând să-l avertizeze: - Să vezi ce pățești tu acasă! El se cuminți, dar parcă ar fi vrut, acum mai mult ca oricând, să grăbească plecarea din restaurant în așteptarea punerii în practică a amenințărilor atât de categorice ale Olgăi. Urmă o noapte de vis! În zorii zilei, când păreau mai obosiți decât atunci când intraseră sub plapumă, erau convinși amândoi că fuseseră creați unul pentru celălalt
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
Înțelepciunea o învăța că și Timpul o putea ajuta. Așteptarea a fost întotdeauna apanajul forte al femeii. Dar prea m-am umplut de urât!gândul o duse la Penelopa. Își mai dorea să fie gratulată măcar cu un zâmbet la plecarea sau la venirea de la serviciu a lui Alex, dar se pare că o dată cu inflația, ce adusese măriri de prețuri la diverse servicii, se scumpiseră și zâmbetele soțului ei. Auzise în mai multe ocazii că obișnuința poate să ucidă dragostea. Am
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
a-și închide porțile pentru a intra în odăile nopții. Se reîntoarse la birou. Deși orele de program se terminaseră, Lili își mai găsise ceva de lucru, pretextând că mai rămăseseră câteva documente nesemnate. Văzând că șeful e gata de plecare, îi răsări în cale cu mapa de corespondență, sugerând din priviri că ar trebui să reintre în birou să parafeze documentele ce urmau a fi expediate. Alex înțelese mesajul, dar cum se hotărâse să acționeze întrun fel diferit, îi spuse
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
am arătat că acesta este copilul acelei țigănci, nici nu-mi mai amintesc numele ei! Căuta în acest fel să se împace cu ea, dar împăcarea, oricât o chema, nu voia să vină. Alungă din amintiri și faptul că, după plecarea țiganilor, prinsese o brățară albastră, cu numărul 15, băiatului țigăncii ca și cum acesta ar fi fost al Inei, având același număr pregătit și pentru Ina. După o noapte de chinuri, de zbucium și de chibzuință însă, gândind că fiece clipă poate
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
fazani, pe terenurile din preajma Comunei Solești. Pe atunci, numărul mașinilor era extrem de scăzut. Mai cu seamă dintre cele mai încăpătoare. Deci, am plecat cu un autocamion de la unitatea militară. În primul rând, pentru că, șoferul și comandantul erau din tagmă. Înainte de plecareo surpriză. La urcare, fiecare vânător a fost sfătuit să și scrie numele, prenumele și adresa, pe foița de hârtie, pe care o primea de la șofer, și îndemnat să o pună într-un loc sigur, ca să poată fi ușor de găsit
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
a făcut pustiu de inprudență, și a revenit la apartament. Norocul său, că a revenit, nițel mai devreme decât îi preziseră copiii; că, altfel, găsea chiar totul devastat. Curat, adică; gol! De recunoscut, ca față interioară, în comparație cu ce lăsase la plecare; la începutul expluzării, adică. N-a mai găsit nimic, din ce știa că este în casă, la locul său. În câteva cazuri lucrurile fuseseră schimbate în alte locuri. În majoritatea, pur și simplu, nu mai era nimic. Văzându-i nedumerirea
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
rupte? Dar, acum, ce mă fac fără ele? Lasă, că n-ai să mori. Câte ceva îți aducem, de la magazine, noi-nouțe, iar altele, ți le vei reface, pe parcurs. Ei, gata, pa! Că o să ne cam prindă noaptea pe drum. După plecarea curățitorilor, domnul expulzat a vrut să măture, dar, toate măturile și măturicile, luaseră calea containelelor gunoiere. Câteva scaune, taburete și schimburile pregătite pentru a fi duse la curățătorie, de asemenea. Săpuniera, de la baie; solnița din debara, cu sare cu tot
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
mici sume de bani, apoi, s-au mutat în alt loc.Mai poposiră, de câteva ori, până când, ajungând la ieșirea din localitate, schimbară direcția de mers, și măriră viteza, întrucât, de unde tocmai plecaseră, întârziaseră mai multișor decât au stabilit, la plecare, că vor poposi, la fiecare colindat. Ajunseră și-n cealaltă localitate. Ceremonialul se desfășură potrivit prevederilor. Își terminară și aici treaba. Porniră mai departe.Bucurie și entuziasm nemaipomenit - din partea tuturor. Urmară încâ vreo câteva opriri, pe la alte adrese. Mulțumire enormă
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
actele necesare cu mâini tremurânde și cu privirile plecate, parcă rușinate de ceva, și ziua respectivă a trecut în istorie, și s-a așezat, disciplinată, alături de celelalte zile ale lumii și ale Stareței noastre. Ceva s-a întâmplat, totuși, după plecarea funcționarului care-i adusese vraful de acte. Peste două săptămâni voi reveni, spusese el, să iau ce va fi de luat și să mai aduc ce va mai fi de adus, dacă va mai fi ceva. Bine, acceptase ea. Au
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
dramaturgia lui Sebastian scapă de „pasaje grețosromantice”; e clar și că regizorul nu scapă de fixațiile sale. Neclar rămîne pentru mine, În continuare, de ce pentru ilustrarea acestor obsesii, răsfățatul criticii, Afrim, nu a ales un text care să cuprindă , din plecare, tot ce-și dorea el. Despre importanța cuvîntului Într-un text, poate chiar și Într-un spectacol, ne poate da o idee următorul 21 citat :”Cnofrom uuni stduiu al ueni uinvrestțăi elgenze, nu cntozeaă În ce odrnie se alfă lirteele
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Încolo, legat tot de păpușă, Șerban povestește că un mare mînuitor, după ce scotea păpușile din ladă, le ținea o vreme lipite de frunte, ca să intre-n el spiritul pă pușii! Frumos!... Compatriotul nostru a fost marcat, În primul deceniu ulterior plecării din România, de Brook și Grotowski. Cartea se vrea un omagiu indirect adus lor și celorlalțu oameni de teatru celebri, care i-au deschis ochii asupra Înțelegerii profunde a artei spectacolului. A reținut că Brook spunea: „un actor mediocru se
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
am senzația că plec de tot!”. Atitudinea mea este complexă : uneori urăsc, alteori iubesc gările prin care trec...Nu mi-e rușine să recunosc, plîng cînd Îmi pleacă (un) cineva drag, mor de silă În alte ocazii sau gust poezia plecării, de multe ori. Depinde de gară, depinde de tren, depinde de locul În care mergi și de ce mergi. Am stat prin gări, nu exagerez, cam 20% din viață : fără folos! Dar nu le puteam evita. Am moțăit În gări În
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
mulțumește că i s-a dat cuvîntul, și-ncepe să țină un speech de 50 de minute. Ba chiar, cînd i-a sunat mobilul, a vorbit cu un oarecare de la celălalt capăt al firului, tot În microfon, ca și cum detaliile despre plecarea lui din Iași, cu avionul, și aterizarea sa la București, ar fi fost de interes cultural! Ptiu!... CÎnd vom scăpa de ramoliți? CÎnd vom vrea, cuadevărat. Fiindcă nu ne obligă nimeni să-i invităm. Tot respectul pentru trecutul lor. Dar
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
aud, văd și simt, pregătirea debarcării lui Benoît Vitse de la cîrma Ateneului Tătărași. În primăvară, Vitse a contracarat mutarea cu cîteva ecouri În Franța ; acum, a anunțat că va aduce 5.000 de semnături care aparțin celor ce nu doresc plecarea lui. Mă rog... Benoît e un bun manager ; are un program teatral ambițios ; e un om agreabil și cu o putere de muncă teribilă ; are idei ; are colaboratori valoroși; face teatru Într-o sală improprie ( știu, fiindcă am montat și
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
sună și mai enervant: Nimic nu-i mai simplu decât să spui că ești un neînțeles". Întotdeauna venirea lor mă scoate din molcoma mea lâncezeală și mă aruncă într-un iureș al acțiunii după care nu mă omor deloc. Iar plecarea lor mă face să parcurg drumul invers, către starea mea naturală, la fel de stresant. Nu știu cum să explic, dar când sunt ei la mine, toată casa se animă, găsindu-mă dintr-odată în mijlocul unui uragan de evenimente care se produc cu o
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
tot curge. Apropo, stai așa să mă duc să-mi șchimb, naibii, feștilele din nas, că acu' acu' dă borșu' p-afară și mă mai și pătez." Când se întoarse de la baie, îl văzu pe șofer ridicat, pe picior de plecare. Banii erau pe masă. Se apropie și-i numără, aplicând solida zicere cum că socotelile corecte cimentează prieteniile. "E bine", spuse moale nea Vasile. Virgil se uită lung la el și-l sfătui: "Bre, poate ar fi cazu' să te
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
la secție. (Pe semne nici nu aș fi putut dormi în casă cu un astfel de obiect, mult mai valoros decât tot ceea ce aveam eu pe lume, nu? Mai valoros chiar decât statuetele de alabastru pe care le încredințasem, la plecarea temporară din București, Crinei.) Citesc, în sfârșit, de câteva ori nuvela lui Ivasiuc. Simt tot mai mult că-mi place. Mocnesc. Încerc să renunț la munca asta sisifică, dar ceva, un orgoliu (?!) nu mă lasă. Schițez scenele principale. O citește
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
pe ei la o eventuală nouă candidatură. Dumnezeu cu mila! 8. Așadar, urma ca a doua zi să plec împreună cu tovarășul director și cu dl. Valy, la județ, cu Dacia 1310 îmbunătățită și de un roșu 40, a directorului. Înainte de plecare însă, planul se schimbă. Dimineața, tovarășul Sima tocmai fusese solicitat la Biroul de Partid, la o ședință care avea să înceapă peste două ore. Fiindcă prezența lui era obligatorie, cum era de știut, forțat de împrejurări, cu un zâmbet searbăd
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
i l-ar fi impus acesta, l-ar fi frustrat de dreptul de a mai avea acces la propria-și intimitate. Analiza cazului cu pricina, aproape până când se făcea ora sculării, în galopul pregătirilor de dimineață și a pregătirii pentru plecarea la serviciu, era suficient medicament și însemna o liniștire pe care orice leac n-ar fi fost capabil să i-o asigure. Toate câte se întâmplau cu el în acele nopți, le putea numi vise, dar nu erau, nici vise
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
vreun presupus nepot de-al lui Prometeu, asemenea focului, nu ne puteam vedea. La o adică, dacă ne depista cumva cineva, repede ne luam în primire, ca doi elevi conștiincioși, lecțiile de scris la mașină și stăteam excesiv de cuminți. După plecarea bibliotecarei, fără să rumeg prea bine ideea și, mai ales, dornic de a extinde din nou acolo, jos, pe mocheta dușumelei, între standurile cu cărți, sacul de dormit pe care-l purtam cu mine într-o sacoșă, zi de zi
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ecou, clapele de pian din filmul Love story, pe care l văzusem de două ori. Fusese singurul film pe care avusesem răbdare să-l văd de două ori. A doua oară nu mi se mai păruse așa de tentant. Ei! Plecarea din finalul filmului, era exprimată cel mai bine mai ales prin mesajul muzical. Pianul înfiripa cu adevărat, în sufletul spectatorului, un gol nemaipomenit, încât părăsirea sălii de cinema odată cu valul de spectatori gălăgioși, făcea ca singurătatea să devină și mai
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
pământ, parte se topea ca și când nici n-ar fi fost. Fără să fiu atent la saluturile trecătorilor veniți din sens opus. Treptat începeam să reconstitui scenă cu scenă, toate întrevederile noastre. Orice aș fi făcut, dincolo de vorbele răstite și de plecare, îmi apărea în minte zâmbetul privirilor ei. Totuși, speranța că în seara aceasta ne vom întâlni la repetiție și că ziua următoare voi juca în scenă cu ea îmi dădeau aripi. Oblojirea sufletului rănit de plecarea ei, era însăși reluarea
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]