2,781 matches
-
adăpostirea obiectului miraculos ce restabilește ordinea lumii. Cauzalitatea mișcării imposibile a reliefului înalt nu este însă atribuită în basme nici unei forțe reperabile, ceea ce face din personajul basmului publicat la 1888 în volum o entitate misterioasă, imposibil de zărit cu mijloace profane. Bate-Munți-’n-capete este ființa supranaturală cu rol de Cerber, el interzice accesul neinițiaților în inima sacrului montan și protejează astfel sursa vitalității cosmice. Punerea lui în slujba feciorului semnifică o înnobilare rituală; tot ceea ce este oprit muritorilor se oferă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Florilor și a căzut mai încolo amețit și abia pe seară de tot s-a putut dezmetici”. Vulturul beteag, și el o ipostază avimorfă încărcată de sacralitate, anticipează categoria personajelor donator, căci rana lui este provocată în atemporal, în timpul opus profanului („când mâncau șoarecii pe pisici și erau mai înalți ăi pitici”). Sur-Vultur îl duce pe erou în uranian, și tot el îi provoacă acestuia moartea, figurată de căderile din înalt premeditate de pasărea solară. Călăuzele poartă, așadar, emblema mutilantă a
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
două forme de expresie poetică populară nu pot fi înțelese una în absența celeilalte, iar funcția șablon cu care se încheie basmele, nunta împărătească, întărește semnificația hierogamiei. Colinda dezvăluie o inițiere în sacru, personalizată, în timp ce orațiile se reîntorc în spațiul profan, printr-o reluare a gestului mitic creator în profan, cunoscut doar prin cei inițiați: fecioara și tânărul. Coordonate stilistice De-a lungul lucrării, funcția poetică a limbajului popular a fost reliefată printr-un raport continuu cu semnificațiile inițiatice. La nivel
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
gesturilor devine o mecanică rutinantă, și nu o reluare a faptelor zeilor. Orice drum urmat în contingent este deja bătătorit, ceea ce implică apartenența drumețului la colectivitate, spre deosebire de călătorul în mit, prin care fiecare potecă este smulsă din sacru și dăruită profanului. Procedeul derivării cuvintelor prin sufixare conține o altă opoziție, de data aceasta între dimensiunea negativă (malefică, distructivă) a lumii poetice și cea pozitivă (estetică, eroică), la care naratorul popular aderă. Sufixele augmentative definesc planul sacrului stâng: leoi, săncoi, strânsoi, fricoi
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
lumi și perioade. Jocul permanent dintre timpurile duratei și devenirii (cum sunt perfectul compus și perfectul simplu) și timpurile dimensiunii mitice (deschise de prezentul și imperfectul indicativ) separă planurile discursului liric. Avem pe de o parte existențele limitate de legile profanului, pe de altă parte, protagoniștii care au pătruns în timpul eroilor. Între aceste două niveluri se află instanța narativă, fie că este colindă¬torul, menestrelul sau povestitorul. Poziția lui are privilegiul panoramei totale asupra lumii, el pătrunde atât în contingent, cât
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
urmează în pasul amețitor al ființelor suprana¬turale. Structura stilistică „Departe, vere, departe,/ Niji departi, nici aproape/ Tocmai calea jiumătate...”, foarte frecventă în balade, constituie o localizare a spațiului sacru prin supradimensionarea distanței care nu trebuie măsurată cu mijloace specifice profanului (nici departe, nici aproape). Calea jumătate are un punct de referință ambiguu în absența destinației precise, iar aceasta sintagmă are funcția poetică de a dezmărgini percepția și de a îndepărta de contingent scena evenimentelor ulterioare. Ca și adresarea directă boierii
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
a grupului familial din care a fost smuls. Structura reiterată obsesiv realizează în plan stilistic imaginea hipertrofiată a dispariției neofitului din durata istorică. Un număr limitat de reacții sunt proprii umanului circumscris planului mărginit și doar neofitul poate transgresa spațiul profan, dovadă că fecioara va fi cea care îl va găsi în vârf de munte, deci într-un topos inițiatic. Succesiunea amețitoare a evenimentelor din basme solicită, la răstimpuri, perioade de respirație pentru o mai bună conștientizare a evenimentelor. Astfel, propozițiile
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
subordonată condițională accentuează succesiunea cauzală, ce are ca finalitate zămislirea pruncului năzdrăvan: „Îl bagă în gură, dîn gură n-a ieși. Dacă-l bagă-n gură, lung’ițeșt’e, îl scapă șî mere pă gîrtu”. Ea vine să contrazică logica profană autoliniștitoare a bătrânei, care crede că a găsit soluția pentru evenimentul neobișnuit. În același timp, este evidențiată îngurgitarea, ca modalitate magică de luare în posesie a ființei, în imaginarul arhaic. Trenarea pe momentul cotidian semnalează în fapt deschiderea unei perioade
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
în care a apărut o mamă vitregă amintesc de practica inițiatică din Noua Guinee, în care chiar tatăl era cel ce își abandona copiii în pădurea misterioasă. Antofiță a lui Vioară iese în evidență tocmai prin acest refuz al existenței profane condiționate de mâncare, postura lui nefirească la ospăț atrăgând atenția că ne aflăm la începutul unui rit inițiatic. Neofitul se purifică de substanțele viscerale și începe pregătirea fizică pentru cuminecarea din animalul totem, pe care îl întrupează peștele uriaș sau
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
fie încă n-a apărut"; La 36, am învățat să mă rog. Am făcut rost cu chiu, cu vai/ De un Dumnezeu al meu, o păpușă din gumă, ferfenițită...". Poezia, chiar și astăzi, chiar și în formele ei cele mai profane sub aspect religios, păstrează ceva din energia originară. Eu cred că aș putea să cred și stau mereu în încordată așteptare, pentru că El ba e aici, ba dincolo, ba nicăieri dar peste tot, ba acum, ba oricând, ba niciodată dar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
felul în care au luptat. Comentariu: Domnule Grapă, la finalul unui meci pierdut la limită pe teren propriu, întrebarea e una absolut firească. Ne așteptam să ne spuneți câte ceva despre joc, despre cauzele înfrângerii, să ne luminați și pe noi, profanii. Întrebare: A fost mai ușor sau mai greu decât v ați așteptat ? Răspuns: Când joci cu campioana Germaniei, poți să te aștepți la meci ușor ? Hai să fim serioși. Eu mă bucur că fetele au luptat, pentru mine asta este
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
orășel Fălticeni, situat pe un platou între două râuri, Moldova și Șomuzul, și care încă de pe atunci era înzestrat cu strade largi bine prunduite, cu case albe, curate, umbrite de plopi nalți ce păreau că străjuiesc asupra locuitorilor. O mână profană a tăiet mai târziu acei plopi frumoși de care se aninau zmeii copiilor și în care ciripeau mii de vrăbii la fiecare amurg de zi, iar alții în loc nu s-au mai plantat, încât parcă a rămas târgul dezbrăcat de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Ce, n-ați înțeles? întrebă Samson intrigat. Nu, răspunse președintele celor nouă. Atunci altă păpușă, mai ochioasă, cam pleșuvă, se arătă pe scenă, cu un barbișon lung și tufos și niște mustețe groase ce-i acopereau buzele. E Maiorescu! Voi profanilor, nepricepuților! zice ea, nu plătiți nici o ceapă degerată. Sunteți niște analfabeți. Iată adevărul adevărat: La început a fost voința și voința a fost la început. Lumea nu-i decât o reprezentare. Piară ochii noștri și lumea va pieri. Să vă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
voință divină. Modelul occidental cavaleresc, la care se adaugă profilul religios bizantin, preferat de Neagoe se poate identifica și la predesesorii săi, în reprezentări variate, de la heraldică și numismatică, la simbolistica pietrelor funerare . Acestă stemă - element străin canoanelor bizantine, aparține profanului în care e camuflat sacrul și stă la intrepătrunderea liniilor constitutive paradigmatice ale ontofaniei - element concret, real, act de ontologie arhaică, cu cele ale hierofaniei, manifestate în mit, care, se știe, își revelează esența prin simboluri (mitul luptei sacre și
Supoziţii pe colţul unui blazon. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
purpurii, diademele împodobite cu bijuterii, centurile și sceptrele au devenit părți componente permanente ale tradiției imperiale. Împăratul, conducător prin grație divină, era unicul izvor al legii. Recluziunea, o practică orientală prin care persoana conducătorului era ferită de contactul cu mediul profan, era contracarată de splendide ceremonii oficiale, în cadrul cărora puterea și gloria lui erau etalate în fața cetățenilor și a curtenilor.1 Acest monarh autocratic domnea peste un guvern birocratic numeros, ale cărui eficiență și succese au variat de-a lungul secolelor
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
femeile -, care să le fi fost, mă Întreb, intențiile se crete, substratul obscur și dificil al acestor deprinderi și depra vări din practica erotică a femeilor, cum și al gustului lor pentru promiscuitate și echivoc, o Întreagă cazuistică a amorului profan și păgânesc, fără nici o legătură cu vârsta, cu experiența, cu educația, cu condiția lor socială? Le vor fi practicând ele cumva, aceste deprinderi, viții și depravări, dintr-o pasiune nebunească, dintr-o adorație fără margini pentru obiectul pasiunilor lor? - Poate
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ar călca cu mare frică, afară numai la bătrânețe, vârstă care n-a fost niciodată cea a sincerității la femei; În acele biserici slujite de preoți cu gravitate elegantă și frumoase voci baritonale, mo dulate cu intenții armonioase de efect profan; În acele biserici larg deschise cucoanelor noastre arțăgoase și necuviincioase cu tine până la vârsta când nu le mai stă bine să-ți poarte pică pentru simplul motiv că ți-ai exercitat frumoasele tale virilități cu inteligență și oarecare eclectism. Nu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ne-a spus nimic. Iarna lui 1963-1964 am stat și ne-am odihnit, că eram intelectuali și nu ne-au scos la muncă. Am stat la Strâmba. Aveam voie să mergem la club, unde aveam o mică bibliotecă de cărți profane. Unii jucau șah sau table, ni se citea ziarul în fiecare zi și ne veneau ziare zilnic și puteam să ne informăm despre cele ce se întâmplă în lume. Hrana era suficientă. Ziua ne puteam plimba de la o baracă la
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
descrie un arc larg în Atlanticul meridional. 21: Scriitorii n-au inventat bomba atomică, habar n-au ce se ascunde în sincrofazotroane, habar n-au cum se va lecui cancerul, habar n-au de bio-geo-astro-matematico-cosmo-ș.a.m.d.-ologie. Sunt niște profani depășiți, niște ageamii în ale științei fără de care veacul nu mai e veac. Bun. Fie. Dar descoperirea teoretică a doctorilor americani Weissmann și Kestenbaum - conform căreia moartea unui om, ca și boala sa, nu mai pot fi atribuite doar unui
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
moartea unui om, ca și boala sa, nu mai pot fi atribuite doar unui rău organic, ci pot surveni dintr-un eveniment psihosocial fără contingență cu anatomia - povestea asta a fost descoperită de mult, de mult de tot, de scriitori. Profanii aceștia - Balzac, Goethe, Mann, Dostoievski, Shakespeare, îi iau la întâmplare - au zis tot timpul că omul poate muri din nostalgie, din plictiseală, din nedreptate, din dor, din lupta dintre pasiune și datorie, din inimă rea având cordul perfect, din remușcare
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
nu-i credea și zicea că astea-s romane, adică neadevăruri, vorbe, povești de adormit, dacă nu copiii, atunci amanții. Lumea credea în doctori, nu în cărțile scriitorilor. Acum doctorii văd că moartea poate veni așa cum au spus-o scriitorii, profanii, ageamii în sincrofazotroane. Și Camil - de departe, în șoaptă: „În ce altceva să cred, dacă nu în romane?...” Să credem în romane - n-o să ne pară rău, nu pierdem nimic și tot acolo ajungem. 22: S-a născut la 2
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
părea o minune a științei și logicii. N-am cedat. Poate pentru că amigdalele erau martorele tuturor strigătelor mele articulate. Poate fiindcă multe gânduri nerostite auzeam cum se duc să moară acolo, în acel țesut limfoid, inflamându-l. În mintea mea profană, ani și ani, amigdalele s-au umflat din cauza durerilor prea înăbușite. Acum vin doctori mari, șefi de oreleuri, ștabi în pediatrie și susțin nu numai că: „amigdalele nu trebuie extrase din principiu”, din principiul că-s „prea mari”, ci că
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
putere, încât, nu de puține ori, am sacrificat lecturei, jocul; iar dacă, în orele de repetitor sau de clasă, cartea de școală stătea deschisă dinaintea mea numai de mărturie, e că, prea adesea, ochii mei urmau lacom, sub pupitru, pagini profane și prohibite. Dar mult timp am suportat greu, foarte greu, disciplina școlară, programele încărcate, lungile ore de clasă și obositoarea imobilitate în bancă. Mai ales, mult timp am simțit lipsa libertăței cu care fusesem deprins până atunci și pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
îi dă însă importanță e cu deosebire "caracteristicul", "sinteticul", adică ceea ce formează nota particulară, expresivă a unei situații, a unei atitudini, a unei personalități. O anecdotă bine aleasă poate uneori spune mai mult decât o lungă descriere istorică. Cine dintre profani reține amănuntele eroicei lupte de la Thermopile? Dar cine nu și-a fixat în memorie figura clasică a lui Leonida, micul rege al Spartei, numai din răspunsul dat emisarului inamic, care-i făcea cunoscut că Xerxes are atâta armată, "încât săgețile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
să-l uite. Așadar, grecii ne inițiază numai pînă la un punct. Exemplul lui Pitagora Îmi vine aproape fără voie În minte. În fața școlii patronată de el se afla o statuie a lui Hermes pe al cărei soclu era scris: „Profanii Înapoi!” Ucenicii maestrului trebuiau să se oblige la o dietă care excludea vinul, carnea și ouăle. Era interzis rîsul. Dar, mai ales, n-aveau voie să discute Învățăturile primite. Li se arăta deci o statuie de femeie Înfășurată Într-un
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]