3,697 matches
-
carabinierului fu aproape angelic În căldura și simplitatea lui. Dumnezeule, omul are gropițe În obraji! Mă bucur că ați putut veni taman din Veneția pentru asta. Dădu ocol mesei de lucru, surprinzător de grațios și trase un scaun În față. — Poftiți, vă rog să luați loc. Ați vrea puțină cafea? Vă rog, puneți-vă servieta pe masă. Așteptă răspunsul lui Brunetti. — Da, mi-ar prinde bine puțină cafea. Maiorul se duse la ușă, o deschise și-i spuse cuiva din hol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
1966. Exista o fundație cu un personal complet și funcțional, o arhivă plină de planuri detaliate, existau până și gale și baluri de strângere a fondurilor, dar nu mai exista nici un sfanț, iar valurile, nezăgăzuite, continuau să facă tot ce pofteau cu orașul. Povestea, cu ramificații ce duceau la ONU, la Piața Comună și la diverse guverne și instituții financiare, se dovedise prea complicată chiar și pentru Fosco, care nu scrisese niciodată despre ea, temându-se că publicul său l-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Închise, Brunetti descoperi că-și dorea să se afle În America. Una dintre marile lui revelații când fusese acolo era sistemul de biblioteci publice: o persoană punea pur și simplu să intre și să pună Întrebări, să citească ce carte poftea, să găsească ușor un catalog cu reviste. Aici, În Italia, fie cumpărai cartea, fie o găseai Într-o bibliotecă universitară, și chiar și acolo era greu să obții acces fără cardurile necesare, permisiuni, acte de identitate. Așa Încât cum să afle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
inspectate, iar inspecția care era totuși făcută era deseori sumară, În cel mai bun caz. Cât despre avioane, nici să nu vorbim; aterizau și decolau de pe aeroporturile militare din Villafranca și Aviano după bunul loc plac, Încărcând și descărcând orice pofteau. Când Brunetti Întrebă de ce erau atât de multe transporturi, Ambrogiani explică gradul de implicare al Americii astfel Încât soldații și aviatorii, soțiile și copiii lor, să fie fericiți. Înghețată, pizza Înghețată, sos de spaghete, cartofi pai, spirtoase, vinuri de California, bere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
pereche de pantofi maro din josul dulapului, Îi legă și porni spre bucătărie. De-ndată ce ea-l auzi că vine, continuă: — Cum te aștepți să-i conving pe copii să strângă după ei dacă tu Îți arunci lucrurile oriunde poftești? Când intră În bucătărie, o găsi Îngenuncheată În fața mașinii de spălat haine, cu degetul mare așezat peste butonul ce pornea și Închidea aparatul. Prin geamul cu sticlă transparentă vedea un maldăr Înmuiat de haine ce era Învârtit mai Întâi Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
control al traficului aerian. Nici nu avusese habar că procesul de conducere a unei creșe era așa de tehnic. Vreau să vă vorbesc despre Theo, a spus Rottweilerul așezându-se de partea cealaltă a uriașului birou. —Dați-i drumul, a poftit-o Hugo relaxat. Pentru prima dată, nu se mai grăbea să ajungă nicăieri. Nu e iar vreo problemă cu scutecele, nu? În urmă cu câteva zile, fusese luat din scurt din cauza obiceiului pe care Theo și-l făcuse de curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
scurgere dureroasă prin două urechi roșii. 7 Ați văzut vreodată un iepure cu urechi roșii și scurte, doamnelor și domnilor? Nu ați văzut, bineînțeles, dar nu vă impacientați, e timp pentru tot felul de experiențe într-o viață de om, poftiți și admirați-l chiar acum. Cu doar câteva ore în urmă nu făcea altceva decât să înjure ploaia și implora închiderea robinetului divin, iar Dumnezeu l-a auzit, s-a enervat - enervarea divină, odată declanșată, nu mai poate fi oprită
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
pe o vreme când alții preferau să stea sub cearceafuri și să se... Simți din nou pulsații în chiloți. - Pot intra?Vai, îmi cer scuze, cum să nu? Bătrânelul îi făcu loc să intre, trăgându-se repede la o parte. Poftiți, scuzați deranjul, e greu singur, nevasta mea, Dumnezeu s-o ierte, m-a părăsit de câțiva ani, nu mi-am mai refăcut viața (asta ar fi fost culmea, vroiai ventuze sau ce?, e mai simplu cu telecomanda... Plus că nu
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
din nou pe pod, alături de Scriitor, amuzându-se copios la vederea expresiei chinuite a acestuia... Îi veni să aplaude și chiar aplaudă, apoi făcu un semn discret și deasupra umărului stâng se aprinse un reflector. - Doamnelor și domnilor, reprezentația continuă, poftiți în Trenul Coșmarurilor Dumneavoastră! Călătoria nu vă costă niciun ban, poate doar câteva fire albe pe la tâmple și, uneori, chiar viața. Dar nu vă sfiiți, nu fiți iepuri, lăsați tremuratul la intrare... Poftiți, dragii mei! Tunetul care urmă invitației zgudui
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
un reflector. - Doamnelor și domnilor, reprezentația continuă, poftiți în Trenul Coșmarurilor Dumneavoastră! Călătoria nu vă costă niciun ban, poate doar câteva fire albe pe la tâmple și, uneori, chiar viața. Dar nu vă sfiiți, nu fiți iepuri, lăsați tremuratul la intrare... Poftiți, dragii mei! Tunetul care urmă invitației zgudui orășelul, iar Scriitorul tresări și... 6 Deschise ochii. Presupuse, instantaneu, că stătuse cu ei închiși în timpul... visului? Filmului? Leșinului Temporar din Anticamera Somnului de Veci? Doamne, o să ajung la balamuc, strigă în gând
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
personaj banal, un agent imobiliar timorat care a ieșit din romanul meu. Dintre file. Adică nu dintre file, a ieșit direct din laptop, ca să fiu cât mai exact cu putință. Laptopul acesta pe care îl vedeți aici, așezat pe birou, poftiți, puneți mâna, este o firmă redutabilă, garanție trei ani, coșmarul inclus în preț. Omul acela a sunat la ușă și mi-a lăsat geamantanul. Serios? Și unde este acel personaj cu dare de mână, peste măsură de darnic cu dumneavoastră
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
cu bătaia într-o dungă, care te făcea să-ți astupi fața cu palmele și să plângi...să tot plângi... Mulțimea în tăcere, începu a se risipi părăsind cimitirul. Carmen, nepoata lui Iorgu, sfârșită de durere, cu vocea stinsă, îi pofti pe toți cei de față de la praznic... la pomana celei adormite întru Domnul... ”...Biata Vasilica... gândi Iorgu, a venit pe aceste meleaguri ca o străină și acum a plecat!... S-a dus în necunoscut, îngropată în pământ străin, departe de
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
făcut sete și mă apropiai de fântâna din mijlocul satului să beau apă. Acolo erau două țigănci, una În vârstă, alta tânără, Îmbrăcate În portul mărginencelor (foarte apropiat de cel de Săliște). Tocmai scoseseră ciutura cu apă și m-au poftit să beau. Le-am mulțumit, dar ele nu m-au lăsat să plec. M au invitat să mă așez cu ele pe o băncuță ce se afla sub troița de lângă fântână ca sămi comunice ceva foarte important. Avui senzația bizară
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
de lord. Iar ca decepția să fie cît mai profundă mă preveniși că n-ai să mă vizitezi nici În vreo altă zi mai proximă, nici că-ți amâni vizita sine die, lăsând o dată la voia Întîmplării, ci că vei pofti la mine abia pe 24 Decembrie (din acest an, bănuiesc), În Ajunul Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos. Sau poate că nici atunci, ci la sfîntul Așteaptă. Călcându-ți vorba doar ai cunoștință că El, Cuvîntul, emană de la Dumnezeu, care este
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
mi se pare un păcat, pentru că Îmi face inima grea. „Ai mințit cumva ?“, m-a iscodit preotul, gata să-l apuce pe necuratul de coarne. „Am mai mințit din când În când“, am recunoscut eu. „Ai furat ?“ „Ai preacurvit ?“, „Ai poftit la lucrul altuia ?“, a continuat el să mă bombardeze cu Întrebări suspicioase, care au aruncat o umbră asupra mea. În câte feluri concrete poate greși un om ! Și pentru toate exista o denumire precisă, ca și cum păcatele sunt niște entități de
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
totul special. — Din nefericire, n‑am prea avut de ales. Când aveam șapte ani, tata a fost luat de comuniști și dus la Canal. După câteva luni la ușa noastră au sunat doi bărbați Îmbrăcați În costume. Mama i‑a poftit În sufragerie și a Închis ușa. După puțin timp mama a ieșit din sufragerie urlând și smulgându‑și părul din cap. Cei doi bărbați și‑au scos șepcile și au coborât repede scările. Am Înțeles atunci că rămĂseserăm doar noi
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
să călĂtorești ? — Nu știu. N-am călĂtorit niciodată prea departe. — o să ai de acum nenumărate ocazii, spuse ea, Învăluitoare ca apa. o să vezi toate capitalele Europei, o să poți purta orice rochie dorești, o să- ți poți cumpăra tot ce-ți poftește inima, ba chiar o să poți să trimiți și acasă. Ai frați, surori ? Sjork e foarte generos de felul lui. Îți dă patruzeci la sută din câștig, deși nu trebuie să miști un deget ca să-ți găsești clienți. Nici o firmă de
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
mea. Am Închis imediat ochii, dar Adina Dabija 224 era prea târziu. S-a ridicat și s-a apropiat de mine. Dintr-o singură mișcare mi-a tras căușul de pe gură. — Aici poți să urli și să te zbați cât poftești, nu te aude nimeni, a spus el. iar dacă cumva Îți vin alte idei, uite ce am pentru tine... A scos de la brâu un cuțit mare pe care mi l-a lipit de frunte. Am simțit tăișul rece pe piele
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
mi se pare un păcat, pentru că îmi face inima grea. „Ai mințit cumva ?“, m-a iscodit preotul, gata să-l apuce pe necuratul de coarne. „Am mai mințit din când în când“, am recunoscut eu. „Ai furat ?“ „Ai preacurvit ?“, „Ai poftit la lucrul altuia ?“, a continuat el să mă bombardeze cu întrebări suspicioase, care au aruncat o umbră asupra mea. În câte feluri concrete poate greși un om ! Și pentru toate exista o denumire precisă, ca și cum păcatele sunt niște entități de
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
totul special. — Din nefericire, n-am prea avut de ales. Când aveam șapte ani, tata a fost luat de comuniști și dus la Canal. După câteva luni la ușa noastră au sunat doi bărbați îmbrăcați în costume. Mama i-a poftit în sufragerie și a închis ușa. După puțin timp mama a ieșit din sufragerie urlând și smulgându-și părul din cap. Cei doi bărbați și-au scos șepcile și au coborât repede scările. Am înțeles atunci că rămăseserăm doar noi
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
să călătorești ? — Nu știu. N-am călătorit niciodată prea departe. — O să ai de acum nenumărate ocazii, spuse ea, învăluitoare ca apa. O să vezi toate capitalele Europei, o să poți purta orice rochie dorești, o să- ți poți cumpăra tot ce-ți poftește inima, ba chiar o să poți să trimiți și acasă. Ai frați, surori ? Sjork e foarte generos de felul lui. Îți dă patruzeci la sută din câștig, deși nu trebuie să miști un deget ca să-ți găsești clienți. Nici o firmă de
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
-o pe a mea. Am închis imediat ochii, dar era prea târziu. S-a ridicat și s-a apropiat de mine. Dintr-o singură mișcare mi-a tras căușul de pe gură. — Aici poți să urli și să te zbați cât poftești, nu te aude nimeni, a spus el. Iar dacă cumva îți vin alte idei, uite ce am pentru tine... A scos de la brâu un cuțit mare pe care mi l-a lipit de frunte. Am simțit tăișul rece pe piele
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
prânz, câțiva membri vânători au adus În discuție o omisiune, care avusese loc de dimineață. Anume, că, uitaseră să șil aleagă, și pe ajutorul de șef de grupă. Bărbosu interveni. Ăsta e atributul meu. Îmi pun adjunct pe cine-mi poftește inima, și, inima mea, Îl poftește pe Victor Codobatură. Pădurarul satului. Prietenul și omul de casă al bărbosului. Atmosfera de Început de drum era, deci, tensionată. Tensiunea creștea cu fiecare nouă vânătoare organizată. Codobatură bracona. Mistreți, căprioare, fazani, mai rar
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
În discuție o omisiune, care avusese loc de dimineață. Anume, că, uitaseră să șil aleagă, și pe ajutorul de șef de grupă. Bărbosu interveni. Ăsta e atributul meu. Îmi pun adjunct pe cine-mi poftește inima, și, inima mea, Îl poftește pe Victor Codobatură. Pădurarul satului. Prietenul și omul de casă al bărbosului. Atmosfera de Început de drum era, deci, tensionată. Tensiunea creștea cu fiecare nouă vânătoare organizată. Codobatură bracona. Mistreți, căprioare, fazani, mai rar - și iepuri. Îi bracona, și Bărbosu
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
el. El era neamț, nu înțelegea decît cîteva cuvinte <victor37>: zimbea fericit și o privea cu dragoste <victor37>: ea ne- a întrebat: credeți că puteți găsi dragoste la fiecare colț? <maya>: mda, avea dreptate <victor37>: acum era însărcinată, de aceea poftise mici <maya>: pare incredibil... <victor37>: pare. Una din fete a întrebat-o: și cum te poți uita la el? <victor37>: a zis: mie îmi pare frumos. Cel putin, nu s-a mai uritit. Eu în cîțiva ani voi fi urita
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]