5,009 matches
-
partea finală a anului 2010, am reușit să ne cunoaștem ca oameni ai scrisului, ca oameni-oameni și ca pedagogi, a căror activitate a contribuit într-un fel la susținerea unor principii pedagogice sănătoase, pe care ni le-am însușit la prestigioasele școli normale, al căror produs am fost. Tocmai de aici provine activitatea noastră vocațională pe care am desfășurat-o fiecare în locul sau locurile unde am fost trimiși pentru a ne realiza ca „apostoli ai neamului”, cum eram numiți odinioară. Schimbul
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
ziua următoare - 8 aprilie 2011, poșta îmi aduce o adeverință prin care Biblioteca Militară Națională din București confirmă primirea celor trei volume ale mele, trimise prin dl. general Crețu Gheorghe. Semnează confirmarea dl. colonel Alexandru Mihalcea, ca bibliotecar al acestei prestigioase instituții. Sper să fie destui cititori, mai ales pentru vol. I, care are referiri directe la participarea mea la războiul antisovietic. Pentru sâmbătă, 9 aprilie, la orele 1030 sunt în așteptarea colegului (mai tânăr) Serghei Coloșenco să vină să mă
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
prin bunăvoința d-lui G-ral Br. Crețu Gh. revista „Rezerva Oștirii Române” și am avut marea surpriză să constat că Domnia-Sa face o scurtă cronică a cărților mele „Călător... prin vâltoarea vremii”, după cum urmează menționat în pag. 62-63 a prestigioasei reviste ce editează: Cartea cu titlul de mai sus poartă semnătura prof. Alexandru Mănăstireanu, veteran de război, care la vârsta de 95 de ani mărturisește că știe să se bucure de fiecare zi pe care o trăiește, frumos, cinstit și
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
spus, pe care l-a urmat cu mult mai puțină rigurozitate decât plănuise, din cauza alcoolului și a emoțiilor. Dar i-a transmis ideea de bază. Jaafar trebuia să aibă răbdare și încredere în el. Henry va pune la păstrare articolele prestigioase, de mare valoare, pe care ar fi putut continua să le țină în seiful sălii de expoziție sau, dacă voia Jaafar, puteau fi transferate într-o cutie de valori la banca privată a lui Henry, o instituție cunoscută pentru discreția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
să le evite. Rapoarte, evaluări, analize, toate treceau prin biroul lui. Dar nu văzuse niciodată cum se proceda, cum era strânsă informația brută care forma muntele de hârtii. Serviciul militar îl ținuse cocoloșit într-o carieră personală solidă. Era destul de prestigioasă - activase în brigada Golani -, dar nu se compara nici pe departe cu asta. Acum, în acest birou, vedea de la fața locului cum merg lucrurile. Și mai presus de toate, el era șeful. — Pot să ascult? întrebă, făcându-i semn femeii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
de la mine“. Timp de vreo zece zile, nu mi-am făcut probleme. Cartea avea cinci sute de pagini. Trebuia să le las timp s-o citească. Chiar dacă ar fi vrut să mă sune ca să mă felicite că am intrat În prestigiosul catalog al editorului meu, n-ar fi putut s-o facă: telefonul tot nu era instalat la mine acasă. Tata scrisese articole despre filmele mele - Îmi luase și un interviu pentru un săptămînal italian cînd fusesem premiat la festivalul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
București, 1990, p. 39 footnote>. Gadamer susținea că lumea industrială modernă aprope a eliminat din existența umană ”formele vizibile ale ritului și ale cultului”<footnote Hans-Georg Gadamer, Actualitetea frumosului, Editura Polirom, Iași, 2000, p. 28 footnote>, și amintind de un prestigios profesor în domeniul artelor, finlandezul Tito Colliander, putem afirma că fără inspirația creatoare divină ”artistul și savantul se străduiesc îndelung pînă să ajungă la deplinătatea artei sau științei lor, și tot nu ajung niciodată la desăvârșirea dorită”<footnote Tito Colliander
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
Ion Vinea este mai limpede precizată. Pornind de la o serie de anchete din presa occidentală (ziarele L’Italie, Le Temps etc.) despre „cum poate fi cineva în același timp ziarist și mare scriitor”, autorul - direct implicat - consideră, apelînd la o prestigioasă tradiție, că „Frontiera dintre ziaristica efemeră și eseul durabil este foarte neprecisă. Pornind de la Voltaire pînă la Rémy de Gourmont, această literatură țesută pe evenimentul zilei a dăruit din belșug prozei franceze pagini distinse. Despărțind însă reportajul de literatură, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ceva... Ele intră în dialog (ironic, polemic...) cu toate semnificațiile lor consacrate livresc, mitologic, științific, paremiologic ș.a.m.d., bref - cu valoarea lor de întrebuințare simbolică, anchilozată în clișeu... În loc de „morală a fabulei”, autorul se amuză să persifleze calamburesc formule prestigioase, întorcînd pe dos lecția moralei clasice și împrospătînd-o „modern” (ex.: „plopii fără soț sînt foarte numeroși”; „cînd pisica nu-i acasă, e prin vecini”). „Definițiile” care le compun sub forma unor colaje pseudoaforistice vizează esența abstractă a entităților în cauză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
suficientă sieși și propriilor metamorfoze arbitrare. La „precursorul” Urmuz, trăsăturile genurilor clasice erau conservate în forme liliputane: „romanul în patru părți” Pîlnia și Stamate păstrează, în ciuda celor numai patru pagini ale sale, elemente romanești: complexitate narativă, intrigă ramificată ș.cl. Genul prestigios al epopeii supraviețuiește degenerat, hibrid și chircit, în Fuchsiada („poem eroico-erotic și muzical, în proză”), sub forma unei sinteze în miniatură: poem, epopee, fabulă, antiparabolă, roman concentrat. Mecanicismul are însă „morala” sa: existența însăși a devenit mecanică, stereotipă, comică, urmînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
sapiențial, esențializat paremiologic al lui Nastratin Hogea și Anton Pann, căruia Barbu îi apreciază impersonalitatea („geniul impersonal și fermecător al înțelepciunii tîrgovețe”) și anistoricitatea („helenism neistoric”), din aceeași dorință de a recupera arheologic, prin epurare, abstractizare și esențializare poetică, „geniul” prestigios, universalizabil, dar folclorizat al tradiției locale, conjurînd astfel sentimentul precarității Istoriei și al apartenenței la o cultură periferică „minoră”. Pînă la un punct, neo-păgînismul bizantinizant - în cheie expresionist-folclorică - al lui Lucian Blaga indică aceeași nevoie de recuperare sau de inventare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
reținută de muzeul din Haga”, iar în pagina 4 a nr. 77, un text redacțional citează superlativele absolute cu care Cahiers d’art a întîmpinat sculpturile expuse la Paris ale Miliței Petrașcu: „Despre colaboratoarea noastră Milița Petrașcu, d. Christian Zervos, prestigiosul critic de artă parizian care i-a admirat numai cele cîteva bucăți expuse la galeria Briand Robert din Paris, scrie într-un număr al marei reviste Cahiers d’Art: Fostă elevă a lui Brâncuși, D-na Petrașcu este fără îndoială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ca basmul, actorii nu sînt actori, ci tipuri - Tom Mix, de pildă, e călărețul - peisajul străbate ecranul animat cît e nevoie de dînsul”. În Chaplin, reputatul cineast britanic este așezat de către B. Florian într-o descendență filozofică pe cît de prestigioasă, pe atît de eclectică (Bergson, Pascal, William James și Freud), sub semnul „fanteziei creatoare a artistului ce vînează surpriza”. Reapare analogia cinematograf-poem: „O viață de cîine, Charlot soldat sau Goana după aur sînt poeme de sine stătătoare, ale căror cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
zorilor” (ibid.). Comparația contrastivă operată de critic între poezia de un „vizionarism apocaliptic” a ultramodernului Voronca și poezia „nocturnă” a preromanticului Young sau a romanticului Novalis are un caracter „legitimator”: plasarea - discretă - a poetului român în relație cu o nobilă, prestigioasă tradiție vizionară. Micul elogiu al lui Voronca la adresa lui Eminescu - prezent într-un eseu liric inclus în A doua lumină - are, pentru Perpessicius, o semnificație asemănătoare: „Tradiția însă, pe care d-sa socoate să o revendice pentru poezia nouă - efortul poetului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
-URI DECÎT SĂ FIU PARTENER LA CARTER SPINK. Ce naiba se întâmplă aici ? Înșfac ziarul de la individ cu mâini tremurânde și scanez rapid textul. Sunt stăpânii universului; colegii lor îi invidiază. Firma de avocatură de vârf Carter Spink este cea mai prestigioasă din țară. Însă ieri o tânără femeie a refuzat postul foarte râvnit de partener pentru a lucra ca umilă menajeră. FĂ-ȚI O VIAȚĂ A TA Partenerii au rămas cu buza umflată când renumita avocată Samantha Sweeting, care încasează 500
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
că ai creier. Acum pare el defensiv. O, Doamne. Nu mă descurc prea bine. Mi-am câștigat statutul de partener. Partenariat egal la Carter Spink. Mă uit la el, încercând să-i transmit ce înseamnă exact asta. E cel mai prestigios... mai profitabil... mai incredibil... În câțiva ani, pot câștiga suficient cât să ies la pensie ! Nathaniel nu pare prea impresionat. Se mulțumește doar să se uite fix la mine. — Cu ce preț ? — Ce vrei să spui ? Îi evit privirea. — Vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
simte nici un pic de entuziasm. Cuvintele îmi sunt la fel de goale ca și tonul pe care le rostesc. — Am fost copleșită de căldura și generozitatea primirii făcute de Carter Spink, continui șovăitoare, și sunt onorată să mă alătur unui atât de prestigios parteneriat al... Privirea mea continuă să-l caute pe Nathaniel. Nu mă pot concentra la ce zic. — Talentului și excelenței ! sare Hilary de undeva dintr-o laterală. — Îhm... da. Găsesc pe foaie locul în care am rămas. Talentului. Și excelenței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
a fost Întrucâtva lansată de publicistul și scriitorul Leon Wieseltier, care acum o regretă; Wieseltier, cunoscut la noi În urma publicării În 22 a recentei sale polemici cu Adam Michnik privind responsabilitatea poporului polonez pentru Holocaust, este redactorul de literatură al prestigioasei The New Republic și autorul unei mișcătoare cărți despre Holocaust, Kaddish, o meditație asupra morții tragice a tatălui său; reputatul istoric și teoretician al istoriei de la University of Chicago Peter Novick a dat notorietate sintagmei, prin cartea sa despre atitudinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
pielea lucitoare, un nas enorm și un păr șaten nețesălat. Pe ecusonul ei scria „Laura“. —Te referi la revista care se dă împreună cu Sunday Times? —Nu, a răspuns glacial Amanda, nu mă refer la revista aia. Mă refer la extrem de prestigioasa și influenta revistă americană cu același titlu. Hugo a fost surprins când a auzit-o menționând numele revistei. Mai devreme în cursul aceluiași an - în circumstanțe de-a dreptul misterioase - Amanda își dăduse demisia de la Style. Pe probleme de principiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
dificilă. Cum putea cineva să scotocească prin epavele vieților personale ale clienților ca să afle așa ceva? Hugo a mai scos și alte hârtii din mormanul cu probleme. Printre ele se afla și Firth House, o proprietate într-una dintre cele mai prestigioase case în stil georgian din Bath, care se dovedea greu de vândut datorită prețului colosal cerut de posesor. Acesta era un arhitect pe nume Tarquin, care era cel mai flamboaiant homosexual pe care Hugo îl văzuse vreodată. Motivul mutării era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
răscumpărare în Florența renascentista. William Connell este și un excelent traducător din italiană, celebra carte a lui Machiavelli, Principele, a fost tradusă și foarte bine primită în mediile intelectuale din Statele Unite în urmă cu 6 ani. Este și în conducerea prestigioasei reviste americane Journal of History of Ideas. În același timp, W. Connell este și profesor la Seton Hall University din New Jersey, iar mai înainte a fost profesor la Princeton. Pasiunea și dedicația cu care profesorul abordează problematică culturală italiană
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
sarcină proeminentului arhitect Baccio d'Agnolo pe baza unui model de lemn pe care il ceruseră în prealabil 162. Angajarea lui Baccio pentru oratoriul Madonnei de' Ricci nu a fost știuta de istoricii arhitecturii, dar a fost cu siguranta una prestigioasa, din moment ce acesta era atunci la apogeul carierei. Din 1499 Baccio fusese șeful oficiului de lucrări pentru Palatul Signoriei, unde, printre altele, a proiectat un apartament privat pentru Piero Soderini. În 1506, el era unul dintre cei patru arhitecți numiți să
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
Barițiu din Cluj. Petre dovedește mare talent literar și se afirmă ca elev eminent la limba și la literatura română, având profesor la această disciplină fundamentală de Învățământ pe cunoscutul critic literar și publicist Ion Chinezu (18941966), animatorul celei mai prestigioase reviste interbelice din Transilvania, numită „Gând românesc”. Avea doar 14 ani și 7 luni, la Începutul lui februarie 1937, când, văzând, În gara Cluj, sicriele cu rămășițele telurice ale marilor mucenici Moța și Marin, căzuți În războiul civil din Spania
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
și În bunătate. În anii ’50, Petre Hossu Începe să scrie o sinteză epică a societății românești din secolul al XX lea, un roman monumental, intitulat „Martorii”. Culege, În 1956, când citește câteva episoade, numai aprecieri elogioase din partea unor intelectuali prestigioși ca Ioanichie Olteanu, Ion Lungu, D.D. Roșca și Henri Jaquier. Din păcate, romanul rămâne neterminat. Dintre cele câteva episoade finisate va fi publicată postum capodopera „Povestea Pioanei”, prin bunele oficii ale vrednicului fiu Andrei Iustin. Tot În deceniul al șaselea
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
scurt, această iubire erotică, dintâi, nutrind nădejdea că astfel de povestire Îi va Îndemna pe unii tineri de azi (fete și băieți) să se iubească asemenea eroilor Carmen și Octav. Avea Octav 16 ani, În 1954, și era elev la prestigiosul liceu brașovean „Andrei Șaguna”, când a cunoscut-o pe gimnazista de 13 ani Carmen Sireteanu, o blondă cu părul ca soarele În asfințit și cu ochii ca un cer senin venețian. Părându-i o dulce minune, descinsă din soare (Într-
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]