2,783 matches
-
nu -lar mai încăpea țărâna pe unde-o fi acu și s-ar face praf și pulbere... - Și dumneata, coană Marghioală! - Ce zice? Ce zice? ^ - Zice că să fie ale dracului de fleoarțe, că nu le mai ajunge... Iar fl pomenii pe Necuratu! - Nu le mai ajunge, ce, nu știu eu? - Parcă a croitorului e mai brează? Da o lovește el, Dumnezeu, pupa-i-aș curu lui! O lovește, când cu gândul n-o gîndi! - Taci, coană Tinco, taci, nu mai
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de unde să știe ei că e bun? În cele din urmă, caramangiul înșfăca pe câte unu! și-i punea în mină un cornet făcut la iuțeală de degetele meștere ale lui Paraschiv, plin vârf, și striga: - Ia-l, unchiule! De pomană ți-l dau, dacă n-o fi bun. Gorobetele scotea doi lei și-i așeza în palma celui tânăr. Veneau și ceilalți pe urmă. Cereau câte două cornete. - Ia, nu te-nghesui! Se înveselea Paraschiv văzîndu-i așa proști. Să mai
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de sânge. - Mă, ce-i cu tine, mă? a strigat. S-au ridicat și ăilalți. Ciupitul avea un obraz vânăt, înghețat. - -La mâncat fript oftica! a zis Sandu. Trebuie să-l ducem undeva de aici. Oacă nu se mai mișca. Pomana lui Mielu Dincolo de Podul Basarab, unde începea o ulicioară a lăutarilor, trecătorul putea zări o casă galbenă cu două caturi, cam prăbușită într-o parte, cu balcoane înguste, împrejmuite cu lemn, de pe care se luaseră câteva rânduri de vopsea. Scări
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și-o să le lase gura apă! Și-și vedea mai departe de dambilușca lui, pe care o lovea cu biciul, în timp ce mesteca miezul pufos, făcut mai apoi cocă în burtă. Auzea Mielu, îi era milă, le-ar fi dat de pomană o pitușcă, dar cine-o plătea, că avea pâinile cu socoteală! Când stătea soarele sus, proțap, trecea pe la Tarapana înapoi, cu căruța goală. Tabla droaștei zdroncănea pe drumul prost al 169 Filantropiei. Sluga lui domn' Bică se oprea sub un
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
maică, ce ți s-a-ntîmplat? Mielu rupea pământul cu lacrimile. - Oliu, Doamne ferește! Și-a venit sluga în fire, a deschis ușa căruței cu pâine și-a început să strige: - Luați, mă, oameni buni! Luați toată pâinea asta, c-o dau de pomană! Azi fac eu pomană, mă oameni buni! Luți-o, mă, nu vă mai uitați la mine așa... Și a început să împartă pâinile. Muierile rămăseseră încremenite, cu mâna la gură. Nu se apropiau. Ene, știrbul, cum a auzit, a și băgat
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Mielu rupea pământul cu lacrimile. - Oliu, Doamne ferește! Și-a venit sluga în fire, a deschis ușa căruței cu pâine și-a început să strige: - Luați, mă, oameni buni! Luați toată pâinea asta, c-o dau de pomană! Azi fac eu pomană, mă oameni buni! Luți-o, mă, nu vă mai uitați la mine așa... Și a început să împartă pâinile. Muierile rămăseseră încremenite, cu mâna la gură. Nu se apropiau. Ene, știrbul, cum a auzit, a și băgat mâna unde știa el
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de zile. A luat una. Mielu nu i-a zis nimic. A luat două. Mielu i-a mai pus una în brațe. S-au apropiat și ceilalți. - Ne dai, nene, și nouă? - Vă dau, mă, n-auziți că azi e pomana săracului? Și-a golit cutia droaștei. 174 Mușcau ofticoasele lui Chirică din pune, nu se dumireau. Bună pîine! Așa un miez bun nu gustase gura lor până atunci. Parcă ți se lipea de suflet. Petre strângea firimiturile căzute din coaja
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pline, de frica lui frati-său, să nu-i cărăbănească vreo franzeluță, lacom cum era. Se dezmeticiră și muierile. Baba Marghioala zise cu voce tare: - I-o fi murit mă-sa Iu ăsta, haide, soro, să luăm; dacă-i de pomană, de pomană să fie! Baba Chinta s-a lipit și ea la coada căruței. Mielu împărțea în dreapta și-n stânga. - Na-vă, fraților! Zidarii, rușinoși, încă nu se apropiaseră. I-a chemat sluga: - Veniți, mă oameni buni, veniți de luați
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
frica lui frati-său, să nu-i cărăbănească vreo franzeluță, lacom cum era. Se dezmeticiră și muierile. Baba Marghioala zise cu voce tare: - I-o fi murit mă-sa Iu ăsta, haide, soro, să luăm; dacă-i de pomană, de pomană să fie! Baba Chinta s-a lipit și ea la coada căruței. Mielu împărțea în dreapta și-n stânga. - Na-vă, fraților! Zidarii, rușinoși, încă nu se apropiaseră. I-a chemat sluga: - Veniți, mă oameni buni, veniți de luați! Baba Marghioala
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
împrejur: - Ce vreți, fraților, să beți? Azi plătesc eu! Se mira Chirică, se mira Ilie. N-au zis nu. Afară rămăsese uitată căruța, goală, cu ușile vraiște. În ea intrau brabetii Cuțaridei, gureși, să ciugulească și ei firimiturile rămase din pomana lui Mielu. Târziu, aproape de miezul nopții, -lau urcat în droașcă, de subsuori, doi ceferiști. Mielu era țeapăn și râdea prostește. N-a fost nevoie să dea în cal. Acesta știa drumul singur. 175 Numai larma de pe ulița lăutarilor 1-a
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
a lăsat ochii-n zăpadă si-a îngmat: - Sinefta. - A cui ești, mînca-te-aș? - Tata a fost chirigiu la Tarapana, da s-a prăpădit. - Ce spui?! - Da. Mardeiașul a cuprins-o în focul privirilor lui. - Și de sufletu lui dai de pomană? 178 - De sufletu lui și-al mamii... - Muri și mă-ta? - Muri... •>' - Dumnezeu s-o ierte! Și nu ti-e urât singură pă lumea asta? - Nu mi-e, că mă tine o mătușă. Fata prinsese o îndrăzneală și împrăștia zăpada
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
urmă echipajul ajunse iar pe drumul cel bun. Cioclii nu văzuseră până atunci mulțimea. Când unul din ei observă rândurile de femei și bărbați încremeniți în fața porților avu un fior de spaimă. - Ce-i cu ăștia? întrebă. - Așteaptă și ei pomana mortului... Caii se opriră adulmecând. -Ptrrr! Noii-sosiți priviră porțile ferecate cu lanț și lacăt și ferestrele întunecate. - Hei, nu-i nimeni aici? întrebă tare cel care mânase caii, sărind jos de pe capră, și se întoarse spre mulțimea tăcută, parcă zidită
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
o pojghiță subțire verde si părea nemișcat. Pe malurile albe de zăpadă rămăsese mulțimea mspaimintată parcă de judecata care avea să urmeze, privind fără milă la bărbații care îl duceau pe cămătar. Numai milogii cântau la nesfârșit, în speranța unei pomeni: " Primește-l, Doamne, în pământul tău..." Ajunși la mijlocul podului, oamenii se opriră, cătând înainte spre tocul unde cerul întunecat al zilei de iarnă se unea cu linia câmpiei Cerșetoru tăcură pe neașteptate și nu se auzi decât gîffiala mulțimii care
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
dungi. Mirosea a vechi și ucenicul își pipăi capul cald, fără păr. Gheorghe rîdea: 247 - Gata, am ajuns și la locul nostru. Asta-i casa hoților de-ți tot vorbeam eu de ea. Ne-ncalță, ne-mbracă, totul pe de pomană, ca la părinți! Și își aminti înduioșat: Aici am fost eu cu Tata-Moșu, ehe, ce mai om... De la el am învățat multe. Eram ca tine, puriu, nu știam. Omul bătrân îți trebuie... Pe urmă, după ce-am tăiat la Ciucea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
dealul Filaretului, cu coliva-n piept, și Titi Aripă. A întrebat ăl bătrân de ei. Ruda Didinei o pățise cu starostele. Ce-i venise într-o zi, n-avea parale, se lipise de-un orb. Băgase mâna în banii de pomană. Nu zici că -la adus Dumnezeu pe Bozoncea tocmai atunci! -La văzut, cât era de-ai lor, -la înhățat de gât și i-a dat peste ochi vreo două. Toate astea le povestea lunganul, de față și el, abia ieșit
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Cațavei nu se mai auziră decât cântecele lui Zavaidoc, care se suise pe capra trăsurii, și copitele cailor: trap, trap, trap, trap... Priveghi Mai muriseră. Până s-o bage și pe ea în pământ, Aglaia spălase morți, le mâncase din pomană. Întâi trecea spărgătorul de lemne. A gunoierului îl simțea de departe, cu sufletul. O dată se împosoca. - Grigore, nu știu ce mi-e. Am o inimă rea... In capătul străzii care se sfârșea la rampă, șeful zărea umbra mătăhăloasă a lui Tudose. Mergea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
vedea. Înalt de atingea streșinile, puternic, își ținea toporul înfipt într-o buturugă, ca pe un pai. Călca rar, ca și când nu s-ar fi grăbit niciodată. Nu-și aminteau mulți să-l fi văzut tăind lemne. Muierile u dădeau de pomană și închideau repede porțile. La sâmbăta morților, Tudose se așeza pe treptele bisericii, își lăsa scula alături și aștepta. Nu scotea un cuvânt. Privea cu ochiul său beteag mulțimea. Femeile îi făceau porție din colivă și-l rugau să se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
neslăbindu-l de loc. - Nu bei un pahar de vin cu noi? îl întrebă Paraschiv. Ce era să facă? A mers la masa lor. . . - Astă-seară plătește Treantă, că i-a venit de la moșie. Taman bine ai picat, că o dată-i pomana golanului! Codoșul i-a șoptit celui tînăr: - Ce vrei să faci? - Vezi de treaba ta, nu-{i băga nasul... Și-a chemat armonistul mai aproape: Cântă, puișorule, și pentru dumnealui... Gheorghe a mai cerut vin și de mâncare. Mînă-mică ședea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Într-un suflet mai slab, multe reproșuri. La foarte scurtă vreme, resursele se sfârșiră. Urmară datoriile și mizeria. Brummell avea să Înceapă o prăbușire cumplită pe scara exilului În sărăcie despre care vorbește Dante, la capătul căreia va găsi Închisoarea, pomana și un spital de nebuni unde va muri. Mâna care-l va mai opri puțin În partea de sus a acestei oribile scări a fost o mână regească, cea a lui William al IV-lea, a cărui domnie a creat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
pe familii întregi, tată, mamă, copii și bătrâni, cu toții scheletici și având un aer rătăcit, însă adesea adunați și în bande de tineri cu înfățișări neliniștitoare; iar oamenii de onoare, care nu se puteau coborî nici la a cere de pomană, nici la tâlhărie, mureau încet în locuințele lor, feriți de privirile celorlalți. Nu asta a fost și soarta alor mei. Chiar și în momentele de mizerie crâncenă, casa noastră n-a dus lipsă de nimic, datorită poziției tatălui meu. Moștenise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
chiar în regiuni îndepărtate, deghizat în negustor sau bizuindu-se chiar pe adevărata sa calitate, pentru a da de urma persoanelor dispărute și a discuta suma răscumpărării. Cum multe familii nu puteau plăti suma cerută, se organizau chete și nici o pomană nu era mai apreciată de credincioși decât cea care trebuia să slujească la răscumpărarea fidelilor deveniți robi. Numeroși oameni cucernici se ruinau răscumpărând captivi pe care adesea nici măcar nu-i văzuseră vreodată, nesperând altă răsplată în afară de bunăvoința Celui-prea-Înalt. În schimb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
o afecțiune neașteptată. Mi se părea că o pândește o primejdie. La jumătatea drumului dintre Fès și Meknès, am poposit pentru a înnopta într-un sat numit Rușinea. Imamul moscheii din locul cu pricina ne-a oferit găzduire în schimbul unei pomeni pentru orfanii de care se ocupa. Era un om fără prea mare știință de carte, dar foarte amabil, și n-a șovăit să ne explice de ce avea satul un astfel de nume. Locuitorii, mărturisi el, cunoscuți dintotdeauna pentru marea lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
-se și drepturile asupra morilor din Cairo“. Sultanul era decis să atragă cu orice preț asupra ochiului său mila Celui-Prea-Înalt. Porunci așadar să fie adunați la hipodrom toți oamenii fără lucru din capitală, bărbați și femei, și le dădu de pomană câte două monede de o jumătate de fadda fiecare, ceea ce însemna o cheltuială totală de patru sute de dinari. Mai puse de asemenea să se împartă trei mii de dinari săracilor, mai ales celor care locuiau la moscheea al-Azhar și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
-o: — Cât nădăjduiai să capeți? — Trei sute de dinari, nu mai puțin. I-am cerut să-mi arate tapiseria. Hotărârea mea era luată, dar n-o puteam achiziționa fără s-o privesc, de teamă ca nu cumva cumpărarea să pară o pomană. Nu voiam nici s-o cercetez mai de aproape, de teamă că aș lăsa să se creadă că aș fi încercat să obțin un chilipir. Am aruncat așadar o privire furișă, declarând apoi pe un ton neutru: — Trei sute, mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
așază lângă GRUBI.) (Apare OMUL CU SACAUA; se oprește, îi privește pe cei doi, se uită în groapă.) OMUL CU SACAUA: Ia te uită! Stați aici și nu faceți nimic BRUNO: Ia mai taci! OMUL CU SACAUA: Pierdeți ziua de pomană. Dacă vă vede Pendefunda? GRUBI: Ei și? OMUL CU SACAUA: Nimic. Ziceam și eu... BRUNO: Mai bine taci. OMUL CU SACAUA (Compasiv.): N-a ieșit nimic? BRUNO: Tțțț. OMUL CU SACAUA: N-are cum. Știam eu că n-are cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]