6,695 matches
-
vedere, dar și pentru caracteristicile proceselor modelate. Unul dintre cele mai importante teste care trebuie aplicate este cel al hetoroscedasticității condiționate a procesului de varianță a variabilelor financiare. Dacă Yt este o serie dinamică a cărei ecuație a mediei este presupusă a fi generată de un model ARMA, iar varianța condiționată a lui Yt urmează un proces ARCH descris de modelul. Efectele ARCH se spune că sunt prezente în date dacă ipoteza nulă este respinsă. În practică, aplicarea testului ARCH presupune
Cibernetica sistemelor economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/222_a_216]
-
Occident și că ei sunt „stupid people”. Ipoteza mea, la nivelul simțului comun, este că explicarea problemelor actuale prin intermediul mentalităților nu este câtuși de puțin una răspândită în România. De altfel, unul dintre argumentele pe care Monica Heintz le aduce presupusei popularități a explicației „în rândul nespecialiștilor” (p. 20) este ușor de infirmat: „acest fapt [popularitatea explicării problemelor contemporane prin intermediul mentalității] poate fi datorat necunoașterii altor forme de analiză culturală - să nu uităm că științele sociale nu au existat în perioada
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]
-
care, desigur, nu pot reprezenta o certitudine pentru Întreprindere. Incertitudinile legate de sinergii se explică prin faptul că acestea sunt foarte greu de identificat și de evaluat. Astfel, se poate afirma că există un risc, deloc neglijabil, ca nivelul valorii presupusă a se crea În cadrul noului ansamblu să nu fie atins. Determinarea ratei de schimb În operațiunile care implică un schimb de acțiuni sau determinarea prețului de achiziție este una din principalele teme de discuții În rândul managerilor companiilor implicate În
Fuziuni şi achiziţii de Întreprinderi Particularităţi europene şi naţionale. In: Fuziuni şi achiziţii de Întreprinderi. Particularităţi europene şi naţionale by Mariana SEHLEANU () [Corola-publishinghouse/Science/227_a_211]
-
și s-a întors acum de pe lumea cealaltă? Întrebările lui Polixenes mențin incertitudinea: oare să se fi întâmplat cu ea ceea ce s-a întâmplat și cu Perdita, crezută moartă în vreme ce trăia? Piesa va întreține, până la capăt, tensiunea între adevărata și presupusa moarte. Paulina cultivă ea însăși în mod voit dubiul, echivocul situației. Tot ceea ce a făcut, declară ea, a fost să treacă dincolo de iluzia, atât de tulburătoare pentru Leontes, a statuii însuflețite și să transforme această iluzie în realitate. Magia ei
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
abundența de morți iluzorii în dramaturgia shakespeariană? Motivul ar putea fi intenția de a da scenelor de recunoaștere toată intensitatea, toată forța confruntării cu indeterminabilul, de a strecura în ele ceva din amețitorul efect al întâlnirii cu fantoma. În Pericle, presupusa moarte transformă scenele de recunoaștere în veritabile scene de apariție a fantomelor; moartea e aici dublă, căci așa-zisei morți a Thaisei, soția lui Pericle, i se adaugă aceea la fel de „neadevărată” a fiicei sale Marina. Dublarea e cu atât mai
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
asemănare perfectă cu atât mai derutantă, cu cât tânărul crezut mort are acum înfățișarea unei femei ce seamănă ca două picături de apă cu „răposatul Fidele, cel rumen în obrăjori și atât de blând”, după cum și-l amintește Arviragus. Moartea presupusă, dar falsă, asemănarea și travestirea își dau aici mâna pentru obținerea unui „efect de fantomă”, la a cărui ambiguitate contribuie, în mare măsură, „metamorfoza” produsă: dublul este feminin. Falsa moarte e prezentă de-a lungul întregii piese, iar granița dintre
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
din actul al doilea, el este chiar în mod explicit comparat cu moartea: Iachimo îl vede ca pe o imitație desăvârșită a acesteia, iar trupul adormit al Imogenei îi amintește de sculpturile funerare culcate pe morminte. În actul al patrulea, presupusa moarte a Imogenei, travestită în paj, e un prilej de evocare a „frumoasei morți”: când Lucius și ofițerii romani o vor descoperi, se vor întreba dacă pajul e mort de-a binelea sau numai doarme. Prezența alături de tânăra femeie a
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
este starea regelui (ce se căiește acum) în fața „miracolului” la care asistă, când valurile par să vorbească cu vocea lui Prospero, iar vântul să-i rostească numele, care-i amintește lui Alonso de complicitatea lui cu uzurpatorul Antonio, vinovată de presupusa - pentru el - moarte a lui Prospero. Remember, cuvântul fantomei bătrânului Hamlet, răsună și aici, pronunțat de un glas acuzator; tot ca în Hamlet, Alonso și însoțitorii lui își trag săbiile din teacă, săbiile lor neputincioase în prezența acestei voci fără
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
mort și care, „într-un anume fel” - sunt cuvintele lui -, chiar murise de-a binelea. Întors din America după o absență de treizeci de ani, el incarnează, asemenea unui strigoi, trecutul ce reînvie brusc și, totodată, nevoia acută de adevăr. Presupusa sa moarte nu este, de altfel, echivalentul unei morți adevărate? Nu încercase el oare, când avea doisprezece ani, să se spânzure într-o debara, împins de disperarea de a-și vedea familia afundându-se în minciună? Fusese dus la morgă
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
cu atât mai important cu cât cercetările actuale se bazează fie pe instrumente de evaluare dimensională, fie pe instrumente de evaluare categorială (Bouvard, 1998) deși este vorba despre două concepții radical diferite privind „depresia” înțeleasă când ca o entitate „afecțiune” presupusă a fi distinctă de persoana care este afectată de aceasta (punct de vedere categorial), când ca o exagerare a trăsăturilor de personalitate (legată de experiența individuală, de adolescența ca atare, de această categorie de vârstă într-un context istorico-cultural în
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
să accentueze relația cu imaginea idealizată pe de o parte și să devalorizeze sinele pe de altă parte (cf. cazul lui Thomas). O altă cauză a imposibilității de a se detașa de relația internă poate proveni din fragilitatea reală sau presupusă a uneia dintre cele două figuri ale atașamentului, fie imaginea de sine a adolescentului însuși, fie imaginea parentală. Pentru ca starea de dezordine, de „deprimare” sau de proastă dispoziție să fie tolerată, trebuie ca fundamentul său narcisiac să ofere adolescentului sentimentul
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
inducției, iar unii teoreticieni acuză încă - și pe bună dreptate - propensiunea Economiei către metafizică. Această atitudine este încurajată și de faptul că teoria economică admite prea multe asumpții încă de la originile sale moderne, între altele și ca rezultat al revoluției presupuse de secularizarea principiului creator. Revoluția formei Este clar acum că Adam Smith a avut o perspectivă metafizică din care a ambiționat să scoată un instrument rațional pe care să întemeieze o teorie științifică. Doar că, deși operația de cezariană a
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
că substituie argumentele epistemologiei cu cele ale ideologiei la modă, reîncărcând difuz sensurile elitei intelectuale. Și asta în timp ce se manifestă o mică preocupare pentru inventarea suportului pe care să se testeze inovarea ca o componentă a localizării și a efectivizării presupuse de glocalizare. Diversitatea este amenințată de șapirografierea identității, adică se exersează algoritmii preglobalizării pentru a falsifica ciclul globalizării. În plus, este o exagerare a fixării în fragmentarismul ultraspecializării în care nu mai este nevoie de perspectivă, de coerența ansamblului și
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
univocă și de necontestat? Pentru că degeaba caută cineva în fragmentele disciplinei - etică și estetică, epistemologie și antropologie, logică și politică etc. - sau în studiile adiacente așa-numitelor științe umane o secțiune consacrată examinării condițiilor scrierii sale. Nicăieri nu sunt cercetați presupușii autori care scriu istoria și care, într-un fel, o fac. Într-adevăr, un filosof, o doctrină, o gândire, un sistem, o carte, o reflecție, o operă nu există decât din momentul înscrierii lor într-un proces istoric. Istorie a
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
care să o practici având ca scop virtuțile. Exercițiul retoric luat ca atare, fără discuția sofistică ce-l însoțește în mod cert, nu lasă loc argumentației, el impune adoptarea unei anumite poziții, alegerea. Cum stau lucrurile cu cele două femei presupuse a încarna niște idei-forță? Una, Virtutea, are o alură semeață: ținută nobilă, o reală grație, ten de o mare puritate, privire plină de pudoare, atitudine rezervată și veșminte albe, bineînțeles... Cealaltă, Fericirea, nu reușește să-și ascundă natura: îmbibată de
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
transfigurată, deplasată, inversată ca sens, iar apoi îndreptată asupra unui obiect fantasmatic susceptibil de a încorpora totalitatea negativității acumulate în sine: plăcerea. Pentru că plăcerea epicuriană rămâne mult sub pericolele care i se pun în spate sau forțele distrugătoare a căror presupusă purtătoare este. Modul de întrebuințare al Grădinii seamănă până la confuzie cu regulile vieții monahale: singura diferență importantă rămâne planul de imanență al epicurismului. În afara acestei chestiuni, etica ar putea fi împărțită: reducere a dorințelor, interpretare ascetică a plăcerii, practicarea blândeții
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Este psihologia pe care aș fi tentat s-o numesc hard, care a condus, în genere, la progresul științei psihologice. Din păcate, acest tip de psihologie, prin gradul ei mare de conceptualizare și abstractizare, prin vastitatea și profunzimea informațiilor teoretico-metodologice presupuse, nu stârnește decât apetitul oamenilor de știință, ea constituind baza predării psihologiei la nivel universitar și argumentul forte în acordarea doctoratelor. Efectul ei asupra publicului larg este neînsemnat, cu toate încercările mai reușite sau mai puțin reușite de popularizare a
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
joc: scrie scrisori de dragoste, intersectează drumurile iubitei (sau ale iubitului), o/sau îl supraveghează, o/sau îl urmărește, sau face scandaluri publice când se simte frustrat. Uneori pot apărea chiar reacții de tip agresiv, care vizează înlăturarea violentă a presupusului rival. Se apreciază că „delirul erotoman” apare mai frecvent la femei, comparativ cu bărbații, și mai ales la femeile complexate sau nesatisfăcute în plan afectiv, sexual, sau material. La aceste femei intră, adesea, în funcțiune un fenomen al compensației, cu
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
al persoanei în cauză face ca interpretarea să se dezvolte și să se îmbogățească continuu cu impresii referitoare la înjosirea / umilirea sa intenționată de către partener: astfel, fiecare gest, cuvânt, expresivitate facială etc. sunt interpretate ca o dovadă de netăgăduit a presupusei nesincerități și infidelități. Din categoria delirurilor simptomatice de gelozie ale proceselor organice degenerative, cele mai frecvente sunt delirurile de gelozie ale alcoolicilor, și cele din stările de involuție senilă și presenilă. Alcoolicul realizează, de obicei, tipul de gelozie activă, agresivă
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
faptelor, care să-i ofere lui Othello certitudini, într-un sens sau altul. În această fază de „dubitație”, de incertitudini și căutări, Othello devine excesiv de suspicios, acordând o deosebită atenție gesturilor, vorbelor, aluziilor, glumelor Desdemonei, în care caută dovezi despre presupusa ei infidelitate. Mai mult chiar, aceasta este supusă tot mai mult unui adevărat „martiraj”, în sensul că este spionată, bănuită și chestionată în legătură cu cele mai mici gesturi sau acte comportamentale. Faptul că acum impresia de frustrare a încrederii pe care
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
grea, incurabilă: acest fapt îi face să perceapă și să interpreteze într-un mod amplificat, sau eronat, diversele senzații viscerale minore și efemere pe care le are. Pe acest fond depresiv-anxios, ipohondrul se autoanalizează scrupulos și se documentează necontenit în legătură cu presupusa boală incurabilă, devenind o adevărată sursă de stres pentru membrii familiei sale, care trebuie să-l însoțească la tot felul de cabinete medicale. 3) Un teren favorabil pentru dezvoltarea unor „sentimente de frustrație” severe îl oferă și psihopatiile. În cazul
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
forul său interior de acele resurse necesare unei depline edificări: el nu numai că nu știe „să tragă cu buretele” peste un lucru consumat, sau „să facă haz de necaz”, dar, dimpotrivă, analizează cu scrupulozitate fiecare amănunt posibil al unei presupuse situații de infidelitate, descoperă subînțelesuri și nuanțe care trădează intenții ipocrite din partea ființei iubite. Șt. Gheorghidiu își trăiește îndelung amintirile reale și imaginare, dându-le o notă gravă și depresivă. Despre oameni ca Șt. Gheorghidiu, psihologii spun că aceștia aparțin
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
lasă păcăliți: ei știu că e vorba despre o putere umană, cu nimic diferită ontologic, putere care, și ea, vrea să fie prezentă „pretutindeni și nicăieri”. Dar tocmai această voință de asimilare cu puterea sacră face intolerabilă supravegherea continuă - și presupusă a fi generalizată - a puterii politice. Pentru că vrea să se substituie puterii pe care numai Dumnezeu era abilitat să o exercite, dictatorul este perceput ca un „dement al supravegherii”. El își arogă un rol care nu este al său și
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
familie) și față de portărese (surse de informație privată). Regimurile totalitare nu se sfiesc să utilizeze resursele supravegherii de proximitate bizuindu-se nu numai pe unii membri ai comunității urbane, ci și pe membrii familiei, dintre care unul sau mai mulți, presupuși a fi perfect integrați, acționează ca agenți infiltrați. Într-una dintre scenele cele mai cumplite din Teroarea și mizeriile celui de-al treilea Reich, Brecht înfierează tocmai această transformare a copiilor în unelte ale Puterii naziste, care profită de informațiile
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
într-o zi, Dinu Cernescu a sunat-o în bășcălie pe directoarea Teatrului Giulești și i-a spus: „Mă întreabă doi italieni unde e Athénée Palace. Trebuie să vă fac o informare scrisă?”. Mai știi, un contact cu niște străini presupuși a fi spioni l-ar fi putut transforma într-un agent în solda dușmanului din afară... Orice informație, fie și neînsemnată, se poate oricând converti, după bunul plac al Puterii, într-o indicație importantă. Totul trebuie consemnat, pentru că totul furnizează
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]