29,239 matches
-
ani să locuiască la cimitir căsătorită cu tuberculoza iar bunica îmbrăcând de atunci numai lacrimi și rochii negre. A fost odată ca niciodată o casă cu pod care își dezvăluia toate comorile ascunse nepoților, casă cu o masă la care râdea familia de sărbători și râdea și copilul Eu sub tabloul frumoasei fete de douăzeci de ani care zămbea vieții. Și îmi zâmbea mie, deși nenăscută. "Ce greu e să te desparți de cei care îți sunt dragi" îmi spuse bunica
Casa ucisă by Riri Sylvia MANOR () [Corola-journal/Journalistic/9940_a_11265]
-
căsătorită cu tuberculoza iar bunica îmbrăcând de atunci numai lacrimi și rochii negre. A fost odată ca niciodată o casă cu pod care își dezvăluia toate comorile ascunse nepoților, casă cu o masă la care râdea familia de sărbători și râdea și copilul Eu sub tabloul frumoasei fete de douăzeci de ani care zămbea vieții. Și îmi zâmbea mie, deși nenăscută. "Ce greu e să te desparți de cei care îți sunt dragi" îmi spuse bunica bolnavă înainte de prima ei moarte
Casa ucisă by Riri Sylvia MANOR () [Corola-journal/Journalistic/9940_a_11265]
-
nu vrem să fim prinși nepregătiți// dar mama ei/ ca o furtună/ îi șuieră/ ridică-ți pantalonii!/ și privirea ni se întunecă" (Cine nu vede?); "o elevă îi citește alteia/ un articol dintr-o revistă de modă/ când îl termină/ râd amândouă și se uită curioase la poze/ pantofi fuste taioare rochii pardesie pălării costume de baie/ se perindă prin fața lor/ ca la o paradă// după ultima pagină/ fetele închid revista/ și se ridică/ atunci văd șansele mari/ ce stau să
Un schimb de priviri by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9941_a_11266]
-
consumă exclusiv în planul virtual: "părea că suntem în viață în viața asta adică/ părea că vom putea să mai cerem o bere/ uită-te la noi i-aș fi spus/ flora și fauna împreună/ pentru scurt timp/ ar fi râs// aș fi uitat toate astea pe loc/ dacă pictorul cu sprâncene proeminente/ n-ar fi murit la scurt timp după aceea/ și dacă și el prietenul meu// acum a rămas numai fauna/ iarna a închis terasele/ vorbele tac" (p. 64
Tristeți crepusculare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9935_a_11260]
-
articol ne oferă Cătălin Sturza pe ultima pagină a revistei CULTURA (Anul II, nr. 53, 21 decembrie 2006). Deși titlul ne-ar putea ține departe ( Armonia elucubrativ paranominală a editurilor românești), o dată ce începem lectura, nu mai avem cale de întors: râdem și citim în parte despre Armonia, Adevăr Divin, LVS Crepuscul, Rosmarin, Shambala, Incitatus, Demiurg, Pedro Bingo, Dacia Europa Nova, Matrix Rom și altele, și altele. Toate - edituri. Sau mai exact, una mai editură decât alta, după cum ne sugerează umorul lui
Prin vulturi vântul viu vuia... by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9988_a_11313]
-
trăit o căsnicie fără istorie, adică fericită. Nu mi-am cunoscut bunicul, care se numea Joao ca și tata. Joao Correia, ca să fiu mai exact. Știu că era nereverențios și iute la glumă, de un umor imparabil, veșnic dispus să râdă și să te facă să râzi. A lăsat în urma lui o aureolă de chefliu și om versat în tot felul de farse. Au rămas celebre petrecerile în care invita sau era invitat, socotind după mitologicele peripeții despre care mi-au
Almeida Faria - Conchistadorul by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/9951_a_11276]
-
fericită. Nu mi-am cunoscut bunicul, care se numea Joao ca și tata. Joao Correia, ca să fiu mai exact. Știu că era nereverențios și iute la glumă, de un umor imparabil, veșnic dispus să râdă și să te facă să râzi. A lăsat în urma lui o aureolă de chefliu și om versat în tot felul de farse. Au rămas celebre petrecerile în care invita sau era invitat, socotind după mitologicele peripeții despre care mi-au parvenit ecouri. La o cină la
Almeida Faria - Conchistadorul by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/9951_a_11276]
-
cometă în largi ocoluri, dintr-un colț al lumilor stelare, ca să apară într-altul." Însuși stăpînului casei, într-un moment de armistițiu, i se așază poza, unu la unu, în raftul cu modele în negligé: "Lovinescu însă se anima repede, rîzînd cu mare poftă, dînd capul pe spate, și rotunjind buzele lui. Nu se scula de la birou pentru nimic în lume, în pijama marron cu găitane negre - corespunzînd prin aceasta parcă pasmanteriilor moldovenești - și-i vedeai picioarele mari de Moise al
Marea lume mică by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9977_a_11302]
-
fi plăcut și mamei... Mama e o mare lectoră de romane din astea, și mie în tinerețe îmi plăceau romancierii triviali. Aș fi vrut să scriu așa. Dar nu știu cum s-a făcut că am fost împins spre temele astea, enorme (rîde), ca-n Animale bolnave, nebunia asta, creativă, sau, în Îngerul de gips, degradarea, care de fapt e o mîntuire, chestii din astea, care, la un popor de bun simț, ca poporul român, par extravagante: aiurea, ce-i cu băiatul ăsta
Nicolae Breban - Iubirea este o formă a limitării by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9969_a_11294]
-
schemă tradițională a romanului românesc. A, Breban, un ardelean care cultivă familia, sau revolta în familie, sau avatarul social, adică mă împing în chestii false, care nu există deloc, nici măcar în Francisca. În absența stăpînilor i-a derutat pe toți (rîde), nu se mai înțelegea nimic, nu mai era nici casa, nici toporul dat în cap, nu se mai aprindea nimic, nu murea nimeni pe front sau nu era închis cineva dintr-o neînțelegere gravă, nu era nimeni violat. Cu Animale
Nicolae Breban - Iubirea este o formă a limitării by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9969_a_11294]
-
nu știu ce se-ntîmplă, și luați dalta și începeți să faceți mici figuri pe daltă. Lucrați limba. Păi, limba nu-i decît o daltă, un instrument. Eu am mai multe dălți, eu nu stau așa, să fac mici floricele pe daltă, nu? (Rîde.) "Rolul femeilor în viața mea a fost sî fie lîngî mine în momentele mele grele" D.P.: Să revenim la iubite. Ziceați că vroiați să scrieți bine ca să placă damelor. N.B.: A, nu, nu. Astea sînt visuri de adolescent masturbator. De
Nicolae Breban - Iubirea este o formă a limitării by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9969_a_11294]
-
totuși a avut noroc că a intrat în nemurire, că altfel nu exista. Dar a fost dificil de îndurat, și alte persoane care sînt recognoscibile în cîteva tușe s-au enervat. Pentru că oamenii, mediocri toți, ar vrea să apară idealizați (rîde), să fie frumoși, deștepți, curați, inteligenți. D.P.: Leliei nu i-a fost ușor, înspre final a fost foarte... N.B.: Dar e frumos în final, e o metamorfoză frumoasă a ei, ea pierde, e o victimă, și în scena aia, în
Nicolae Breban - Iubirea este o formă a limitării by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9969_a_11294]
-
ajuns aici? Și de ce v-ați transformat în licurici?... Dar tu de ce ești Lup Albastru? m-au întrebat Hamsterii zburătăcind roată în fața mea. Eu am fost întotdeauna așa, le-am zis. Dar voi?... Și noi am fost întotdeauna așa, a râs Ghidușa. Doar că nu ți-am spus până acum, a adăugat Portocala mândră de secretul lor. Sau poate am prins puteri fantastice după ce am găsit solzii, au intervenit și Hamsterii. Păi cum e, atunci? Ori erați așa întotdeauna, ori ați
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
de ceea ce vi se cuvine. Iubesc tot ce se perindă-n juru-mi îngust, Dar cine poate stăpâni frica pe care o gust? Vine si noaptea peste posibilul soare amenințat! Este rece, tremur și mă simt neajutorat... Lumea mă supune și râde prea ironic fără saț... Sunteți și voi oare, zilnic, atât de resurscitați? Strâng toamne lângă pietrele ce s-au aruncat fără temei, Și contemplez asupra caracterelor unor josnice femei... Mi se închid drumuri pe care ziua eu le-am visat
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
s-au golit ca o veche hală. Cantități uriașe de risipă placidă. Încruntări nebănuite într-o lume morbidă. Către acest vizibil misteru-mi lugubru Se îndreaptă totul și încă mai umblu. Aștept încă o sinteză a ceea ce am făcut. Să mai râd o dată și să strig iar mut. Nicicând n-am simțit că am încă totul! Vreau să ofer, nu să dispar insignifiant cu tot potul! Te(oretic)...vreau! E clar că sunt alături de tine Și vreau cu siguranță să rămânem doi
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
Mihaela Nicoleta Grigore "Un obraz îmi plânge/ și altul îmi râde/ când îmi lipesc urechea/ de buricul tău." (Ovidiu Gligu); " Te rog să nu mai plângi iubita mea-/ Mă voi întoarce și va fi iar bine./ Să nu asculți ce spune lumea rea/ Ascul-tă-mă numai pe mine.// Dacă ți se face
Cărți proaste by Mihaela Nicoleta Grigore () [Corola-journal/Journalistic/8933_a_10258]
-
au rămas cam aceiași, semn că gusturile publicului de la noi nu s-au schimbat, iar panseurile lor nu dezamăgesc nici de această dată. Citindu-le (N.B. - într-o carte publicată de o editură foarte serioasă precum Humanitas) îți vine să râzi și nu prea. Este incredibil la ce bombardamente de imbecililtate și tâmpenie patentată este supusă, seară de seară, populația României de către mass-media. Verba volant, scripta manent. Privite retrospectiv, toate aceste "reflecții" peste care toată lumea a trecut cu nonșalanță în momentul
Tortionari limbii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8937_a_10262]
-
se observau și, mergând, toți păreau că plutesc. Când a văzut-o prima dată pe Adina, lui Duminică i-a pierit orice veselie. Avu zguduirea a ceva presimțit și deveni tăcut și sfios. Începură să-și trimită scrisori foarte triste, râzând. Când vreunuia îi scăpa vreo destăinuire mai neacoperită, celălalt o respingea la fel, râzând. Ei se simțeau protejați de ceva care le îngăduia să mai zăbovească puțin alături de ei înșiși, așa cum erau de fapt. Și le mai îngăduia - credeau ei
Esența vieții by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8959_a_10284]
-
pe Adina, lui Duminică i-a pierit orice veselie. Avu zguduirea a ceva presimțit și deveni tăcut și sfios. Începură să-și trimită scrisori foarte triste, râzând. Când vreunuia îi scăpa vreo destăinuire mai neacoperită, celălalt o respingea la fel, râzând. Ei se simțeau protejați de ceva care le îngăduia să mai zăbovească puțin alături de ei înșiși, așa cum erau de fapt. Și le mai îngăduia - credeau ei - și refacerea, retrăirea adevărată a ceea ce ar fi trebuit să fie și să se
Esența vieții by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8959_a_10284]
-
întotdeauna va avea un bucătar la dispoziție. ... Cînd s-a căsătorit cu tatăl meu, la început au avut și ei servitori în casă; dar cu timpul, fiind o persoană practică, mama a învățat să gătească. Ne povestea de multe ori, rîzînd, cum tata era atît de cufundat în gîndurile lui filozofice, încît uneori se oprea din mîncat, cu furculița la jumătatea drumului spre gură, meditînd intens la vreo problemă speculativă. Mama se întreba dacă tata chiar știe ce i s-a
Fiica lui Noica by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8955_a_10280]
-
ia loc, întrebând așa, în picioare ce crede domnul Gologan despre ju--dețul Prahova. Și despre capitala lui - Ploieștiul? Gologan, mirat, se gândi ce se gândi, după cât știa el,... benzina se face la Ploiești. Atât. - Atât?... făcu mareșalul, și începu să râdă. Gologan era uluit. încă mai ședea în picioare. - Domnule primar, v-ar plăcea să fiți în acest moment în județul Prahova? - întrebă, după ce încetă să râdă. ... Predealul - adică - să nu aparțină de județul Brașov, ca mai înainte, ci de județul
Neuitatul coleg de bancă, Gelu Gologan by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8986_a_10311]
-
știa el,... benzina se face la Ploiești. Atât. - Atât?... făcu mareșalul, și începu să râdă. Gologan era uluit. încă mai ședea în picioare. - Domnule primar, v-ar plăcea să fiți în acest moment în județul Prahova? - întrebă, după ce încetă să râdă. ... Predealul - adică - să nu aparțină de județul Brașov, ca mai înainte, ci de județul Prahova?... Gologan își permise să râdă și el, aici. Apoi zise: cu capul, nu! - mai bine, ca primar al Brașovului... îmi dau demisia. Eu, fiu al
Neuitatul coleg de bancă, Gelu Gologan by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8986_a_10311]
-
ședea în picioare. - Domnule primar, v-ar plăcea să fiți în acest moment în județul Prahova? - întrebă, după ce încetă să râdă. ... Predealul - adică - să nu aparțină de județul Brașov, ca mai înainte, ci de județul Prahova?... Gologan își permise să râdă și el, aici. Apoi zise: cu capul, nu! - mai bine, ca primar al Brașovului... îmi dau demisia. Eu, fiu al Brașovului, prahovean nu pot fi niciodată! Mareșalul râse din nou. Așa e. Știam, zise. De aceea, v-am și chemat
Neuitatul coleg de bancă, Gelu Gologan by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8986_a_10311]
-
Brașov, ca mai înainte, ci de județul Prahova?... Gologan își permise să râdă și el, aici. Apoi zise: cu capul, nu! - mai bine, ca primar al Brașovului... îmi dau demisia. Eu, fiu al Brașovului, prahovean nu pot fi niciodată! Mareșalul râse din nou. Așa e. Știam, zise. De aceea, v-am și chemat aici. Să aflu... de fapt, ce știam de la bun început. Și îi întinse mâna, pe care o strânse. Iar Gelu-fiul mai povestea că taică-su fusese invitat la
Neuitatul coleg de bancă, Gelu Gologan by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8986_a_10311]
-
pentru a desprinde și a expune o problematică deloc umoristică. S-a vorbit insistent despre comicăriile din cărțile lui Sorin Stoica; și relativ puțin despre fondul lor cognitiv acoperit, e drept, de limbaje diverse, aiuritoare, cuceritoare. Nu poți să nu râzi, în hohote, când citești ultima secvență a volumului, cea în care unii dintre băneșteni se arată revoltați de faptul că tocmai el, scribălăul surd și neisprăvit, le-a pus viețile într-un text-oglindă, a reușit să-i descrie cu atâta
Un testament literar by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8982_a_10307]