5,618 matches
-
Penicilina face ca New Yorkul să arate mai curat. Nu sunt fețe mâncate de sifilis, cu găuri În loc de nas ca În antichitate. — Tata are așa un respect pentru dumneata. Și cum ar trebui să mă folosesc de acest respect? — Toate prejudecățile sexuale cele mai vechi, mai Înrădăcinate și mai oribile sunt mobilizate Împotriva mea. — Numai Dumnezeu știe ce e În mintea lui, spuse Sammler. Poate e doar Încă o suferință pe lângă multe altele. — Mi-a spus lucruri pline de cruzime. — Incidentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
că nu ești personal interesată de el. — De ce nu? — Nu e deloc potrivit și nu ți-aș da niciodată consimțământul. — Nu? — Nu, nu. N-ar putea să Îți fie soț În nici un fel. — Pentru că e asiatic? Doar nu ai asemenea prejudecăți. Nu tu, tată. — N-am nici cea mai mică obiecție față de un asiatic. Căsătoriile exotice au și ele avantajele lor. Dacă soțul este un plicticos, Îți ia mai mulți ani să descoperi asta pe altă limbă. Dar oamenii de știință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
dădu cu spatele mașina lentă, argintie, Înaltă, aparținând sărmanului Elya, și ieși de pe alee. Îi dădu corect lui Sammler posibilitatea de a alege conversația sau solitudinea. Sammler alese solitudinea și Închise geamul despărțitor. Sentimentul adânc Înrădăcinat al domnului Sammler (o prejudecată, dacă vreți s-o numiți așa) era că femeile cu picioare foarte subțiri nu puteau fi soții iubitoare sau amante Înfocate. Mai ales dacă pe lângă asemenea picioare mai aveau și coafuri Înfoiate. Hilda fusese o persoană plăcută, veselă, prietenoasă, capabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
lacrimilor sau apei mării, ceva ce izvora din interiorul ei. Cuvintele lui Elya se prinseseră de el puternic - acel „Prea mult sex“ al lui. Până și rujul incolor sugera perversitate. Dar În mod ciudat nu se gândea la asta cu prejudecată. Sammler nu simțea nici o prejudecată față de perversitate, față de chestiunile legate de sex. Nimic. Era prea târziu pentru așa ceva. Exista prea multă presiune. Erau la lucru puteri mult mai mari. Imaginea lui Eisen izbindu-l pe hoțul de buzunare peste față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
ce izvora din interiorul ei. Cuvintele lui Elya se prinseseră de el puternic - acel „Prea mult sex“ al lui. Până și rujul incolor sugera perversitate. Dar În mod ciudat nu se gândea la asta cu prejudecată. Sammler nu simțea nici o prejudecată față de perversitate, față de chestiunile legate de sex. Nimic. Era prea târziu pentru așa ceva. Exista prea multă presiune. Erau la lucru puteri mult mai mari. Imaginea lui Eisen izbindu-l pe hoțul de buzunare peste față cu medalioanele era Încă proaspătă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
vedere nu mă interesează prea tare și, în majoritatea cazurilor, nici nu reprezintă adevărul. Idaho e un stat spectaculos, complex și deseori conflictual. Oamenii lui generoși și încăpățânați îți încălzesc inima; munții maiestuoși și râurile îți surprind simțurile; politica și prejudecățile îți uluiesc, de multe ori, mintea. Am așteptat până când am simțit că puteam să sper că voi reuși să încapsulez toate aceste complexități ale lui. Și, chiar și atunci, să intru în mintea unor oameni cu care e posibil să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
arătare leșinată aripi în convulsie s-au prăbușit în hăul umanei erori trepidații seismice în golul ce-l port în loc de stomac orologiul pendulează gâfâit tic-tac clipele s-au pierdut în viitor cândva leoaică tânără sufletul meu mugea prin savane sfâșia prejudecăți din carne până la măduvă bizară fiară omul gol cel care se pierde pe sine în labirintul propriilor născociri cândva mai existau ariadne acum și firul e rupt ce sinistră istorie ce absurdă comedie să purtăm cu noi această osândă în
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
cel mai mic efort să-și ascundă odioșenia, dar refuza cu Încăpățînare să mă lase pe mine să i-o văd și mai ales să i-o ating. Era foarte adevărat că era un tip straniu, dar nu lipsit de prejudecăți. CÎnd i-am prins această slăbiciune, am avut tăria să-mi amintesc, deși vag, că omisesem ceva - nu, de fapt Încercasem să trec cu vederea În mod deliberat. De exemplu, privirea lui de-o clipă, deschisă și cinstită, cînd mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
cît detectivii nu prea au voie să-și suspecteze clienții. Vezi dumneata, exact ce-ți spuneam... nu-i bine să ai idei preconcepute. N-ai vrea să privești puțin mai detașată relația dintre soțul și fratele dumitale ? — Dar dumneavoastră aveți prejudecăți În ceea ce-l privește pe fratele meu. — Fie, hai să nu mai vorbim despre frate. Oricum, e timpul să plec și fac vreo zece minute cu metroul pînă la stația S. Privi În jos și-și ronțăi, nervoasă, unghia de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
se strică lumea”. Într-adevăr, atunci, când am venit, adică în 1945, trebuie să-i fi părut lui Lung un personaj foarte curios, cu totul nepotrivit pentru categoria socială din care făceam parte prin profesie, o judecată simplistă desigur, o prejudecată, la îndemâna oricui, din care cauză nu-i putea fi imputată. Atunci, în urmă cu un an și ceva, cunoștința mea cu Lung avusese loc în biroul șefului de gară, potrivit înțelegerii dintre președintele judecătoriei și acesta(așa cum mi se spusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ne-ar fi găsit alături? Pe dumneavoastră vă întreb, domnule președinte. Noi, eu și Keti, oricum, nu ne-am fi despărțit; mă gândesc la sfaturile dumneavoastră, la ambiguitatea existenței ei. Dumneavoastră vorbeați încorsetat de legile unei societăți, de judecățile și prejudecățile acesteia, căreia i-ați fost prizonier crezându-i-vă stăpân, în timp ce ochii ei erau fulgerați de o lumină suprafirească, din altă lume, pe care n-o cunoșteați nici dumneavoastră, nici eu. Ea era simplă ca natura din care crește iarba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
pământului pe care îl călca, neinteresându-l că o parte din acesta - câteva hectare - îi fusese cândva în proprietate, știa acum că proprietățile se dobândesc și se pierd și iar se dobândesc și se pierd, peste oameni, hârtii, hârlețe, jafuri, prejudecăți și generații, în timp ce el - pământul adică - rămâne veșnic același, dătător de viață în fiecare primăvară. Răspunsei profesorului în chiar seara acelei zile, iar dimineața pusei scrisoare la cutia de poștă din colțul bulevardului. În finalul celor patru pagini, îl rugam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
livresculuitc "Convertirea pe drumul livrescului" Înainte ca Sadoveanu să fie considerat prozatorul nostru reprezentativ, un fel de arhivă națională în care istoria, geografia, etnoidentitatea și mentalitatea poporului sunt liniile esențiale, scriitorul s-a confruntat în epocă cu o serie de prejudecăți, atât artistice, cât și ideologice. A fost dur criticat atunci pentru naturalismul prozelor sale (psihologie morbidă, instinctualitate tulbure, compasiune, studiu de moravuri, tezism), considerându-se că este preocupat îndeosebi de teme sordide precum beția, adulterul și „violența până la criminalitate“, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
le purta (prea asemănătoare cu ale tatei, era părerea unanimă). Totuși, relațiile s-au relaxat în ultimii ani, mai ales de când au apărut copiii: JJ are trei ani acum și Holly cinci luni. Recunosc că am avut eu însămi oareșce prejudecăți legate de pulovere, și îmi este rușine acum, pentru că în urmă cu vreo patru ani Garv m-a ajutat să-mi schimb viața. Ajunsesem la un moment nasol de cumpănă (mai multe amănunte mai târziu), și Garv a fost extraordinar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Asta nu e biserică, ci o etuvă umplută cu nuduri!“, adăugând că era decis să acopere cu var acele înfățișări nelegiuite. Pe Dumnezeu, și eu aș fi putut să scot același strigăt! Contactele mele cu romanii mă dezbăraseră de unele prejudecăți legate de pictură, de nud și de sculptură. Dar nu în lăcașele de cult. Acestea erau sentimentele mele la înscăunarea lui Adrian al VI-lea. Este adevărat că nu știam încă faptul că acest fost preceptor al împăratului Carol Quintul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
procesului creativității devine una dominată de șansă și mediu, înțeles ca ambient al desfășurării unei interacțiuni constante între artist și privitor. Schimbări și atribuiri de noi roluri au loc între artist și spectatorul, care lasă în urmă toate convențiile și prejudecățile legate de artă în momentul în care asistă la o lucrare sau o creație chiar în direct. BIBLIOGRAFIE 1. Fried, Michael, Art and Objecthood: Essays and Reviews, University of Chicago Press, 1998 2. Hofmann, Werner, Fundamentele Artei moderne , Ed. Meridiane
Mişcarea dada şi influenţa asupra artei contemporane. Conceptul de urât la dadaişti. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Oana-Maria Nicuţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_944]
-
mare, și l-a înșfăcat pe Vultur-în-Zbor de gât. N-avea nici un sens să se lupte, așa că Vultur-în-Zbor s-a lăsat moale. Peckepaw l-a privit mânios. — Nu mă-nțelege greșit, i-a zis el. Nu mi-s plin de prejudecăți. Dar dacă mâine mai sunteți aici, o să vin după voi. Cu mâna liberă i-a trăsnit indianului un pumn teribil în ceafă. Vultur-în-Zbor a vomitat pe pavaj. Peckenpaw l-a aruncat în mizeria aceea și a plecat. Vultur-în-Zbor s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ei. Din nu știu ce motiv, cuvântul „patetic“ îmi părea foarte ușor de rostit. —Vreau să spun că este totul în regulă dacă nu faci sex cu acea persoană, a continuat Baby, nerealizând că atenția îmi era îndreptată spre altceva. Nu am prejudecăți în legătură cu genul acesta de lucruri. Adică, este foarte la modă acum. Toată lumea o face. Dar există niște limite. Doamne, îmi amintesc atunci când eram la școală că încercam tot ceea ce exista, eu și Belinda. Ea venea cu ceva nou în fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
fi dorit așa ceva, Biblioteca mi-a adus înțelegerea de acum, pe care nimeni nu a putut să mi-o dea, să mi-o explice, să mă facă să cred în ea. În afara Bibliotecii, cred acum, suntem slabi, pătimași, plini de prejudecăți, de ranchiune, de spaime, amenințați și amenințând, șovini, naționaliști, extremiști, dar, mai ales, veșnic speriați, îngroziți de celălalt, care, chipurile, ne vrea răul. Neamurile fără Bibliotecă au căzut întotdeauna în extremisme. Neamurile cu Biblioteci închise, furate sau distruse au putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mamei, și nu m-am oprit pînă cînd n-am amintit lumea de penumbre pe care o intuisem chiar În acea dimineață, În casa Nuriei Monfort. Bea mă asculta În tăcere, cu o atenție care nu trăda nici judecată, nici prejudecată. I-am vorbit de prima mea vizită la Cimitirul Cărților Uitate și de noaptea pe care mi-o petrecusem citind Umbra vîntului. I-am vorbit de Întîlnirea mea cu omul fără chip și de acea scrisoare semnată de Penélope Aldaya
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
-i lăsăm pe copii să crească, să se maturizeze prea repede! Să anulăm barierele creativității legate de contextul sociocultural, temerilor endemice, atitudinii individualiste și pe cel referitoare la relația de grup, conflictul de valori și lipsa cadrelor de referință, condiționarea, prejudecățile, diferențele culturale, frica de confruntare, agresivitatea, competiția, rezistența la schimbare, lipsa de încredere în sine, comportamentele egocentrice, necunoașterea de sine, sentimentul de incompetență, subiectivitatea, nerealismul, pasivitatea excesivă, lipsa comunicării, marginalizarea. Să nu ne izolăm și să nu izolăm pe alții
CADRUL DIDACTIC CREATIV IMPLICAT ÎN ACTUL EDUCAŢIONAL by MARIA GEANGU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/481_a_1010]
-
ființe. Razele de lumină ce se revarsă din palme restabilesc: constiinta propriei valori, stările transfiguratoare de iubire față de tot ceea ce ne înconjoară, stările armonioase și spontane de veselie și umor, de empatie, de atenție, de libertate totală a ființei. Toate prejudecățile conceptiile deformate despre natura noastră divină, toate stările de superioritate, mândrie exagerată sunt total dizolvate, curățate de razele de lumină alb strălucitoare. La final, după ce am curățat perfect toată sala, lăsăm ca lumina alb strălucitoare ce se revarsă permanent din
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
fie tovarăși de drum, de inspirație. Printre ele am găsit și o meditație a Vieirei da Silva asupra sonorității culorilor: „Eu nu privesc un tablou, ci îl ascult.“ 87 1. Albumul Ioana, Ed. ALMA, Galați, 1997. PICTURĂ, MUZICĂ ȘI POEZIE Prejudecăți — Ce părere ai despre cei care nu dau nici o atenție îmbrăcămintei când merg la o sindrofie? am întrebat-o „electronic“ pe Ioana. — Gazda face o petrecere, se chinuie la bucătărie să iasă toate felurile bune, se dă peste cap să
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
mă de ghi zez în pictoriță, eu chiar sunt pictoriță.“ — Cum ar trebui să arate un pictor ca să-l recunoască lumea dintr-o privire? — La vernisajul expoziției lui Hundertwasser - un artist extraordinar de talentat - a venit tot Parisul, iar 91 PREJUDECĂȚI domnul autor a sosit deghizat în pictor. Avea un fel de pălărie înaltă, cum ar fi tichia bucătarului, doar că era din catifea albastră și verde, purta un costum asortat, tot de catifea. Publicul l-a detectat imediat. — E greu
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
de aur a orașului pentru tot ce am făcut ca pictoriță? — Vezi că până la urmă ai avut puterea să înfrunți și să învingi „autoritatea masculină“?! — Da, dar n-a fost deloc simplu, pentru că m-am luptat cu tot felul de prejudecăți când a trebuit să mă impun ca artistă. Chiar de la începutul căsătoriei mele cu Sergiu circula zvonul că el picta, nu eu. În Italia, unde am stat o vreme, era greu de crezut că o femeie tânără 92 IOANA CELIBIDACHE
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]