5,205 matches
-
sfeșnic Și ne îmbrățișăm, miresme rare, Ca două flori ce sângeră în pârgă Doar amintirea strânsă în ierbare Mai poate lacrimile să le strângă... (16) Georgeta RESTEMAN: CU PRAF DE STELE STRĂLUCIND PE PLEOAPE Cu praf de stele strălucind pe pleoape Când doruri ațipesc la sânul lunii Noian de vise mi te-aduc aproape Și-n jar de clipe se-ntețesc tăciunii Plutind în lumi de basme, minunate, Cu zâne bune, zmei și feți frumoși Răpește-mă din turnul din cetate
POEME ÎN OGLINDĂ (III) POEME DE DRAGOBETE de ION VANGHELE în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346833_a_348162]
-
divin, el devine Un fatal văz-auz din ruine. Căutări prelungi,beduine, Pe noi meleaguri deschise, Aduc noime la guri închise, Le-aștern. Și pragul dezis e. Olog sunt, pămantul e invers. Întind mâini din veacuri în vers, Să ridic la pleoapele plânse Lumi de iris ascunse. Trag moartea din somn pe sub pernă Și pături de zi-n viață ternă, Împrejur. Mă desfac una nouă În mine. În nori pămantul mai plouă Și cosmic ocean în picuri frământă O facere nouă de
OMILIE de CRUŢI CRISTIAN în ediţia nr. 1061 din 26 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346905_a_348234]
-
Acasa > Strofe > Creatie > OMAGIU Autor: Cătălin Varga Publicat în: Ediția nr. 386 din 21 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Omagiu Acolo, unde dorurile suie Sub pleoapa caldă-a munților din noi Pe-o cărăruie dinspre amândoi Am poposit ca să-ți ridic statuie. Cioplind în stânci, înmărmureau scânteie Iar bulgărul de piatră tresărea Zâmbeam ușor lovind cu dalta-n ea Căci forma ei o-nfățișa femeie. Dar
OMAGIU de CĂTĂLIN VARGA în ediţia nr. 386 din 21 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346924_a_348253]
-
Poeme > Dorinte > OCHII TAI Autor: Cătălin Varga Publicat în: Ediția nr. 386 din 21 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Ochii Tai În ochii tăi mă fascinează toamna Ce mișună ascunsă pe-un tremollo, Ce fraged și neînțeles adesea Porți pe sub pleoape toamna mea acolo. În templul lor adie înspre seară Cald zvon primăvăratic în neștire, Privind la ei, observ surprins iubito Un anotimp în orișice privire. Înfrânt, tresar în voluptatea serii Când ochii tăi ca două turturele Străbat vecia inocenței noastre
OCHII TAI de CĂTĂLIN VARGA în ediţia nr. 386 din 21 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346925_a_348254]
-
VI. OMAGIU, de Cătălin Varga, publicat în Ediția nr. 386 din 21 ianuarie 2012. Omagiu Acolo, unde dorurile suie Sub pleoapa caldă-a munților din noi Pe-o cărăruie dinspre amândoi Am poposit ca să-ți ridic statuie. Cioplind în stânci, înmărmureau scânteie Iar bulgărul de piatră tresărea Zâmbeam ușor lovind cu dalta-n ea Căci forma ei o-nfățișa femeie. Dar
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/346929_a_348258]
-
c-un ultim strigăt de sub cuie Căzu și dalta-n freamăt uluit Am devenit pe-o clipă-nmărmurit Un trup inert privind la o statuie. ...A te iubi e pentru mine-o artă ... Citește mai mult OmagiuAcolo, unde dorurile suieSub pleoapa caldă-a munților din noiPe-o cărăruie dinspre amândoiAm poposit ca să-ți ridic statuie.Cioplind în stânci, înmărmureau scânteieIar bulgărul de piatră tresăreaZâmbeam ușor lovind cu dalta-n eaCăci forma ei o-nfățișa femeie.Dar când c-un ultim strigăt
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/346929_a_348258]
-
slăbit că-l putea lua vântul ca pe-o pală de fân. Din cauza oboselii l-a cuprins toropeala, că nu-și mai putea să-și ține capul drept. Ochii abia mai vedeau prin ungherul ogeacului cufundat în bezna nopții, iar pleoapele se deschideau din ce în ce mai greu. Scăpă țigara dintre degete și, deodată, prin întuneric, i se păru că Leana s-a desprins din perete și a venit lângă el. Părea că se așezase deasupra tăciunilor de pe vatră, chiar în fața lui. „Ia uită
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
aud glasul, iar ea nu deschide gura?!...” Fiorii reci ai spaimei i-au trecut pe șira spinării și, chiar dacă a-ncrecat să-i vorbească, buzele i-au rămas împietrite, numai ochii i se dilataseră și-i clipeau des, strivind între marginile pleoapelor o lacrimă caldă, care i-a căzut pe umărul obrazului. „Ce, ce spui?...” Prin ceața deasă, care-i împăienjenise ochii, o zărea pe Leana care se mlădia ca o nuia de alun pe deasupra jarului dogoritor, când și-a ridicat puțin
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
îmbrăcat cu alte haine: de cânepă, in sau bumbac, până acum... întreaga casă era scrum. Dinu s-a apropiat de mort, l-a privit cu o curiozitate de copil, dacă cumva Andrei îl mai poate vedea, apoi i-a tras pleoapele peste globii ochilor, adăugând: Asta i-a fost ultima spovedanie, părinte. - Probabil, pe front când era față-n față cu dușmanul, fiind nevoit să-și salveze viața, a-mpușcat vreun om, nu-i așa părinte?... a intervenit țârcovnicul în discuție. - Numai
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
am pus la îndoială răspunsul bunicului. Mult timp după aceea, am fost preocupată de acel răspuns. De unul care să nu fie atât de trist... Noapte de noapte, stăteam la pândă, pentru a urmări mersul stelelor. Într-o noapte, când pleoapele mi se închideau a somn, am zărit o stea care a căzut chiar în grădina noastră. Am coborât încetișor de pe prispă și, desculță prin iarba scăldată-n rouă, am alergat în grădină. Am privit cu atenție în toate ungherele grădinii
VIZITATORII STELARI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 397 din 01 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347013_a_348342]
-
pe care o alege autorul. Textele sale par hipnotice, sunt un joc frumos. Fantezia debordantă și minuțiozitatea cu care sunt tratate detaliile creează o atmosferă bună. Este prezentată o lume de simțuri estompate: ''La plecarea ta,/Cerul și-a închis pleoapele'' (A fost odată ... '', Concert melancolic, pag. 15, sau ''De ce-ți sunt ochii triști, prințesa mea tăcută?/ Doar știi că te iubesc ca-n seara diafană!'' (Margine de vis, Philemon și Baucis, pag.22) Fiecare poet contribuie cu un vers
LA VASILE BURLUI SCRISUL VINE CA O FORMA DE MANIFESTARE A INTERIORULUI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1222 din 06 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/347001_a_348330]
-
zgârie norii versat nicio stea fără nume nu ți-a răsărit dinspre sud histrionic botează-mă în tine când îți apun bovaric în pat cu stiletul îmi desenezi zece inimi pe piept nu mă culc până cerul de sânge cu pleoapele mele nu-l șterg rătăcește-mă între cele două străzi pe stânga număra douăzeci de secunde alergând pe parbrizul inert îmi întind rufele sentimentale stai liniștit gol de mine în gând inepții zâmbesc din reclame publicitare tastează-mi pe epidermă
STILET ONEST de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1397 din 28 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347034_a_348363]
-
divin, el devine Un fatal văz-auz din ruine. Căutări prelungi,beduine, Pe noi meleaguri deschise, Aduc noime la guri închise, Le-aștern. Și pragul dezis e. Olog sunt, pămantul e invers. Întind mâini din veacuri în vers, Să ridic la pleoapele plânse Lumi de iris ascunse. Trag moartea din somn pe sub pernă Și pături de zi-n viață ternă, Împrejur. Mă desfac una nouă În mine. În nori pămantul mai plouă Și cosmic ocean în picuri frământă O facere nouă de
CRUŢI CRISTIAN [Corola-blog/BlogPost/347008_a_348337]
-
vin divin, el devineUn fatal văz-auz din ruine.Căutări prelungi,beduine,Pe noi meleaguri deschise,Aduc noime la guri închise,Le-aștern. Și pragul dezis e.Olog sunt, pămantul e invers.Întind mâini din veacuri în vers,Să ridic la pleoapele plânseLumi de iris ascunse.Trag moartea din somn pe sub pernăși pături de zi-n viață ternă,Împrejur. Mă desfac una nouăîn mine. În nori pămantul mai plouăși cosmic ocean în picuri frământăO facere nouă de vine, mai sfântă,Și-l
CRUŢI CRISTIAN [Corola-blog/BlogPost/347008_a_348337]
-
în: Ediția nr. 451 din 26 martie 2012 Toate Articolele Autorului sparge canoanele cuvintelor. aruncă sunetele în timpanul clownilor. sămânța visului va crește în pumnul tău, până la miracolul setei. te vei ridica într-o zi, în plin scenariu fals, cu pleoapele smulse de nesomn, printre actori răvășiți de replici fără sens. gura îți va închide ultimul strigăt în buzunarul în care zdrențele sunt doar bătălii ale timpului cu furnicile dorului de a nu mai rană în crucea cerului. te vei scutura
RÂZI FIINŢĂ...RÂZI... de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346389_a_347718]
-
ochii din lemnul de abanos al tăcerii. Ridică o gâză înghețată și îi zâmbește. În palma lui, gâza se zbate o clipă, apoi adoarme cu aripile larg deschise cerului. Răsăritul lasă cortina vieții pe jumătate ridicată. Nehotărât, omul își pleacă pleoapele ochilor din lemn de abanos și plânge, cât o aripă deschisă larg iubirii... Referință Bibliografică: Ochi din lemn de abanos / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 657, Anul II, 18 octombrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012
OCHI DIN LEMN DE ABANOS de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 657 din 18 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346422_a_347751]
-
sub semnul tău, apolo, clipa plouă peste noi, timpul curge, vorba lui heraclit, o femeie luminează golul cuvântului, ea e fecioară, viscol, idee, dragoste, furie, ea ne naște și ne moare, ea ne duce și ne-aduce, ea dansează pe pleoapele noastre, ea ne alunecă-n suflet, acum raiul e sfâșiat de minotauri, lumea devine o gură deschisă către viață, filozofii lumii se adună la masa ideilor, ei spun că din greșală învață muritorii, și tot greșala este un deal către
REVOLTA ZEILOR de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 657 din 18 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346430_a_347759]
-
griul Morții care prevestește Disperarea și pustiul... Frânge toamna lumea-n două: Viață-moarte, frunză-cruce... Cine să mai știe, nouă, Ce nenorociri ne-aduce?!... Sfarmă toamna-n coji lumina, Lumea-n beznă e o groapă Învelită de cortina Nictitantă ca o pleoapă... Surpă toamna-n plăgi diforme Și-n caverne-adânci de carne Peșteri de stafii și forme Diabolice cu coarne... Toacă toamna ca talajul Drumurile din cartoane, Vântul întețind tirajul Mușcă sticlă și betoane... Scuipă toamna groasă spută De pădure desfrunzită, Gol
DE TOAMNĂ ŞI DE ŢARĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 659 din 20 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346444_a_347773]
-
drumul alb și dens ca laptele crinilor, pasul tău străbate distanța dintre meditația conștiintei și lumina purificatoare a gândului spiritual. Carul Mare aduce cu el sufletele curățate de păcatele abisului întunecat al sentimentelor pierdute în neantul trupului . Privești cu pioșenie pleoapele adormite ale îngerilor din aripile fluturilor străvezii. Harpele lor au răspândit în Univers arcușuri de viori celeste, stropite cu roua din ambrozia zeilor. Picură ritmuri ce încântă aura de energiei a mamei Terra ! Crăiasa în straie albe te subjugă cu
STELE ÎN OCHI de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346475_a_347804]
-
Dorința răbufnește și fiorii mă cuprind. Imnul Homeric se aude dispre zările primăverii, pășind pe câmpii de flori. Mușchii, fibre de oțel în coamele cailor, mătură vântul iernii rămas printre ultimile câmpii ale iernii, cabrându-se. Zeița vieții se întoarce. Pleoapele mi se apleacă în jos, tremurânde de prea lumină. Albul zăpezii rămase aruncă sclipiri în dugi de raze de soare. Umbra aleargă fără oboseală ascunsă, păstrând încă umezeala pământului ce negru absoarbe lumina. Creionul cerului cu mâini uriașe scrie pe
APRHODI`TE TE AŞTEPT! de VIOREL MUHA în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346501_a_347830]
-
trompetelor care aduc ultimul salut, fața Mariei dispare sub vălul cu care este acoperită, peste mulțimea de pelerini de care e ticsit sanctuarul, se lasă o atmosferă deprimantă, de tristețe; ai aceeași senzație pe care o ai atunci când se închid pleoapele unui ochi. Icoana Maicii Domnului de la Czcestochowa are o dublă istorie: una legendară, alta adevărată și e cu neputință să separi adevărul de legendă. Potrivit tradiției, icoana ar fi fost pictată de însuși Sfântul Luca chiar pe masa la care
ICOANA MADONA NEAGRĂ DE LA CZCESTOCHOWA de ION UNTARU în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348285_a_349614]
-
clipe i-a jurat prietenie Fetei Regelui Albastru... Și-al său nume este Oana. Tresărind a vrut să țipe dar lumina zorilor Blând i se vărsa pe față și pe trupul tremurând Sărutând acele buze date pradă viselor Deschizând acele pleoape care s-au închis plângând Oana s-a gândit o clipă că e tot un vis bizar Și-ar fi vrut să se trezească lângă fiul craiului Sau măcar în pat, acasă, unde bietul pădurar De când și-a pierdut copila
VISUL STEJARULUI de MARIUS ROBU în ediţia nr. 1011 din 07 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348300_a_349629]
-
fără-ncetare, Morții ușa deschid, o strîng în brață Și la lumina disperării doar Scriu sîinii ei cu-n lung sărut - de gheață! Fost-am tînăr, lujer foarte Și nu mă gîndeam la moarte, Da’moartea era aproape, Mai aproape de pleoape. Fost-am tînăr ca un crin, Da’moartea-mi era vecin Și mă legăna sub bolți Să fiu stareț peste morți, Peste morții morților La hotarul bolților, Pînă cînd m-am răsculat Și de-atunci, reînviat, Văduvit în veci de
ALTFELIZVODIREA LUI TRAIANUS de TRAIAN VASILCĂU în ediţia nr. 442 din 17 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348350_a_349679]
-
nimeni cu ei în mansardă. -Mamă..ce-ai făcut? Ce era în sticlă? -Nu fi supărat..sunt fericită, el m-așteaptă.. Fiul îi sărută mâinile tremurânde, cu lacrimi în ochi: -Ce-ai băut? De ce? -Elixirul vieții...a șoptit cu glas stins. Pleoapele s-au închis peste ultima fărâmă de lume, în vreme ce sufletul trecea granița spre nemărginire. Camelia Constantin 2011 Referință Bibliografică: Elixirul / Camelia Constantin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 439, Anul II, 14 martie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Camelia
ELIXIRUL de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 439 din 14 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348362_a_349691]
-
08 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului Lumina mi-a înghețat pe trup, în diminețile când îmi căutam amintirile... Azi, am împachetat iluziile și le-am vârât sub nori, nu mai vreau să aud zgomotele unor vise ce mă obosesc ... Deschid pleoapa sufletului și văd pe retina clipelor cum nemărginirea ne înnoadă firul vieții. Dorul îmi învelește tăcerea - tremur de dragoste. Încep să simt emoțiile pictate de visurile unui copil, pierdut în jocul iubirii, în apusuri sărutate de îngeri. Gust liniștea ca
GUST LINIŞTEA de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 1194 din 08 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348515_a_349844]