93,928 matches
-
mai adînc... Ca să mai trăim în modul acesta este cu neputință." Și după ce socotea necesară descurajarea mediocrităților și considera că formele fără fond sînt stricăcioase, încheia prin această judecată cu adînc efect premonitoriu: "Căci fără cultură poate încă trăi un popor cu nădejdea că la momentul firesc al dezvoltării sale se va ivi și această formă binefăcătoare a vieței omenești; dar cu o cultură falsă nu poate trăi un popor și dacă stăruiește în ea, atunci dă un exemplu mai mult
Titu Maiorescu, azi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16191_a_17516]
-
cu adînc efect premonitoriu: "Căci fără cultură poate încă trăi un popor cu nădejdea că la momentul firesc al dezvoltării sale se va ivi și această formă binefăcătoare a vieței omenești; dar cu o cultură falsă nu poate trăi un popor și dacă stăruiește în ea, atunci dă un exemplu mai mult pentru vechea lege a istoriei: că în lupta între civilizarea adevărată și între o națiune rezistentă se nimicește națiunea dar niciodată adevărul." Titu Maiorescu este, totodată, adeptul europenizării care
Titu Maiorescu, azi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16191_a_17516]
-
soarta fără veste din întunericul Turciei și ne-a pus în fața Europei. Odată cu gurile Dunării ni s-au deschis și porțile Carpaților și prin ele au intrat formele civilizației din Franța și din Germania și au învălit viața publică a poporului nostru... Și fiindcă a da înapoi e cu neputință, nouă nu ne rămîne pentru existența noastră națională altă alternativă decît de a cere de la clasele noastre culte atîta conștiință cîtă trebuie să o aibă și atîta știință cîtă o poate
Titu Maiorescu, azi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16191_a_17516]
-
acțiune. Din acest punct de vedere, coerența grupării constituie un deserviciu: intențiile se văd prea limpede. Pe de-o parte, transformarea guvernului într-o anexă a Securității, pe de alta, un conservatorism maladiv. Între ele, asemeni lui Ion-Vodă între cămile - poporul român. Adică o populație dezorientată, dezamăgită, reacționară, urându-se pe sine și urând întreg universul. Oamenii de vârsta a treia pe care-i întâlnesc (cel mai sigur barometru al societății, în care poți descifra - paradoxal! - direcția în care-o va
Lașitatea are degete umede by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16202_a_17527]
-
Brașov, cum și cele de mâine la Galați au o origine comună: reaua-credință a organizatorilor procesului de privatizare. Interesați, mai presus de orice, să le iasă lor un "ce profit", nu le pasă cui și în ce condiții vând "averea poporului". Mi-e greu să cred că înalții domni de la FPS nu știau cu cine-au de-a face atunci când s-au întovărășit, la "Tepro", cu dubiosul afacerist ceh. După cum ei știu perfect și cine sunt "partenerii" de la Reșița și cei
Țara puciurilor liniștite by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16222_a_17547]
-
Constantin Țoiu Vreunui scriitor, măcar, ales deputat, să-i fi dat prin gând să afișeze într-o zi la intrarea în parlament citatul lui Iorga?... Aș! Citez: Un popor care trăiește din vina lui sau a vremurilor, poate alege mai multe căi, dacă nu-i place să zacă în umilință sau sub disprețul altor neamuri cari știu a trăi, - adică munci, lupta și învinge. Ori îi trage sute de
Cine intră în Europa by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16214_a_17539]
-
jale. Atunci, cât ține cântecul, sufletul e slobod, dar trupul tot în lanțuri rămâne. Ori își pune rogojină aprinsă în cap și merge să se jeluiască oricui, și atunci puțini îl vor asculta în lumea aceasta, unde toți, oameni și popoare, au așa de mult de lucru cu ei însiși și cu ale lor. Ori se ține blestemând după stăpânul cel rău, care din când în când se întoarce ca să-i mai dea peste gură un pumn de care sângeră. (Fondul
Cine intră în Europa by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16214_a_17539]
-
și a rămas o instituție paranoică, născută din lipsa de legitimitate a unor bandiți politici. Parlamentarii care au votat pentru distincția între activitățile de "inteligență" și cele de "poliție politică" ale Securității au comis una din marile crime împotriva propriului popor. De la un capăt la altul, din 1949 până în 1989, Securitatea a fost o poliție politică, pusă în slujba unui regim criminal și uzând de mijloace criminale. Mă întreb: câți spioni, câți "dușmani ai țării" a anihilat Securitatea? E comparabil acest
Poliție politică, poliție politicoasă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16246_a_17571]
-
slujba "agenturilor" străine? Să fi fost deportații din Bărăgan niște primejdioși asasini care trebuiau izolați fără zăbavă? Și-au trădat cumva țara marii patrioți care au înfăptuit România Mare? Să fi reprezentat floarea intelectulității române primejdia cea mai mare pentru popor? Când voi întâlni un singur securist care să-și asume crimele constante ale instituției din care-a făcut parte, voi fi și eu la fel de îngrijorat de soarta documentelor pierdute. Până atunci, constat că minciuna din decembrie 1989 a fost dublată
Poliție politică, poliție politicoasă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16246_a_17571]
-
de pe ultima copertă - de un "roman deopotrivă istoric, polițist, inițiatic, oniric, psihologic și politic". Mai ales politic, ar trebui precizat. Într-un limbaj epic bine însușit, fără nici o alunecare în teoretizări aride, în interpretări tendențioase etc., autoarea reflectează asupra soartei poporului român. Ea se înscrie astfel printre puținii autori români care de-a lungul timpului și-au făcut datoria de-a se întreba - măcar - ce viitor are țara lor. Construit cu îndrăzneală artistică pe două planuri temporale între care se află
Un roman care modifică ierarhiile literare by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16224_a_17549]
-
Elena Zottoviceanu Se știe cât de semnificativă devine, într-o lume ce tinde spre globalizare, amprenta originală, identitară a culturii muzicale a unui popor și ea nu se rezumă - așa cum s-a crezut până nu demult, și cum unii mai cred și acum - la grupuri folclorice sau la prestația vreunui rapsod brunet. Artiștii români (dirijori, instrumentiști, cântăreți) sunt prezenți, fără îndoială mai mult decât
O reușită by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16260_a_17585]
-
i-o reproșăm lui, să o reproșăm altcuiva?-am recunoscut în articolul precendent că nu am un răspuns. Dar însemnările lui Isaiah Berlin m-au ajutat să formulez măcar o ipoteză. Ca să cunoști o țară și mai cu seamă un popor trebuie să fi reflectat mai întîi asupra cîtorva chestiuni mai generale, aplicabile în egală măsură lor și ție însuți. Să ai un cod etic și sistem axiologic, dar și un calm și o răbdare cu prezentul pe care numai lungi
Isaiah Berlin în Rusia sovietică by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16263_a_17588]
-
tr-un pat. Școala nu-mi plăcea. Fascismul era în plin elan, inclusiv legile antirasiale. A izbucnit războiul. La 16 ani m-am încadrat în organizația ilegală a Tineretului Comunist, visând să mântui lumea de toate antagonismele fundamentale dintre sexe, rase, popoare, clase etc. Zânele se topiseră în legendă, balaurii devensieră reali. Cât despre armonia pe care o visam și ce s-a ales din ea... Cum ați descoperit că aveți talent literar? Eu n-am "descoperit" nimic. Scriam poezii, compuneam, desenam
Nina Cassian - "Simțeam nevoia unei evadări într-o zonă în care se mai putea strecura feeria" by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/16234_a_17559]
-
Simțeam nevoia unei evadări într-o zonă în care se mai putea strecura feeria, fantezia, din când în când o metaforă (vezi basmul Nică fără frică), cealaltă poezie sufocân- du-se între dorința mea sinceră de a fi "pe înțelesul poporului" (ce notă de dispreț conținea această sintagmă a Paritdului față de capacitatea de înțelegere a poporului!) și criteriile mele estetice. Drept care, în 1945-55, am intrat în ani sterili, nemaiscriind poezie până la regenerarea mea din 1956, de care am pomenit mai sus
Nina Cassian - "Simțeam nevoia unei evadări într-o zonă în care se mai putea strecura feeria" by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/16234_a_17559]
-
din când în când o metaforă (vezi basmul Nică fără frică), cealaltă poezie sufocân- du-se între dorința mea sinceră de a fi "pe înțelesul poporului" (ce notă de dispreț conținea această sintagmă a Paritdului față de capacitatea de înțelegere a poporului!) și criteriile mele estetice. Drept care, în 1945-55, am intrat în ani sterili, nemaiscriind poezie până la regenerarea mea din 1956, de care am pomenit mai sus. Sunteți și autoarea a două cărți de proză (Atât de grozavă și adio, 1971, și
Nina Cassian - "Simțeam nevoia unei evadări într-o zonă în care se mai putea strecura feeria" by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/16234_a_17559]
-
n-aș avea nici o problemă: oamenii ar continua, în democrație, ceea ce începuseră sub dictatură! Din nefericire, toate aceste extravaganțe cu aer de imbecilitate sunt experimentate pe banii fiecăruia dintre noi. E suficient să citești cartea generalului Pleșiță ("Ochii și urechile poporului", Ianus Inf S.R.L., 2000) pentru a te convinge de inutilitatea serviciilor secrete românești și de lipsa lor fundamentală de loialitate față de guvernanți. Pătrunși până-n măduva oaselor de boala secretomaniei, securiștii își urmăresc, în orice timp și în orice loc, exclusiv
Ordine, jurăminte, pseudonime by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16268_a_17593]
-
urmăresc, în orice timp și în orice loc, exclusiv propriile interese. Las deoparte mitizarea de către generalul-bătăuș a Securității (văzută drept instituție ce traversează eonii și regimurile politice, acestea din urmă percepute ca paraziți vremelnici ai singurei entități născute din voința poporului și pentru binele poporului!) și mă întorc la ceea ce se poate discerne printre rânduri: incapacitatea structurală a serviciilor secrete nu doar de a prevedea viitorul, dar și de a împiedica desfășurarea evenimentelor importante. Prinsă pe picior greșit în decembrie 1989
Ordine, jurăminte, pseudonime by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16268_a_17593]
-
și în orice loc, exclusiv propriile interese. Las deoparte mitizarea de către generalul-bătăuș a Securității (văzută drept instituție ce traversează eonii și regimurile politice, acestea din urmă percepute ca paraziți vremelnici ai singurei entități născute din voința poporului și pentru binele poporului!) și mă întorc la ceea ce se poate discerne printre rânduri: incapacitatea structurală a serviciilor secrete nu doar de a prevedea viitorul, dar și de a împiedica desfășurarea evenimentelor importante. Prinsă pe picior greșit în decembrie 1989, Securitatea depune de atunci
Ordine, jurăminte, pseudonime by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16268_a_17593]
-
Roman să fie scrise cu penița înmuiată în sângele unor lupte de gladiatori care să bucure mulțimea. La o receptare poate mai subtilă, acest neobișnuit succes de casă datorează însă mult unei curtoazii și unui stil prevenitor cu care un popor divers de cititori nu fusese, în genere, obișnuit. Acest public a avut probabil senzația terapeutică a unui câștig real, concret - ca și cum printr-un simplu abonament ai încheia suplimentar o asigurare de sănătate. E adevărat totodată că editorialistul Toma Roman se
Cronica unui deceniu by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16273_a_17598]
-
canțonelor și baladelor medievale, prin care poetul își trimitea ca mesajer în lume propriul text, Ramiro Ortiz își îndemna la drum, într-un pelerinaj de juruință,... cartea de iubire, nu doar de erudiție, pentru a le vorbi italienilor despre acest popor frate pe care ei nu-l cunosc și care nu-i cunoaște, iar românilor despre gloria și splendoarea de altă dată, cînd arta italiană și manierele alese din secolul al XVI-lea făceau din curtea lui Petru Cercel sau a
Autohtonismul românesc "față cu" italienii by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/16264_a_17589]
-
și sub aspectul funcțiilor sociale, în raport cu variantele locale (cu care, de altfel, interferează adeseori, în forme diverse, în funcție de circumstanțele concrete de comunicare). Rezultat al unui proces istoric complicat, puternic marcat de condițiile specifice oferite de evoluția socială și culturală a poporului care o utilizează, varianta literară (cu care se identifică limba oficială) reprezintă în societatea actuală o instituție și beneficiază de atenția specială a autorităților fiind propagată prin școală, codificată prin lucrări academice, apărată sub diverse forme în integritatea normelor stabilite
Româna de dincolo de hotare by Valeria Guțu Romalo () [Corola-journal/Journalistic/16247_a_17572]
-
Hemoragie de procurori naționali, lumini călăuzitoare și dizidenți. Habar nu am pe unde stăteau ascunși înainte. Oricum, a fost o revărsare de ură, violență și agresivitate pe care îmi va fi greu să o uit. Și mai ales insultele la adresa poporului căruia, din păcate, îi aparțineau, dar cu toată lehamitea și deruta care mă încercau, n-am vrut să cedez. Din moment ce drumul pe care mă aflam mi se părea cel bun, cel adevărat, din moment ce mă situam pe o poziție morală corectă
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
Acolo unde nu a călcat picior de soldat rus niciodată, au ajuns Tolstoi și Dostoievski, de exemplu. Și victoria lor este definitivă. Asta este la îndemîna cui dorește să observe. Prin oricît de mari greutăți ar trece o țară, un popor, nimeni, dar absolut nimeni, indiferent pe ce treaptă ierarhică s-ar afla, nu are voie să-și desconsidere cultura, spiritul, adică identitatea comunității, fără consecințe catastrofale. Sigur că am fost tentat de foarte multe ori să plec căci ajuns la
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
profund imorală (fapt concretizat acut în al doilea război mondial, prin duplicitatea noastră). Legionarismul, caz particular al unei mai generale xenofobii endemice în România, reprezintă, după Kaplan, un fenomen în masă, iar Corneliu Zelea Codreanu un erou național după care poporul român încă mai duce doliul. Ortodoxismul, religie primitivă, de țărani, face din români mistici periculoși, lesne manipulabili și complet lipsiți de uzul rațiunii. În toate călătoriile sale pe întinsul țării, Kaplan e șocat de cantitățile de alcool (țuică) consumate de
Dincolo de rău by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16287_a_17612]
-
putea spune că nu pe nedrept. Trecută prin teribilii ani ai dictaturii franchiste, atît de ostilă minorităților din peninsula iberică, scriitoarea barceloneză a supraviețuit, ea și orașul ei, pentru a dovedi o dată-n plus extraordinara capacitate de regenerare a unui popor a cărui independență a murit acum 500 de ani. Deși o figură adeseori asociată naționalismului catalan, Mercè Rodoreda evită cu tenacitate tentațiile unei literaturi politizante; e ceea ce se întîmplă în Oglinda spartă, cel mai cunoscut roman al scriitoarei catalane, publicat
Mărirea și decăderea casei Valldaura by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16272_a_17597]