3,357 matches
-
să notez observațiile, notele. Candidatele se urcă la catedră și de acolo, fără notițe, timp de 15 minute, expun tema. Urmează premierea și publicarea celei mai bune expuneri. Asist și la un banchet al porumbului. Se dau diferite mâncăruri și prăjituri din porumb. Se face istoricul și se evidențiază perspectivele acestei plante. Se propune ca automobilele din Iowa să poarte pe tăblița de circulație, ca emblemă, un știulete de porumb. Mașina mea poartă număr de New-York. Atârn și eu la fereastră
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
știa să spună povești aromitoare și să-mi împletească părul în cozi; tot la parter locuia Antonela, cu ai cărui părinți erau prieteni părinții mei, drept care uneori săream din curte, pe fereastră direct în bucătăria Antonelei, ca să mănânc ba o prăjitură, ba orice altceva; la etajul doi stătea Corina, cea care mi-a arătat întâia dată ce înseamnă un casetofon și muzică bună de puștoaică - în plus, Corina învăța foarte bine, era premiantă, așa încât eram lăsată în preajma ei măcar pentru faptul
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
MIROSIT: mâncăruri specifice, aroma portocalelor și altor citrice încă neculese (sezon, în noiembrie), dar și putoarea din centrul Atenei OMONIA cel mai urât km 0 dintr-un oraș pe care l-am văzut pe oriunde am umblat ! Am GUSTAT: baclavale, prăjituri, supe cu pește, portocale (la ele acasă), fistic, lămâi, măsline. Cultura națională e măslinul, vreo 12 miliarde de pomi (care trăiesc până la 600 de ani!) de-a lungul râurilor și țărmurilor. ,,Mâncarea săracului” e scutită de impozite și necesită foarte
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
de aia, bunică-meu era măcelar și la noi se mâncau cărnuri la greu - borcanele alea cu etichete căcănii îmi lăsau gura apă - și aceeași poveste mi-o servea mama și când intram în Cofetărie. Când galantarul e plin, Duțu, prăjiturile nu sunt bune. Pentru că, vezi, nu le-a cumpărat nimeni. Când mai sunt, așa, câteva prăjituri în galantar, înseamnă că-s vechi. Și-atunci de ce ne-am sacrificat la Revoluție eu și vecinul meu Cipi, de ce-am ieșit noi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
cu etichete căcănii îmi lăsau gura apă - și aceeași poveste mi-o servea mama și când intram în Cofetărie. Când galantarul e plin, Duțu, prăjiturile nu sunt bune. Pentru că, vezi, nu le-a cumpărat nimeni. Când mai sunt, așa, câteva prăjituri în galantar, înseamnă că-s vechi. Și-atunci de ce ne-am sacrificat la Revoluție eu și vecinul meu Cipi, de ce-am ieșit noi în fața Prefecturii cu un steag roșu pe care-am scris cu pastă de dinți VREM LIBERTATE
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
lângă trandafiri, thai food, argint în 30 de plutitoare cercuri, Picabia, știință, homosexuali. Schimb diafragma! Tu în club, eu în pivniță. Click! Dimineață. Soare... ... Epilog. Uimitor! Mă ridic de pe jos, mă șterg de praf. Lângă statuia din fața Buckingham Palace mănânc prăjitură făcută în casă. Cercul mă primește, zâmbesc... ... Amuzați și adrenalizați de aceeași gelatină sulfuroasă aruncată random prin sală, pierzând și ultimul tren de noapte și hălăduind prin Soho-ul cu gay bars Oscar Wilde style, cu corsete, bastoane, blănuri și freze
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
de personalitate. Eroina oarbă preia ochii unei necunoscute și, odată cu ei, memoria unor evenimente tragice. Mult mai mult mi-a plăcut Un roman de duzină/Roman de gare, lansat de autorul său, Claude Lelouch, în persoană. Filmul e ca o prăjitură cu mai multe straturi, cu deosebirea că și blatul e bun, nu doar crema sau glazura. La primul nivel e un film polițist, pe urmă, pe măsură ce cobori, e tot mai serios, firele intrigii ramificându-se și răsucindu-se dinspre realitate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
în părul tău stam bestie.Bestiile se desfată regește când au impresia că nu le vede nimeni.Acum când scriu habar n-am dacă încă mai sunt acolo, culcată lângă tine, cu ninsoarea ce ne orbea presărată pe noiiată o prăjitură cu zahăr pudră-nasul tău murdar de zahăr.... Ți-am zis să nu trântești niciodată ușa, să nu știu dacă pleci! Păpușa ta, Casiana, care n-a fost prințesă, prinsese brusc poftă de plâns și zâmbea lăcrămând.Am luat-o-n
A doua oară unu by Diana Dupu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92922]
-
cu străzile și cu vitrinele magazinelor. În acest sens, senzația fizică de a trăi sub comunism poate aduce cu sine simțul unui sfârșit inevitabil. Experiența neuniformă, dar predictibilă a magazinelor în care nu se găseau alimente, a cofetăriilor ce ofereau prăjituri comestibile alături de altele necomestibile, a senzației produselor industriale pe care ți le aplicai pe piele pentru a-ți face igiena, a mersului pe asfaltul crăpat și prin noroi prin spațiile publice neîngrijite; un număr de experiențe ale lumii fizice comuniste
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
orice... doar am trăit împreună pe scara 2 douăzeci de ani. Un lucru am uitat urcând-coborând scara: mama mea nu era cu mine să mă apere de lumea ostilă altfel, fără sens întotdeauna. Ea îmi îndulcea vârstele cu mâncăruri și prăjituri cum comunismul nu a cunoscut. Cum scara 2 nu a mai văzut după ce ea s-a mutat de pe scară și a murit. Ea m-a dus cu zăhărelul și mi-era atât de bine, zece comunisme urâte aș trăi cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
Tismăneni de vanilie și Gomi de ciocolată nu s-au topit împreună cu untul, câți Brebani nu au făcut drumuri dus-ântors prin albia uriașă pentru frământat cozonaci! Eu auzeam de toate, de dincolo, din sufragerie. Ce-mi trebuia mie era rezultatul: prăjitura. Eram copil. „Ce copil ești!“ „Tu ești copil!“ Și prăjituri, și mâncăruri nemaiântâlnite veneau spre mine dinspre bucătărie. Dă-mi definiția bârfei, așa cum o auzeai tu de cealaltă parte a peretelui-biscuit. Cât de importantă este o cafea bună pentru o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
topit împreună cu untul, câți Brebani nu au făcut drumuri dus-ântors prin albia uriașă pentru frământat cozonaci! Eu auzeam de toate, de dincolo, din sufragerie. Ce-mi trebuia mie era rezultatul: prăjitura. Eram copil. „Ce copil ești!“ „Tu ești copil!“ Și prăjituri, și mâncăruri nemaiântâlnite veneau spre mine dinspre bucătărie. Dă-mi definiția bârfei, așa cum o auzeai tu de cealaltă parte a peretelui-biscuit. Cât de importantă este o cafea bună pentru o bârfă bună? Bârfa e cea mai ispititoare femeie din lume
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
nu, una singură... ce mă fac când oi fi mare. Așa că nu aveam răspunsuri oricum. Nu știu ce aș fi răspuns. Pe amândoi îi iubeam și îi iubesc. Și iubesc lumea lor, lumea pe care au construit-o pentru mine, din legume, prăjituri de vanilie și cerneluri bine potrivite pe caiet. Cum este să afli dintr-un interviu că mama și tata nu sunt mama și tata? Și cum e să scrii despre asta? Spovedanie? Penitență? Nu e nimic din toate astea. Și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
altul care nu vrea să-l lase, te prinde fără a aluneca în melodramă. Pentru un regizor debutant, Zach Helm potrivește foarte bine resorturile actorilor, ține sigur în mână degringolada colorată din platou și servește pe un platou curat o prăjitură coaptă din ingrediente proaspete. Poate pentru că Imperiul magic al domnului Magorium a plecat de la un jurnal pe care singur a început să-l scrie pe când lucra cu juma’ de normă într-un magazin de jucării, într-o zi când afară
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
în cârjă, că nu-i june, Dar rânjește într-o doară Și nu poți nimic a-i spune! Juguri, rujuri, jaluzele, Jocuri, juriu, jumătate, Toate au un ,,j’’ în ele. Să-l găsești tu, de se poate! Joi mâncat-am prăjitură, Foamea când m-a apucat Și-am făcut o julitură Când pe-afară m-am jucat. N-am curaj să spun că-n joacă Cu jeleu și unt am uns O jachetă; ce-o să-mi facă Mama! Joarda am ascuns
ALFABETUL by CĂTĂLINA ORŞIVSCHI () [Corola-publishinghouse/Journalistic/529_a_927]
-
sunt „chestiuni bronzate“ și „păpuși de carbid“. În tavernă stă cu un „idol cultivat“ sau „c-o misă de categorie“ și are „grom la masă“. În timp ce cântă „demimondena“ și difuzează „hoparleoru“, mănâncă (servit de un „frac cu șervet la gât“) prăjituri, chifle, baclavale, „icre mate“ și bea „șampanie cu sorb lung“. Apoi dansează (în fiecare poezie!) fox, boston și „tango pe câmpuri/ Cu o negresă“. Undeva apare un „vamp dospit“. O bancă „stopează“. Deseori percepe timpul: „În preajmă trece o oră
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
aud vioara prețios sunată“ (Țărm). Pasul iubitei e muzical: „Ți-e pasul tău cu timbru scăzut“ (Clară). Iubiții se despart „cu ochi de pomină“. Rochia „e o victimă purtată“. De cele mai multe ori se fac inventare de obiecte: „O pânză/ O prăjitură, o țigară“ (Stemă). O poezie e o aglomerare de cuvinte ce dă totuși impresia că se povestește ceva: o iubire, o plimbare, un bal: „Umăr, blondă păr/ Apa natație,/ Pus și zahar/ Năuc apariție// La vale sub var/ Idol valuri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
în spatele frontului. Și nu vorbesc aici de literatură. Dacă e să zic de literatură, apreciez la Dan curajul de a scrie povești aparent simple, fără fandoseli stilistice. În calitate de cititor al cărților sale, nu mă simt păcălit de tot felul de „prăjituri“ estetice, care dincolo de ornamentele ochioase, iti lasă într-un final gustul amar al aditivilor. Îmi dă impresia că își iubește personajele - că nu le judeca, ci doar le lasă să trăiască liber, printre rânduri - și sentimentul reconfortant că oamenii, până la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
pâine în timp ce pietrele se ridicau, spunându-i parcă în joacă mamei aflate de față: "Mamă, te văd! Mamă, încă te văd puțin! mamă, nu te mai văd deloc". Sub fortificațiile din Copenhaga a fost închisă o fetiță, așezată în fața unor prăjituri și jucării. La podul de la Arta, arhitectul și-a zidit soția, al cărei tremur face încă să vibreze construcția. La Galam, în Africa, un băiat și o fată au fost îngropați de vii sub poarta orașului. În 1850, în regiunea
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
ne uităm puțin cu atenție, să dăm într-o parte voalul ăsta alcătuit din mii de români care inundă supermarketurile și să vedem câte-o mamă care merge în ajun la brutărie cu fetița și cumpără 200 de grame de prăjituri. Sau aceeași mamă care se uită cu jind la copil, în timp ce acesta mănâncă o prăjitură la cofetărie, pentru ca apoi să lingă lună lingurița spre a se alege cu un pic de gust. Sau hai să mergem la țară, unde muritorii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
de români care inundă supermarketurile și să vedem câte-o mamă care merge în ajun la brutărie cu fetița și cumpără 200 de grame de prăjituri. Sau aceeași mamă care se uită cu jind la copil, în timp ce acesta mănâncă o prăjitură la cofetărie, pentru ca apoi să lingă lună lingurița spre a se alege cu un pic de gust. Sau hai să mergem la țară, unde muritorii de foame dau ultimii bani preotului. N-ar fi cazul unui comunicat? Al unui protest
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
mi se înroșesc pumnii. Frec și șosetele păpușii. La vârfuri și la călcâie, pentru că acolo se murdăresc mai tare.“ Mâncare însă nu știu să fac. Scot sâmburii vișinelor de dulceață și-mi pătez invariabil rochițele. Frământ aluatul pentru fursecuri, dar prăjiturile mele ies diforme, stranii. Azi e zi de chenzină. „Chenzina cea mare, așa cum spun ei că se numesc banii pe care mămica îi scoate din geantă, iar tăticu din portmoneu. Amândoi îi așază pe masă. Îi numără. Eu mă uit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
binecuvântați de preot și de nașii lor, iar nașa rupe deasupra capetelor tinerilor miri, jâmnele (mici pâini împletite și de o calitate superioară) și aruncă bucăți din ele participanților la acest moment festiv. Nașii servesc pe participanți cu țuică și prăjituri. Mirii se urcă împreună, alături în primul faeton și tot alaiul de nuntă se îndreaptă către casa mirelui. La intrarea în curte, doi tineri primesc de la socrii cei mari un colac mare pe care îl țin cu două prăjini sus
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
Colacul îl primește, de obicei, flăcăul care este prieten și în perspectivă de căsătorie cu fata gazdei. Gazda trebuie să cinstească pe toți membrii formației cu câte un pahar de țuică sau de vin, iar fata să-i servească cu prăjituri. La toți membri li se dau colăcei, iar starostelui o sumă de bani pentru plata muzicii. Nu de puține ori se iscau certuri sau chiar și bătăi, dacă erau mai mulți pretendenți la căsătorie cu o fată anume. După ce ură
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
făina. Coacem în tavă tapetată cu ulei și făină, punem compoziția și, la urmă, în puțină compoziție, adăugăm cacaoa. Lăsăm la copt timp de patruzeci și cinci de minute până la o oră. 9.3 BLATURI DE TORT ȘI FOI PENTRU PRĂJITURI BLAT DELICIA 6 ouă, 100 g zahăr, 200 g nuci măcinate, 100 g unt, 2 linguri de cacao, 100 g făină și o linguriță de bicarbonat Se face un blat care se coace, apoi, când s-a răcit, se taie
PE GUSTUL ROZEI BUCOVINEANCA.Răsfățuri culinare by Rozalia Craciunescu () [Corola-publishinghouse/Science/91836_a_92351]