2,817 matches
-
lux), amușinam și ceva familiar. Mirosul de balegă din sat, combinat cu cel de iarbă încinsă de soare. Toată această solitudine livrescă a durat până când silueta care dispărea ca o nălucă în jogging matinal pe malul râului a început să poposească sub stejarul meu, substituindu-se farmecului lecturii. Venise să ne prezinte teorii politice feministe asupra cetățeniei. Era singura cu care aveam un background ceva mai asemănător. În afară că era blondă, avea ceva de Edith Piaf. Am început să frec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
acum. Ești ca într-o beție totală de toamnă, în mijlocul a oriunde, aproape de un râu cu stânci și mușchi, fără nici un semn că mai există altcineva în afară de noi pe lume. Am luat vehiculele de teren încărcate cu copii și am poposit la râu căutând pietre cu urme de fosile. Hotărât, Maria are în ea ceva, o forță, o sinergie pe care o împarte bucuroasă. Lângă ea simt cum nu mai am vârstă, cum se așază o liniște senină și voioasă (Bucur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
în cele din urmă, scoate din buzunar o cheie. Trece pe lângă mine și deschide ușa apartamentului 32 - apoi se întoarce în fine către mine. — Intră. DOUĂZECI ȘI DOI Mă trezesc cu un tavan crăpat și murdar deasupra mea. Ochii îmi poposesc pe o pânză uriașă de păianjen din colțul camerei, apoi coboară în josul peretelui spre un raft rahitic înțesat de cărți, casete audio, scrisori, ornamente vechi de Crăciun și chiloți aruncați. Cum am putut să trăiesc în mizeria asta vreme de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
prinse în creștet. Când ajunge lângă mine se mulțumește să-mi măsoare câteva clipe din priviri cocul de la spate, costumul negru, pantofii cu toc. — Dumnezeule, spune într-un final. — Știu. Râd stângherită. Arăt un pic altfel. — Deci, Samantha. Privirea îi poposește blândă asupră-mi. Ți-ai găsit drumul. — Da. Înghit în sec. Da, mi l-am găsit. Ăsta e drumul cel mai bun pentru mine, Iris. Sunt avocată. Întotdeauna am fost. E o mare șansă. Aș fi... nebună să nu profit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
și urcându-se. — Tren în direcția Londra ! strigă paznicul. Tren în direcția Londra, peronul unu. Ăsta e trenul în care ar trebui să fiu. Dacă aș fi sănătoasă la cap. Dacă n-aș fi luat-o razna complet. Privirea îmi poposește leneșă asupra ferestrelor, asupra oamenilor așezați, care vorbesc, dorm, citesc, ascultă la iPod-uri... Și atunci, timpul încremenește în loc. Oare visez ? E Nathaniel. În trenul spre Londra. E la un metru de mine, stă jos și se uită fix înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
de nord de săracii din cartierele de sud; un bazar care, bineînțeles, gemea de cămile, de catâri și de țesături pestrițe, dar care nu se putea compara cu piețele din Cairo, din Istanbul, din Isfahan sau din Tabriz. Și, oriunde poposea privirea, nenumărate clădiri cenușii. Teheranul era prea tânăr, cu o istorie prea scurtă! Multă vreme el n-a fost decât o obscură anexă a orașului Rey, celebra cetate a savanților, distrusă În vremea mongolilor. Doar la sfârșitul secolului al XVIII
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
simplă, făr’ tumult. Am strâns, vă rog, fără de chetă, Pentru sicriu, transport, gropari, Să nu se pună etichetă, Doar cruce simplă din doi pari. 25 iulie 2004 ORAȚIE LA ANIVERSARE Venit din zări de peruzea Din vraja lumii sfinte, Ai poposit ca înger-stea Sub ploi de jurăminte. Să dai farmec vieții celor Azi de suflete păstori În timp incert, multicolor - Furnicar de impostori. Venit cu aripi sidefii Pe raze siderale, Tu te-ai oprit aici să fii Flamă sub cardinale, O
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
apa de ploaie, o minusculă piatră, tot mai rămânea ceva, să fiu înțeleasă. Mă rătăcesc pe drumuri Mă rătăcesc pe drumuri neumblate și-mi caut mângâieri în gânduri. M-aș rătăci pe drumuri însetate de iubire. Și, printre rânduri, Aș poposi pe-alei adevărate... Și tot mai caut drumurile line, dar simt că mă rătăcesc mai mult, pe zi ce trece. Ochii mei văd bine; numai vremuri grele, cu tumult. Mi-e tare dor... de liniștea din mine! Mă rătăcesc și
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
am cerut niciodată, nimănui, lucrul acesta dar știu că tu aștepți să fie tocmai, cheia potrivită ... Astăzi mă simt ca un tren accelerat Astăzi mă simt ca un tren accelerat căruia i sa mai adăugat un vagon; fidel, conștiincios, primitor, poposește zilnic în aceleași gări, apoi își continuă drumul... Chiar dacă trage după el mai multe vagoane, an de an, inima i-a rămas aceeași; se aude până în depărtări, șuierând... De-a lungul anilor a auzit multe povești, a cărat atâtea bagaje
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
sărută-mă, voi fi din nou a ta! Ca pe-un copac cu ramuri dezmorțite, prinde-mă de mijloc, strâns, ca într-o za! Auzi cum plesnesc mugurii pe ramuri și freamată natura-n zori de zi iar pescărușii ce poposesc pe țărmuri, își cântă zboru’-n alb în do, re, mi? Vino, să trecem pragul primăverii! Ia-mă de mână și în pas de-avânt, să aducem prinosul reînvierii și-al plămădirii iubirii, pe pământ! Haide, în prima zi de
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
într-un ocean, închise într-o scoică, născută dintr-o liniște adâncă... Stare 9 Aud tic-tac-ul inimii precum o toacă anunțând începerea liturghiei... Îmbrăcat în haine de sărbatoare, tainicul meu gând îmi cântă o melodie de iubire. Stare 10 Uneori poposim în dreptul unei ferestre să privim înăuntrul ei, curioși. Ne vedem chiar pe noi, deformați, în oglinda ei. Dacă ne străduim să vedem dincolo de ea, putem asista la răstignirea noastră... Nopți de ianuarie În nopțile lui ianuarie cu ger și alunecuș
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
Care nu voia un produs oarecare, ci o rochie de calitate la preț românesc, din material românesc, țesută de meșteri autohtoni, îmbinată și modelată de designeri autohtoni iluștri, pentru că acolo unde va merge, cine o va vedea, pe unde ar poposi, să se spună, prin asociere, România. Fata bătrână cu gusturi alese, inacceptate, neînțelese sau bătrâna fată mereu dornică de frumos, așa cum era Mama dornică mereu de iubiți noi, o condiție de seamă, o conduită de onoare, un mod de viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
nu-mi plăcea deloc... Defecte la fata mea?, avea și defecte, spre exemplu, nu știa să gătească, dar cine se uita la asta?, eu o iubeam așa, puteam să mănânc numai la restaurant toată viața, că așa și era, cam poposeam prin restaurante. Doamne, cât am căutat-o în celelalte femei!, cât i-am căutat privirea aia rară! — Ce te-a cucerit la ea?, că mi-ai tot înșirat la calități... — Ce m-a cucerit? Ce mi-a plăcut mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
curtea din fața casei se amestecă ciudat cu țipetele de sus, de pe ceruri, pleacă păsările migratoare și o legătură de neexplicat e între păsări, își spun ceva, vorbesc stolurile alea de sus cu cele de jos. Știe de-acuma că vor poposi pe Lacul Snagov, poate unele vor rămâne acolo, oamenii le hrăneau toată iarna, păreau fericite. Pe scările de la intrarea în casa cea mare, pasărea căzută pe ciment, un pescăruș cu aripile întinse lateral, de o parte și de alta. Are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
după ger, A-nceput ca să se vadă Câte-un ghiocel stingher Dintre bulgări de zăpadă. Iar din zarea argintie Peste dealul înspumat A-nceput de-acu să vie Câte-o pasăre în sat. „-Hai vecină, te trezește, Barz-n cuib a poposit!” Totu-n deal se dezmorțește; Zarzărul a-nmugurit! ÎN OGRADĂ LA BUNICI În vacanță, noi, cei mici Fugim iute la bunici, Ș în curtea lor găsim Câte nici nu bănuim. Un căluț pe lângă car, O găină pe cuibar. Lângă stup, un
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
de a pescui și de a se detașa de toate gândurile cenușii. Se Îndreptă de spate, făcu o mișcare de Înviorare și Își turnă un păhăruț din vișinata preparată În casă. Așezat pe scaunul de pescar, gândurile veneau leneșe și poposeau pentru scurt timp. Apoi, altele și altele... La un moment dat, Rică Olaru scutură ușor din cap și un zâmbet Îi apăru pe față și ...În suflet. Se văzu elev de clasa a VII-a care făcea naveta zilnic la
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
durea capul și toate gândurile erau ocupate de binefacerile butonului siclame. Își aminti scopul și misiunea sa În Maroc și că el reprezenta interesele statului român. O cafea dublă Îi schimbă starea, revigorându-l pe deplin și după micul dejun poposi În biroul directorului general. Acesta devenise un om amabil și Îi Întinse mâna Înclinându-se, Îl sărută pe obraji, apoi Îl bătu prietenește pe umăr și clipi din ochi cu căldură și complicitate. Întrebă ceva din care Ștefan Înțelese că
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
despre istorie, despre personalități, religie, legislație, tradiții și obiceiuri marocane. La Meknes au făcut un amplu tur al orașului, au admirat și s-au minunat la El Heddim, poarta Bab Mansour și la Kobt Souk și peste o oră au poposit la un hotel luxos, Riad Yacout care oferea cazare tradițională, Într-un cadru unic. Au mâncat, s-au răcorit cu ceai de mentă iar Ștefan a Întrebat dacă poate comanda o sticlă de vin. După ce a făcut un semn de
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
vreau să-l văd arzând de o stea căzătoare? -Recunosc, ar fi o moarte misterioasă și patetică. Ziarele ar scrie cu litere de-o șchioapă: ,, În miezul iernii, când frigul face ravagii printre vagabonzii fără adăpost, o stea căzătoare, a poposit pe șandramaua boschetarului Ben, arzându-l de viu. O moarte cumplită și nedreaptă! Vecinii cloșardului, Antoniu și Kawabata, cloșarzi ca și el, au privit neputincioși Înălțarea la cer a vecinului Ben, sub formă unui fum mlădios, ș. a. m. d. Antoniu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
În seamă. Antoniu ridică privirea spre cer, bucurându-se câteva clipe soarele care-i Încălzește obrajii, apoi părăsește terenul. Un tramvai proaspăt vopsit, cu steagul Uniunii Europene Înfipt În creștet, alunecă pe șine. Bancnota de un leu a lui Antoniu poposește În buzunarul unui băiat fără picioare, ce se mișcă prin mulțime cu dexteritate, folosindu-și ca un cimpanzeu, mâinile. Traversând Bulevardul Eroilor, cu tot acel freamăt al după-amiezii unui mare oraș, Își dă seama că astăzi nu a citit ziarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
fără veste. Cine știe ce corbi s-au Înfruntat din ficatul tău umflat de băutură, dihanie bătrână. Îmi pare rău că nu-ți mai aud sforăitul și nu mai respir mirosul de mahorcă al țigărilor tale. Între timp, În cocioaba noastră a poposit Plăcințica, făptură de vis creație a lui Dumnezeu, amestec de soare și stele , mirosind a scorțișoară și a parfum amărui de mușețel. Dar și ea a dispărut Într-o bună dimineață, ca și când nu ar fi existat decât În imaginația mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
o importantă calitate : mirosul de curățenie. Kawabata a urinat și revine În Încăpere, cerând Încă un ceai, pe care Antoniu i-l prepară imediat și acceptând să molfăie o bucată de brânză topită și doi biscuiți. Un muscan albăstrui, a poposit bâzâind pe ,,biroul,, improvizat pentru scris, Înfruptându-se nestingherit cu niște cristale minuscule de zahăr. Dispare Într-un târziu, bâzâind enervant, prin ușa Întredeschisă, atras de lumina zilei. Kawabata se lungește din nou pe pat și așa din senin, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
vrea să moară Într-o bibliotecă, parafrazând, eu spun că aș vrea să mor cu pixul În mână.,, O voce ,,N-ai urmași, duci o viață nomadă, cine crezi că-ți va păstra scrierile? Cine le va citi? Cine va poposi asupra paginilor, pentru a face o analiză a lor? Ce istoriograf va consemna, că din anul cutare până În anul cutare, un cerșetor, un vagabond Înrăit de singurătate, disprețuit de societate, un paria, a scris câteva lucruri care merită atenție și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
slugile pe ulițe și le poruncesc să poftească la masă drumeții pe care îi întâlnesc”. Poetul Vasile Alecsandri amintește în versurile sale de un alt domnitor pământean,benefic pentru oraș: „Jos în vale pe Bârlad/Lânga-al Docolinei vad,/ Nemerit au,poposit-au/Zece care mocănești,/Cu boi albi,falcienești.../... Ale cui sînt cele cară/Incărcate cu povară?/ Sînt carele Pătrului/Din plaiul Hîrlaului,/Pătru Majă,moldovean,/Frate vitreg cu Bogdan/Și feciorul lui Ștefan...”. Orașul Bârlad a cunoscut în cei 830
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
Nu găsesc un răspuns. Sau poate că răspunsul este foarte simplu: fiindcă i-am cerut insistent acest lucru. Din gândurile mele de bucurie și recunoștință mă trezește sunetul difuzorului din tren. Am ajuns la Savona. Imi amintesc că aici au poposit mai mulți papi în peregrinările lor spre Franța și tot aici a fost închis, prizonier al lui Napoleon, papa Pius al VI-lea. Chiar dacă ești papă, suferințele nu te ocolesc. Mai am 20 de minute și ajung la Varazze. Marți
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]