2,539 matches
-
tensiunea războiului. Se simțeau În micile orașe În zori, cînd Începeau treburile vieții obișnuite, mărunte, foarte cunoscute. Se simțeau În felul cum băiatul cu ziarele azvîrlea cu Îndemînare În pridvor sulul de hîrtie și cum bărbatul În cămașă ieșea În pridvor și se apleca să le ia, În tropotul lent al calului de la căruța cu lapte ce Înainta pe strada liniștită, În clinchetul sticlelor urmat de o pauză, În pașii grăbiți ai lăptarului și În zăngănitul sticlelor, și, iarăși, În tropotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și ciudat de apropiate, nespus de cunoscute și de familiare. Și deodată, pe cînd ședeam sub bolta mîndră, misterioasă și tainică a nopții Înveșmîntate În catifeaua presărată cu stele uriașe, auzind cum glasul puternic al tatălui meu mă cheamă din pridvor, războiul, cu singurătatea sa sălbatică și insuportabilă, plină de farmec și de dorințe, se apropie de mine ca pulsația unui motor În plină viteză, ca tăcerea Îndepărtată, ca imaginea Întunericului dulce și răcoros de pe coama muntelui, ca trupul alb și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
prezentul și pe conducătorii de azi Într-o tiradă avîntată ce vuia, se Înălța, se prăbușea și plutea În noapte, străpungînd fiece colț Întunecat cu puterea de pătrundere a glasului său de odinioară, din vremea cînd stătea de vorbă În pridvor În noaptea de vară, iar vecinii Îl ascultau Într-o tăcere neclintită. Acum, cînd tata vorbea, se auzea cum cei din pridvor Îl ascultă la fel, se auzea cînd și cînd scîrțîitul furișat al unui balansoar, cîte un cuvînt rostit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
colț Întunecat cu puterea de pătrundere a glasului său de odinioară, din vremea cînd stătea de vorbă În pridvor În noaptea de vară, iar vecinii Îl ascultau Într-o tăcere neclintită. Acum, cînd tata vorbea, se auzea cum cei din pridvor Îl ascultă la fel, se auzea cînd și cînd scîrțîitul furișat al unui balansoar, cîte un cuvînt rostit În șoaptă, cîte o Întrebare, o vorbă de protest sau de aprobare și apoi tăcerea lor flămîndă, atentă, vie, În timp ce tata vorbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Îndrăgită, ca imaginile dintr-un vis urît? Oare de ce trăia acest sentiment de nedumerire, de Îndoială și deznădejde? În cele din urmă intră pe poartă, păși Încet pe potecă și peste cîteva clipe urcă cele trei trepte ce duceau În pridvor și bătu la ușă. Auzi imediat pași În casă, ușa se deschise și apăru o femeie În fața lui. Și deodată, cuprins de un sentiment de gol și amărăciune, regretă că venise. Își dădu seama imediat că femeia care-l privea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
duc și să-l las chiar atunci, dar purtam deja primul copil În pîntece și plouase și mirosea a flori, a trandafiri și-a crini și-a caprifoi și-a struguri pîrguiți, și se-ntuneca și-auzeam oamenii vorbind În pridvorul caselor și n-aveam unde să mă duc, nu puteam să-l las și-am zis: „Doamne! Ce să mă fac? Ce să mă fac?“. Ei, și cum ți-am spus, se ducea la cîrciuma lui Ambrose Radiker și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Pentru cineva care vine din afară, locul acela de la intersecția celor două străzi poate fi numit piață. Clădirile din cele patru colțuri ale intersecției sunt diferite de toate celelalte case ale satului. În primul rând, ele nu au prispe, verande, pridvoare, marchize sau șopronuri În față și apoi nici nu sunt despărțite de drum printr-o curte și un gard. Toate patru au ferestre Înalte, prevăzute cu obloane ca și ușile, aspectul lor este cel sobru al unor prăvălii din respectabile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
demers liric bazat pe flash-uri eterogene, având drept consecință o poezie abstractă (de pildă: dintr-o perspectivă oglinda ecoului / roade în apele clare nodul amnezic al hainei ce-l îmbracă / cu șapte picioare de lut la masa rotundă în pridvorul / tăcerii / semnul domnesc), infuzată adesea de ecouri livrești, în care, în consonanță cu poetica postmodernistă, structura textului îmbină fragmente construite în vers liber cu pasaje în proză, pentru ca la nivelul ortografiei și al punctuației să fie abolite aproape toate canoanele
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Hanul rândunicilor. Han vestit la drum de țară, han cu streașina afară, Vechi de când e lumea — spun Cărăușii cu chervanul cari pe vremi își lăsau banul Pe-o bardacă de vin bun. Stai de-acum cu mușchi pe sită, cu pridvorul prins de vită, Cu paianjeni în gârlici. Intră slobod, ies pe ușă, ca o rază jucaușă, Miile de rândunici. Te-a uitat de-o viață drumul, nu mai suie seara fumul Hornului pe-ntins hotar, Carele n-o să le cearnă
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
casa era tot cea veche, în care mă născusem, iar asta mă făcea să cred că părinții mei trăiau, se găseau înlăuntru și nu mă auzeau, trebuia să bat mai tare. După o așteptare, apăsător de lungă, a ieșit în pridvor sora mea. Era mai bătrână decât atunci când a murit, ceea ce îi dădea un aer străin. Fără să coboare scările, a întrebat supărată: "Cine-i acolo?" i-am spus. "Nu te cunosc", a zis ea, rece, tăios. Apoi, a intrat în
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
asta se întîmpla fiindcă drumul urca spre munte, dar mie îmi plăcea să cred că erau istoviți și caii de câte se petrecuseră în Făgăraș. Când se nimerea să meargă și tata la târg, nu mă mișcam toată după-amiaza din pridvorul casei, de unde mă zgâiam spre capătul din jos al uliței, căci urma să-mi primesc porția obișnuită de "delicatese": câteva bucăți de zahăr candel pe care le ronțăiam fericit, de fiecare dată, neavând răbdare să aștept să se topească în
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
naștere, încercam să țin pasul cu tata la "lecturi". Biblia o învățasem, cred, pe dinafară, o citisem de vreo șapte ori. Când venea primăvara și nu era încă timpul să merg cu vacile pe Calea Secii, îmi mutam sediul în pridvor, pe trepte sau sub mărul bătrân din curtea "palatului", care făcea "mere de sticlă", numite așa din pricină că aveau coaja foarte lucioasă. Sezonul jocurilor în praful din uliță ― bineînțeles, pe Delături ― începea puțin mai târziu, când zilele deveneau mai calde. Atunci
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
casei. La întoarcere, vrând să sar din car, să fug înainte și să deschid poarta, am căzut de lângă ciubărul cu rufe între picioarele vacilor. Copita unei vaci sau o roată m-a călcat pe piept. Am zăcut, după aceea, în pridvor, sub un "strai", cum se numeau la noi păturile mițoase, câteva săptămâni și, fiindcă "am avut zile", mi-am revenit. Oamenii câștigau puțin, muncind greu, la pădure și pe câmp. Și, pe măsură ce înaintau în vârstă, ridurile îi făceau să semene
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
tulburat. Acesta a fost totdeauna cusurul meu, de câte ori pericolele mi-au lăsat un răgaz, m-am grăbit să nu le dau importanță, agățîndu-mă de speranța că o întîmplare providențială mă va salva până la urmă. Stăteam cu cărțile în față, în pridvor sau în grădină, ca să fiu văzut învățînd, dar refuzam gândul că mă voi duce într-un oraș care, în mintea mea, era fioros de departe. Preferam să păzesc vacile pe Calea Secii. "Racii" au, din naștere, teamă de necunoscut. Abia
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
-mi compun și eu o rugăciune proprie. Cu siguranță, aș avea ce pune în ea. 46. Lisa de azi nu mai seamănă cu Lisa în care am copilărit eu. Casele sunt mai arătoase acum, au jaluzele, în loc de obloane, verande, în loc de pridvoare, și trei-patru odăi fiecare. Cele vechi erau construite din bârne. Acum se construiește numai din cărămidă, într-un stil cam greoi, împrumutat de la oraș. Lămpile cu gaz au dispărut. De asemenea, fântânile cu cumpănă de prin curți. Cu gust de
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Dikanka măturate de un crivăț necunoscut venit nu din geografie... Europa Înspăimîntată la marginile acestui ocean În extensie fotografiile lui Stalin... - „Nu, Ana, nu a venit timpul nostru... Acum Începe ceasul scufundării În Întuneric. CÎmpia aceea vastă, comuna, casa cu pridvorul cu stîlpii sculptați, priveliști sincopate, tu Însăți cu respirația tăiată patru decenii de acum Înainte, și după aceea cine știe ca va mai fi. Încep aberațiile, ne vom trezi Îmbătrîniți, trăiți fără rost, cu visele Înțepenite; soțul tău va albi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
afară în curte. O slujnică a venit la el, și i-a zis: "Și tu erai cu Isus Galileanul!" 70. Dar el s-a lepădat înaintea tuturor, și i-a zis: "Nu știu ce vrei să zici." 71. Cînd a ieșit în pridvor, l-a văzut o altă slujnică, și a zis celor de acolo: "Și acesta era cu Isus din Nazaret." 72. El s-a lepădat iarăși, cu un jurămînt, și a zis: "Nu cunosc pe omul acesta!" 73. Peste puțin, cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
oprit ploaia ca printr-o minune, o minune cel puțin similară dacă nu chiar și mai evidentă decît aceea tot de ordin meteorologic ce urma să se producă În timpul vizitei Papei Ioan Paul al II-lea, tinerii căsătoriți ducîndu-se În pridvor. Aici au stat În distinsă nemișcare la tradiționala ședință foto, mireasa purtînd pe cap o tiară tradițională Swarowski, se pare din Buzău, din cristale cu irizări bleu-turcoaz, slujba desfășurîndu-se la fel. În vremea asta măicuțele de la Horezu „șușoteau pe la colțuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
când anii m‐au trecut în după ‐ amiaza vieții, am simțit nevoia acută s‐o văd, s‐o privesc, s‐o contemplu în căminul cel vechi din satul 26 natal, sat de dor și de duh. Am găsit-o în pridvor cătând spre ulița ce m‐a dus cu ani înainte în vâltoarea orașelor mari ale lumii. Mă aștepta acolo, cu privirea ‐ ncălzită de dorul copilului dus de mult în lume străină, la învățătură și pricopseală! O, ce dureros de dulce
OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
un fel de casă mare, frumoasă, într-un parc ce seamănă cu o livadă plină de meri, peri, caiși, vișini... Dar acum nici pomii ăștia nu mai au frunze, iar peste tot, pe aleea de la intrare, pe scările palatului, în pridvor, miroase a nefericire. Știți, copii, cum miroase nefericirea? Miroase greu. A tristețe și a singurătate. Chiar așa stau lucrurile: Verde Împărat e grav bolnav. După ușa asta mare, din lemn sculptat, pe coada mea stufoasă, că se află chiar el
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
din gang și privi în stradă, spre curtea bisericii Sfântul Gheorghe, apoi făcu semn : — Liber ! Hai înapoi, la treabă... De data asta alene, cu orbul ceva mai hotărât, căci acum știa drumul, chiar dacă îl citea de-a-ndoaselea, cu Coltuc privind spre pridvorul bisericii și spre ceasul cel mare din stația de tramvai și cu Ologu țopăind voios pe cârjele sale și fredonând un cântec lipsit de vreo noimă. Lumea se ducea la ora asta mai degrabă spre Piața Universității. Ghirlandele se întinseseră
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Turnul Mitropoliei, câteva femei urcau în genunchi. În locurile unde așezau lumânările mănunchi și aprindeau snopul întreg, se ridica un fum gros care dădea convoiului mai degrabă înfățișarea unui priveghi decât a unui pelerinaj. Biserica era neîncăpătoare, oamenii stăteau în pridvor, dându-se deoparte și întinzându-se să atingă cu mâna veșmântul vreunui episcop care ieșea, cu alai. Cerul era plumburiu și trist, ca un Dumnezeu umilit de rugile suind de pe pământ. — Nu credeam să mai vii, spuse Costică Ologu, căutând
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
dintr-un scut triunghiular cu marginile rotunjite, tăiat în bandă. În partea superioară, în câmp roșu, se află 5 spice de grâu de aur. În partea inferioară, în câmp albastru, se află un turn cu acoperișul în două ape și pridvor sub acoperiș. Scutul este trimbrat de o coroană murală de argint cu un turn crenelat. Semnificația elementelor însumate: Cele 5 spice de grâu atestă ocupația de bază a locuitorilor, agricultura. Banda undată de argint, în diagonală, reprezintă râul Mureș. Turnul
EUR-Lex () [Corola-website/Law/190781_a_192110]
-
undiță, mreje, năvod, izvor, iaz, iezer, val, baltă, mlaștină, ostrov, dumbravă, lunc, prund. Pământul și vegetația: deal, grădină, livadă, movilă, peșteră, prăpastie, nisip, pajiște, poiană, tină, vârtop. Casa e latină, dar anexele ei sunt slave: grajd, iesle, coteț, pivniță, pod, pridvor, gard, zăbrele, grinda, polița, cojocul, cușma, obielele, delta, cleștele, pila, nicovala. Organizarea militară: ceata, pâlcul, gloata; arme: sabia, sulița, praștia, toporul, steagul, strajă, voinic (voina-război). Organizarea socială și de stat: voievod, boier (boliar, sl. vechi), cneaz (în slavă, prinț-stăpân), jupan
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
păsările: "O țară e făcută și din păsări,/ Din V-urile mari căzând spre sud/ Rănite, alungate de frig/ Și de trădare,/ Venind înapoi/ Umilite de dor,/ Lunecând pe toboganul cerului/ Recunoscătoare/ Streașinei că nu s-a mutat/ De pe vechiul pridvor./ O țară e făcută și din păsări,/ Cum o biserică e făcută/ Și din viața de apoi". (O țară e făcută și din păsări) Plecarea păsărilor, cauzată de venirea toamnei, de instalarea frigului și de amenințarea iminentă a iernii este
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]