4,015 matches
-
cele personale și nu ale marii mase de suferinzi, condamnați la o viață de mizerie, de azi pe mâine. Unii jucători de poker, numiți și cartofori, nu vorbesc, când sunt prinși cu asul în mânecă, doar țipă când își primesc porția de ghionturi și palme pentru că au fost prinși cu mâța în sac. Unii români care se strâmbă în limbi străine, mai ales în engleză - fără să le cunoască binevorbesc numai prin somn, și atunci în limba natală; și dacă le
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
lui Hitler, Ion Antonescu a Înăbușit rebeliunea legionară din ianuarie 1940. Cum se face că Hitler i-a ajutat pe conducătorii mișcării, adăpostindu-i la Berlin? după victoriile antiotomane, În 1595, Mihai Viteazul a obținut pacea și recunoașterea independenței din partea Porții. Cum se explică faptul că umbla după noi alianțe, dovadă fiind tratatul cu Rudolf al II -lea din 1598? 2. Aplicarea testelor si a fiselor de lucru La clasa a IVa În cadrul orelor de istorie, testele și fișele de lucru
INTERDISCIPLINARITAEA ÎN PREDAREA ISTORIEI ROMÂNILOR LA CLASELE I – IV by Ana Maria PINZARU () [Corola-publishinghouse/Science/1233_a_2313]
-
că poate el e refugiat ardelean (de fapt nu știam de unde e, crezusem că e bucureștean) și n-am vrut să-l jignesc, m-am așezat și eu în fața lui și am început să mâncăm. Era varză cu carne, o porție mare, iar pâinea, deși neagră, era proaspătă. - Tu ești refugiat ardelean? l-am întrebat totuși. Mi-a făcut cu ochiul, cu un surâs senin: nu era, ei și? Era orfan, el unde să mănînce? În fond cineva trebuia să aibă
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
ajutor de dulgher, altul ucenic la o croitorie, celălalt, care câștiga mai bine, era picolo la un restaurant. M-am împrietenit cu el și a început să mă invite la acel birt și să-mi dea acolo din mica lui porție, spunîndu-i patronului ca îi sunt frate. Dar băieții ăștia n-aveau nici bani de mâncare, în unele zile răbdau, în altele cumpărau cartofi, îi dădeau proprietăresei să-i curețe, cereau de la ea puțin untdelemn și îi prăjeau... Mâncam toți... Proprietarul
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
la cuptor aurie cu unt și straturi groase de brânză și ouă, se pare o specialitate a berăriei. După ce o mâncarăm și băurăm a doua halba scoaserăm țigări. Deodată Geo Dumitrescu începu să râdă. Spuse că nouă ne e suficientă porția asta, dar cu Sîrbu ce facem, că lui nu i-a ajuns nici pe-o măsea. Chemă chelnerul din proprie inițiativă și își desfăcu mîinile: avem aici, zise el, și clienți mai corpolenți, să mai aducă o chestie d-aia
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
să servesc și eu tot un suc! Stella nu a mai apucat să spună nimic. El vorbea, el comanda; vorbea și cam tare. Când a venit persoana să ia comanda, Gigilică, pe lângă cele două sucuri a cerut și o porție de clătite cu Înghețată.Discuția lor a fost săracă, mai ales că Stella nu prea Îl plăcea, dar , să nu se simtă, a fost politicoasă până la capăt. Când a venit comanda, el s-a Înfruptat din clătite iar Stella și-
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
MARELUI JUDECĂTOR. ERAU REZUMATE CONCISE, PRIVIND SITUAȚIA DE LA SUPRAFAȚĂ. PE STRĂZI CIRCULAU PATRULELE. PLUTOANELE EXECUTASERĂ DEJA O DUZINĂ DE JEFUITORI. CAMIOANELE TRANSPORTAU PROVIZII DIN REGIUNILE PERIFERICE SPRE ANTREPOZITELE DIN ADĂPOSTURI, UNDE DEJA ÎNCEPUSERĂ SĂ PREGĂTEASCĂ MICUL DEJUN ÎN MILIOANE DE PORȚII PENTRU A DOUA ZI DE DIMINEAȚĂ. LUCRUL CEL MAI LINIȘTITOR ERA CĂ PRECIPITAȚIILE RADIOACTIVE CE CĂZUSERĂ ASUPRA ORAȘULUI ERAU MULT SUB NIVELUL PERICULOS. VUITURILE PUTERNICE DIN STRATURILE SUPERIOARE ALE ATMOSFEREI ÎMPRĂȘTIASERĂ NORUL FATAL. PESTE TOT, CONDUCĂTORII DE GRUP PUNEAU ÎN
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
CÂTEVA MINUTE AM AFLAT CĂ WADE TRASK A FOST ARESTAT. NU ARE ROST SĂ VĂ MAI REȚINEM. ȘI ASTA EXPLICA MULTE LUCRURI. CONDUCĂTORUL PRIPP AȘTEPTASE LOIAL ÎNTOARCEREA LUI TRASK. MARIN ÎȘI FRECĂ BRAȚELE PENTRU A-ȘI INTENSIFICA CIRCULAȚIA, APOI DEVORĂ PORȚIA CE ÎI ERA DESTINATĂ. LUĂ HOTĂRÂREA SĂ NU TRAGĂ CONCLUZII PRIPITE REFERITOARE LA CEEA CE I SE ÎNTÂMPLASE. ERAU CONTRADICȚII CARE NU PUTEAU FI REZOLVATE PRIN SPECULAȚII. EL ȘI CU RIVA FURĂ CONDUȘI LA SUPRAFAȚĂ PE UN ITINERARIU OCOLIT ȘI ÎNTORTOCHEAT
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
plus, se efectuau fumigații cu pucioasă, silitră, iarbă mare, rășină ș.a. Se schimbau la fiecare bolnav pernele și păturile, iar cele utilizate de holerici erau arse. Căruțele în care erau transportați bolnavii se afumau, iar profilactic s-a dăruit o porție dublă de rachiu tuturor soldaților. Pentru serviciile spitalului au mai fost angajate în plus și două spălătorese. Măsurile preventive adoptate de corpul medical pentru oștire au dat unele rezultate, deoarece nu au decedat decât 18 soldați. Medicul spitalului militar, maiorul
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
urmări grave atât pentru indivizi, cât și pentru clase întregi. În această privință, am făcut o observație interesantă: la Craiova se afla atunci o garnizoană importantă de soldați turci, care sărbătoreau ziua de vineri, delectîndu-se în ziua aceasta cu o porție dublă de pilaf, baclavale și cu alte mâncăruri naționale. Evreii numeroși din Craiova sărbătoreau în fiecare săptămână ziua de sâmbătă, delectîndu-se și ei cu o mâncare specială ("Kugelkopf") și cu mărirea porțiilor, în general. Iar partea covârșitoare a populației creștine
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
de vineri, delectîndu-se în ziua aceasta cu o porție dublă de pilaf, baclavale și cu alte mâncăruri naționale. Evreii numeroși din Craiova sărbătoreau în fiecare săptămână ziua de sâmbătă, delectîndu-se și ei cu o mâncare specială ("Kugelkopf") și cu mărirea porțiilor, în general. Iar partea covârșitoare a populației creștine sărbătorea ziua de duminică, cu prânzuri abundente și mai ales cu frecventarea cârciumilor. Rezultatul era că, în fiecare sâmbătă, turcii figurau în fruntea cazurilor de boli și de moarte datorate holerei; printre
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
duce pe vale să aducă niște căzi de apă. Sî îi dau oare polobocu’ cel mare? țața Ileana rămăsese pe gânduri cu găleata în mână, vorbind doar cu ea și făcând socoteli doar de ea știute. Popa Cucoș stătea în dreptul porții la biserică, în cealaltă parte a satului, pe pământul ungurenilor. Ieșise din casa pariohială cu gândul de a da mâncare la porci. Scroafa i-a fătat șase purcei și mai are o animală mare de porc într-un coteț, lângă
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
atenția către biserică, în penumbra căreia se desfășura acum o mișcare nedeslușită. Orga tăcuse, înlocuită de alămuri și de tobe nevăzute. Penitenții, în veșminte largi și negre, ieșiră unul câte unul din biserică, se adunară iar la un loc în fața porții și coborâră treptele. După ei veneau penitenții albi, purtând prapuri roșii și albaștri, urmați de câțiva băieți înveșmântați în chip de îngeri și de un grup de copii din Confreria fecioarei Maria, cu fețișoarele negre pline de gravitate și, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
fericirii. Apoi deodată îi plesni auzul o voce cunoscută, veselă, puțin prea ascuțită, cu sclipiri de râs zglobiu. Apostol întîi avu impresia că a căzut de pe o culme și se ridică în picioare ca mușcat de șarpe. În stradă, în dreptul porții, se oprise Marta, care nu-l vedea și vorbea ungurește cu un ofițer de honvezi, arătîndu-i casa. Când intră în curte și-l zări, îi strigă "bună ziua" tot pe ungurește, în vreme ce ofițerul, la spatele ei, duse mâna la cozoroc, zâmbind
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
scris Rapidulețul, gustul ciorbei, iar lângă scrumiera burdușită cu chiștoace se odihnește o bere pe jumătate golită. Gicu, care trăiește viața În roșu-albastru și suferă intens fiindcă Lăcătuș pare a-și face din nou bagajele, privește pierdut către castanul din fața porții, insensibil la acordurile antrenante care se insinuează din boxe. Cineva inspirat a adus de-acasă un CD cu hore și sârbe interpretate la acordeon de Marcel Budală, iar clienții dezbat problemele actuale pe mai multe voci, tonul fiind În crescendo
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Ai Înnebunit de tot, Gore, nu auzi că la noi n-a ajuns? A sărit virusul mexican direct la tine-n sufragerie, a țopăit ca fasolea mexicană? Gicu se hlizește cu nasul În paharul În care și-a turnat o porție zdravănă de vodcă. Mă, ce-mi place mie la voi e polemica asta constructivă. Da’ n-ai dreptate, Gore, prea le vezi În negru, adică vrei să cred eu că unu’ În halat alb, pus pe rele, a spart eprubeta
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
adăvăseală pentru zile negre, a fost socotit un „rău social” care „naște monștri”! Generația mea a dus în spate tot greul creării bazei materiale a orânduirii care să asigure „fiecăruia după nevoi”, dar până la vremea aceea am fost puși la porție! Supuși unei presiuni ideologice prin învățământ obligatoriu fără precedent, care arunca la coșul de gunoi credințele „mistice”, ce asigurau omului de rând liniștea sufletească, (că odată, cândva se va plimba fără griji prin Grădina Domnului), spălându-ni-se creierul de
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93052]
-
întoarnă ghe unghe o purces”. Cred că am fost destul de limpede „reșpeckive esact”. Nu? Mai „esact” nici că se putea. Și acuma mai trimite-mă acasă, vere, fiindcă încă mai figurez în scriptele nevestei și mă pot trezi scos din porție... Pe mâine, dragule! Te aștept tot aici. Ora șapte e potrivită? Cred că da, dar dacă vezi că nu apar, asta înseamnă că am fost băgat la arest... hă, hă, hă! Nici o grijă, vere. Am glumit. Pe mâine! Dimineața, soarele
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
celălalt trotuar. Bună dimineața, vere! Ai făcut ochi? Dacă da, fă-te-ncoa’! Când ne-am văzut față în față, ne-am strâns mâna cu putere, ceea ce m-a făcut să remarc: Cum văd eu, nu ai fost scos din porție, dragă ieșene. Nevasta mea e mare iubitoare a trecutului. Așa că în numele istoriei iartă toate plecările mele. N-am decât să mă bucur că necazurile nu stau în calea noastră și putem hălădui în voie. Nu zăbovim prea multă vreme și
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
restaurează și o închină mănăstirii Galata... Nici așa mănăstirea nu are o soartă mai bună. Vine Vasile Lupu voievod, însă, care face turlă bisericii, face chilii, trapeză, pivnițe și zid împrejmuitor, din piatră, turn, clopotniță și cerdac mare (chilii) deasupra porții. Ștefăniță Lupu voievod aduce zugravii care au pictat biserica Goliei pentru a împodobi biserica cu pictură, dar... Te pomenești că ceva nu-ți place, vere? Chiar așa. Ascultă ce scrie Ștefăniță Lupu voievod după săvârșirea picturii: „S-a ridicat din
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
supt Codru”. Parcă simt răcoarea și murmurul codrului cu frunze răscoapte și neînchipuit de frumos colorate în plină toamnă, gata să cadă... Cu gândurile zburătăcite către acele vremuri, tropăim pe cărarea ce ne duce spre mănăstirea Cetățuia. Iată-ne în fața porții ce trece pe sub „Turnul Pelerinului”. Ca să ajungem mai repede în târg, ne lăsăm să alunecăm pe toboganul unei cărări ce curge prin păduricea de sub Cetățuie. Nu ne trebuie prea multă vreme ca să ajungem la mănăstirea Frumoasa, de unde calea spre casă
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
tot ai adus vorba de spânzurătoare, știi cumva care a fost ultimul gâde al târgului Iași? Îl știu, vere. Îl știu. Numai că pe vremea lui execuțiile nu se mai făceau pe Podul Spânzurătorii, ci pe Movila Sarandei, aflată în fața porții dinspre nord-est a mănăstirii Frumoasa, care se cheamă chiar “Poarta Spânzuraților”. Pe Movila Sarandei se țineau iarmaroacele și execuțiile aveau loc în zilele de iarmaroc. De ce se chema “Poarta Spânzuraților”? Fiindcă înaintea execuției, oricât de nelegiuiți ar fi fost condamnații
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
de lucru, își cântărește coada, omul, când n-are ce lucra, face filozofie. Această aplicare a unui proverb popular la filozofie în genere și la idealism în special e adevărată, în următorul înțeles: Când omul înzestrat de natură c-o porție de creieri mai mare decât semenii săi n-are de lucru, nu muncește pentru hrana de toate zilele, atunci nu face ca plebea spirituală, care-și omoară vremea în petreceri deșerte, ci-și cântărește puterile sufletului său, filozofează sau produce
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
învii nicidecum; de-aceea dușmanii cei de moarte sunt popoarele tinere. Înveninat, prea adeseori - precum boalele se aclimatiză - organismul slăbește în adevăr, dar se coadaptează veninului introdus într-însul. [4] La un popor ipercivilizat (t]2g) i se scurtează rațiunea, porția fiecăruia în curs de generații. Căci el e moleșit, comod (din trecut), nu se poate dispensa de bunurile civilizației. Neamurile tinere, necaracterizate, nu țin la o istorie care n-o au și emigrează sub formă de soldați, de lucrători, lăsând
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
căpătuiască, dar aici am intervenit eu, fără nici o scuză... m-am îndrăgostit! Totul e relativ.. ca și timpul probabil! Întors în cameră mi-am gonit colegii la cursuri, să meditez în liniște... am coborât la cantină și-am luat o porție de ceai. Fetele care strângeau mesele mi-au adus două porții complete, cu solnița la discreție. Culoarele uriașe erau întunecate și pustii. Am urcat încet scările până în cameră și am ațipit în patul meu dublu, suprapus, fără cearceafuri, de blatist
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]