5,478 matches
-
ea pînă ajunse la benzi mai uscate. Singurul vehicul pe care-l văzu fu un jeep militar care luă șuierînd o curbă și, împroșcînd cu apă în arce sfîrîitoare, se opri lîngă el. — Vino aici! strigă o voce repezită. Am pușcă, așa că nu-i de glumă. Lanark se apropie. Un grăsan în uniformă de colonel stătea lîngă șofer. Grăsanul zise: — Cîți sînteți aici? Unu. — Vrei să te cred? Unde te duci? — La catedrală. Nu știi că treci printr-o zonă interzisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Da, trebuie să ne întoarcem. Mai rămaseră o vreme, și cînd soarele ajunse la trei pătrimi din cer, se ridicară și coborîră spre mlaștină pe o cărare care înconjura un mic lac. Doi inși cu mustață deasă, unul ducînd o pușcă, urcau cărarea și dădură din cap spre Lanark, cînd trecură pe lîngă el. Cel cu pușca zise: — Să-l împușc pe delegat? Nu, nu, nu trebuie să ne împușcăm delegatul, spuse celălalt și rîse. — Unele glume mă fac să tremur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
din cer, se ridicară și coborîră spre mlaștină pe o cărare care înconjura un mic lac. Doi inși cu mustață deasă, unul ducînd o pușcă, urcau cărarea și dădură din cap spre Lanark, cînd trecură pe lîngă el. Cel cu pușca zise: — Să-l împușc pe delegat? Nu, nu, nu trebuie să ne împușcăm delegatul, spuse celălalt și rîse. — Unele glume mă fac să tremur de frică, izbucni Alexander imediat după aceea. — îmi pare rău. — N-ai ce-i face. Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Sandy? — Ușurel, tată. Aș prefera să-mi spui numele complet. Nu, nu sînt însurat. Am o fiică, dacă asta te consolează. — Da! Da! Va fi și ea în vîrful dealului? — Nu, este într-un loc mai sigur, slavă Domnului. Auzi puștile? în depărtare se auziră pocnete. Cum pot oamenii să lupte pe asemenea vremuri? întrebă Lanark cu o voce ascuțită de indignare. — Galaxia Corquantal încearcă să lichideze uzina Unthank, dar Producătorii, Transferații și Reparatorii au ajutat Comanda Apărării pentru a-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
din aceste cazuri. Fără excepție, animalele respective au stabilit o analogie pornind de la o bază insuficientă. Știuca, odată îndepărtat ecranul, a continuat să-și aprecieze mediul în funcție de durerea încercată când ecranul exista. Coyotul incapabil să diferențieze omul ce ținea o pușcă de cel ce ține un simplu aparat fotografic. "În fiecare din aceste cazuri, a fost subânțeleasă o similitudine care nu există. Istoria vremurilor de întuneric ale spiritului uman corespunde perioadei în care, în mod vag, omul începea să realizeze că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
brutalitate josnică a lui Iason; se afla acolo, prinsă de o grindă, o bardă bine ascuțită, oricare dintre noi ar fi putut, foarte ușor, să-i crape capul cu ea; sau domnul Sima, care avea în odaia de jos o pușcă, o văzusem eu, ar fi putut să dea fuga s-o aducă și pac ! l ar fi înțepenit pe Iason pentru vecie, noi l am fi ajutat apoi să-l arunce peste masă, pe deasupra lui Dragoș, pe fereastră, în mlaștini
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
mi-a spus el, „mă temeam să nu vă fi mâncat lupii care au trecut Dunărea, încoace; am văzut ieri un mânz, alerga înnebunit, sângele îi flutura ca o coamă, pe gât, îl mușcaseră lupii, eu nu ies niciodată fără pușcă“. „Păi, dumitale îți convine, ai pușca aia, din odaia de jos“, i-am spus, „pe când noi, adică Zenobia și eu, îngropați aici ca niște cârtițe, n-avem nimic, facem dragoste și atât; îmi pare rău că nu pot să te
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
aici ?“. „Nu, că să vezi, v-am adus niște ierburi, conțin vitamine, să le aveți, la nevoie, sunt bune, deschide ușa să ți le dau.“ „Dumneata, domnule Sima, pesemne că ești un lup și vrei să deschid ca să tragi cu pușca aia în noi și pe urmă să ne mănânci; ia vino mai aproape, să deschid fereastra, să constat că ești dumneata, să mă conving.“ Am deschis fereastra, domnul Sima s-a apropiat, am scos mâna afară, i-am pipăit fața
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
nu înțelege, și așa mai departe. Dar să lăsăm tâmpeniile, să fim rezonabili, domnule Sima; ia spune, ce s-a întâmplat, de ce plângi ?“. Domnul Sima și-a scos, cu degetul cel mare și cu arătătorul de la mâna dreaptă - în stânga ținea pușca - o lacrimă care îi înghețase în colțul ochiului și i-a dat drumul jos; acolo unde a căzut lacrima, a rămas o gropiță în zăpadă, abia vizibilă, cât o înțepătură de ac, și atât; apoi mi-a spus : „S-a
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Cât timp a durat convorbirea noastră, domnul Sima a plâns, după cum se obișnuiește în asemenea ocazii, acolo, în viscol, lacrimile i-au înghețat peste pleoape, de aceea, când a plecat, clătinându-se în bătaia vântului și târându-și prin zăpadă pușca aia, avea ochii acoperiți de o crustă străvezie, ca orbii cei mari, ca Homer, de exemplu, iar noi, după ce ne-am îmbrățișat, am închis la loc fereastra făcută din nuiele. 10. Am scormonit intens, zile și nopți, cu mâinile noastre
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
ei. Acum ostrovul era pustiu, ierburile i se îngălbeniseră, pe când aici, de-a lungul pantei, buruienile încă verzi se mișcau în vânt. Priveam peisajul : mai lipseau doar luntrea, pescarul mulțumit și câteva rățuște, eventual sălbatice, plus lebăda și vânătorul cu pușca și câinele fidel și moara, ca să mă simt ca într-o poezioară a dușmanului meu personal Johann Wolfgang Goethe (wurde im Jahre siebzehn-hundertneunundvierzig zu Frankfurt am Main geboren. Seine Eltern waren... și așa mai departe). Atunci a venit spre mine
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
14. Am bătut la ușă, nu mi-a răspuns nimeni. Am intrat. În încăperea de jos era atâta liniște, încât îmi auzeam respirația. În aer plutea mireasma dulceagă a florilor domnului Sima, de mult veștejite. Praful părăsirii se așternuse pretutindeni, pușca aia se afla la locul ei, prinsă în perete, m-am gândit o clipă s-o iau, dar am renunțat, nu-mi trebuia. Am urcat scara. Lumina și întunericul nu mai existau, vreau să spun că totul se petrecea într-
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
pierdut. Putea să i se transporte conștiința într-un corp de optsprezece ani, să i se impună o continuitate de existență aparentă, nimic nu ar modifica sensul acestei înfrângeri. Nu un adolescent va salva galaxia. Când unul sau mai mulți puști se vor amesteca prea mult în treaba asta, niște oameni mai în vârstă și mai puternici, precum Discipolul, îi vor da la o parte. Transpiră. Într-o fracțiune de secundă, se gândi să încerce ceva încă neîncercat până acum. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Un minut, zise ea, mă duc să iau uleiul. Dispăru în sala de baie și ieși din nou degrabă, purtând un mic tub de plastic. Până să-i ghicească intențiile, ea-l deschise. Acum își dădu seama că era gol pușcă. Ea turnă un pic de ulei în palmă și începu să-l fricționeze viguros. - Așa fac de o lună, zise ea. zâmbind. Îți dai seama. Lucru bizar, el înțelegea ce voia să spună. Și-o închipui pe Leej, o Prezicătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
din aceste cazuri. Fără excepție, animalele respective au stabilit o analogie pornind de la o bază insuficientă. Știuca, odată îndepărtat ecranul, a continuat să-și aprecieze mediul în funcție de durerea încercată când ecranul exista. Coyotul incapabil să diferențieze omul ce ținea o pușcă de cel ce ține un simplu aparat fotografic. "În fiecare din aceste cazuri, a fost subânțeleasă o similitudine care nu există. Istoria vremurilor de întuneric ale spiritului uman corespunde perioadei în care, în mod vag, omul începea să realizeze că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
resorturile intime. Nu, nu putea îngădui un asemenea examen! Văzu că unii dintre bipezi aveau câte două arme, nu una singură, și că le țineau vârâte în niște teci prinse de mânecile costumului spațial. Una dintre armele acestea semăna cu pușca atomică, cu care fusese deja amenințat. Cealaltă avea un mâner strălucitor și transparent - probabil o armă cu radiații. Cei doi bipezi instalați deasupra cuștii aveau și ei câte o astfel de armă. În clipa când cușca ajunse în laboratorul improvizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
l-ai... mata? A îndoit degetul arătător ca și cum ar fi apăsat pe un trăgaci. — Eu? Doamne ferește! Nici nu știu să țin o armă în mână. — Haida de! Asta-i brea de tot... Un’ ți-e bușca? — Cum adică? N-am pușcă, am zis, și m-am simțit ca un actor prost într-o piesă bună. — Ce tot croncăni acolo? a început să urle Petre. Îți trag un bumn în cab, de nu te vezi! Unde ți-ai lăsat bușca, ucigașule? Și-
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
bună. — Ce tot croncăni acolo? a început să urle Petre. Îți trag un bumn în cab, de nu te vezi! Unde ți-ai lăsat bușca, ucigașule? Și-a sărit la mine cu pumnii. N-am ținut în viața mea o pușcă în mână, înțelege odată, omule. Nu l-am văzut în viața mea pe... băiatul ăsta. Ar trebui dus de urgență la spital, cred că-i leșinat. Eu nici nu știu unde-am nimerit, nu recunosc nimic. Cred c-am leșinat și eu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
se uneau ca vârful săgeții și, cu tot frigul de afară, obrajii nu i se îmbujoraseră deloc. Nu-i place la mine nu m-a-ndrăgit io o iubesc cred că-i bolnavă i-e dor de casa ei! Vorbise ca din pușcă, fără pauze. Stai jos și trage-ți sufletul. Și portarul deschise ușa coliviei, o apucă pe Pestrița de sub aripi, o pipăi și o-ntoarse pe toate părțile. Cred că n-a mâncat, spuse el apoi, și băiatul îi confirmă că
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
atât: - Pentru vânătoare. Între timp, Fara își reveni. Nu-l putea suferi pe individ pentru că-l pusese într-o situație de dezavantaj. Cu ochii arzând ca tăciunii, îl urmări pe bătrân cum deschide o vitrină și scoate de acolo o pușcă, cu un luciu verde. În timp ce individul îl înfrunta cu arma în mină, Fara gândea: "Isteață treabă să pui ca fațadă un bătrân!" Era același gen de viclenie care-i îndemnase să aleagă proprietatea avarului Harris. Întinse mâna după armă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
dar vânzătorul o ținu tot departe de el. - Înainte de a vă putea îngădui s-o încercați, zise el, sunt silit de regulamentele Arsenalelor să vă informez în ce condiții puteți cumpăra o armă. Noi, făuritorii de arme, am creat pistoale, puști și alte arme care, în domeniul lor specific, pot distruge orice mașină și orice obiect făcut din ceea ce se numește materie. Așadar, oricine posedă vreo armă de-a noastră poate înfrunta cu foarte mare succes orice soldat al împărătesei. Aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
înțelege ușor, continuă vânzătorul, că o armă de o asemenea forță nu putea fi lăsată să cadă, fără unele modificări, în mâinile unor iresponsabili. Ca atare, nici o armă cumpărată de la noi nu poate fi folosită pentru agresiune sau omor. Cu pușca de vânătoare se pot împușca numai acele păsări și animale pe care, din când în când, le specificăm pe listele de vânat îngăduit afișate în vitrinele noastre. Și apoi, nici o armă nu poate fi revândută fără aprobarea noastră. E limpede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
-o vreunui străin bogat, pe două unități monetare, cine ar fi aflat vreodată? Sau să presupunem că oprea pe un necunoscut și-l jefuia. Sau îl împușca. Cum aveau să descopere acest lucru cei de la magazin? Își dădu seama că pușca este ținută cu patul spre el. O luă în mână și trebui să facă un efort pentru a-și reține impulsul de a-i îndrepta țeava direct asupra bătrânului. - Cum funcționează? întrebă el. - Păi, pur și simplu, ochești și apeși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
impulsul de a-i îndrepta țeava direct asupra bătrânului. - Cum funcționează? întrebă el. - Păi, pur și simplu, ochești și apeși pe trăgaci. Poate doriți s-o încercați pe o țintă pe care v-o punem la dispoziție. Fara ridică țeava puștii: - Da, zise el triumfător, și dumneavoastră sunteți această țintă! Ia mergeți la ușa din față și apoi treceți afară (ridică glasul). Și dacă-i dă prin gând cuiva să vină pe ușa din spate, am eu grijă și de asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
i se închinau lui Ahura“. Nu bunicu-său îl dusese, ci maică-sa. După noaptea petrecută în Kerman, porniră devreme spre nord și Omar merse întâia oară cu avionul. De atunci, doi-trei ani, de Sofreh, ori la joacă, în vacanțe, cu puștii, nu vorbise decât despre zbor și despre călătoria comorii. Și orașul, și leul îl dezamăgiseră. Hamadanul îi păruse murdar, iar colosul - un bolovan prea tocit ca să mai fie și magic. În plus, rămăsese cu mamă-sa. Cârdul de femei învățate
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]