4,571 matches
-
instalația și-l întreb pe un cetățean care-i treaba, acesta răspunzându-mi cu năduf: "De o oră nu mai urcă telefericul din cauza unor nenorociți de umflați de la București!". Realizând pericolul unei "mișcări spontane de masă" de culoare roșie sau portocalie, ne-am prelins pe lângă coadă, am intrat în cabină și am răsuflat ușurat când aceasta s-a pus în mișcare în urletele asistenței (pe care delegația necunoscătoare de limba română, cea "dulce ca un fagure de miere", le-a luat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
distanță apreciabilă, dar "gradul" a fost ferm ! Cum în preajma era o mică livadă, l-am întrebat dacă acolo se poate. A sărit ca ars, "cum, la pomii tovarășei și a lu' tovarașu'? Nici vorbă!" Cum ziaristul american intrase pe "cod portocaliu", am hotărât să caut o soluție "de avarie". Am zărit în parc , la vreo sută de metri o casă, m-am îndreptat către ea, am intrat pe ușa deschisă și am dat peste "un om de bine", lucrător în administrație
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de genetică aplicată, începând din anul 1929 la Stațiunea experimentală agricolă Târgu Frumos. Aici, a creat soiul de grâu de toamnă T.F.-16, cu productivitate sporită și rezistent la boli, orzoaica T.F.-240, ovăzul T.F.-9, un soi de porumb - Portocaliu de Târgu Frumos (hibrid între porumbul portocaliu de Ezăreni, creat de Gh. Bontea și soiul italian Pignoletto d’Oroă, iar prin consangvinizarea florii-soarelui a obținut mai multe linii de perspectivă. A.P. a fost primul cercetător care a inițiat lucrări de
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
la Stațiunea experimentală agricolă Târgu Frumos. Aici, a creat soiul de grâu de toamnă T.F.-16, cu productivitate sporită și rezistent la boli, orzoaica T.F.-240, ovăzul T.F.-9, un soi de porumb - Portocaliu de Târgu Frumos (hibrid între porumbul portocaliu de Ezăreni, creat de Gh. Bontea și soiul italian Pignoletto d’Oroă, iar prin consangvinizarea florii-soarelui a obținut mai multe linii de perspectivă. A.P. a fost primul cercetător care a inițiat lucrări de citologie. La București, între anii 1962-1973, a
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
la un loc câți ani am eu acum) urmându-și gazda și două persoane necunoscute, În parc. În perioada aceea, mici violete boțite se ițeau prin covorul de frunze uscate din anul precedent și păpădiile tremurătoare abia Își scoseseră capetele portocalii. Preț de o clipă poate că soarta a oscilat Între două alternative: să Împiedice un eroic rebel să se Îndrepte spre spânzurătoare sau să priveze Rusia de Evghenii Oneghin; dar n-a ales-o pe nici una. La două decenii după
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
umbre netede, ascendente, care le făceau să pară că se rotesc veșnic, bunul și bătrânul gentleman se mulțumea să picteze, sub privirile mele vrăjite, micile lui paradisuri umede, variații ale unui singur peisaj: o seară de vară cu un cer portocaliu, o pășune ce se sfârșea la marginea neagră a unei păduri Îndepărtate și un râu luminos ce reflecta cerul și șerpuia tot mai departe. Mai târziu, de prin 1910 până În 1912, locul lui a fost luat de cunoscutul „impresionist“ (termen
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
care pensula făcea câte o gropiță; după ce Își culegea astfel mierea, Înceta să se mai balanseze și să lovească și, măturând de două, trei ori, cu vârful ei Încărcat de culoare, hârtia „Vatmanski“, o scălda Într-o baie de cer portocaliu, de-a curmezișul căreia, cât timp cerul era Încă puțin umed, așternea un nor lung, negru-purpuriu. „Asta-i tot, drăguțule“, spunea el, „E foarte simplu.“ Odată l-am rugat să-mi deseneze un tren expres. I-am urmărit creionul trasând
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
toamna precedentă - de a culege de pe jos și de a aranja apoi pe o foaie mare de hârtie frunze de arțar care alcătuiau ulterior spectrul aproape complet al culorilor (minus albastrul - mare deziluzie!), de la verde la citron, de la citron la portocaliu și așa mai departe, trecând prin nuanțe de roșu la purpuriu, maroniu-purpuriu, din nou la roșcat și Înapoi prin citron la verde (care era foarte greu de găsit și atunci doar parțial, ca o ultimă apariție curajoasă). Prima brumă a
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
printre tufișuri erau total deosebiți de ai noștri (care oricum nu prăseau pe stejari) și aici specia Speckled Woods nu mișuna prin pădure, ci prin gardurile vii și avea pete roșiatice, și nu gălbui. Cleopatra, un fluture Brimstone galben-citron cu portocaliu, cu o Înfățișare tropicală, care bătea languros din aripi prin grădini, era În 1907 o senzație și Încă Îți făcea plăcere să-l prinzi În plasă. De-a lungul marginii din spate a plajei, diverse șezlonguri și taburete susțineau greutatea
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ecran, ea Îmi amintea de o călătorie din prima mea copilărie, prin lungul și Întunecatul Tunel St. Gothard, În care trenul nostru pătrunsese În timpul unei vijelii, dar când noi ieșisem, aceasta se terminase, și În acel moment Albastru, verde și portocaliu, uimiți De frumusețea și norocul lor, Peste o stâncă curcubeul s-a lăsat Și-a prins acolo o gazelă demnă. Trebuie să adaug că În timpul acelei ședințe de duminică și a celor următoare, mai aglomerate și mai oribile, mă urmăreau
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
unit prenumele noastre cu ciudate diminutive, pe o anumită poartă albă și, puțin mai Încolo, acea mâzgălitură făcută parcă de idiotul satului, maxima „Prudența este prietenul Pasiunii“ notată cu un scris aspru, binecunoscut mie. Odată, la apusul soarelui, lângă râul portocaliu și negru, un tânăr dacinik (vilegiaturist) cu o biciușcă În mână s-a Înclinat când a trecut pe lângă ea; ea a roșit ca fetele din romane, dar a spus doar, chicotind amuzată, că nu s-a urcat În viața ei
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
căminului, camuflând astfel complet cavitatea lui deschisă. Începea să se audă un sfârâit de sub hârtia Întinsă care căpăta netezimea unei piei de tobă și frumusețea unui pergament fosforescent. Dintr-odată, sfârâitul se transforma În vuiet, În mijlocul foii apărea o pată portocalie și porțiunea de text tipărit care din Întâmplare era acolo (de pildă, „Liga nu deține nici un ban și nici o armă...“ sau „...Nemesis s-a răzbunat pe ezitările și indecizia Aliaților În Europa Centrală și de Est...“), ieșea În relief cu
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Întâmplare era acolo (de pildă, „Liga nu deține nici un ban și nici o armă...“ sau „...Nemesis s-a răzbunat pe ezitările și indecizia Aliaților În Europa Centrală și de Est...“), ieșea În relief cu o claritate de rău augur - până ce pata portocalie exploda brusc. Apoi foaia arzândă zbura pe coș, zumzăind ca o pasăre phoenix eliberată, pentru a se alătura stelelor. Te costa o amendă de doisprezece șilingi dacă pasărea aceea de foc era observată. Nesbit și prietenii lui, din lotul literar
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
De soarele care bate după-amiaza, cam de la două la patru, patru și jumătate, mă ferește o perdeluță simplă, prevăzută cu câteva inele, agățate în tot atâtea cuișoare bătute în lemnul tocului de la fereastră. De câțiva ani am una din pânză portocalie, care filtrează în odaie o lumină deosebit de plăcută. Pe pereți - două tablouri: pe cel din dreapta, cum stau la masa de scris, așezat pe cel mai mare, mai temeinic și mai comod scaun din casă, un scaun cu brațe, care îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
sale de tinerețe, Țepeneag descoperea un original spațiu închis acolo unde - cu siguranță - nimeni nu s-ar fi așteptat: în cavitatea unor bomboane fără miez, cu pereți ca de sticlă, groși, translucizi, filtrând lumina zilei în funcție de culoarea lor, roză, verde, portocalie... A locui într-o bomboană parfumată, a privi lumea dinlăuntru, prin fereastra pereților ei, a te scălda în toate nuanțele spectrului cromatic - ce voluptate! Și ce inedită și fascinantă variantă de spațiu închis ocrotitor, fără de care capitolul dedicat acestuia îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
e mai scurtă decât cea stângă. În micul coridor dau ușile a trei camere, de un perete întrerupt e lipită o bibliotecă, iar din plafon atârnă o lampă „de terasă”, o împletitură metalică vopsită în negru cu plăcuțe de sticlă portocalii. Când lampa e aprinsă, fotografia e luminată din plin, cumva sărbătorește: fetița de cinci ani, zâmbitoare, elegantă, cu părul aranjat în bucle mari pare vie, palpitând de vechea emoție a clipei-eveniment în care, dusă la fotograf, a stat sub reflectoarele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
se năpustiseră de la început peste familia și țara în care apărusem. Mai Invazia luminii. Totul pare o explozie, după care puterile fizice sunt puse la o grea încercare. Am cumpărat flori: crini albi, roșii, crini galbeni de câmp și crini portocalii pentru a crea la masa de scris atmosfera potrivită, iluzia că sunt în apropierea naturii, muza mea fierbinte care dă energie și impulsul de a nu abandona nici o clipă un lucru început. Am citit undeva că pentru a crea ai
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
la Crăciun, de-aia îi cântă colinde toți mârlanii care umblă chiori după bani. `ristos a fost un fel de popă, băi, fiindcă el umbla cu fustă așa cum umblă popii pă la noi, numai că `ristos avea fustele roșii, albastre, portocalii sau dracu știe cum erau vopsite, dar numa cu negru nu. Pe măsa o chema Maria iar pe taso nu știu cum că era bătrân dă tot și ramolit și se ținea cu mâna de dârlogul măgarului pe care era cu fiusu
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
la Crăciun, de-aia îi cântă colinde toți mârlanii care umblă chiori după bani. `ristos a fost un fel de popă, băi, fiindcă el umbla cu fustă așa cum umblă popii pă la noi, numai că `ristos avea fustele roșii, albastre, portocalii sau dracu știe cum erau vopsite, dar numa cu negru nu. Pe măsa o chema Maria iar pe taso nu știu cum că era bătrân dă tot și ramolit și se ținea cu mâna de dârlogul măgarului pe care era Maria cu
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
instalația și-l întreb pe un cetățean care-i treaba, acesta răspunzându-mi cu năduf: "De o oră nu mai urcă telefericul din cauza unor nenorociți de umflați de la București!". Realizând pericolul unei "mișcări spontane de masă" de culoare roșie sau portocalie, ne-am prelins pe lângă coadă, am intrat în cabină și am răsuflat ușurat când aceasta s-a pus în mișcare în urletele asistenței (pe care delegația necunoscătoare de limba română, cea "dulce ca un fagure de miere", le-a luat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
distanță apreciabilă, dar "gradul" a fost ferm! Cum în preajmă era o mică livadă, l-am întrebat dacă acolo se poate. A sărit ca ars: "La pomii tovarășei și a lu' tovarășu'? Nici vorbă!". Cum ziaristul american intrase pe "cod portocaliu", am hotărât să caut o soluție "de avarie". Am zărit în parc, la vreo sută de metri, o casă, m-am îndreptat către ea, am intrat pe ușa deschisă și am dat peste "un om de bine", lucrător în administrație
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
care să fie îndesate de-a valma meritele edilului: că a făcut stadion apt să ia notă de trecere la inspecții, că a montat scaune, nocturnă, că a văruit vestiarele, a pus termopane și, la final, a vopsit totul în portocaliu, care, în cazul de față, nu e culoarea pîrdalnicei Olande, ci nuanța Alianței aflate în descompunere. OK, așa stau lucrurile, dar investiția nu s-a făcut din banii personali ai primarului, ci din fonduri publice pe care el doar le-
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
rezonabilă, dacă acceptați comparația cu fotbalul, unde toate bugetele adunate, mai mult sau mai puțin la vedere, nu ating cifra pentru care sportul etatizat ar trebui să zică mersi. Dar nu zice. De mai multe guvernări încoace, indiferent de nuanța portocalie sau albastră, lumea se tot plînge că e puțin. Nu-i mult, dacă observăm că atletismul, cel mai vîrtos finanțat, ia un milion și jumătate de euro. Cu banii ăștia vrem noi să avem sprinteri ca ai americanilor sau fondiști
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
de umor, în prezentări dioramatice, întrunind toate elementele pătrunderii modului de existență al individului. Aci vedem pe fiul sucitului Mavrogheni-vodă mergând în calească cu țiitoarele sale din Tătărași și Taiebarbă, în chip de harem, îmbrăcat anacronic cu giubea de pambriu portocalie îmblănită cu râs, ciacșiri roșii, meși și papuci galbeni; colo, luxoasa casă a boierului Romanit (Ghica are o extraordinară memorie vizuală): macaturi și perdele de mătăsărie groasă de Damasc și de Alep, scaune de abanos, încrustate cu sidef, îmbrăcate în
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
e plină de vopselele lor. Cu tehnică machietistă e descrisă lunca Vitanului (sînge, păcură, apă galbenă). Căutarea monstruosului indică și ea un spirit de atelier. Zobie, un fel de Quasimodo, e tratat în uleiuri țipătoare (gușe roșie, păr roșcat, fond portocaliu). În nuvelistica lui Delavrancea e o intenție de verism, în chipul mai puțin pedant al lui G. Verga. Însă observația e superficială, mai curând satirică, și puținele note realiste sunt puerile și vulgare. Cosmin are în cursul acțiunii două turburări
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]