301,101 matches
-
din dosul genunchilor îndoiți sub catedră. Știa că până jos se va face noapte, iar ea va deveni destul de ușoară pentru firele de iarbă, încât să rămână deasupra lor ca un verde prea tare să nu treacă puțin peste margini. Rămânea acolo de rușine, mai ales când a doua zi ningea, și o țigară de sus, stinsă la jumătate, își lega de ruj câte un fulg greu, aruncându-se în zăpadă. * * * }ipătul iubea moartea, ca orice tânăr, chiar dacă ea nu se
Adrian Bodnaru prezentat de Șerban Foarță by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/7977_a_9302]
-
întreg oraș se scufundă într-o singură propoziție. Migrenî Migrenă a frazei o linie brută întrerupe aidoma unei sonerii somnul paginii albe o tandră ființă surîde pînă-i dispare trupul te caută cu iubirea sa pînă n-o mai recunoști apoi rămîne un singur cuvînt scris școlărește cu creta pe pîntecul său întunecos. Tu Nu pleci plecînd nu rămîi rămînînd blajin și totodată nespus de aprig bați cu-ncăpățînare-n toba Soarelui cînd pogoară-ntunericul înveți tăcerea cînd larma e-n toi ca și cum ai
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8207_a_9532]
-
unei sonerii somnul paginii albe o tandră ființă surîde pînă-i dispare trupul te caută cu iubirea sa pînă n-o mai recunoști apoi rămîne un singur cuvînt scris școlărește cu creta pe pîntecul său întunecos. Tu Nu pleci plecînd nu rămîi rămînînd blajin și totodată nespus de aprig bați cu-ncăpățînare-n toba Soarelui cînd pogoară-ntunericul înveți tăcerea cînd larma e-n toi ca și cum ai învăța o limbă străină perorezi plin de avînt cînd rămîi singur bîlbîi anodine cuvinte cînd te afli
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8207_a_9532]
-
sonerii somnul paginii albe o tandră ființă surîde pînă-i dispare trupul te caută cu iubirea sa pînă n-o mai recunoști apoi rămîne un singur cuvînt scris școlărește cu creta pe pîntecul său întunecos. Tu Nu pleci plecînd nu rămîi rămînînd blajin și totodată nespus de aprig bați cu-ncăpățînare-n toba Soarelui cînd pogoară-ntunericul înveți tăcerea cînd larma e-n toi ca și cum ai învăța o limbă străină perorezi plin de avînt cînd rămîi singur bîlbîi anodine cuvinte cînd te afli-ntre
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8207_a_9532]
-
său întunecos. Tu Nu pleci plecînd nu rămîi rămînînd blajin și totodată nespus de aprig bați cu-ncăpățînare-n toba Soarelui cînd pogoară-ntunericul înveți tăcerea cînd larma e-n toi ca și cum ai învăța o limbă străină perorezi plin de avînt cînd rămîi singur bîlbîi anodine cuvinte cînd te afli-ntre oameni te străduiești să dărui încredere Celuilalt și culmea cîteodată îți iese să fii chiar Celălalt. Semn de carte Se spune că apele sunt parodii că iau în rîs înfățișările noastre oglindindu
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8207_a_9532]
-
ceea ce e cunoscut și jaluzelele niciunui vis nu-ți mai acoperă fereastra niciun telefon nu-ți mai tulbură necunoscutul smerit cum ființa. Interior Reiau de la capăt afișierul piciorul ușa copacul ațintindu-te cu privirile ca și cum n-ai găsi niciodată translația rămîne o clipă aprinsă bricheta cum o garoafă cum Doamne să ne-amețim cum Doamne să ne-amintim? un mînz pe micul ecran deconstruiește în voie realul moi genunchii apelor în odaia ce se eliberează de noi cum o frază cărarea
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8207_a_9532]
-
cu aripi de fluturi Palpita văzînd nevăzutele. Ne frîngem viețile chiar de propriul văz înecați în priviri Risipiți în confuzia ochiului care înspre lume deschis nu poate alege Decît hăituiri de imagini Ce-acoperă cerul Și mai orbi decît orbii rămînem Cu înghețul, cu gerul. În aprins O scară luminiscentă în iederă Ca orbii mă urcam pe ea Pasărea nevăzută neagră îmi fluiera: " Nu e o scară e numai lumina" Nu cădeam încă pe pietrele calde Mai păstram în aer o
Poezie by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8161_a_9486]
-
acolo nu știi de este un cap ori o capcană De prins felinele mari (în rănile lor te-ai pierde. Mireasma întunericului cu adieri de mușchi verde Te-ar duce spre lacrimi ce sapă în stînci, nu spre-o apă). Rămîi în cetate, prins în mrejele ceții eterne Și-n zăpada neagră a cîmpului ars. Iarba a fugit de mult din cenușă, S-a ascuns în pămînt și așteaptă să crească cu firul în jos, Pe cealaltă parte a lumii. O
Poezie by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8161_a_9486]
-
de cețuri - Portret Posibil pămînt al nopții Pe raiul nemișcării, încremenită viața din mine sta să tacă, Și zbor din mine Spre porți de negăsit altminteri, Mareea ierbii mă cere: " Să nu te vadă nimeni" - Sila apei de pămînt - Ea rămîne în frunzele cerului Fugite din frunzar Sorbite în cer de-o gură vicleană Dar ele nu cad Și nu cad nici eu Dorința fierbinte Cine mă mai poate găsi Salvator început îmi odihneam capul pe pieptul lui Ca Ioan cel
Poezie by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8161_a_9486]
-
pierdut războiul și am devenit altul, mă hrănesc și eu cu ce se hrănesc toți. Tanti marioara Tanti marioara a spus visătoare: "Eu uit totul, încurc totul, nu țin minte nimic, nici măcar suferința, sunt ca râul pe luciul căruia nu rămâne nicio urmă, curge înainte senin, netulburat." După ce a rostit aceste cuvinte, a izbucnit în râs cu glas melodios, avea aerul că e împăcată cu soarta și cumva fericită. Era îmbrăcată într-o rochie de stofă fină, culoarea vișinei putrede, la
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
După o vreme tanti marioara mi-a reapărut în fața ochilor. Apoi, a devenit o regulă: Când și când, se ivește și zice "Eu uit totul, încurc totul, nu țin minte nimic, nici măcar suferința, sunt ca râul pe luciul căruia nu rămâne nicio urmă, curge înainte senin, netulburat." Pe urmă râde. Alteori zice Angelo, vine demolarea peste noi! și atunci nu mai râde, e desfigurată de spaimă. Ah, port pururi vie în memoria mea moarta asta așa cum o biserică poartă în ea
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
adâncă, primejdioasă a mării, să cobor bucurându-mă când descopăr cioburile prețioase, aceste fleacuri, să le scot la suprafață și să încerc să le descifrez, să le pun în lumină, să recompun de unul singur vasul, întregul. Ce lipsește, lipsește, rămâne pată albă ca-n vechile manuscrise într-un fel de limbă coptă (limba memoriei mele, o limbă pentru un unic vorbitor!...). Peregrin prin trecutul meu, peregrin cucerit de acest drum care se făurește pe măsură ce înaintez pe el, caut migălos pepitele
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
mereu despre asta, ea o fi reușit să dea, măcar puțin-puțin, timpu-napoi?" Eu bănuiam pe atunci că da. Și se pare că nu m-am înșelat pe de-a-ntregul: Anii treceau, dar pe chipul său nu lăsau urme, fața îi rămânea tânără. Și-a îngropat toți apropiații. Și acum mai trăiește pe undeva, fragilă, cu pielea translucidă ca de sfântă. Nu va fi dat ea timpu-napoi. Dar l-a ținut pe loc. Sau i-a încetinit inexplicabil cursul. Vieți mici, opere
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
a fost pasiunea lui!...) și cu turnulețe. Era tare frumos ca mort: purta costum armani, ceas de aur, inele și brățări, ș-un lanț greu de care nu se despărțea niciodată și l-au acoperit cu bănet, aveau de unde, a rămas avere babană după el. Asculta de un principiu vinetu dinamo: toate ca toate, orice porcărie e îngăduită, dar să nu facă moarte de om! Culmea ironiei, cât a trăit a reușit să respecte porunca asta, dar după ce a trecut pe
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
nu reușeau să le priceapă nici după nopți la rând de toceală. Uneori aveam impresia că eu sunt copilul lui, nu el al meu. Acum trăiește cu soția sa la londra, lucrează în informatică și nu e hotărât dacă să rămână acolo, să se mute la new york sau să se întoarcă în țară. Când s-a născut fratele său, alexandru, dobândisem deja oarece iscusință de părinte: cu el n-am mai repetat eroarea dintâi, l-am lăsat să fie așa cum
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
stins de bondar prins în hârtia de muște (șterg...). îi lipsește o roată sau, mai precis, un cauciuc. Frâna de mână se mișcă în gol, iar pe cealaltă n-o pot verifica, pentru că nu îndrăznesc să pornesc motorul. Noroc că rămâne imobil camionul meu, dacă l-aș porni, dacă l-aș repara și aș cumpăra un cauciuc nou-nouț pentru una din roțile din spate, dacă l-as pune deci în miscare, tare mi-e teamă că pe urmă n-o să-l
Camionul bulgar by Dumitru Țepeneag () [Corola-journal/Imaginative/7549_a_8874]
-
deși era mai în vârstă și se culcase până atunci cu o turmă de femei era chiar expresia lui și el se pierdea cu firea în fața țâțelor ei care între timp mai crescuseră puțin dar tot bățoase se țineau când rămânea doar în chiloți se oprea din rotire e drept că era și timpul pentru că amețise se oprea și cu încetineala de rigoare începea să-i scoată muzica înceta toate privirile erau ațintite spre buricul ei spre blănița pe care refuzase
Camionul bulgar by Dumitru Țepeneag () [Corola-journal/Imaginative/7549_a_8874]
-
viitorului mare poet fusese citit pe o pagină albă, mai expresivă decît altele pentru ochiul clarvăzător. Faptele se petreceau prin 1887, așadar la 13 ani după o altă pagină albă - celebrul capitol XII din Psevdo-kinigheticos, "cel mai plăcut pentru cititor". Rămîne să ne dumerim acum asupra genului plăcerii prezumate: să oftezi de ușurare că s-a isprăvit mai repede cartea, sau să fii lăsat în voia propriei fantezii, ispitit a preface spațiul virgin al paginii "în cetăți cu mii de minarele
Epistolă către Odobescu by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/8123_a_9448]
-
cu brize ușoare ce înfoiau fustele femeilor și suflau răcoare în straiele bărbaților. Copiii nu mai ieșeau din cuvântul părinților, bătrânii sperau să-și prelungească viața într-o altă eră, căci mulți dintre ei depășiseră veacul, și nu le mai rămăseseră multe zile de trăit. O liniște aburindă se lăsă peste cetatea supusă mutațiilor, în vreme ce ciuperca muntelui amenința să se extindă ca o tumoră, mușcând până și din cer. Prezența ei enigmatică nu mai interesa pe careva, deoarece urmau să evadeze
Condamnări by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/7893_a_9218]
-
nu se prezenta într-o altă stare, chiar dacă trecuse prin atâtea experiențe. Se contaminase de la Ursula sau interceptase vreo informație, care-l obliga să se comporte reținut. Chiar când Negrescu se apropie pentru a-i cere părerea, generalul de informații rămase ferecat în coconul tăcerii, îngrijorându-l și mai mult pe inițiatorul operațiunii. Stăpân pe situație părea doar Aurel Stănchescu, plasat într-un turn de control, asemănător celui de la Târgoviște. Ca și în timpul procesului din garnizoană, construia avioane din hârtie, căci
Condamnări by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/7893_a_9218]
-
târziu, încât nu mai aveau vreme să-și facă obișnuitele calcule. Cei care-i luaseră prin surprindere erau magicienii, dar acum se întreceau cu gluma, lăsând montagnarzii să fiarbă în suc propriu. Le dădeau timp să se răzgândească sau să rămână consecvenți principiilor inițiale. Somnul limitat al Lunettei îi putea determina să o urmeze, vigilența generalului de arme, să-i oprească din drum. Tranziția neagră, că așa putea fi numită perioada, mai ales că se afla și sub copertina întunericului, era
Condamnări by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/7893_a_9218]
-
pregătea, poate, să se predea, ca în timpul loviturii de stat, luând drumul temniței. Nu-l mai putea ajuta pe inițiatorul operațiunii, dar nici Negrescu nu avea de gând să-l solicite. El studia somnul profund, cu tresăriri rare, al Taniei. Rămasă în aceeași poziție, ca atunci când fusese expusă în fața amvonului, o descoperi pe Lunetta. Nicăieri nu se zărea Ursula, de parcă o înghițise pământul, doar magicienii se retrăgeau unul după altul, fără să lase în urma lor vreun cuvânt despre următoarea etapă a
Condamnări by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/7893_a_9218]
-
pe gânduri, și din miile lor de piepturi răsunase strigatul lor de luptă, care-1 acoperise pe-al celorlalți: „Bo$orogii fam dinți/ Vor s-ajungapre$edintU" -Încercând sa-nfeleaga ceva, Daniel mai dăduse peste cap un pahar de palinca, dar ochii lui rămăseseră la fel de mirați. - Cât aveți de gand s-o mai țineți așa? ma-ntrebase el, complet derutat. Pofi să-mi spui și mie ce se-ntâmplă acolo? Ce era să-i spun?! Că mușuroiul, odată stârnit, nu-și mai găsea locul
Porumbelul vestitor sau de ce iubim America by Ștefan Dimitriu () [Corola-journal/Imaginative/7600_a_8925]
-
sa. Asta a contat mult în viața mea, pentru că copilul ce eram, cu o mamă ca a mea, a învățat ce înseamnă o adevărată femeie." Interlocutorul insistă, nu vrea să treacă prea repede peste episod: Este o temă ce a rămas majoră, ca să nu spun obsesională, în toată opera domniei voastre." " S-ar putea" - răspunde Etiemble neglijent, nu e treaba sa, vrea să spună, să se lanseze în considerații - el se mulțumește să relateze ce a fost, să expună și, desigur
Rezistența la neadevăr by Lucian Raicu () [Corola-journal/Imaginative/8352_a_9677]
-
e tot ce a putut kirilă, să-i dea doi covrigi tatălui și tatăl a putut mușca atunci din ei și la cinci metri bunicu cu salivă închegată în colțurile gurii, ridicând mâna spre ei, cu fața albă și kirilă rămânând încremenit. e tot ce a putut face. starea s-a stabilizat. prea multă sare. omul, la vârsta dumneavoastră, nu mai e o mare. când e prea multă sare, e ca la techirghiol, corpul te împinge în afară, nu te lasă
spitalul ilfov by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/8138_a_9463]