5,162 matches
-
opus se situează publicitatea oblică a paradoxului, jocului, imaginației, acuzată de intelectualism (cf. Ph. Michel pentru care meseria de publicitar înseamnă "fabricarea diferenței într-o societate monotonă în sensul literal al cuvîntului" apud J.M. Floch, 1995: 197). Hedonismul și narcisismul postmodern exaltă într-o formă perenă publicitatea mitică resursele marilor simboluri universale (Cleopatra, Far Westul, Leonardo da Vinci). Așa cum în literatură există structuri narative preprogramate de tipuri caracteriale (tiranul, arivistul, tînărul prinț), dar și texte care construiesc progresiv inferențial eroii (eroii
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
două decenii asistăm la o profundă reevaluare a conceptelor de identitate, apartenență, autenticitate, în cadrul creat de o nouă paradigmă socio-culturală (Kuhn) sau proiect (Habermas) sau condiție (Lyotard) reprezentînd o mutație (shift) în codificarea practicilor sociale și a discursurilor. În perspectiva postmodernă ideile de progres, raționalitate și obiectivitate științifică ce au legitimat modernitatea occidentală nu mai sînt acceptabile în bună parte pentru că ele nu țin cont de diferențele "culturale" (F. Lyotard, 1995: 70). În lumina acestei reorientări, concepte fundamentale ca cele de
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
Mass-media. Caracteristici structurale, socio-semiotice și rituale Model comportamental, spațiu de evaziune, instrument al afilierii (profesionale, etnice, de gen etc.), mass-media confirmă identitatea contribuind la (sau distrugînd) sănătatea mentală a individului și societății. "Activismul consumatorului, unitatea lumii islamice, entuziasmul olimpic, deconstrucționismul postmodern, mîndria de a fi negru, revolta studențească cîștigă sau pierde din importanță în public agenda în conformitate cu suișurile și coborîșurile din agenda mediatică" (M. Real, 1989: 16). Neologismul super media intens utilizat în ultimul deceniu (prin analogie cu Superman, Super Circus
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
corupției endemice, naționalismului, xenofobiei; schematizarea realului este reducționistă și distorsionată (embleme referențiale: copiii străzii și ai orfelinatelor, țiganii mîncători de lebede la Viena sau embleme predicative ale violențelor interetnice). 10.5. Ziaristul, producător de semne și reprezentări Spre deosebire de unii filosofi postmoderni pentru care traversăm acum o perioadă postistorică (Fukuyama și "sfîrșitul istoriei") sau postsocială (în care actorii încetează de a mai fi ființe sociale, închizîndu-se în căutarea narcisistă a propriei identități), noi credem alături de Anthony Giddens că individul nu își urmărește
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
și instituția mediatică), pathosul (de recîștigat) al auditoriului și logosul (de reinventat) al discursului. CONCLUZII În ultimele două decenii am asistat la o profundă reevaluare a conceptelor de identitate, apartenență, autenticitate în cadrul creat de noua paradigmă (Kuhn) sau condiție (Lyotard) postmodernă. In viziunea contemporană ideile de progres, raționalitate, obiectivitate ce au legitimat modernitatea occidentală nu mai sînt acceptate, în bună măsură și pentru că nu țin cont de diferențele culturale (Lyotard, 1995:70). Concepte fondatoare precum ordine, sistem, raționalitate sînt puse în
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
Universalul, generalul și atemporalul sînt subminate de particular, de local și de efemer". Postmodernitatea va opera cu diferența nu cu omogenitatea, cu temporalitatea, nu cu spațialitatea, cu fisiunea, nu cu fuziunea" (L. Hutcheon, 1994:107). Într-o nouă logică, pluralismul postmodern infrastructurat de multiplicitate și diferență ne obișnuiește cu paradigma inclusivă: în locul disjuncției sau/sau conjuncția multiplă și/și (cultura elitelor și cultura de masă, model cultural omogenizant american melting pot, dar și multiculturalism canadian, australian etc.). Acceptînd multiplicitatea în locul unicității
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
multiplă și/și (cultura elitelor și cultura de masă, model cultural omogenizant american melting pot, dar și multiculturalism canadian, australian etc.). Acceptînd multiplicitatea în locul unicității securizante, trăind relația și nu opoziția, multe tensiuni creatoare de conflicte ar putea deveni "complexități postmoderne care ne îmbogățesc" (L.Hutcheon, 1994:111). Pînă nu demult oricărei distinctivități i se atribuia o valoare negativă." Gîndirea sălbatică" era o gîndire primitivă ,iar minoritățile colonizate din America (Todorov, Cucerirea Americii) erau citite după regula lui Herodot, altfel spus
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
era o gîndire primitivă ,iar minoritățile colonizate din America (Todorov, Cucerirea Americii) erau citite după regula lui Herodot, altfel spus situate pe o scară socială minorantă în conformitate cu distanța care îi separa de greci. Or, una dintre cele mai semnificative mutații postmoderne o constituie reconstruirea identității, emergența autenticității și recunoașterea, pregnant formulate de un Charles Taylor în Malaise of Modernity: "Importanța recunoașterii a fost modificată și intensificată odată cu înțelegerea identității și emergența unui ideal de autenticitate.Acest fenomen a fost în bună
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
numitul Retour du refoulé sau narcotizare a conflictelor puse în frigider pentru o jumătate de secol. Diviziunea statală în conformitate cu un nou principiu etnic pare să fie noua maladie a modernității (din Canada în India sau din Găgăuzia în Kosovo). Condiția postmodernă este definită de "banda" celor patru: naționalism, istorie, religie, identitate (Jacques Rupnik). Asistăm deci în mod paradoxal la o creștere simetrică a omogenității economice și informaționale (același flux de știri pe toate canalele mediatice, tendințe de hegemonie culturală-americani-zarea ) și la
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
funcționeze ca un întreg" (A.Touraine, 1994:171). Altfel spus, "provocarea" politică va consta în găsirea echilibrului între diversitatea culturală și coeziunea socială, în sinteza dintre unitate și diversitate. Ca și societățile în tranziție sau spațiile disciplinare in progress, subiectul postmodern nu mai este doar conștiința de sine sau actualizarea unui principiu universal (fie el rațiune, datorie sau divinitate); el este mai degrabă un travaliu, un proiect, o "unitate narativă a unei vieți" (Paul Ricoeur, Alasdair MacIntyre), definită de libertate și
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
popular culture alături de high culture, numeroase contraculturi alături de cultura dominantă), reschematizare și reapro-priere realizată și printr-o acțiune semiotică recuperatoare (de la narațiunea mediatică la identitatea narativă a individului și comunității, de la efectul fatic al comunicării publicitare sau politice la retorica postmodernă a negocierii distanțelor intersubiective). În această mai mult decît sumară introducere în universul semnului și semiozei am încercat să arătăm că principiul speranță-Hoffnungsprinzip (E.Bloch) se bazează pe acceptarea și legitimarera diferenței, alterității, dialogului intercultural. Filosofi ca Nietzsche sau Heidegger
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
1971 L'ordre du discours, Paris, Seuil Genette, Gérard, 1966 Figures I, Paris, Seuil Genette, Gérard, 1969 Figures II, Paris, Seuil Genette, Gérard, 1972 Figures III, Paris, Seuil Genette, Gérard, 1979 Introduction à l'architexte, Paris, Seuil Gottdiener Mark 1992 Postmodern Semiotics, Oxford, Blackwell Greimas, Algirdas-Julien, 1966 Sémantique structurale, Paris, Larousse Greimas, Algirdas-Julien, 1970 Du sens, Paris, Larousse Greimas, Algirdas, Julien, 1976 Maupassant:la sémiotique du texte, Paris, Seuil Greimas, Algirdas-Julien, 1979 Introduction à l'analyse du discours en sciences sociales
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
Liège, Mardaga Lévy, Pierre, 1990 Les technologies de l'intelligence.L'avenir de la pensée à l'ère informatique, Paris, La Découverte Lipovetsky, Gilles, 1983 L'ère du vide. Essai sur l'individualisme contemporain, Paris, Gallimard Lyotard, François, 1979 La condition postmoderne. Rapport sur le savoir, Paris, Minuit (trad. rom. Condiția postmodernă, 1993, București, Babel) Miège, Bernard,1995 La pensée communicationnelle, Presses Universitaires de Grenoble (trad. rom. Gîndirea comunicațională, 1998, București, Cartea Românească) Morin, Edgar, 1973 Le paradigme perdu. La nature humaine
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
L'avenir de la pensée à l'ère informatique, Paris, La Découverte Lipovetsky, Gilles, 1983 L'ère du vide. Essai sur l'individualisme contemporain, Paris, Gallimard Lyotard, François, 1979 La condition postmoderne. Rapport sur le savoir, Paris, Minuit (trad. rom. Condiția postmodernă, 1993, București, Babel) Miège, Bernard,1995 La pensée communicationnelle, Presses Universitaires de Grenoble (trad. rom. Gîndirea comunicațională, 1998, București, Cartea Românească) Morin, Edgar, 1973 Le paradigme perdu. La nature humaine, Paris, Seuil Nouss, Alexis, 1994 La Modernité, Paris, PUF Pârvu
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
Renașterea parodiei literare în spațiul european: faceția, poemul eroi-comic, romanul / 159 3.2.1. Parodia ca strategie: François Rabelais / 205 3.3. Parodia literară și asumarea modernității / 237 Capitolul 4. Parodii romanești ale secolului XX: de la practicile novatoare la teoriile postmoderne / 249 4.1. Criza limbajului și criza subiectelor. Drumul spre postmodernism/ 249 4.2. Postmodernismul: un construct parodic rafinat / 265 4.2.1. Parodia ca formație: cazul romancierilor postmoderni / 293 Concluzii / 329 Bibliografie / 337 Abstract / 343 Résumé / 347 Cuvânt înainte
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
4. Parodii romanești ale secolului XX: de la practicile novatoare la teoriile postmoderne / 249 4.1. Criza limbajului și criza subiectelor. Drumul spre postmodernism/ 249 4.2. Postmodernismul: un construct parodic rafinat / 265 4.2.1. Parodia ca formație: cazul romancierilor postmoderni / 293 Concluzii / 329 Bibliografie / 337 Abstract / 343 Résumé / 347 Cuvânt înainte Parodia literară: șapte rescrieri romanești reprezintă, în peisajul actual al literelor românești, o realizare cu adevărat meritorie, atât din perspectiva abordării unei problematici complexe, cât și din acel punct
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
a postmodernismului (titulatură nu întotdeauna acceptată în sensurile ei): aceea de a indica o închidere, ceea este ulterior unei structuri. Urmărind autori precum Italo Calvino, Umberto Eco, Michel Tournier în "Parodii romanești ale secolului XX: de la practicile novatoare la teoriile postmoderne", ea analizează în continuare, cu observații pe măsura intențiilor anunțate, felul în care romanul recuperează, adjudecă și apoi refolosește ceea ce modernismul supusese acțiunilor de negare, de ruptură, de contestare. Este aspectul care o preocupă cel mai mult pe Livia Iacob
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
intențiilor anunțate, felul în care romanul recuperează, adjudecă și apoi refolosește ceea ce modernismul supusese acțiunilor de negare, de ruptură, de contestare. Este aspectul care o preocupă cel mai mult pe Livia Iacob, devotată nu atât inventarierii unor teorii formaliste, structuraliste, postmoderne, cât incitantei întâlniri dintre roman și parodie care, în contextualitatea postmodernă, are ca rezultat transformarea parodicului într-o formă de organizare a secvențelor textuale. Fără a-și fi propus o abordare exhaustivă în Parodia literară: șapte rescrieri romanești, autoarea reține
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
ceea ce modernismul supusese acțiunilor de negare, de ruptură, de contestare. Este aspectul care o preocupă cel mai mult pe Livia Iacob, devotată nu atât inventarierii unor teorii formaliste, structuraliste, postmoderne, cât incitantei întâlniri dintre roman și parodie care, în contextualitatea postmodernă, are ca rezultat transformarea parodicului într-o formă de organizare a secvențelor textuale. Fără a-și fi propus o abordare exhaustivă în Parodia literară: șapte rescrieri romanești, autoarea reține atenția, nu în ultimul rând, prin calitățile de fin și atent
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
motivează opțiunea pentru praxisul romanului. Cele trei capitole care urmează ("Parodia literară în Antichitate. Evoluția formelor epice și apariția romanului", "Renașterea parodiei și romanul renascentist. Premise medievale, efecte în modernitate", "Parodii romanești ale secolului XX: de la practicile novatoare la teoriile postmoderne") reprezintă tot atâtea încercări de clarificare a semnificațiilor pe care parodia le-a căpătat din momentul apariției sale în Antichitate și până în prezent. Am semnalat substanțialele diferențe existente între percepția primilor teoreticieni, cei care plasează parodia în rândul genurilor literare
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
tehnică, menită să practice deriziunea fenomenelor literare, la accepțiunea de gen în sine, delimitându-și teritoriul prin trăsăturile proprii și diferențele specifice în raport cu alte tipuri de literatură asemănătoare. La finele parcurgerii teoriilor antice, medievale, renascentiste, moderne, formaliste, structuraliste, poststructuraliste și postmoderne din aria terminologică subsumată, parodia nu ne apare ca un proces epuizat, închis. Dimpotrivă, o percepem drept o formă de rescriere bogată în semnificații, dar și în contradicții, multe dintre ele potențate, ce-i drept, de puternica personalitate a romanului
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
de stilul operei (rezultantă a unei operații combinatorii de elemente diferite), de apartenența autorului la un anumit curent literar, de tipologiile create conform modalităților de realizare a comicului sau în dependență de dimensiunea metatextuală propusă voluntar, de pildă, de romancierii postmoderni etc. Studiile cele mai valoroase aparțin însă altor spații culturale decât cel românesc. Sinteza lui Margaret A. Rose, Parody: ancient, modern, and postmodern, urmărește evoluția conceptului din Antichitate până în zilele noastre, fără a eluda accentele personale, dintre care cel mai
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
modalităților de realizare a comicului sau în dependență de dimensiunea metatextuală propusă voluntar, de pildă, de romancierii postmoderni etc. Studiile cele mai valoroase aparțin însă altor spații culturale decât cel românesc. Sinteza lui Margaret A. Rose, Parody: ancient, modern, and postmodern, urmărește evoluția conceptului din Antichitate până în zilele noastre, fără a eluda accentele personale, dintre care cel mai de seamă ni se pare prezentarea parodiei drept metaficțiune comică. Sfătuiți să ne întoarcem dinspre postmodernitate spre rădăcinile etimologice ale noțiunii, ni se
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
intenționalitate și diferență (Baudrillard) Parodia = lipsa autorului (Derrida) Parodia = intertextuală, dar uneori crudă (Todorov, în prelungirea teoriilor lui Bahtin și ale Juliei Kristeva despre Bahtin) Parodia = o "transformare minimală a unui text" (Genette) Parodia = modernă și satirică; pastișa (blank parody) = postmodernă și nenormată (Jameson) Parodia = repetare cu diferență care nu trebuie neapărat să fie și comică (Hutcheon) Parodia = nihilistă (Newman) Parodia poate fi utilizată în sugerarea unei lumi nesănătoase/ discontinue (Martin Amis)"4 (trad. n.). Dacă majoritatea teoriilor prezentate de Rose
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
clasicizate. O dată epuizată satira menippee în Antichitate, apare romanul parodic latin. O dată încheiată cariera romanului cavaleresc, e publicat Don Quijote. O dată apus romanul realist și încheiate experimentele romanești ale începutului (chiar mijlocului) de secol XX, se afirmă în forță romanul parodic postmodern, cel care sensibilizează ideologic publicul de pretutindeni atât în privința dimensiunii metaficționale a operelor, cât și a politicii lor etc. Studiul lui Margaret A. Rose nu se organizează însă și în conformitate cu specificitatea genurilor. Parodia cunoaște avatari interesanți, în primul rând, prin
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]