2,744 matches
-
atâta... Suflete de negustor, spune Vlaicu. Îi doare-n fund, bombăne Mihail. Vistiernice! poruncește Ștefan. Treci la catastif. Datoria Moldovei către Veneția, de unde de ne-unde, s-o plătești! La datoria Veneției către Moldova tragi linie! Să le fie lor pomană sângele vărsat! "Veșnică pomenire!" Țamblac se pleznește cu palma peste frunte: Era să uit! spune și face semn lui Chiribuță ce ține pe brațe, solemn, un pachet din care desfășoară un superb val de mătase. Marele Consiliu, în semn de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de pe corabie!" Comoara?! Ce comoară?! Care comoară?! Aia era "Comoară"?! Și-apoi, era jefuită de la neguțătorii genovezi și moldoveni din Caffa, pe care osmanlâii au avut milosârdia să-i descăpățâneze! Cu aiastă "Comoară" am cumpărat niște săbii care să fie pomană pentru capetele osmanlâilor ce vor cădea, când vor binevoi să vină în Moldova!... Altceva! Altceva! Ce mai pohtește?! Că multe mai pohtește și "Catapeteasma" aiasta?! Tăutu, cu ochii în pământ, se foiește, se codește și tace... Ce pohtește?! Ești surd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
gâțele de la încălțările Măriei tale să le lege, se revoltă Duma. Ștefan bea, întinde cana să-i fie umplută iar. M-au aflat la ananghie, m-au strâns cu ușa: "Vrei ajutor?! Închină-te!" M-am închinat! Veniți, fraților, la pomană! hohotește el. Vând ieftin blazonul de atlet al lui Hristos! Vând osanalele! Tămâia pontificală! Gogoșii sanctificați! Agheasma! Tractatele măsluite! Care mai pohtește?! întreabă vesel, dar deodată se strânge înfiorat. Dacă mă părăsesc?...rostește cu glas înăbușit, abia șoptit. Dacă mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
să apună și dispare din raza privirii ei deznădăjduit-înnădăjduite. Unicul pui salvat (unitatea cosmosului nu e aici o vorbă goală) piere încă o dată. După cruzimea omului - cruzimea naturii. Batjocorirea dintotdeauna a celui (a celei) care urcă Golgota. Ca și cum, la o pomană, prea puțin creștinească, cineva i-ar fi azvârlit, în derâdere, în loc de o bucată de pâine - o piatră. Străină, zgribulită și-n neștire, Privea la chipu-i nalt și depărtat, Iar luna plină, lunecând subțire, După colini a dispărut treptat. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Se apropia de finalizare dar nu mai avea nici bani pentru a o termină. A făcut apel la toți care vor (să strângă mai mulți la un loc sau individual) să trimită un ajutor în bani, cât se poate. Mare pomană ar face cei ce trimit. El și așa ne pomenește pe toți creștinii din România. Bine ar fi să fie auzit apelul și rugămintea lui pentru că - mi-a spus cu lacrimi - grecii se ajută, catolicii se ajută, rușii se ajuta
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
noastre Netuța rămasă văduvă, până au ajus amândoi nepoții lui, ofițeri cu studii superioare. Dinu a fost mângâierea părinților la bătrânețea lor. El i- a plâns și le-a făcut înmormântare creștineasă la amândoi. Când, la cimitir, a dat „de pomană” peste mormintele lor câte o oaie, „ca jertfă pentru iertarea păcatelor lor” l-am văzut ca pe un slujitor al veșniciei, care, nu știu pentru care motive, a fost obligat să trăiască în suferință, în mizerie și în nimicnicie, dar
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
Era stană de frig. L-am invitat în școală și după puțin timp am pornit la capelă, eu fiind pe post de dascăl. Slujba-slujbă dar mărită la cererea familiei cu lecturi din evanghelie. Până s-a terminat de citit și pomana de țărână amurgise, vântul trimetea rafale care se rupeau în tremurătura sărmanului preot. Ardea. Unde să mai plece? L-am culcat la mine și toată noaptea l-am frecționat, i-am dat aspirină și chinină uscând la foc mare numeroase
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
Mai am ceva avere. Pădurea. Am vrut să te cunosc. Am aflat că ești tânăr dar nu foarte, că te porți bine cu oamenii, cu copiii, că le intri în case ba că pe deasupra, din leafa dumitale mai faci și pomeni de caiete, covrigi și alte cele pe la copii. Îți mulțumesc din partea lor, că ei nu știu s-o facă. De mine se zice c-aș fi puțin nebun, dar nici cu dumneata nu-i altfel.Tot ce nu intră în
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
-le lor veșnica pomenire și să le cântăm din tot sufletul și din tot cugetul nostru Mulți ani trăiască! Acuma ce mai vreți? I-am îngropat și i-am blagoslovit pe gratis , gata, că în sat mașteaptă o mulțime de pomeni! Toată lumea a plecat nedumerită în ce privește moartea cui și prim-regența cui, numai preotul Ciobanu era vesel că va reuși să facă față tuturor chemărilor de pomeniri clare și fără încurcături. * În fine, după ce am fost numit învățător provizoriu la școala
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
pe moș Petrache Rău, om de o bunătate nemaiînâlnită? Doamne, în toată nenorocirea vieții noastre mare leac de supraviețuire ne-a fost bunătatea oamenilor! Aveam locuință dar altceva nimic. Totul era dincolo, la Câșlița. Biata mamă ne-a dat de pomană o pernă, un preș și ce-a mai putut ea da; nana Ileana Balan, care m-a botezat, sora tatei, ne-a dat perină, un preș și câteva farfurii. Coana Chița, soția doctorului Jalbă, bunătatea întruchipată, ne-a dat două
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
Constantinescu, comandantul regimentului nostru, pe cât era de sever, pe atât de bun era la suflet. Dați măi pâine și nenorociților ăștia că mor de foame, fiindcă nu-i minut în care să nu mai rămână câteva pâini. Dați-le ca pomană de la morții noștri”. Soldații și ofițerii se întrebau ce căutăm noi peste Nistru. și mâncam amărâți pâinea pe jumătate cu mălai: Foaie verde de susai Antonescu și Mihai Ne dau pâine cu mălai. La Dalnic, în jurul Odesei, au pierit mulți
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
și în cimitirele din celelate sate, pomenirea eroilor din cele trei războaie. Pe lângă sărbătorirea eroilor prin pomenirea lor, la fiecare mormânt a celor din satul respectiv se face prohodul. Cu acest prilej, cimitirele erau pline de oameni și care împărțeau pomene, care primeau și mulțumeau cu „badaproste”, cu toate că propagandiștii raionali și regionali impuneau restricții, hlipicenarii nu voiau să le respecte chiar dacă erau membri de partid. Era un obicei creștinesc care nu putea fi îndepărtat de nici o putere. Multe femei tinere au
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
și în cimitirele din celelate sate, pomenirea eroilor din cele trei războaie. Pe lângă sărbătorirea eroilor prin pomenirea lor, la fiecare mormânt a celor din satul respectiv se face prohodul. Cu acest prilej, cimitirele erau pline de oameni și care împărțeau pomene, care primeau și mulțumeau cu „badaproste”, cu toate că propagandiștii raionali și regionali impuneau restricții, hlipicenarii nu voiau să le respecte chiar dacă erau membri de partid. Era un obicei creștinesc care nu putea fi îndepărtat de nici o putere. Multe femei tinere au
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
ea mi-a spus "bine, bine, o să dau banii unui cerșetor, din partea lui Constantin". Ce faci, măi!... m-a întrebat, sever, un prieten care se întâmplase să fie de față, fără ca eu să-l fi observat. Ce faci, dai de pomană Doamnei...?! și mi-a spus cine era doamna, un nume care a fost, pe vremuri, mare, mare de tot în lumea profesorilor celebri, de la un liceu celebru din Iași. Scrisorile, poștașul, alte timpuri Sunt fermecat de geometria obiectelor moderne, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
sociale. Ne vom descurca prin politici fiscale, prin vânzarea întreprinderilor și prin închiderea (conservarea-îngroparea) altora. La căpătâiul falimentului economic ne așteaptă, ca la orice înmormântare tradițională din partea locului, un parastas. Bunurile pământești vor fi împărțite celor rămași, sub formă de pomeni, mai ales pentru cei mai amărîți dintre noi. Personal, nu împărtășesc ideea vinei unilaterale a guvernelor României pentru adâncirea în subdezvoltare și politicile de supraviețuire. Noi le cerem să facă astfel de politici. Votăm promisiuni electorale. Cu cât sunt mai
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
de concurs. Alergizăm la încadrarea în standarde europene a vârstei de pensionare și la egalizarea vârstei de pensie între bărbați și femei. Rar ne dă prin minte că ajutorul social poate să capete forma asistenței pentru dezvoltare și nu a pomenii comunitare. Cazul municipalității din Deva, care a condiționat ajutorul social de munca în folosul comunității este o practică pur insulară. Puțini dintre noi își fac probleme de conștiință din faptul că o minoritate muncește până la infarct, accident cerebral sau măcar
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
insulară. Europenizarea înseamnă încetarea repartiției după nevoi, destructurarea feudelor și scăderea dramatică a proporției nevoiașilor privilegiați. Pe scurt, înseamnă lichidarea comunismului feudal. În aceste condiții, există două categorii evident suferinde: feudalii de toate tipurile și nevoiașii privilegiați învățați necompetitiv la pomana „baronilor” de partid și de stat. Din prima categorie se recrutează și „guriștii” integrării europene, căci un alt reflex ubicuu este traiul lozincard, învățat cu sârg în socializarea timpurie a șefilor de azi, moștenire transmisă mai tinerilor șmecherași și beizadele
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
pe student este în jur de 400 de euro, o grădiniță privată costând între 100 și 400 de euro pe lună). Din cauza acestei „filosofii” învățătoarele și profesoarele mănâncă mai ales tocană de cartofi, se îmbracă second-hand și se bucură de pomana porcului de la câte un părinte mai milos. Din cauza acestei „filosofii”, deși avem o mulțime de asistați social sănătoși, în virtutea solidarității noastre cu ei, ei nu se mai solidarizează cu noi când e vorba să presteze câteva zile în serviciul public
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
proaste” obiceiuri. O bună parte din populație, cea tânără, nu are în mod firesc reflexe comuniste, iar pe cele feudale, odată ce nu este alcătuită din beizadele, nu are cum să le aibă. Nici țăranii nu mai sunt la fel de „asistați” cu pomeni guvernamentale. Spre deosebire de primul deceniu, românii au învățat bine câteva lecții: plătesc bugetul public, din impozite și taxe. Ei își angajează și plătesc „administratorii” și legiuitorii printr-un concurs numit „alegeri”. Ei pot să sancționeze politicienii, până la scoaterea de pe scena politică
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
să fie acceptați în „clubul select” occidental. Este o imensă prostie ca banii contribuabililor occidentali harnici, inteligenți și eficienți să se ducă pe apa sâmbetei la „țiganii” de români care stau cu mâna întinsă și cu burta la soare, așteptând pomeni din Vest. O persoană ca Mircea Mihăieș ar deveni, implicit, victima unei asemenea perspective. Ca să nu mai pomenesc de cazul în care o asemenea opinie ar prevala. Aruncarea noastră peste bordul european ar deveni inevitabilă. Probabil ne este prea greu
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
am dat la sinistrați și la oameni săraci” și a dat cu reducere chiar și la acuzatorul lui, D-l Sbiera, „pentru că nu am putut rezista în bunătatea mea. Am făcut această milostenie. Nu-mi pare rău, că dacă fac pomană, să nu-ți pară rău, așa ne învață biserica”. Nectarie Cotlarciuc a întreprins și pelerinaje în Țara Sfântă. Este consemnat faptul că în anul 1930 a condus 118 pelerini bucovineni la Ierusalim, unde a petrecut Paștele acelui an. Despre aceasta
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
suferință». Într-o altă împrejurare, un domn al aceleiași asociații, văzându-l pe tatăl Luigi fumând o țigară, l-a mustrat într-o manieră foarte urâtă: «De ce aruncați banii în fum, din moment ce nu reușiți să vă întrețineți familia?». Nu totdeauna pomana - va comenta don Calabria - este un gest de caritate!». În timpul verii, tatăl a alternat momentele de ușoară ameliorare cu cele de gravă îmbolnăvire. În luna noiembrie, Giovanni a început anul școlar 1885-1886. Dar, după o lună, tatăl s-a îmbolnăvit
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
a lungul străzii Cavour. Animăluțul prindea o foiță, unde erau imprimate câteva numere de jucat la loto, și le întindea celui care făcea o ofertă. «Nu mai vreau să mă întorc la ei. Tu ești bun, îmi dai mereu de pomană și mă iubești. Vreau să stau cu tine!» și continua să vorbească stâlcit și a arăta cu nasul în sus. «Ridică-te și intră în casă!». În lumina luminii se ivi un biet băiețaș, slab, cu doi ochi mari de
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
plimbări turistice prin oraș sau drumuri lungi pe coline. Într-o Pro-memorie don Calabria scrie: «Am fost trimis la Santo Stefano, o parohie de sărăcie și mizerie...». Iar dacă o spune el, cel care înghițise atâta vreme pâinea amară a pomenii altuia și a pătimit toate umilirile sărăciei, trebuie să credem că situația acelei lumi sărace era într-adevăr mizerabilă. Să nu uităm că Verona, un oraș militar și fortificație a renumitului cvadrilater austriac, nu dispunea de fabrici iar satele dimprejur
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Benedetto al Monte lumea îl aștepta cu interes. Sacristanul, băgăcios la vorbă, îi șoptea la ureche tânărului seminarist care slujea zilnic la sfânta Liturghie: «Știi cine vine ca paroh? Se spune că ar fi un preot bun care face multă pomană. Trebuie să fie destul de bogat, pentru că și-a luat în casa lui doi sau trei copiii orfani, pe care îi întreține ca și cum ar fi lui». Pe 11 februarie 1907, sosește acel preot bun cu portofelul plin! Puține bagaje și lucruri
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]