37,224 matches
-
din ultima vreme. Spun surprinderea mea, deoarece recenzia nu era prea grozavă. Nu știu ce-l făcuse pe reputatul critic să mărească brusc miza: ceva în genul unui arbitru făcând o greșeală și care apoi fluieră în compensație... "Scurta" lui Manolescu în proză a fost totdeauna un inteligent și tenace partipri politic. Mi-e greu să explic. Primul care va înțelege va fi însuși criticul, fluierând în dublă partidă: când estetic și când politic, în epoca dată. Exces necesar, poate, și care născu
Sincope by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15804_a_17129]
-
1900. Ritmică biologică impunătoare sesizată de urmașii sclavilor africani... Precipitare patetică... și întrerupere bruscă, în pauza în care aerul dispare ca mistuit de o explozie colosală. S-a aplicat și în poezie, în curentul numit tot Ragtime. Ca și în proză, în discursul politic... Sincopa cu schimbări bruște de pedală. Cum am spune în limbajul vulgar: una caldă, alta rece.
Sincope by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15804_a_17129]
-
călătorie spre un țel - un munte întrezărit, știut, însă necunoscut, mereu aproape și mereu îndepărtat, părînd tangibil, dar, de fapt, de neatins. Este un macrobasm modern și o macrosinestezie, între altele. Sînt experimentate aproape toate stilurile cunoscute, de la poem în proză sau în versuri albe, la frazele succinte, sacadate, alternînd cu cele lungi, complexe și întortocheate; ecourile tardive ale noului roman francez se întrețes cu tehnici proprii existențialismului și cu stream of consciousness technique. Dialogul interior alternează cu dialogismul propriu textului
Urcușul muntelui spre sine by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15775_a_17100]
-
în psihanaliză, în literatură. în literatura română visul mi se pare bine reprezentat: istoria lui locală ar putea începe cu Mănăstirea Argeșului, trecînd apoi prin Eminescu și nuvelele lui Caragiale, pentru a ajunge la oniriști și la descripțiile minuțioase din proza lui Cărtărescu. Nu la fel de puternică e investigarea teoretică a temei; avînd însă în vedere circulația internațională a ideilor, mai mult sau mai puțin recentele preocupări de prin alte părți pentru constituirea unui corpus literar oniric și pentru analiza sa ar
Povestiri de vise by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15817_a_17142]
-
Luminița Marcu " Nu fac o proză de reconstituire istorică sau etnografică. Eu sunt acum mai mult un hagiograf decât un istoric. ș...ț Nu fac evocare, ci revelare. Adică acest gen de proză mi-ar plăcea, genul revelatoriu. ș...ț Specialitatea scriitorului, obiectul său, este tragedia
"Nu fac evocare, ci revelare" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15812_a_17137]
-
Luminița Marcu " Nu fac o proză de reconstituire istorică sau etnografică. Eu sunt acum mai mult un hagiograf decât un istoric. ș...ț Nu fac evocare, ci revelare. Adică acest gen de proză mi-ar plăcea, genul revelatoriu. ș...ț Specialitatea scriitorului, obiectul său, este tragedia și taina." Așa spune naratorul lui Vasile Andru într-una din prozele volumului Cel mai îndepărtat paradis. Și avem temeiuri să credem că această declarație rămîne valabilă
"Nu fac evocare, ci revelare" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15812_a_17137]
-
hagiograf decât un istoric. ș...ț Nu fac evocare, ci revelare. Adică acest gen de proză mi-ar plăcea, genul revelatoriu. ș...ț Specialitatea scriitorului, obiectul său, este tragedia și taina." Așa spune naratorul lui Vasile Andru într-una din prozele volumului Cel mai îndepărtat paradis. Și avem temeiuri să credem că această declarație rămîne valabilă pentru tot ce scrie Vasile Andru. într-un fel ea ne orientează lectura și aprecierile. Pentru că, citită din această perspectivă, literatura lui Vasile Andru nu
"Nu fac evocare, ci revelare" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15812_a_17137]
-
ar putea fi perceput. Iar Vasile Andru își construiește acest înveliș estetic într-un fel foarte personal, creînd un sunet și un montaj puternic originale, care pot să nu placă neapărat, dar care îi creează scriitorului un loc aparte în proza contemporană. Un loc depărtat deopotrivă față de fanaticii formei, dar și față de spiritualiștii fără formă, nedigerabili. în proza din care am citat la început e vorba despre o fată foarte frumoasă, Elena, aflată în ziua nunții ei, într-un sat din
"Nu fac evocare, ci revelare" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15812_a_17137]
-
creînd un sunet și un montaj puternic originale, care pot să nu placă neapărat, dar care îi creează scriitorului un loc aparte în proza contemporană. Un loc depărtat deopotrivă față de fanaticii formei, dar și față de spiritualiștii fără formă, nedigerabili. în proza din care am citat la început e vorba despre o fată foarte frumoasă, Elena, aflată în ziua nunții ei, într-un sat din Munții Pindului. Armânii îi spun Lena, grecii, Heleni. E atît de frumoasă, încît nu va apuca anul
"Nu fac evocare, ci revelare" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15812_a_17137]
-
îndeobște vor scriitorii, ci parcurge un drum invers. Vrea să le reintegreze într-un complex de semnificații ce a devenit între timp opac ochiului neexersat. De aici structura aparent haotică, ruperile de ritm, dezordinea specifică realului care se păstrează în prozele lui Vasile Andru. Firește că și o estetică postmodernă a construirii textului poate fi invocată, scriitorul nu e nicidecum străin de montajul complex al prozei scurte optzeciste, dar insist să cred că nu preocupările de acest tip au întîietate în
"Nu fac evocare, ci revelare" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15812_a_17137]
-
De aici structura aparent haotică, ruperile de ritm, dezordinea specifică realului care se păstrează în prozele lui Vasile Andru. Firește că și o estetică postmodernă a construirii textului poate fi invocată, scriitorul nu e nicidecum străin de montajul complex al prozei scurte optzeciste, dar insist să cred că nu preocupările de acest tip au întîietate în cazul acestui scriitor, ci ele sînt cumva subordonate unei filosofii a omului între două lumi ce transcende problemele de alcătuire literară. Fără ca prin asta să
"Nu fac evocare, ci revelare" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15812_a_17137]
-
sa Direcția optzeci în poezia română, este tonul extrem de serios al abordării. Deși este vorba despre teme critice diferite, se impune o comparație cu Trafic de frontieră de Adrian Oțoiu. Ambii sînt scriitori foarte buni (Bodiu în poezie, Oțoiu în proză), ambii s-au lansat în primul rînd prin literatura lor. Amîndoi se orientează acum serios spre cariera universitară. Pe cît sînt de ludici și de inventivi în literatură, pe atît își iau o "morgă" serioasă în critică. Nu e în
Poezia optzecistă în stil academic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15797_a_17122]
-
-o în cazul lui Oțoiu, capătă și mai mult sens, odată cu apariția cărții lui Bodiu. Un alt punct asupra căruia cad de acord cei doi este caracterul de outsider al scriitorului optzecist. Oțoiu face o întreagă teorie a frontierei în proza optzecistă. Bodiu insistă pe caracterul de marginal politic al optzecistului. Această accentuare a caracterului politic în literatura optzecistă este foarte importantă pentru lucrarea lui Andrei Bodiu. Ce-i desparte pe cei doi? Oțoiu este teoretician. Bodiu tinde spre critica de
Poezia optzecistă în stil academic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15797_a_17122]
-
de azi. Georges Rodenbach - Bruges, a doua moarte. Traducere de Fănuș Neagu și Florica Dulceanu. Editura Cartea Românească, București, 2000 Ea în pielea lui Sensibil la farmecul lucrurilor moarte este și Schliemann, tînărul viitor arheolog din Auditorii lui Schliemann, prima proză semnată Ingrid Bachčr inclusă în volumul Să stăpînești umbra păsării. Titlul volumului reproduce o replică a acestui personaj, pentru care găsirea ruinelor unei cetăți distruse și îngropate reprezintă o victorie asupra timpului, o suspendare și o supunere a lui. Nu
Superbe lucruri moarte by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16116_a_17441]
-
supunere a lui. Nu poezia lucrurilor moarte e exploatată aici, deci - ci calitatea lor latentă de a putea fi utilizate într-un eroic, masculin joc de putere. Ingrid Bachčr este o scriitoare �cu vechi state�, intrată, de la prima carte de proză (1957), în atenția celebrului Grup 47, din care va face parte. Cele două povestiri incluse în acest volum trădează mîna de profesionist. Două existențe masculine sînt construite credibil, lucrînd pe spații mici, cu economie de elemente și cu interesul limitat
Superbe lucruri moarte by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16116_a_17441]
-
publici cărți. Mă uit pe ultima copertă a cărții de la Polirom, de anul trecut, și citesc: Arlechin în iarbă (1977), Viața în teleferic (1979), Viețile după Vasari (1980), Madona cu gîtul lung (1987), Mă-ntorc în Bermude (1999). Volumul de proze scurte de la Polirom, Pretențiile barcagiului Caron, e un titlu ironic? Oarecum. Nu este gravitatea unui Caron al lui Blaga. De altfel, el reflectă felul meu de a scrie proză. Marian Papahagi observă, în Dicționarul Scriitorilor Români, că scenelor cotidiene, uneori
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
cu gîtul lung (1987), Mă-ntorc în Bermude (1999). Volumul de proze scurte de la Polirom, Pretențiile barcagiului Caron, e un titlu ironic? Oarecum. Nu este gravitatea unui Caron al lui Blaga. De altfel, el reflectă felul meu de a scrie proză. Marian Papahagi observă, în Dicționarul Scriitorilor Români, că scenelor cotidiene, uneori de boemă artistică sau provincială li se adaugă elemente de fantastic; goticul, teatralul, picturalul, extravagantul, ironia, prețiozitatea crepusculară conotată matein, dau nota distinctivă a acestor proze. Tot în aceeași
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
de a scrie proză. Marian Papahagi observă, în Dicționarul Scriitorilor Români, că scenelor cotidiene, uneori de boemă artistică sau provincială li se adaugă elemente de fantastic; goticul, teatralul, picturalul, extravagantul, ironia, prețiozitatea crepusculară conotată matein, dau nota distinctivă a acestor proze. Tot în aceeași perioadă, în 1976, ai deschis prima expoziție personală și nu la Iași, ci la București. Asta însemnînd că aveai deja o oarecare cotă. Aveam participări la Bienalele de la Dalles, cele care îmi și hotărîseră intrarea în Uniunea
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
atelier, îmi pregătesc acum o expoziție importantă, pe suprafețe mari, doi metri, trei metri, un metru (observă: înșirui dimensiunile astea mai mult pentru a-mi biciui bidiviul din mine), vine o vîrstă cînd trebuie să-ți chivernisești energia. Cum scriam prozele: primăvara sau toamna părăseam lucrul din atelier și fugeam la Cumpătu, de unde, după o săptămînă-două, mă întorceam cu o nuvelă. Iar acum nu mai ai timp de ieșiri din astea. Ba da. Dar nu-mi ajunge acolo vremea să respir
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
intertextul funcționează productiv și spectaculos, relativizând sentimentul "realului" dar neanulându-l, căci prozatorul are un remarcabil simț al concretului, surprins și recreat în detalii semnificative, în culori și reliefuri reverberante. Și e de notat imediat amprenta discret lirică a acestor proze în care sub lejeritatea unei scriituri jucăușe transpare fondul grav al viziunii: imaginea pe care Patrick Deville o aproximează despre lumea de azi este a unui haos în care se caută un fel de ordine și de coerență imposibile sau
Patrick Deville - "Literatura franceză n-o duce deloc rău" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16106_a_17431]
-
care și le puneau debutanții, cu privire la tehnica scrisului, la ceea ce puteam să facem, iar lectura prozatorilor de la Minuit aducea pentru noi un aer proaspăt... Mi-am scris, așadar, primele cărți oarecum în urma acestor experiențe de lectură... Ce vă plăcea în proza ce se scria în acei ani și care erau, ca să zic așa, motivele care vă îndemnau să vă desprindeți de alte modalități de a scrie, pentru a propune altceva. E-adevărat că prima hotărâre a fost cea de a scrie
Patrick Deville - "Literatura franceză n-o duce deloc rău" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16106_a_17431]
-
mai simple și legături omenești care te îmbogățesc... Ca scriitor și cititor în același timp, ce puteți spune despre buna sau reaua orientare a literaturii franceze actuale, care sunt calitățile sau defectele pe care le puteți descoperi, de pildă, în proza franceză de azi ori în poezia despre care știm că nu se mai bucură de o mare audiență acum. Presupun că, în ce privește romanul, proza în general, sunteți foarte informat și știți cu exactitate ce se face și, ca atare, aveți
Patrick Deville - "Literatura franceză n-o duce deloc rău" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16106_a_17431]
-
literaturii franceze actuale, care sunt calitățile sau defectele pe care le puteți descoperi, de pildă, în proza franceză de azi ori în poezia despre care știm că nu se mai bucură de o mare audiență acum. Presupun că, în ce privește romanul, proza în general, sunteți foarte informat și știți cu exactitate ce se face și, ca atare, aveți o părere formată despre tot ce se întâmplă în acest spațiu... E o întrebare la care e destul de greu de răspuns... Însă, foarte cinstit
Patrick Deville - "Literatura franceză n-o duce deloc rău" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16106_a_17431]
-
o duce deloc rău. Citesc, în același timp ceea ce se publică aici și acum și, așa cum vă spuneam în urmă cu câteva zile, lăsând la o parte orice etnocentrism lingvistic, mi se pare că literatura franceză contemporană - vorbesc efectiv despre proza de ficțiune - este excelentă. Se întâmplă că ea are, poate, o pondere mai mică acum în străinătate decât ar fi cazul, dar acestea sunt fenomene aleatorii, care nu vin de la scriitorii înșiși. Sunt momente în care curiozitatea pentru anumite limbi
Patrick Deville - "Literatura franceză n-o duce deloc rău" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16106_a_17431]
-
și înfățișează frumos grafic. Trebuie să-i fim recunoscători d-lui Niculae Gheran, din a cărui muncă stăruitoare și știință de carte s-a înălțat, impunător, monumentul ce i se cuvenea marelui prozator, probabil unul dintre cei mai mari ai prozei românești de cînd există ea. Și, repet, e extraordinar că această operă există, acum, conservată într-o foarte bună ediție critică. Să poposim pe marginea acestor interviuri, pentru că ele, aici, sînt compartimentul cel mai important, fără a neglija deloc și
Integrala Rebreanu spre final by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16145_a_17470]