3,011 matches
-
provin din Siebenbürgen, nu din România). Oamenii din jur se făceau adesea că nu înțeleg ce spun eu, dar am observat că atunci când aveam bani și le arătam acești bani, toată lumea mă înțelegea fără probleme, toți erau foarte zâmbitori și prietenoși. Am mai observat că localnicii nu vorbesc limba germană ci un dialect, o limbă „șvăbească”, greoaie și uneori greu de înțeles, deci nu aveam de ce să mă jenez de imperfecțiunile mele de exprimare în limba germană cultă. Nici ei nu
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
ceea ce mă privește, am nu numai o slăbiciune pentru copii, am un mod propriu, poate un dar divin, de a stabili legături cu copiii din jur. Aflați în cărucioare, în brațele sau de mâna părințior, o privire sau un gest prietenos îi face pe aceștia să-mi răspundă, să-mi zâmbească și să mi adreseze priviri dezarmante, pline de lumină, de căldură, de bucurie sinceră. O punte nevăzută se înfiripează dintr-odată între sufletul meu și cel al copilului. În acele
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
avut o revelație, m-am trezit deodată în contact cu toate popoarele și toate civilizațiile lumii. Colegii mei de școală proveneau din toate rasele, continentele și popoarele, vorbeau toate limbile pământului, mai rău decât în Babilon, erau însă toți binevoitori, prietenoși, senini și comuncativi. Pe măsură ce învățam limba, cu puținele cuvinte pe care am reușit să le învățăm, ne povesteam viața, pățaniile, drumul greu pentru a ajunge aici. Și ce a fost foarte important, de la fiecare dintre ei am învățat despre religii
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
fața netedă și senină, cu ochii strălucitori, plini de energie și de voie bună. Avea pe vremuri tinerelul acela un aer visător dar optimist, poate naiv dar sincer și plin de căldură. Oare unde a rămas acel tânăr simpatic și prietenos, unde a dispărut, cine l-a răpit? Sau poate... ce zână rea l-a schimbat, l-a transformat, l-a îmbătrânit, l-a urâțit în halul ăsta? Uneori încerc să-mi revăd anii care au trecut, caut adesea, fără să
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
în Moldova și a fost inițiată fără o coordonare corespunzătoare cu evenimentele din Grecia. Totuși, alegerea Principatelor ca zonă de declanșare a mișcării de eliberare a Greciei era foarte logică dată fiind situația din vremea aceea. Regimurile fanariote garantau atitudinea prietenoasă a autorităților. Eteria reușise să facă foarte multe recrutări printre boierii greci, dar nu și din rîndul celor de origine română. Domnitorul Moldovei, Mihail Suțu, era însă membru al societății și fusese asigurată cooperarea unui român de frunte, Tudor Vladimirescu
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
erau în 1849 mai probabil îndreptate în primul rînd împotriva Rusiei și a Imperiului Habsburgic. Cu siguranță că revoluționarii italieni, români, polonezi și unguri considerau aceste două puteri drept principalii lor adversari. În schimb, toate cele patru grupuri erau mai prietenoase față de Imperiul Otoman. Exilați din propriile lor țări, mulți unguri și polonezi au intrat în slujba statului otoman. Năzuința acestor emigranți nu era împărțirea ținuturilor otomane, ci întemeierea statelor ungar și polonez în detrimentul Austriei și Rusiei. Conspirațiile organizate de grupurile
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
nu se plicitisească. Miruna e singura care a intrat fără pile. Deși toți bârfesc despre relația ei cu șeful cel libidinos. Că s-a culcat cu el. Așa prevedea contractul. Dar, pur și simplu, așa e ea, mai caldă, mai prietenoasă. Și de asta gesturile ei pot fi interpretate greșit. N-are prea multe de discutat cu colegii ei, au mai ieșit la o zăpadă verde, că tot e sezonul, dar emit monologuri paralele. La serviciu, la ziar, acolo, își bagă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
și desigur profesionalism. Și acum când ajung acasă și merg la faleză, mă relaxează și-mi induce o stare de 104 bine doar simpla vizualizare a liceului. Uneori îmi apropii mâinile și le lipesc de zidul rece, mereu rece dar prietenos și sincer. Și acum străbat cu plăcere drumul bătătorit de la faleză pe Karl Marx, azi Bulevardul Independenței, în parfumul și ambianța tufelor de trandafiri albi și galbeni. Cred că este mirosul cu care pot asocia acei ani frumoși și generoși
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
din țară. În vremea asta, vă puteți Închipui cum priveam cu toții uimiți de ceea ce vedeam la liceul real din curtea bisericii Lute rane, unde profesorii se plimbau În recreație printre elevii ne stin gheriți În jocurile lor de această prezență prietenoasă a dascălilor, pe când ai noștri fumau țigări peste țigări În cance larie, discutând politica zilei și văitându-se de insuficiențele elevilor. și să ne mai mirăm că generațiile ce urmară s au aruncat și ele, dezgustate de școală și speriate
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
românii de sub stăpânirea un gurească, „Învățați și bine Îndemnați În calea fericirii și a cinstei“, Întristându-se când se gândea la „vrednicii de milă ai noștri frați români din țară“. În jurul plitei mele de bun gospodar, cât și În intimitatea prietenoasă a negustorilor și a celor din jurul acestora, birtași, bucătari, cârnățari, grataragii, pivniceri, măcelari, pescari, zarzavagii, fructari, băcani, brânzari și mezelari, aleși printre cei care fac cinste negoțului cu „ambiție“ În meseria lor, am primit, pot spune, primele noțiuni dintr-un
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
a dus aci unul din acești birjari bătrâni, călăuze bune pentru toate locurile de pierzanie ale Bucureștilor, găsind aci, mai În fiecare seară, pe un elvețian și pe un neamț Înțeleși amândoi la pahare și amândoi uriași, burduhănoși, amabili și prietenoși ca toți uriașii bonvivanți. Palavragiu, cum mă știu uneori, am dat sfară prin lumea scriitorilor și a gaze tarilor, neam de oameni năimați, indiscreți și cabotini, care, aflând, au venit cu toții buluc, În bandă, să se fotografieze În pivniță, lângă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
era Însurat cu o mlădiță de coconiță din cel mai bun neam moldovenesc, pe care o adoram pentru frumoasele ei virtuți de soție și de mamă, pentru sveltețea trupului ei rasat, pentru blândețea spiritului și dulceața glasului ei cald și prietenos. Dar Într-o seară de vară, când se aflau amândoi În cazinoul de la Eforie, o puse naiba pe coana Zizi să-i arate soțului ei o fetișcană tuciurie, destul de tuciurie, destul de co mună, pierdută În mulțimea dansatorilor. (știa, vezi dumneata
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
beam pe vremuri, În tovărășia neuitată a prietenilor și camarazilor, astăzi dispăruți, de la revista noastră Ideea Europeană, tulburelul Înăsprit care, turnat cu urciorul În ulcele din târgul Râmnicului, arunca În sus stropi mărunței și iuți, ca Înfiorați parcă de atingerea prietenoasă a vinului dat În fiert cu pământul ars și nesmălțuit. „Că-i mai dulce vinul din oală decât din păhar“, zicea bunul Dabija-Vodă, „carele bea vin mai mult din oală roșie decât din pahar de cristal“, scrie Ion Neculce. Fără
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ar fi, de pildă, că „fascistul a fost împins în propria-i viziune de popoarele care nu răspundeau la forță prin forță, ci apelând la cunoștința de plasă“. Ultimul cuvânt se explica probabil prin faptul că locotenentului, când era mai prietenos și ne povestea unde se născuse el, zicea numele satului și apoi al comunei, dar întotdeauna cu precizarea că Tupchilești se găsea „încă de pe vrerea lui Cuza“ în plasa Covurlui. O întâmplare cu mirări Totul a început cu un simplu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Coteț s-o caute la catedră numai în cazul că Rusia declara război Chinei sau se producea un tsunami pe lacul Herăstrău. Casandra trecea drept o persoană glacială și arogantă, singurele momente în care-și permitea să fie fierbinte și prietenoasă fiind, cum spuneam, vinerea de la zece la douăsprezece. În alte zile nu-i permiteau funcția, locul 12 în broșura Cele mai de succes 50 de femei de afaceri, doctoratul în testosteroni și caracterul. Când domnul Coteț a dat buzna în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
mereu. Am simțit însă că n-aș mai fi eu, dacă n-aș lua strada Rue de Grenelle de la un cap la altul. Am mers și tot am mers cred că vreo trei kilometri, iar misterul, care era latent și prietenos, a devenit activ și precipitat. Zicala „Fuse și se duse“ face pereche bună cu alta: „Să nu te legi la cap dacă nu te doare“. Nu-i tocmai simplu să mergi câțiva kilometri fără să știi ce cauți. Mersul în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
prin Osorno, am plecat din Osorno și ne-am văzut de drum spre nord, prin peisajul chilian rural fermecător, Împărțit În parcele, fiecare bucățică de pămînt fiind lucrată, Într-un contrast total cu sudul nostru arid. Chilienii, oameni extraordinar de prietenoși, au fost calzi și primitori peste tot pe unde am mers. Am ajuns, Într-un sfîrșit, și În portul Valdivia, Într-o duminică. Plimbîndu-ne agale prin oraș, am ajuns și În redacția ziarului local, Correo de Valdivia, fiindcă cei de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
șofer, după multe stăruințe, a căzut de acord să ne ia pînă În orașul următor, Lautaro. Am găsit loc În cel mai bun atelier mecanic din zonă și un om care să se ocupe de sudură, un băiat scund și prietenos, pe nume Luna, care ne-a și luat la el acasă o dată sau de două ori, să mîncăm. Ne-am Împărțit timpul Între repararea motocicletei și căpătatul a cîte ceva de-ale gurii de prin casele numeroșilor gură-cască veniți să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
o viteză fantastică și În asemenea cantități Încît, cînd a venit momentul să mergem la dans, mă simțeam gata să conduc lumea. Seara s-a scurs plăcut, pe măsură ce ne umpleam burțile și mințile cu vin. Unul dintre mecanicii cei mai prietenoși de la atelier m-a rugat să dansez cu soția lui, fiindcă el amestecase băuturile și nu se simțea prea bine. Nevastă-sa era din cale-afară de atrăgătoare și se vedea că avea chef așa că, amețit cum eram de vinul chilian
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
ceea ce, pînă la urmă, au făcut, sau să se facă că plouă și să pretindă că nu ne cunosc (dacă vă amintiți de veșmintele noastre neortodoxe). Dar au făcut față Încurcăturii cît se poate de onorabil și au fost foarte prietenoși - atît cît pot fi niște oameni venind din lumi atît de diferite cum erau lumile noastre În acel moment. A venit și ziua cea mare, iar din ochii lui Alberto s-au scurs două lacrimi simbolice. Luîndu-ne adio de la La
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
alta și, cu toate că se face de rîsul curcilor, credulitatea oamenilor e mare. Dar așa stau lucrurile, iar adunarea continua să rîdă de lucrurile pe care Doña Rosita le spunea cu toată convingerea din lume. Primirea doctorilor n-a fost extrem de prietenoasă, dar ne-am atins scopul: ne-au dat o recomandare către Molinas Luco, primarul din Valparaíso. Ne-am luat rămas-bun cu toată formalitatea de rigoare și ne-am dus la primărie. Expresiile noastre amețite și epuizate nu au făcut o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
atenție vasul, care fusese proiectat În Anglia și construit aici; felul exagerat În care era construit intra În contrast cu sărăcia absolută din Întreaga regiune. Problema noastră cu locul de dormit și-a găsit rezolvarea la sediul Gărzii Civile, unde un locotenent prietenos ne-a lăsat să stăm În infirmerie; amîndoi Într-un pat, e drept, dar cel puțin era un loc confortabil și călduros. După o vizită destul de interesantă pe care am făcut-o a doua zi la catedrală, am găsit un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
și de acolo Își Începe coborîrea de-a lungul cursului rîului care În cele din urmă se varsă În Vilcanota. În călătoria cu trenul, am Întîlnit o pereche de escroci chilieni care vindeau ierburi și ghiceau viitorul. Au fost foarte prietenoși, și-au Împărțit mîncarea cu noi după ce i-am invitat să bea mate. În apropierea ruinelor am dat peste un grup de fotbaliști și am fost invitați să jucăm și noi. Mi s-a oferit ocazia să mă dau În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
erau mult mai Înspăimîntătoare. La politicosul meu „bună seara“ am primit ca răspuns doar niște zgomote de nedeslușit - cred că am putut să Înțeleg doar cuvîntul „Viracocha!“∗ - apoi omul și cîinele au fugit În casă ignorînd scuzele și strigătele noastre prietenoase. Am plecat calmi pe poarta din față, urmînd o străduță care părea să fie calea ce bună. Într-unul din acele momente de plictiseală am dat o fugă pînă la biserică, pentru a privi Îndeaproape o ceremonie locală. Săracul preot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
nici un fel de tratament. Ne-am repetat vizita miercuri, iar restul zilei l-am petrecut pescuind și Înotînd. Noaptea am jucat șah cu dr. Bresciani și am stat de vorbă. Dr. Alfaro, dentistul, este o persoană minunată - relaxat și foarte prietenos. Joia este ziua de odihnă a Întregii colonii, așa că ne schimbăm rutina și nu mai vizităm complexul. Dimineața am Încercat să pescuim, Însă fără succes. După-amiază am jucat fotbal, iar prestația mea În poartă nu a fost atît de proastă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]