3,626 matches
-
Roumanie Agricole” publiee a l‘ ocasion du XIV-eme Congres International d‘Agriculture) 9. Oraganizarea muncii În agricultură. București 1929. (56 p.) (Uniunea Camerelor de Agricultură. Cunoștințe practice pentru agricultură.) 10. Reforma agrară și gospodăria noastră agricolă. București 1930. 330 p. Premiată la cartea românească. 11. Problema datoriilor agricole. București 1931. (55 p cutab). Extras din Analele institutului de Cercetări agronomice ale României. Vol II, 1931) 12. Tractorul și secerătoarea-treierătoarea În agricultura noastră. București 1933. (Institutul de cercetări agronomice ale României. Metode
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
nu ar putea un cârcotaș să vă întoarcă această întrebare ? De ce nu lucrează să ia premiul Nobel chiar Alina Mungiu-Pippidi, căreia Monica Lovinescu, Dan C. Mihăilescu, Daniel Cristea-Enache îi prevesteau un mare viitor literar, criti‑ cii de teatru i-au premiat Evangheliștii în 1992 drept cea mai bună piesă a anului, iar Alex. Ștefănescu scria în România literară în anul 2000 că ar trebui să organizeze din nou un plebiscit critic pe tema primelor zece romane ale literaturii române pentru a
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
se adresează Marthei Bibescu, dintre primii călători spre Persia, la 1905, într-o caravană automobilistică, traversând prin Galați, Ismail, Odessa, Sevastopol și Yalta, pentru a zăbovi la Enzehi, Raht, Teheran și mai ales Isfahan 4. Ea recompune, într-o carte premiată de Academia franceză, imaginea aproape fantastică a unei Persii a amuletelor și talismanelor, a rozariilor care citesc în nervurile străvezii ale întâmplatului neîmplinit încă, Persie a credulității și desacralizatei temeri de moarte. Persia contemporană, Persia islamică. Și ea revede paginile
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
minune lui Cristi. Evident, cu versurile adaptate pentru o piesă de dragoste, care îl prindea cel mai bine pe tânărul interpret. Tangoul fusese compus de un anume Benjamín Tagle Lara cu doar doi ani în urmă, în ’29, și fusese premiat cu locul al doilea la „Gran Concurso Uruguayo de Tangos del Disco Nacional“, ce avusese loc în Cine Teatro Cervantes din Montevideo, cântat de orchestra Francisco Canaro. În același an fusese înregistrat de mai mulți interpreți, de José Razzano sau
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
solidarității latine s-au Întâlnit la un moment dat românii și provensalii, care, stimulați de poetul Frédéric Mistral, Încercau să-și reafirme identitatea (mișcarea „félibrige“). Cel mai de seamă poet român al generației sale, Vasile Alecsandri (1821- 1890), a fost premiat la Montpellier În 1878 pentru Cântecul gintei latine. „Latina gintă e regină / Într-ale lumii ginte mari / — spuneau versurile acestui poem — Ea merge-n capul altor ginte / Vărsând lumină În urma ei.“ Românii credeau Într-adevăr În superioritatea geniului latin, și
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
exemplar din Francisca, ironizând cele câteva fraze de prezentare a lui Matei Călinescu ce mă așezau în filiația H.P. Bengescu și a lui Camil Petrescu. În ședința juriului pentru premiile Uniunii, Stancu însuși s-a opus ca Francisca să fie premiată - în acel an a primit premiul Uniunii Bănulescu, pentru Iarna bărbaților, și al doilea premiu pentru proză cred că nu s-a acordat; e drept că după un an Stancu m-a chemat la el și, aproape scuzându-se, mi-
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
somnul cel de veci Ioan Cojan ! 2) Bădița Alexandru Gheorghe Vasiliu, absolvent al școalei normale "Vasile Lupu "din Iași din 1895. Care a umblat în port național cu fluerul în trăistuța de la șold, mare cărturar, mare folclorist și cu cărți premiate de Academia Română. Și neîntrecut povestitor în graiul neaoș Românesc din comuna Tătăruși județul Suceava. 3) Bădița Ghiorghiță N. Rădășanu absolvent din 1906 din sătișorul Bogata, comuna Baea județul Suceava, ce umbla îmbrăcat național și încălțat frumușel cu opinci, care a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
dragostea pentru pomicultură am comandat și un tratat de pomicultură în limba franceză. Și cu dicționarul am tradus vreo 200 de pagini. Și m-am învățat a pricepe limba franceză. Autorul se chema Charles Baltet [59]. Iar cartea a fost premiată la un congres internațional cu cea mai mare distincție. Și in timpul refugiului, soldații români, aprindeau focul în bucătărie cu file din acel odor de carte, scrisă cum numai francezii știu să scrie. Și câte cărți au fost scrise despre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
de neurologie sub redacția prof. Dr. C. Arseni, la lucrarea „Traumatismele cranio-cerebrale și vertebro-medulare” - 1984. - Tratat de Medicină legală, sub redacția prof. Dr. Beliș, 1995, la cap. „Aspecte medico-legale în cadrul traumatismelor vertebro-medulare”. Este autorul a 2 inovații publicate și premiate de Ministerul Sănătății: Dispozitiv de tracțiune craniană - 1960 și Vata presată și rulată pentru aplicarea aparatelor gipsate - 1961. A creat o multitudine de dispozitive și instrumente pentru chirurgia coloanei, ca de exemplu: - dalta curbă pe muchie, dalta iatagan, dalta curbă
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
și s-a produs în condiții aparent normale față de ceea ce a urmat. "Seară adolescentină" a apărut la Editura Albatros, în 1982, când aveam 25 de ani. Volumul a fost bine primit de critică (vreo 25 de cronici sau recenzii) și premiat de USR. A fost însă printre ultimele volume apărute, după câștigarea unui concurs de debut, în colecțiile în care s-a afirmat generația '80. A urmat stupizenia debuturilor colective cărora li s-a spus, pe bună dreptate, "gropi comune". Debutul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
amintesc un lucru de care aproape uitasem: am depus mai întâi manuscrisul la Editura Nemira și am fost refuzat. Ai o carte în top, în acest moment, "Simion Liftnicul". Romanul tău apărut în anul 2000, "Povestea Marelui Brigand", a fost premiat de Asociația Scriitorilor din Iași. Să însemne asta că te-ai îmbogățit, că trăiești acum din literatură pentru, evident, literatură? Înțeleg că e o glumă la care nu prea îmi vine să râd. Am mai spus și nu voi obosi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
reevaluării? Decât "dreptate" à la Eugen Simion care l-a scos din manual pe Labiș și l-a introdus pe Petru Dumitriu, mai bine lăsăm timpul să lucreze... La Concursul național de poezie "Aurel Dumitrașcu" de la Piatra Neamț, ediția 1999, am premiat un foarte tânăr poet din Târgoviște, Constantin-Virgil Bănescu care pare a fi un epigon al dumneavoastră. Și-a însușit bine maniera, are talent. Vă stimulați epigonii? Care e șansa epigonilor în literatură? La români, epigonii sunt mai respectați decât maeștrii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
o deziluzie? Culmea, eu sunt pățit (probabil de aceea mă întrebi), anul trecut, nu mai departe, am primit "Premiul Național Mircea Ivănescu" și președintele juriului, Al. Cistelecan a declarat public, la Sibiu, că i-ar fi plăcut să nu mă premieze, fiindcă volumul premiat "Substanțe interzise" îi transmite energie negativă (motiv pentru care am recuzat premiul, l-am șters din biobibliografie; sper să nu mai primesc asemenea premii). Am trăit senzația că sunt revoluționar de la 1848, am așteptat să fiu arestat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ei o putere de-a dreptul magică de a da expresie versurilor. Rămâne o enigmă de ce poezia română, "expresie a subconștientului nostru colectiv" (poezie ajunsă la standarde ridicate) nu intră în subconștientul universal, sau nu e recunoscută pe plan extern, premiată cu Nobel... Când eu spun că am momente când nu-mi înțeleg propria poezie, mă refer la faptul că are legătură naturală cu iraționalul, că primesc din senin poezia pur și simplu, spontan, nu o controlez. Proza, teatrul și eseul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
la nivel regional. Cred că literatura română va avea statutul de azi, marginal în cadrul culturii europene (nu contează dacă vom avea într-o sută de ani premiați Nobel; uită-te la literatura bulgară sau ungară, în cadrul Uniunii Europene, care au premiați Nobel și n-au acces la marea cultură universală decât marginal). Ce va rămâne din "opera" mea într-o sută de ani? Nimic, poate se va reține un poem, de curiozitate în vreun manual alternativ, voi fi pomenit în vreo
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
și fizic (blonzi, înalți și sfrijiți), eram insurgenți, discreți și devoratori de cărți, ne plăceau iubirile, prieteniile selective, eram generoși și naivi, aveam mame triste, frați pragmatici, nostalgii interbelic-europene... După momentul Suceava ne-am revăzut la Sighet, unde ne-a premiat Laurențiu Ulici. Tu, Adriane, ești martorul, împreună cu Radu Florescu, Liviu Ioan Stoiciu și Luca Pițu, al înfrățirii mele cu Aurel. La Sighet, am jucat fotbal, în doi, într-un dormitor. Apoi, poetul din Borca s-a apropiat de Iași, a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
mi-e absolut indiferent. N-ar fi rău să-l luăm, desigur, n-ar fi rău să îl ia un mare scriitor român contemporan, dar eu, unul, nu văd absolut nici o legătură între Premiul Nobel pentru Literatură și literatură. Premiile premiază creația, însă nu o pot provoca. Nici măcar stimula. Or, noi, acum, avem nevoie de creativitate. Ce părere ai despre premiile literare care se acordă în România noastră? Reprezintă ele spiritul intim și valoarea literaturii actuale? Cât e spirit de gașcă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
noua generație 80, ce se anunța cu claritate, în mod explicit, prin acest volum. Într-o bună parte din cronica lui Laurențiu Ulici din România literară, preluată în volumul Prima verba III, cred, criticul își exprima stupefacția că o editură premiază un volum la concursul ei de debuturi, alegându-l dintre sute de concurenți, și apoi îl cenzurează cu o cruzime care îl face de nerecunoscut. Cu toate acestea, versurile Ilenei au impresionat foarte tare și au răzbit prin revista Flacăra
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
bine ce mai e și cu istoria asta și cum se intră în ea. Prin 1975, cred, mi s-a acordat Premiul anual de Poezie al revistei "Flacăra", și festivitățile de premiere s-au ținut la Sala Palatului, mai erau premiați tenismanul Ilie Năstase și handbalistul Ștefan Birtalan, la sport, valorile reale ale acelui moment, în toate domeniile. Când lua diploma, fiecare rostea câteva cuvinte, eu am întrebat dacă n-aș putea cânta ceva din Maramureș, în locul cuvintelor formale, așa se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Culturii, membri ai UAP. Nici de data aceasta nu am ajuns în finală la expoziția Republicană din București. Dar am luat doar premiul I pe județ și premiul II la faza interjudețeană. Colegii mei de atelier au fost din nou premiați la faza Republicană, acest succes al lor nu mă putea descuraja, ci corelat cu premiile obținute mi-au dat forța de a merge mai departe cu încredere în maniera mea artistică, manieră descrisă deja mai devreme. Faza a III-a
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
în concursul celei de-a III-a ediții a Festivalului Național „Cântarea României”. Am ajuns în finală cu două lucrări, natură statică, lucrare executată în ulei și o grafică în tuș cu temă istorică. La București ambele lucrări au fost premiate. Premiul II pentru pictură și premiul III pentru grafică. La Reșița situația s-a schimbat radical, am primit doar premiul pentru grafică, premiul pentru pictură, printr-o eroare de nume, i-a fost oferit lui Francisc Fischer. Acest lucru l-
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
Acest lucru l-am descoperit abia la apariția volumului „Cântarea României”, ediția a III-a, unde lucrarea mea apărea sub numele lui Francisc Fischer, membru în Asociația Județeană a Artiștilor Plastici Amatori din Caraș-Severin. Datorită faptului că au fost mulți premiați din județul nostru, o echipă a Televiziunii Române, în frunte cu reporterul Liviu Tudor Samuilă, pictorii Ion Sălișteanu și Vasile Savonea s-au deplasat la Reșița. Și, ca de obicei, au fost oaspeții noștri la atelierul de creație. Am profitat de
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
lucrări apreciate chiar de dl. Viorel Rău, care a invitat-o personal la Salonul Internațional din toamnă de la București. Împreună cu soția, Doina Marița Hlinka și Viorel Rău. Mișu l-a invitat în tabără pe sculptorul Costel Iftinchi din Iași, proaspăt premiat la Timișoara pentru debut în pictură. A încheiat o înțelegere cu acesta, ca de altfel cu toți cei invitați, să picteze două lucrări pentru tabără. Pe lângă aceste lucrări, Costel a realizat și o sculptură. Mișu văzând sculptura i-a ceruto
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
popas la Vasilică Popovici, un tânăr de 33 de ani, care, în ciuda unui handicap care îl legase definitiv de un căruț, picta cu o voință de invidiat, dând astfel naștere unor lucrări, care de multe ori au fost apreciate și premiate la diferite saloane sau expoziții de artă naivă din țară. În afară de cei din Reșița nu-l cunoștea nimeni personal, dar într-un timp relativ scurt se făcuse cunoscut datorită stilului său personal de lucru care începea să apară în permanență
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
avea grijă de bagajul meu și că mă va trezi la destinație. A fost un somn foarte binevenit, ajungând noaptea în Timișoara, odihnit. Mă hotărâsem că, dacă tot trec prin Timișoara să vizitez și expoziția de la muzeu la care eram premiat. Nu-mi rămânea de cât să plec spre Iași cu trenul de la prânz, rămânând în gară o noapte. Noaptea a trecut repede și zorii zilei se iviră de după vagoanele ce erau trase în gară. După ce am luat micul dejun de la
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]