3,008 matches
-
Mașină n-avem, autobuzul (în zi de duminică) circulă rar, prin urmare, la gară, mergem pe jos. Pînă la Liceul Pedagogic (adică primul kilometru), mă opresc doar de două ori. De aci brațele încep să-mi slăbească, iar nevoia de popasuri devine tot mai deasă. Cînd ies din parc și intru pe strada Gării (asta înseamnă încă un km) sînt de-a dreptul extenuat. Aș vrea să stau pe loc ceva mai mult, dar ceasul nu-mi dă răgaz. Mă grăbesc
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
al Moldovei, dar asta a fost impresia noastră. și din tot ce Îmi reînvie acum În minte, deși poate nu este locul cel mai deosebit pe unde ne-au purtat pașii, sau mai corect „cauciucurile”, trebuie să mă opresc la popasul pe care l-am făcut trei zile la Ciprian Porumbescu. A fost un popas forțat, negăsind locuri de parcare În altă parte, dar pe care nu Îl regretăm. Am stat chiar În curtea casei memoriale, În căsuțe mici de lemn
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
acum În minte, deși poate nu este locul cel mai deosebit pe unde ne-au purtat pașii, sau mai corect „cauciucurile”, trebuie să mă opresc la popasul pe care l-am făcut trei zile la Ciprian Porumbescu. A fost un popas forțat, negăsind locuri de parcare În altă parte, dar pe care nu Îl regretăm. Am stat chiar În curtea casei memoriale, În căsuțe mici de lemn, de două locuri, dar a fost un adevărat „regal”. De aici am plecat În
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
ca să fie treaba „oablă”, Îndrăznesc a vă ruga să-mi Încredințați materialele pe care le dețineți - În copie, desigur - necesare la Întocmirea monografiei dedicate acestei personalități nedreptățite. Spre a ușura colaborarea (vă voi cita cinstit), intenționez să fac un nou popas În Capitala lui ștefan cel Mare, În drumul pe care Îl voi Întreprinde curând la Iași (aici mă tratez oftalmologic de câtva timp). Înțelegând situația delicată (starea sănătății, după cum am aflat la telefon), nu voi abuza de amabilitatea dv., deși
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
care ne aflam și noi, fiicele artistei Nora Marinescu, a vizitat În mare grabă muzeul (de fapt „Galeria oamenilor de seamă”, n.n.) din Fălticeni. Țin să vă spun că În programul ONT nu era rezervat pentru orașul Fălticeni decât un popas de 10 minute. La insistențele noastre, conducătoarea autocarului a fost extrem de Înțelegătoare și a acceptat să stăm ceva mai mult, pentru a putea vizita muzeul. Vreau să mulțumesc pe această cale tov. ghide și În special D-nei Lovinescu (Stela Lovinescu
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
familie, Prof. Univ. Dr. Dan Smântânescu 13 C.P. 8 ian. 1977, Buc. M-au emoționat urările calde ale Dv. Înseamnă că nu m-ați dat uitării, așa cum au făcut-o mulți alții. Aș fi dorit să mai fac un rodnic popas pe frumoasele Dv. meleaguri, atât de scumpe nouă, dar nu m-au mai chemat, nici Comit. de Cultură, nici Inst. Pedagogic, nici secția Cinematografie, nici Corpul didactic. Au uitat - probabil - verbul și ideile frumoase cu care i-am Încântat. Dar
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
o desfășurați, telefon acasă: 12.48.55 Paul Teodorescu 659 Ziarist din București, căsătorit cu Elena, fiică a profesorului de latină din Fălticeni, Anastase Spiridonescu, care a trăit pe str. Boian (Ion Dragoslav). 660 Vezi: Eugen Dimitriu, Băncuța, loc de popas și aducere aminte - Din hronicul acestor locuri, „Zori noi”, Suceava, Anul XXXI, nr. 8520, duminică, 6 februarie 1977. 1008 TODICESCU, Gheorghe 661 1 Botești, 23-I-1968 Iubite Eugen, Am primit scrisoarea din 15 cr. bucurându-mă mult și făcându-mi o
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
mele la Politehnica din Cluj, bunul prieten Georgel Țanu mi-a făcut cunoștință cu poetul Teohar Mihădaș, care mi-a lăsat o frumoasă impresie. Erau foarte apropiați sufletește. O sticlă cu vin ales, a dat frâu liber gândurilor... În scurtul popas clujean, l-am determinat pe profesor să doneze Fălticenilor biblioteca sa, extrem de valoroasă: beletristică, arte plastice, știință etc. În casa sa de pe Strada Mare, urma să se deschidă un fond documentar, pus la dispoziția publicului... Personalitate marcantă a Politehnicii clujene
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
ai cărat în Occident, nu contează, dacă ai făcut juma-juma cu el, ești protejat, să n-avem vorbe, adresați-vă cu încredere ipochimenului, discreție garantată! O să întrebați de ce atâta energie cheltuită, de ce nu are băiatul stare și umblă? Păi, orice popas al lui care nu știe decât cuvintele Țară, Pâine și Dreptate se lasă cu câte un chefuleț, cu ceva de dres și cu vreun pat cu suflet; pentru că plăvanul e mare, i se face, încălărează și lasă, precum cavaleristul! îi
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
picioare, urmează și ea să fie prăvălită, în primele zile ale anului 1985, peste monumentalele coloane ale pronaosului, învelite în pripă cu scânduri smulse din gardurile fostei închisori. Ctitorită de Nicolae Mavrocordat între 1717 și 1723, așezată la marginea Bucureștiului, popas în drumul spre Constantinopol, mânăstirea Văcărești era hărăzită, potrivit hrisovului ei de întemeiere, ca străinii să i primească, pe goi să-i îmbrace, flămânzii să-i sature, bolnavii să-i caute, pe cei din temnițe să-i cerceteze cu milă
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
a părăsi New York-ul. Speranțele sale de revenire nu s-au Împlinit. L-am revăzut În primăvara 1997, la Cluj. Venisem În România să Însoțesc pe Leon Botstein, președintele Colegiului Bard, care avea să dirijeze două concerte ale Filarmonicii bucureștene. Popasul clujean se datora invitației lui Andrei Marga. Convorbirea noastră la New York, cu un an În urmă, fusese Încurajatoare. Interlocutorul Îmi apăruse drept un spirit deschis, cu o viziune lucidă asupra României și intelectualității românești, atras de concretețea anglo-saxonă, inclusiv de
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
se mărise, scăpăra de curiozitate. Altădată, la Pietroșița, la vila lui M.H. Simionescu, unde ajunsesem În mașina și sub șofatul lui Bălăiță, casa pe colină a lui MHS dublase supliciul, apoi Îl triplase prin scările care urcau la etaj. Gâfâieli, popasuri pe câte un scaun adus În grabă. Când am ajuns sus, la masa excelentă și la bunele urări ale amfitrionului, conu’ Paulică Înviase, Însă, gata de sporovăieli și salate. „În nici o țară n-ai mai mult de zece cititori adevărați
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
clovni, Hanser Verlag, München, 1998, și În Apostrof, nr. 3/1998) Dr. Aschenbach și mama meatc "Dr. Aschenbach și mama mea" În 1979, când mi s-a Îngăduit prima călătorie din România În Occident, am ajuns până la urmă, după improvizate popasuri prin Franța și Germania, pe la prieteni și rude, și la Veneția. Luxul precar al unei zile precare: o după-amiază, o noapte și o dimineață. Atât Își putea permite evadatul. Doar o zi, atât am locuit mormântul unde Aschenbach Își găsise
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
vârsta juneții, apoi În anii maturității și cu atât mai mult În senectutea pe care o dusesem din România În America făcea, totuși, din reîntâlnirea În chiar locul său de adio, după mai bine de 20 de ani de la scurtul popas din 1979, o festivă revanșă asupra timpului. Nu vroiam să renunț la armonia și pacea privilegiatului pelerinaj, conștient că nu erau decât momentane, se vor risipi curând În carnavalescul tipic oricărei festivități și, În golul care Îl aspiră, cu aviditate
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
laureat, imediat după. Mama mea ar fi sintetizat Întâmplarea prin vechea zicală evreiască „oz me leibt, derleibtmen” - ceea ce Înseamnă, Într-o traducere a intraductibilului, că „cine trăiește destul, ajunge să trăiască de toate”. Încercam să uit, măcar În acest nostalgic popas, „holera” asiatică a zilelor noastre, migrând „dinspre Afganistan și Persia, pe ruta marilor caravane”, cum se menționa În nuvela Moartea la Veneția, și „aducând teroare”, de data asta, până În Îndepărtatul Babilon modern al New Yorkului. Ciuma cea nouă circula, acum
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
față de vechii prieteni. Mai ales față de Noica. Se amuza, surescitat, să descrie servilismul și flateria grotescă a Maestrului În relațiile sale cu profesorii, studenții și amicii, și nu avea vreo reținere a Împărtăși unor oaspeți aproape necunoscuți secvențe penibile din popasurile pariziene ale autorului Sentimentului românesc al ființei, titlu pe care Îl ironizase, de altfel, și În scris. În relatarea sa, mai curând condescendentă decât revoltată, Noica juca rolul de fidel apărător al Marelui Fiu de la Scornicești. „Ce ai, mă, cu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
lui Jack London În care lupta dintre haita de lupi și elan (cerbul nordic) este reconstituită doar prin urmele pe zăpadă ale etapelor Înfruntării. Povestitorul se separă de poveste, În finalul acesteia, prin moarte. După comoția care, brusc, Îl năruie, popasul său oniric, În biserică, nu este decât delirul muribundului care Își revede, În ultimele clipe, traiectoria vieții, Înainte de a plonja În moarte și, cum spune autorul, „poate, dincolo de ea”. În cazul unui scriitor de statura „cărturărească” a lui Magris distincția
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de el Însuși, nici că imaginile din repertoriul artistului sunt ale unei geografii cerebrale și migratoare, de pribeag. Un pribeag care refuză nostalgia matricei originare, se lasă În voia unei disponibilități care doar se oprește, fără a se fixa, În popasurile aventurii neîntrerupte, de Milano, Hollywood, Colorado, New York. Negând „ancorarea” În altă natură decât În cea umană, proclamând cerebralitatea drept adevărata sursă de inspirație creatoare, Saul Steinberg recunoaște: „Nu pot desena un peisaj, desenez doar o situație umană. Ceea ce desenez este
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
terasamentul căii ferate. Se grăbeau ca să ajungă la Vladimirovăț sau Petrovaselo înainte de a se lumina de ziuă, dar au ajuns după ce se luminase de-a binelea. S-au adăpostit pe un dâmb în fața gării, acoperiți de tufișuri. După un mic popas, Dumitriu s-a dus să se intereseze de trenul care pleca la Cuvin. S-a întors cu ceva mâncare și cu știrea că trenul pleacă peste 30 de minute. Comandantul, în câteva cuvinte, i-a spus că acolo să întrebe
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
și el. Era o viperă, căci era cunoscut că stâncile din apropierea Vârșețului sunt populate de aceste viețuitoare. Sau coborât mai jos la o costișe cu iarbă înaltă, unde s-au mai curățat de noroi și s-au uscat la soare. Popas și odihnă la Vârșeț Au străbătut de-a curmezișul un brâu întreg de vii și apoi au intrat în oraș. Comandantul, care mai fusese prin Vârșeț și cunoștea un oarecare Țăranu, mergea înainte. În urmă la vreo sută de metri
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
interesez de vreo posibilitate mai urgentă de călătorie. Din întâmplare, întâlnesc acolo pe aceiași cunoscuți cu care venisem de la Sibiu în după amiaza zilei de 3 septembrie. Oamenii abia sosiseră de la București și în drum spre casă, au făcut un popas. pentru a se informa de evenimentele dln localitate. M-au luat din nou în mașina lor și am plecat împreună spre Sibiu. M-am așezat într-un colț și am încercat să adorm. Dar nu m-a prins somnul. Simțeam
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
de la întemeierea Legiunii. împrejurări neprielnice se opun ca ziua de 13 Septembrie 1941 și cea de 24 Iunie să fie sărbătorite de întreg poporul român la el acasă, și să fie și pentru mișcările naționaliste din Europa un prilej de popas și reculegere în memoria și actualitatea istorică a lui Corneliu Codreanu. Căpitanul Gărzii de Fier nu este numai un erou național al neamului românesc. El este o valoare europeană, aparținând noii spiritualități continentale, nouei comunități istorice europene, nouei faze majore
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Radu Mironovici trebuia să-și predea legăturile celor de mai sus. în București, Petrașcu a fost găzduit de Titi Gâță, fiind sub protecția Generalului Carlaonț, care era atunci comandantul militar al capitalei. De la București în drum spre Sibiu, face un popas la Brașov unde întâlnește pe Baicu, Cicali, Enăchescu și Nacu. Acesta din urmă era șeful regionalei și a rămas pe mai departe cu această funcție, iar Enăchescu trebuia să mențină legătura cu grupurile de legionari din munți. Cu această distribuire
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
un automobil civil. Studentul Bradu o cunoștea și ducânduse la ea îi spune de misiunea pe care o aveau cei doi pe care îi însoțea. Ea se duce la general și îl pune în cunoștință de cauză. Generalul ordonă un popas și toată trupa ia un răgaz de odihnă., iar el, împreună numai cu Nicolae Petrașcu, în mijlocul pădurii și-au spus unul altuia marea dragoste pentru neamul românesc, care îi face pe cei doi uriași ai Istoriei să se înfrățească în
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
am avut parte Totuși citesc deși n-am nici o carte N-am ochi să mai râd, nici să mai plâng Și nu mai calc nici cu cel drept, nici cu cel stâng. Dar rătăcind pe drumul de lumină Nu fac popas nici pentru prânz, nici pentru cină Mă rup astfel din lumea mea pustie Și mă gândesc la ce-ar fi fost să fie. De-o fi să mor în temnița haină Măicuță. , haine negre să nu porți Să nu mă
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]