KorAP: Find »[drukola/base=podea & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...99 100 101 ...340 >

8,496 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677

pot să pricep. De data asta Sfatul Bătrânilor s-a purtat jalnic cu noi. Până seara tânărul Nishi bombăni întruna plângându-se în van, căci n-avea ce să mai îndrepte. Se lăsă noaptea. După cină, Nishi rămase ghemuit pe podea ținându-se cu mâinile de genunchi. Lângă el, samuraiul scria în jurnalul său de călătorie la lumina sfeșnicului. Cu fiecare semn pe care-l scria îl năpădeau tot felul amintiri, tot felul de priveliști, cu miresmele și culorile lor. Fiecare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
pe meleaguri străine la credința creștină împotriva legii. S-ar cuveni să fie aspru pedepsit, dar Sfatul Bătrânilor a judecat anume acest fapt. I se poruncește să rămână închis acasă la el. Samuraiul primi aceste cuvinte cu amândouă mâinile pe podea și cu capul plecat la pământ. În tot acest timp avea sentimentul că se prăbușește în gol. Era atât de istovit încât nici nu-i mai părea rău. Clipind din ochii duși în fundul capului după cum îi era obiceiul, samuraiul ascultă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
lesne udate. Șanțul cu apă de la conacul seniorului Ishida era înghețat. Acoperișurile de paie erau potopite de zăpadă, iar din streșini atârnau țurțuri de gheață ca niște dinți albi. Lăsându-l pe Yozō în grădină, samuraiul așteptă vreme îndelungată pe podeaua de lemn a anticamerei. — Roku? îi zise cu glas răgușit seniorul Ishida așezându-se pe locul de onoare. Ai avut multe de îndurat. La timpul potrivit o să mă duc la mormântul lui. Dar trebuie să te socotești fericit că neamul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
ascultat dorințele lui Velasco și a trimis în Nueva España o scrisoare în care spunea că va primi preoți creștini. Stăpânul nostru trebuie cât de cât să se dezvinovățească. Samuraiul nu scoase nici un cuvânt odihnindu-și mai departe mâinile pe podeaua rece. O lacrimă grea căzu pe jos. Iar tu ai fost prins în vârtejul schimbător al cârmuirii. Seniorul Ishida scoase un oftat și un fornăit. — Fără îndoială că ți-e greu. Să știi că bătrânul din fața ta îți înțelege necazul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-se și dispăru. Se auziră pași. Apoi se iviră aceeași slujbași ai Sfatului care veniseră în vale mai înainte. — Poruncă de la Sfatul Bătrânilor. Glasul slujbașului se auzea peste capul samuraiului care stătea ca și data trecută cu capul plecat în podele. — Hasekura Rokuemon a trecut la o credință păgână și din această pricină i se poruncește să apară degrabă în fața Sfatului Bătrânilor pentru o nouă judecată. Samuraiul își dădu seama că pe coridorul din spatele ușilor închise stăteau câțiva oameni ținându-și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
înfrânt definitiv, în urma bătăliei de la Ōsaka. Inspectorul monetar (n.a) În Japonia medievală, poziția într-o cameră era în strânsă legătura cu rangul social: cei de rang superior se așezau în centru, pe o treaptă poziționată mai sus decât nivelul podelei, numită kamiza. Cartier din Edo, existent și în prezent în Tōkyō. Una dintre cele patru mari insule ale arhipelagului nipon, situată la sud de insula principală, Honshū. Zona de est a Japoniei, situată împrejurul orașului Edo, astăzi Tōkyō. Zona de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
a creștinismului în Japonia. În Japonia medievală, exista obiceiul ca în perioadele de foamete bătrânii să fie duși în munți și lăsați să moară pentru că tinerii nu mai aveau cu ce să-i hrănească. Vatra, irori, este o adâncitură în podea în care ard cărbunii, iar pe marginea acesteia se stă așezat cu picioarele atârnate în interior. În Japonia, vulpea era considerată un animal malefic, care se putea transforma în femeie sau putea fura spiritul omului pentru a i se substitui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327

Un torero, zise unul din preoți către celălalt. — Și Încă unul tare, zise picadorul, zâmbindu-și și părăsind camera În haina lui cenușie, strânsă pe talie, crăcănat În pantalonii strâmți, Încălțat cu cizmele de văcar cu toc, care bocăneau pe podea. Trăia În lumea mică, limitată, a profesiei sale, care se manifesta prin eficiență individuală, nocturne beții triumfătoare și insolență. Își aprinse o țigară și, după ce-și potrivi pălăria În hol, se Îndreptă spre cafenea. Imediat după picador plecară și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
paharul. — Tu, Paco? Întrebă chelnerul. — Mulțumesc, zise Paco. Băură toți trei. — Eu mă duc, spuse chelnerul. — Noapte bună. Plecă, lăsându-i singuri. Paco luă unul din șervetele de care se folosiseră preoții și, stând drept, cu călcâiele Înfipte bine În podea, lăsă șervetul În jos și, urmărindu-și mișcarea cu capul, Își roti brațele Într-o verónica lentă și circulară. Se Învârti și, Împingându-și ușor piciorul drept Înainte, făcu mișcarea a doua, apropiindu-se puțin de taurul imaginar, apoi făcu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
Și Paco se prăbuși și mai mult peste scaun, ținând Încă șorțul În mâini, iar Enrique trăgea de scaun, În timp ce cuțitul se răsuci de două ori În el, În el, În Paco. Acum cuțitul fusese scos și el zăcea pe podea Într-o băltoacă fierbinte de sânge care se tot lățea. — Pune-ți șervetul peste rană și ține-l strâns. Eu mă duc după doctor. Trebuie să-ți oprești hemoragia. Ne-ar trebui o ventuză de cauciuc. Văzuse că asta foloseau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
strâns peste abdomen. Nu-i venea să creadă ce pățise. Dar Enrique alerga deja pe Calle San Jerónimo către spitalul de urgență deschis toată noaptea și Paco rămăsese singur, șezând Întâi, apoi ghemuindu-se și pe urmă prăbușindu-se pe podea, până se sfârși, simțind cum se scurge viața din el, ca apa murdară din vană după ce scoți dopul. Îi era frică și se simțea tare slăbit; Încerca să zică o rugăciune, și-și aduse aminte cum Începea, dar Înainte să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
trecură pe lângă casă și ieșiră pe poarta din spate. Dick lăsă poarta deschisă. Billy Tabeshaw se-ntoarse și o Închise. Apoi dispărură În pădure. În casă, Întins pe patul din camera sa, doctorul văzu un maldăr de reviste medicale pe podea, lângă birou. Învelitorile erau Încă nedesfăcute. Asta-l irita. — Nu te-ntorci la lucru, dragă? Îl Întrebă soția, care stătea Întinsă În camera sa, cu storurile trase. — Nu! — S-a-ntâmplat ceva? — M-am certat cu Dick Boulton. — O, sper

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
alegi un cal dacă nu-l vezi. — Exact. Bill apucă sticla de whisky. Îi Încăpea toată În mâna sa mare. Turnă niște whisky În paharul pe care i-l Întinse Nick. Câtă apă vrei? — La fel. Se așeză Înapoi pe podea, lângă scaunul lui Nick. — E frumos când vin furtunile de toamnă, nu? spuse Nick. — E ca focu’. Cea mai frumoasă perioadă a anului. N-ar fi iadu’ pe pământ dac-am trăi În oraș? spuse Bill. Mi-ar plăcea să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
luat pe amândoi la pescuit. — Hai să ne-mbătăm, zise Bill. — Haide, aprobă Nick. — Bătrânu’ n-o să se supere. — Ești sigur? Întrebă Nick. Da, știu sigur că nu. — Eu sunt deja puțin beat. — Nu, nu ești beat. Se ridică de pe podea și luă sticla. Nick Îi Întinse paharul. Ochii i se fixaseră pe el În timp ce Bill turna. Îi umplu jumătate de pahar cu whisky. — Pune-ți singur apă, Îi zise. Mai avem doar o gură. — Nu mai ai alta? Întrebă Nick

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
era practic Într-un mod ostentativ. Nick se-ntoarse cu buștanul prin bucătărie și În trecere dărâmă o tigaie de pe masă. Lăsă bușteanul jos și ridică tigaia. Erau caise uscate puse În apă, la Înmuiat. Adună cu grijă caisele de pe podea, dintre care unele se duseseră sub plită, și le puse Înapoi În tigaie. Mai turnă peste ele niște apă dintr-un hârdău de lângă masă. Era cam mândru de el. Rezolvase totul foarte practic. Intră-n cameră cărând bușteanul și Bill

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
Nimic nu merită dacă nu schiezi. Sigur c-o să mergem. Trebuie. Mai bine ne-am promite. Nick se ridică-n picioare. Își Închise haina strâns. Se aplecă peste George și luă unul din bețele sprijinite de perete. Îl Înfipse-n podea. — Promisiunile n-au nici un sens. Deschiseră ușa și ieșiră. Era foarte frig. Zăpada avea o crustă tare. Drumul urca pe deal printre pini. Își luară schiurile pe care le rezemaseră de peretele hanului. Nick Își puse mănușile. George pornise deja

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
vorbea la telefon În franceză, cerând o ambulanță care să-l ducă pe tata la Maisons. Și eu nu mă puteam opri din plâns, plângeam și aproape că mă-necam și George Gardner intră și se așeză lângă mine pe podea și Își puse brațul pe după umerii mei și zise: — Hai, Joe, bătrâne. Scoală-te și să mergem afară să așteptăm ambulanța. Ne-am dus la poartă și eu Încercam să mă opresc din bocit și George Îmi ștergea fața cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
de cabaret. Trecând prin ușa batantă, George se-ntoarse În bucătărie și-i dezlegă pe Nick și pe bucătar. — Eu nu mai am chef de d-astea, spuse Sam, bucătarul. Nu mai vreau chestii d-astea. Nick se ridică de pe podea. Nu mai ținuse un căluș În gură până atunci. — Ei, făcu el, ce căcat? Făcea pe curajosul. — Voiau să-l omoare pe Ole Anderson, spuse George. Voiau să-l Împuște când venea să mănânce. — Pe Ole Anderson? — Da. Bucătarul Își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
că ești sigur că o iubești? — Sunt sigur. Și că, maiorul Îi aruncă o privire scurtă, că nu ești corupt? — Nu știu ce vreți să spuneți cu asta, corupt. Bine. Nu-i nevoie să iei tonul ăsta condescendent. Pinin se uită-n podea. Maiorul Îi privi fața tuciurie, apoi Îl măsură din cap până-n picioare, oprindu-se la mâini. Apoi continuă, fără să zâmbească: — Și de fapt, nu vrei cumva... Apoi se opri. Pinin se uita-n continuare la podea. — Adică, marea ta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
se uită-n podea. Maiorul Îi privi fața tuciurie, apoi Îl măsură din cap până-n picioare, oprindu-se la mâini. Apoi continuă, fără să zâmbească: — Și de fapt, nu vrei cumva... Apoi se opri. Pinin se uita-n continuare la podea. — Adică, marea ta dorință nu este cumva... Pinin stătea cu ochii fixați În podea. Maiorul Își lăsă iar capul pe rucsac și zâmbi. Se simțea ușurat - viața În armată era prea complicată. — Ești un băiat de treabă, spuse. Ești un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
până-n picioare, oprindu-se la mâini. Apoi continuă, fără să zâmbească: — Și de fapt, nu vrei cumva... Apoi se opri. Pinin se uita-n continuare la podea. — Adică, marea ta dorință nu este cumva... Pinin stătea cu ochii fixați În podea. Maiorul Își lăsă iar capul pe rucsac și zâmbi. Se simțea ușurat - viața În armată era prea complicată. — Ești un băiat de treabă, spuse. Ești un băiat bun, Pinin. Da’ nu mai fi condescendent și ai grijă să nu apară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
cu lemnele. Adjutantul privi În urma lui și zâmbi. Pinin se Întoarse cu alte lemne pentru foc. Maiorul, care stătea Întins pe pat, privindu-și casca acoperită cu pânză și ochelarii de soare atârnați Într-un cui, Îi auzi pașii pe podea. „Drăcușorul, mă-ntreb dacă m-a mințit“, se gândi. Zece indieni Întorcându-se din oraș noaptea târziu după un 4 Iulie, În căruța mare, alături de Joe Garner și familia sa, Nick trecu de-a lungul drumului pe lângă nouă indieni beți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
să dea ceva căldură, așa că, sculându-se de la masa de scris, se rezemă de ea. Ce bine se simțea! Asta da, În sfârșit, viață! Se-ntinse după altă portocală. Departe, tocmai În Paris, Mascart Îl pusese pe Danny Frush la podea de nu se văzuse, În runda a doua. Și mai departe, În Mesopotamia, stratul de zăpadă atinsese șase metri și jumătate. În partea cealaltă a lumii, În depărtata Australie, jucătorii englezi de cricket Își Îmbunătățeau loviturile. Acolo erau poveștile de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
După Înmormântare s-au strâns toți În cafenelele ferite de ploaie, și multe poze colorate cu Maera au fost vândute bărbaților care le Înfășurau și le băgau În buzunare. Și acum mă Întind În noaptea aceea ne-am Întins pe podea și eu ascultam cum mănâncă viermii de mătase. Se hrăneau În rafturi În care erau așezate frunze de dud și Îi auzeai toată noaptea mâncând și mai auzeai zgomotul frunzelor care parcă ar fi căzut. Eu unul nu voiam să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
ar fi vrut să mă omoare, În timp ce eu Încercam să-mi scot cuțitul din buzunar ca să-l tai cât să-mi dea drumu’. Toți erau prea beți ca să-l ia de pe mine. Mă sugruma și mă dădea cu capu’ de podea și, până la urmă, mi-am scos cuțitu’ și l-am desfăcut - i-am tăiat mușchiul brațului, așa că mi-a dat drumu’. Nici dac-ar fi vrut, nu mai putea să mă țină. Atunci a-nceput să se rostogolească și să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]