4,003 matches
-
Însă, după ani, de un fir pe care, Încă de la Început, cineva Îl făcuse ghem, chiar Thomas fiind unul din capete, Înnodat Însă prin regula jocului de celălalt capăt? Thomas nu se gîndea Încă la ceva concret, care să-i potolească, fie și iluzoriu, dorința tot mai nestăvilită de a-și Întîlni măcar doi-trei dintre urmași. Cine, ce erau cei vînduți, pierduți, renegați? Anonimi ; cu identități false, oricum. Nu se putea vorbi de o pornire paternă, instinct aproape pierdut o vreme
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
În destule țări, prin lege, rînduieli domestice obișnuite. Biserica o lăsase mai moale cu protestul; nu se agitase prea tare; ba, destui clerici se arătau tot mai cuprinși de păcat; chiar și pe copii Îi găseau buni pentru a-și potoli poftele, niște episcopi americani tocmai fuseseră dovediți. Degeaba căzuse cîndva pucioasă peste Sodoma, omul Își vedea mai departe de ale sale, Dumnezeu era departe, iar viața era una singură. Din rai sau din iad nu se Întorsese nimeni să spună
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
garsoniera lui, făceau sex protejat; erau, de fapt, niște oameni liberi În răstimpul În care nu se vedeau, nu erau excluse cine știe ce legături ocazionale, bolile rușinoase bîntuiau mai mult ca niciodată: una, trimisă, poate, chiar de Dumnezeu, pentru a mai potoli dezmățul, Însemna moarte. După ce, la facerea lumii, orice Împreunare dintre bărbat și femeie aducea viață, numai viață; nicăieri, la Începuturi, nu s-a vorbit despre plăcere, aceasta probabil că fusese mai tîrziu sădită În om, de către vreun demon neștiut. Perversiunile
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
zgîndărindu-l, o metastază să cuprindă Întreg trupul. Thomas Își iubea țara; la rîndul ei, aceasta se arăta tolerantă; dus la poliție, În tinerețea dintîi, În nenumărate rînduri, fusese de fiecare dată eliberat; amenzile fuseseră mici, de vreme ce nu izbuteau să Îl potolească. CÎt despre blasfemia cu Isus profet... Thomas era un cetățean al timpului său, cine ar fi putut să spună cu adevărat cum trebuia să fie un om potrivit unor vremuri anume? S-ar fi putut vorbi și de o viață
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
a Pămîntului! Aproape că ar fi crăpat bunicuța de atîta rîs, să fi știut! Totdeauna am crezut În tine, Thomas! Însă mi-ai Întrecut toate așteptările! Măcar În poze să mi-i arăți! ar fi zis după ce s-ar fi potolit. Nici În fotografii nu ar fi putut Thomas să Îi arate cuiva. Nu Încă. Pe doi-trei Îi va Întîlni, era sigur; nu degeaba se vîrÎse În rahat, pentru că asta făcuse. Intrase pînă la glezne și avea să se tot afunde
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
seamă. Nu se putea trăi sub frică, pronia cerească nu avea decît să vină, pînă atunci viața trebuia trăită, Thomas nu pierdea vremea chiar degeaba. În dimineața aceea, după cele petrecute, era Încercat de tot felul de gînduri stînjenitoare. Se potolise În ultimii ani, dar mai mult dintr-o oboseală, și-a dat seama pe urmă. Cu mai puțin de o oră Înainte, trăise Însă ceva peste tot ceea ce făptuise vreodată, nici cu Închipuirea nu s-ar fi dus la așa ceva
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
pătrat, chiar o progresie geometrică se putea declanșa atunci, ceva nimicitor, mulți ar fi izbucnit În țipete de nestăvilit, s-ar fi repezit apoi, bezmetici, un fel de zombi, În stradă. Lipsiți de memorie, dar cu porniri sexuale greu de potolit; doar acuplarea i-ar fi liniștit, oarecum, pînă la următoarea demență, mai nimicitoare, și tot așa. O lume a sexului total; așa cum unii se drogau, chiar știind că astfel Își vor grăbi sfîrșitul, de data aceasta alții - sau de-a
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
tabu, iar despre pudoarea exagerată de odinioară se vorbea mai mult În treacăt. Cum să mai rămînă prea multă vreme fecioare cu atîția Thomași În jur, chiar dacă nu toți atletici și carismatici, Însă mai toți bîntuind, aproape disperați, să Își potolească instinctul? Libelule - la altă scară diurnă față de aceea a gîzelor-aeroplan - ce erau nevoite să și afle partenerul cel tîrziu pînă spre asfințit. Ziua sexuală a omului ținea și cîteva zeci de ani ; pentru ce trebuia omorîtă? Dimpotrivă, trăită. Cum? Aceasta
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
de lînă, cu cravată!“ „Și tu?“, a sărit, pe neașteptate, Thomas. „Crezi că ești mai breaz? Ai omorît oameni, ți se citește asta pe față!“ Aproape să se apuce de gulere, să se lovească. Dioscurii erau la ananghie. I-au potolit două fetișcane, poate fetele fetelor pe care le tăvăliseră cîndva. Li s-au urcat celor doi În brațe; doi fauni legănînd păpuși. Un alt Thomas - sau cum s-ar fi numit acela - s ar fi putut să Își caute și
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
fără să facă, În vreun fel, referire la preafrumoasa daneză zburătoare, Întîlnită, cîndva, deasupra Atlanticului, prințul aproape că o și uitase. Thomas era chiar mai potrivit de soț, și a dat Ingrid seama; Îl Întîlnise tîrziu, cînd acesta se mai potolise, chiar ascundea o anume resemnare; era arătos, bine clădit, un bărbat hard, ar fi putut, la rîndul ei, să declare, ca o replică dată prințului care nu o prețuise destul, dacă, peste timp, i s-ar fi luat și ei
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
vedea acum totul. Thomas nu avea cum să se mai ascundă; Rusoaica, din cer, pentru că doar acolo era locul ei, privea distrusă: Thomas era chiar mai păcătos decît crezuse ea vreodată. Nu era. Se zbenguia o vreme, după care se potolea pe veci; cam așa; ce mare poveste? Niște stricați, toți! Va veni o zi! Nu! Poate, de acolo, de sus, ai văzut, Antonia, nu demult, cînd Papa a mers la Barcelona să sfințească Sagrada familia lui Gaudi, alaiul homo ce
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
trupului meu bolnav de iubire neconsumată, care tânjea după atingerile lui. Abia înghițeam câte puțin din mâncare. Îmi trecuse foamea ce-o simțisem după săniuș. Foamea mea era alta și de această dată îmi doream cu adevărat să mi-o potolesc. - Chiar așa, biată Laura?! - Da! Am adunat mereu, pe ascuns, în fiecare an, toate aromele primăverilor ce treceau pe lângă mine, iar acum mă simțeam pregătită să le ofer acestui bărbat, care mă zăpăcise complet și pe care simțeam că îl
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
vilelor purtînd marca belle ăpoque și aliniate cu fațadele spre mare. momîia părea extrem de încîntată să se plimbe cu picioarele prin apă. Din cînd în cînd, Țopăia ca un copil, iar Bernard, jenat de această exuberanță, încercă să-i mai potolească agitația infantilă, ca și cum ar fi fost un tată ieșit la plimbare cu o progenitură rău educată. — Deci, reluă Bernard, dacă în acest moment ceea ce mi se întîmplă mie este real, înseamnă că exact în aceste clipe cineva visează această scenă
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
se-nece, privind cu teroare și implorare când pe unul, când pe altul. Aglae făcu o strâmbătură de sfidare, dar nu îndrăzni să mai vorbească, uimită de neașteptata reacțiune. Costache, după ce așteptă în zadar ca cele două părți să se potolească, spre a-i cruța trebuința de a lua o atitudine, își dădu seama de tăria mâniei Otiliei, care aștepta inflexibilă. - Nu-nu-nu... trebuie... să-să-să... spuneți vorbe grele,se bâlbâi el către Aglae, la plural, spre a atenua prin echivoc reproșul. Aglae
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și ținea strâns pe Titi, care striga cât îl ținea gura: "Otilia e o târfă, așa să știți!" Felix fu scârbit și de conflictul în sine, dar și de falsa interpretare a accidentului. În vreme ce Aurica și Olimpia încercau să-l potolească, fără să fie nevoie ("Dar nu te supăra așa, domnule Felix! Copilării! Nu știi că Titi e nervos?"), supărat de-a binelea, împinse pe Stănică și ieși din casă. Pe urma lui, Stănică se ținea cu pași mari. - Scumpule, iubitule
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
aveau duh, fiind spălate cu leșie și persecutate. M-a văzut pe mine cu batista asta și striga zor-nevoie că duhul sfânt s-a ascuns în ea și să i-o dau să doarmă pe ea. De-abia l-am potolit. - De ce nu-l duce într-un sanatoriu? observă madam Iorgu.Ofițerul râse zgomotos. - Ce sanatoriu? Balamuc! Nu și-a făcut injecțiile. Această ieșire neghioabă făcu pe toți să tacă, din respect pentru Olimpia, care încruntase sprâncenele. Felix reținu totuși banala
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Isus, lumea îi dă să bea oțet. Cu asta mă hrănesc eude când au apărut semnele. Ochii lui Simion arătau îngrijorare și suferință, însă Aglae nu trăda nici un fel de milă și nu arunca nici o vorbă blândă spre a-l potoli. Dimpotrivă, fu din ce în ce mai iritată: - Slavă Domnului, te-am hrănit ca pe un trântor, cu ce-a fost mai bun, ani de zile, fără nici o bucurie din partea ta, și acum vii să-mi spui că ți-am dat oțet. Oțet să
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Cezar, mi-ați furat mănușile, Cristos s-a făcut iarbă și-l mănâncă găinile (niște găini se vedeau în curte), unde e pardesiul meu?... - Eu ți-am furat banii, strigă Aglae, în culmea ciudei, eu? - Mamă, încercă Olimpia s-o potolească, nu te potrivi! - Lasă-mă în pace, dragă! Eu i-am furat banii? Banii i-airisipit cu stricatele, să mă ierte copii ăștia, ele te-au adus în halul ăsta. N-ai haine? Dar ce, eram să-ți fac eu haine
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
criza sexuală. Trebuie neapărat să profeseze amorul liber. Câtăva vreme Aurica fu prada unei nebunii mute, calme. Apoi căpătă o fizionomie desperată, patetică, își despleti părul în fața oglinzii și începu să cânte lugubru Te duci de Drossino. Pe urmă se potoli, se vopsi și mai violent pe față și-și începu turneele pe Calea Victoriei. Felix văzuse și la ea, ca și la ceilalți mai bătrâni, unele fenomene care-l impresionase. Evoluția organismului se putea citi pe obrazul fiecăruia la date fixe
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Nu e altceva decât rea-voință la mijloc. Olimpia căscă, agasată, fără să privească la bărbatu-său, pe ale cărui vorbe nu punea nici un temei niciodată. Spuse doar: - Nu mai țipa așa tare, că mă doare capul!În sfârșit, Stănică se potoli și începură să joace. Aurica, cu o țigară în gură, își privea emancipată cărțile din mână. Bătrânul nu voia să scoată bani, făgăduind că îi va depune oricând va fi nevoie. Căutîndu-se prin buzunar, Pascalopol trase batista afară. Atunci se
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
bandă să culeagă ceea ce găseau după moină. Un fior de energie trecea prin trupul lui Felix. Într-o seară de la începutul lui martie, Felix stătu până târziu, citind. Auzea alături pași în odaie, zgomot de lucruri mișcate. Apoi totul se potoli și i se păru chiar că ghicește stingerea lămpii. Târziu de tot, spre miezul nopții, auzi o scârțâitură a ușii de alături, pași ușori de picioare goale care merseră până în dreptul ușii lui. - Felix, se auzi glasul șoptit al Otiliei
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
un fenomen candid, opus vieții meschine a clanului Tulea, secondat de Stănică Rațiu, care manifestă un vădit interes pentru ceea ce face Costache Giurgiuveanu cu banii. Toți sunt interesați dacă bătrânul a făcut vreun testament Otiliei. Într-un fel, ei își potolesc interesul în momentul în care bătrânul începe să construiască o casă, în grădina imobilului din strada Antim. Construcția pare să fie nefastă pentru bătrân deoarece, în timp ce-și inspecta materialele, el suferă un prim accident vascular. "Familia", interesată "să
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pe banda a doua a Căii Victoriei. ...Carambolaj perfect. Sfărâmăturile limuzinelor sovietice au acoperit, mai multe zile, zidurile de peste drum ale Consiliului de Stat al Planificării. Imens scandal diplomatic. Două săptămâni mai târziu, autoritățile române înscenează, pentru a-i mai potoli pe ruși, moartea accidentală a năpraznicului poet șaptezecist. - Pe când Optzeciștii - scârț, te plesnesc! -, prin ce vax de talent se evidențiaseră ei? Prin ce sângeroase fapte de scris au pătruns tinerele scârbe în Istoria literară? Că de scris, nu au scris
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
n-aș fi crezut niciodată. "Care vitrină, dragă, nu vezi că ești dobitoc?!" Am izbucnit în plâns, am fugit până la baie, unde am vărsat tot conținutul cinei din seara în care o așteptasem pe ea. M-am străduit să-mi potolesc bătăile inimii, mă speriasem. Când am revenit în sufragerie, am găsit întinsă pe jos o femeie străină. Adusese de undeva o oglindă, o sprijinise de poșetă, purta hainele Dinei și era o femeie străină de tot. Era atât de schimbată
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
a trezit cu diriginta în brațe, încredințată că el se va retrage în ultima clipă. Și-a cerut imediat iertare. Ea a zâmbit misterios și s-a îndreptat spre catedră. S-a făcut imediat liniște în clasă, agitația s-a potolit, toți orientându-se spre locurile lor.Dragostea pentru profesori îmbracă cele mai diverse moduri, nefiind exclusă de multe ori nici atracția creatoare de ambiții.De atunci nu a mai privit-o ca pe profesoara de chimie, a înțeles că femeia
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]