3,550 matches
-
însă un puhoi năprasnic îi ducea sufletul departe, zdrobindu-i toate îndoielile și șovăirile. ― Ilona... Îngână dânsul, îngrozit că nu are ce să-i spuie. ― Eu cunosc munții mai bine, șopti deodată Ilona, ghicindu-i gândurile. Știu toate cotloanele, toate potecile, toate pâraiele... Am să-ți fiu călăuză! ― Nu, nu! tresări Apostol uimit. Tu nu trebuie să... Îi tremura glasul. Tăcu. Peste câteva clipe însă zise iar liniștit: ― Am să mă întorc, Ilona, să te iau!... Crezi? ― Cred! răspunse ea privindu
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
jos, Iar tei cu umbra lată, cu flori până-n pământ Spre marea-ntunecată se scutură de vânt. Din codri singurateci un corn părea că sună. Sălbatecele turme la țărmuri se adună. Din stuful de pe mlaștini, din valurile ierbii Și din poteci de codru vin ciutele și cerbii, Iar caii albi ai mării și zimbrii zânei Dochii Întind spre apă gâtul, la cer înnalță ochii. {EminescuOpIV 412} GEMENII O candelă subțire sub bolta cea înnaltă Lumină peste regii cei dacici laolaltă, Cari
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
un țânțar gata să-l ia vântul. Numai să nu auzi ce muzică îmi cântă stomacul, că te sperii! Ca să nu am nevoie de vreun descântec de sperietură, hai s-o pornim spre casă, până nu-i prea târziu. Urcăm poteca ce taie pieziș dealul pieptiș din spatele mănăstirii Hlincea. Sus ne oprim să răsuflăm. Privim în jos spre mănăstire și o întâmplare îmi vine în minte: Imaginează-ți acum, dragă ieșene, o hoardă de cazaci zaporojeni conduși de hatmanul Timuș galopând
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
rece se stârnise cu furie asupra ținutului, se strecurase prin depresiuni, printre munți și cantoane, la câmpie unde râul își întinsese matca largă spre vărsare. În automobilul cafeniu închis temperatura ambientului o îmbia să conducă relaxată. Străbătuseră drumuri lungi, inutile, poteci încrucișate, ocolite, deseori abrupte, întrerupte de cascade și rădăcinile copacilor groase, seculare, ieșite tainic la iveală ținând stânca să nu se irosească și parcurgând vremea asmuțiți în clipite. Un răstimp nesfârșit, pierdut în mărturisiri amestecase spuza moleșelilor cadențate din frumusețea
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
aspirații furibunde; te-ai îndepărtat ca să rămâi în mine și nu i-ai lăsat Împăratului Verde nici dubletul tulburătoarelor fragi al despărțirilor din lumea cocotierilor și cocteilurilor, turnate în pahare de cristal ! În magazinul de jucării ai tresărit surprinsă vizitând potecile timpului; m-ai îmbrâncit neînduplecată în șura cu trifoi prea mirositor și floricelele multicolore din poiana stejarilor întunecați și nu mi-ai dat drumul decât să răsuflăm peste oceanele înghețate; ai încurcat pașii șlefuiți de timp și am zburdat împreună
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
fiecare dată. Stăteau întinși liniștiți pe lavițe și li se desfășura în fața ochilor misterele ținutului cu piscuri semețe care se pierdeau în neguri albastre; codrii străvechi și întunecați fără de sfârșit, având mușchii verzi aliniați pe copaci spre miazănoapte; recunoșteau toate potecile spre munte, cu animale fioroase, îndrăznețe și istețe, strecurându-se prin codru fără să le simți, pâraie fără număr care izvorau din poienițe și adormeau înfiorați, în timp ce bădicul Ion pleca în nopțile cu lună, la pădure după lemne. A doua
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
să plecăm grabnic sus, la noi. Nu mai avem cu ce zbura, știi. Nefert ascultă mirată. Ea nu băgase de seamă luntrea în zbor, într-atît era de tulburată. În preajma lor nu mai era nimeni. Călăuziți de Auta, porniră pe întortocheatele poteci. Nefert pășea alături de el și-l ținea de mână, neîntrebîndu-l nimic. Numai cârmaciul nu avea liniște. O dată zise: - Cred că într-o lună pot înjgheba alta, mai mică, din ceea ce am adus cu mine... Altă dată rostit îngîndurat: - Cine s-
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Într-adevăr, însăși ideea unei biserici organizate, a unui cler îmbrăcat în sutane și a dogmelor religioase este complet contrară principiilor taoiste. Tao este un mod de viață, nu un dumnezeu și nici o religie. Literal, înseamnă „cale” sau cărare - o potecă pe care pășim în călătoria prin viață și care se conformează topografiei și ritmurilor proprii naturii. Orice cale în afară de tao este, prin definiție, un artificiu. Căile occidentale, care încearcă mai degrabă să cucerească decât să fie în comuniune cu forțele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
place Bruce, remarcă Hector, ambalând motorul. Drumul o ia pe serpentine peste pământul Înghețat, trecând printr-o sumedenie de copaci acoperiți cu o pojghiță de gheață, pe urmă printr-o poiențiță și dup-aia coborând dealul spre hambar. Pe măsură ce coboară, poteca degenerează Într-o porțiune de mlaștină noroioasă pe care n-a curpins-o Înghețul. Mă Întorc către Claire. — Ar fi trebuit să fii obișnuită cu treburi de genuăsta Claire, dacă iești din Aberdeen. Tresă fii taren meseria ta să le faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Am rătăcit printre cuvinte Elena Marin Alexe Am rătăcit printre cuvinte și buza mi-a alunecat, pe valul tăcerii dintre viață și moarte. Prin întuneric, iluzii cotropesc potecile, pe unde-mi calcă nădejdea ascunsă în boțul de lut. Dezmierdat de nemurire, sufletul mi se agață cu ultimele puteri de Lumină și așteaptă..
Am r?t?cit printre cuvinte by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83324_a_84649]
-
Elenă Marin Alexe (Simonei) Pe întortocheate poteci mai caut încă liniștea din mine, dând mâna cu zorii sub primul strigat al luminii și sărutând cu ardoare catapeteasma înfocata a fiecărei seri. Mă trezesc dimineața istovita, între valuri diafane și reci, cu sufletul trist și buzele arse. Învinsă
Focul by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83335_a_84660]
-
lirică. Deocamdată el prezintă această soartă, o descrie și o Îndreptățește prin transpunere transfigurare În registrul liric. Din capul locului, este evidentă o anume fatalitate potrivnică, osînditoare, care-l Împinge pe haiduc În codru: “Va trebui să taie de-acum potecile toate de-a curmezișul.” Există Însă simultan și un dor de ducă și deja o recunoaștere și o asumare a unei misiuni, devenită fermă și mărturisită: “Va să desferece duhul pădurii și șipote negre cari cîntă.” Neîndoielnic acest duh al
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
apogeul și coroanele pomilor sînt pline de frunze. Poate sugera o grădină sau un parc În care pe timp de caniculă poți petrece clipe plăcute de destindere și reverie. Nu este Însă exclus să fie vorba de o plimbare pe poteci de deal umbrite de pomi sau prin pădurea În care razele răzlețe de soare Își fac loc printe arbori. Pentru cei cu apetit mai sedentar luminile și umbrele Își pot face jocul pe varul unui perete atunci cînd frunzele sînt
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
dintre apelativele sau antroponimele în funcție toponimică, și anume acelea care n-au reușit să-și constituie indici formali sau intrinseci de individualizare. În toate ansamblurile toponimice există formule onomastice provizorii ca Dealul, Valea, Fîntîna, Pîrîul, La Popa, La Ionescu, Poteca, Observatorul etc., care funcționează o perioadă ca repere denominative, fie pînă la impunerea altui nume cu forță individualizatoare mai mare, fie pînă la găsirea unei formule mai „memorabile“ (Dealu Mare, Văluța, Pîrîul Sec etc.), fie pînă la dispariția detaliului sociogeografic
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
denominative, fie pînă la impunerea altui nume cu forță individualizatoare mai mare, fie pînă la găsirea unei formule mai „memorabile“ (Dealu Mare, Văluța, Pîrîul Sec etc.), fie pînă la dispariția detaliului sociogeografic de la care a pornit denumirea (dărîmarea observatorului, înlocuirea potecii cu un drum mai modern, moartea și uitarea oamenilor considerați la un moment dat proeminenți etc.). Previziuni sau măcar situații preferențiale nu pot fi stabilite pentru „efemeritatea“ sau „perenitatea“ unei formule onomastice, analiza putîndu-se face numai pornindu-se de la ansambluri
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
existența unui apelativ romînesc cu sens asemănător, nu pentru migrarea unora dintre aceste cuvinte în nordul Dunării (ca și Cindrea, Cindrel), cum crede George Giuglea. Un presupus sens al apelativului romînesc („creastă înaltă, alcătuită din stînci mari și pietre tari“, „potecă“, „lespede de piatră“, „povîrniș“) nu este atestat, ci numai dedus prin comparația cu unii termeni romanici apropiați. Apelativul paring, parîng, „o specie de mei“, l-ar apropia onomasiologic de oronimele Malaia, Mohorul, care confirmă că în trecut unele cereale și
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
vie, în neîntreruptă devenire, din epoca simbiozei etnice, devine baza autohtonă a romanității orientale. La această bază se raportează analiza etimologică prin marca: cuvânt autohton sau românesc. Cărare, cuvânt autohton înrudit etimologic cu cale: lat. callis „cărare făcută de animale, potecă”, alb. kaloj „a trece, a parcurge, a se scurge, a se desfășura, a petrece într-un fel oarecare”, kullot/kullos „a pășuna, a hoinări”, apoi cu rom. a cura „a îngriji”, a cure/a curge, curat etc., sfera semantică largă
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
stegerỹs „tijă uscată de plantă”. Așadar, denumirea stejarului vine de la folosirea lemnului său ca par sau stâlp rezistent înfipt în pământ. Prin forma steag s-a realizat ideea de simbol, de direcțional. Cu prefixul pos-a marcat formal ideea de potecă și a se poticni, în sl. stezeá „cărare, drumeag”, alb. shteg „drum”, vgr. στοι̃χος „șir, rând”. Din viața limbii române au rezultat formele stânjen și a stânjeni, zgău și a (se) zgâi. Este de observat apoi faptul că
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
mai mult o afirmație impresionistă decât o realitate”; „Dealtfel nici nu trebuie să ne închipuim că înlocuirea elementelor lexicale latine prin cele slave (avena cu ovăz, avica cu gâscă, finis cu sfârșit, honor cu cinste, nudus cu gol, semita cu potecă etc.) s-ar fi întâmplat într-o anumită epocă de simbioză intensă cu slavii și de bilingvism româno-slav. Împrospătarea limbii cu cuvinte de origine slavă este un proces de lungă durată și înlocuirea termenului vechi prin cel nou a urmat
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
130 pleată, 129 a pleoști, 103 a plesni, 103 pleșuv, 104 plod, 48 ploscă, 103 ploștină, 103 poamă, 130 podbal, 132 podgorie, 132 polab, 53 poleci, 51 poloboc, 131 polon, 52 pom, 130 a pomeni, 44 pomet, 130 poruncă, 139 potecă, 105 poteră, 195 a se poticni, 105 potop, 139 prigorie, 132 a se prinde, 134 priveală, 104 priveliște, 104 a privi, 104 privit, 104 pruși, 51 pustiu, 104 putere, 139 putină, 131 putinei, 131 rabie, 56 ram, 48 ramă, 46
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
o incitantă "operă deschisă" continuării potențiale. Structura proteică a fiecărui capitol invită receptorul în labirintul caragialian, ca într-un spațiu geografic insuficient explorat. Prof. univ. dr. Ion BĂLU Capitolul I Introducere "Las mai multor viitoruri (nu tuturor) grădina mea cu poteci care se bifurcă". (Jorge Luis Borges, Grădina potecilor ce se bifurcă) 1.1. Argument Fascinați sau intrigați de "efectul Caragiale", tot încercăm să prindem într-o formulă magia scrisului său. Ca "joc cu mai multe strategii" (Florin Manolescu), de un
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
a fiecărui capitol invită receptorul în labirintul caragialian, ca într-un spațiu geografic insuficient explorat. Prof. univ. dr. Ion BĂLU Capitolul I Introducere "Las mai multor viitoruri (nu tuturor) grădina mea cu poteci care se bifurcă". (Jorge Luis Borges, Grădina potecilor ce se bifurcă) 1.1. Argument Fascinați sau intrigați de "efectul Caragiale", tot încercăm să prindem într-o formulă magia scrisului său. Ca "joc cu mai multe strategii" (Florin Manolescu), de un comic irezistibil și\sau de un tragism acut
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Ion fu de aceeași părere dând doar din cap. Ăuitul nu mai contenea; se apropia din ce în ce, stângându-i parcă, din toate părțile. Când Anton întoarse capul, o haită de lupi mari și suri ca argintul, apăru de după cotul potecii, într-o goană nebună. Anton, încruntat, se aplecă la urechea cumnatului său, spunându-i cu glasul schimbat: - Mână Ioane... mână, cât poți de tare! apoi, continuă încet, doar pentru sine. „Ar fi păcat să-i împușc... cât îs de frumoși
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
de necrezut. Un faun cânta din fluier... iar în jurul lui jucau un cerc de spiriduși. Închise ochii strâns, cât putu de strâns... și-i deschise de mai multe ori, să se încredințeze de ceea ce vedea. Uimit, rătăci prin codru, pe poteci neumblate, până în zori, întrebându-se mereu, mereu ca o mașinărie stricată: „Oare, chiar le-am văzut? Oare, chiar le-am văzut?!“ Când a ajuns acasă, după o zi și o noapte de umblet prin pădure, Lina, nevastă-sa, l-a
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
departe printre tei și stejari... Nici nu se știa a cui era pânda... nu se știa a cui era urmărirea. Suia pieptiș, în dimineața aceea... din Valea Idrici, sus pe muchea dealului Rediu Mârzac, în inima codrului, și străbătea încet poteca strâmtă, de lăstăriș înghețat. Când, deodată, la 20-30 de pași, a apărut un lup în cale. Era o lupoaică mare cu țâțele pline. Avea niște ochi mari, cenușii, arzători care nu se mai închideau și scăpărau, trozneau ca ghinda în
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]