3,561 matches
-
țarului au reușit în cele din urmă să-i invingă pe rebeli. Razin a fost capturat, torturat în piața publică și executat. Rusia și-a continuat acapararea de noi teritorii în secolul al XVII-lea. În sud-vest a cucerit Ucraina răsăriteană, care fusese până atunci parte a statului polono-lituanian. Cazacii ucrainieni organizați în sate militare la frontiera polono-tătaro-rusească. Deși serviseră ca mercenari în armata poloneză, cazacii din Armata Zaporojiană rămăseseră independenți și se răsculaseră de mai multe ori împotriva polonezilor. În
Cnezatul Moscovei () [Corola-website/Science/302233_a_303562]
-
Tratatul de la Pereiaslav, și care a dus la un război prelungit între Polonia și Rusia. Prin Tratatul de la Andrusovo din 1667, Ucraina a fost împărțită de-a lungul râului Nipru, reunind partea vestică cu Polonia, (Ucraina de vest), lăsând sectorul răsăritean, (Ucraina de est), sub sezeranitatea țarului ca un teritoriu autonom - Hetmanatul cazacilor. În răsărit, Rusia a cucerit Siberia de vest în secolul al XVI-lea. De pe acestă bază, negustorii, meșteșugarii și exploratorii au început să avanseze tot mai departe spre
Cnezatul Moscovei () [Corola-website/Science/302233_a_303562]
-
europene a URSS-ului și a dus la moartea a numeroși civili și militari sovietici și din celelalte țări implicate în conflict. După victoria împotriva Germaniei Naziste a Aliaților, armata Uniunii Sovietice a ocupat cea mai mare parte a Europei Răsăritene. În această zonă au fost instalate guverne comuniste, apărând ceea ce a fost denumit mai apoi blocul sovietic. Războiul rece a izbucnit ca urmare a luptei indirecte dintre URSS și SUA pentru influență mondială. Uniunea Sovietică a încetat să mai existe
Istoria Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302281_a_303610]
-
al patrulea deceniu al secolului trecut, Armata Roșie a participat la mai multe acțiuni militare: În al doilea război mondial, Armata Roșie a fost principala forță militară care a luptat împotriva Germaniei Naziste. După război, armata sovietică a ocupat partea răsăriteană a Germaniei și un număr de state din Europa Centrală și Răsăriteană, țări care au devenit state satelit în blocul sovietic. Uniunea Sovietică a fost singura superputere care putea rivaliza cu Statele Unite ale Americii. Războiul rece dintre cele două națiuni
Istoria militară a Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302292_a_303621]
-
multe acțiuni militare: În al doilea război mondial, Armata Roșie a fost principala forță militară care a luptat împotriva Germaniei Naziste. După război, armata sovietică a ocupat partea răsăriteană a Germaniei și un număr de state din Europa Centrală și Răsăriteană, țări care au devenit state satelit în blocul sovietic. Uniunea Sovietică a fost singura superputere care putea rivaliza cu Statele Unite ale Americii. Războiul rece dintre cele două națiuni și aliații lor au dus la cursa înarmării convenționale, cursa înarmării nucleare
Istoria militară a Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302292_a_303621]
-
mod hotărâtor de creșterea tensiunilor dintre Stalin și Hitler, acest din urmă fiind un sprijinitor hotărât al fascismului și al lui Francisco Franco. Relațiile nazisto-sovietice au fost înăsprite de ura personală a lui Hitler fața de popoarele slave ale Europei Răsăritene și de concurența ideologică dintre fascism și comunism. Conflictul armat direct dintre Germania și Uniunea Sovitică a fost întârziat de semanrea Pactului Molotov-Ribbentrop de pe 23 august 1939, care a divizat națiunile Europei Răsăriteană în două sfere de influențe, una aparținând
Istoria militară a Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302292_a_303621]
-
Hitler fața de popoarele slave ale Europei Răsăritene și de concurența ideologică dintre fascism și comunism. Conflictul armat direct dintre Germania și Uniunea Sovitică a fost întârziat de semanrea Pactului Molotov-Ribbentrop de pe 23 august 1939, care a divizat națiunile Europei Răsăriteană în două sfere de influențe, una aparținând sovieticilor, cealaltă naziștilor. Ca urmare a semanării pactului, Armata Roșie a lansat atacul împotriva Poloniei. Stalin se temea în continuare de o posibilă agresiune a germanilor, iar pe 30 noiembrie 1939 a declanșat
Istoria militară a Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302292_a_303621]
-
apărarea Moscovei și Stalingradului. În vara anului 1943, după bătălia de la Kursk, Armata Roșie a zdrobit ultima încercare germană de preluare a inițiativei strategice. Toate teritoriile sovietice au fost eliberate în 1944. După ce i-au alungat pe germani din Europa Răsăriteană în mai 1945, Armata Roșie a lansat asaltul final asupra capitalei germane - Bătăia Berlinului - care a dus la sfârșitul războiului în Europa. Cea mai mare parte a Germaniei, dar și extrem de întinse teritorii ale URSS-ului au fost devastate de
Istoria militară a Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302292_a_303621]
-
au apărut între Stalin și președintele american Harry S. Truman în discuțiile din timpul Conferinței de la Potsdam din 1945. Truman a afirmat că Stalin a încălcat înțelegerile făcute în timpul Conferinței de la Yalta. În timp ce Armata Roșie era prezentă în toată Europa Răsăriteană și Centrală, Uniunea Sovietică a rămas fermă pe poziții, în ciuda eforturilor lui Truman de împiedicare a expansiunii comuniste. În 1955, Moscova a înființat Pactul de la Varșovia, alianță militară concepută să contrabalanseze alianța occidentală NATO. Puterea militară covențională sovietică și-a
Istoria militară a Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302292_a_303621]
-
cea mai mare parte a ceea ce mai rămăsese din armata sovietică. Ultimele rămășițe ale structurilor de comandă ale fostei armate sovietice au fost dizolvate în iunie 1993. În următorii câțiva ani, forțele ruse s-au retras din Europa Centrală și Răsăriteană, dar și din unele republici postsovietice. Deși în cele mai multe cazuri retragera forțelor ruse s-a făcut fără probleme, armata rusă a rămas în anumite zone puternic disputate, precum baza militară din Sevastopol - Crimeea, din Abhazia și din Transnistria. Pierderea bazei
Istoria militară a Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302292_a_303621]
-
a trecut cu discuții sterile. În același timp, situația politică din Europa s-a înrăutățit. Germania Nazistă și Uniunea Sovietică au semnat, pe 23 august 1939, Pactul Molotov-Ribbentrop. Pactul de neagresiune sovieto-german conținea și clauze secrete prin care țările Europei Răsăritene erau împărțite între cei doi semnatari. S-a căzut de acord ca Finlanda să devină parte a "sferei de influență sovietice". Invazia Germană a Poloniei de pe 1 septembrie 1939 a fost urmată de atacul sovietic din răsărit. În numai câteva
Războiul de Iarnă () [Corola-website/Science/302312_a_303641]
-
iulie, în momentele în care Zitadelle era în plină desfășurare, forțele americane, britanice și canadiene au debarcat în Sicilia în timpul Operațiunii Husky. Hitler i-a chemat pe von Kluge și pe von Manstein la cartierul său general "Wolfsschanze" din Prusia Răsăriteană și le-a declarat că are intenția să anuleze Unternehmen Zitadelle. Von Manstein a încercat să-și apere punctul de vedere conform căruia cu un ultim efort putea învinge la Kursk, dar Hitler nu a fost de acord cu el
Bătălia de la Kursk () [Corola-website/Science/302352_a_303681]
-
pe Nistrul mijlociu, Athanaric se retrage în anul 376 și ridică un val de pământ de mari proporții (identificat în sudul Moldovei cu valul dintre Ploscuțeni și Siret). Neputând rezista presiunii hunilor, se retrage în zona de curbură a Carpaților Răsăriteni. Lui Athanaric i s-a atribuit Tezaurul de la Pietroasele, descoperit în acea zonă. În 381, cu puțin timp înainte de moartea sa, Athanaric a fost primul rege barbar care a vizitat capitala Constantinopol. A încheiat un tratat de pace cu noul
Athanaric () [Corola-website/Science/302053_a_303382]
-
Roslagen" (legea-rus) sau "Roden", regiune din care erau originari cei mai multi varegi, teoria pare foarte credibilă, iar numele "ruși" ar avea astfel aceiași origine cu denumirea suedezilor în limbile finlandeză și estona, anume ruotsi și rootsi. În surse contemporane scandinave, Europa Răsăriteana era numită uneori "Suedia Mare" sau "Suedia cea Rece", în afară numelui mult mai popular "Gardarike" (ținutul orașelor). Un mod similar de a numi o arie de colonizare a fost folosită pentru sudul Italiei, numită Magna Graeca (Grecia Mare). S-
Rusii () [Corola-website/Science/302073_a_303402]
-
Pogodin a folosit teoria în cauză pentru a afirma că Rusia este imuna la prefacerile sociale și la revoluții, deoarece statul rus își avea originile într-o înțelegere voluntară între cetățenii Novgorodului și conducătorii varegi. Oamenii de știință din Europa Răsăriteana au criticat teoria normanda. În secolul al XIX-lea, teoria normanda era subiect de dispută între rușii mai liberali și unii istorici polonezi. Mai devreme chiar, Mihail Lomonosov a scris despre problematică acestei teorii. Sigismund von Herberstein, Dmitri Ilovaiski, Boris
Rusii () [Corola-website/Science/302073_a_303402]
-
nenormande a cuvântului "ruși". Faptul că vikingii foloseau un nume special pentru zona, si anume "Gardarike" ("castele" sau "forturi"), este prezentat că un argument împotriva teoriei normande. Cu exceptia Gutasaga, nici o șaga nordică nu aduce aminte de teritoriile locuite de slavii răsăriteni. În plus, nordicii nu considerau Kievul ("Kaenugardr"), ci Novgorodul ("Holmgardr") ca fiind capitala țării rușilor. Conform afirmațiilor lui F. Donald Logan, "În 839, rușii erau suedezi. În 1043, rușii erau slavi." Scandinavii au fost complet asimilați și, spre deosebire de rudele lor
Rusii () [Corola-website/Science/302073_a_303402]
-
țării rușilor. Conform afirmațiilor lui F. Donald Logan, "În 839, rușii erau suedezi. În 1043, rușii erau slavi." Scandinavii au fost complet asimilați și, spre deosebire de rudele lor din Anglia și Normandia, nu au lăsat o moștenire culturală importantă în Europa Răsăriteana. Aceasta absența aproape completă a urmelor culturale (în afară de câteva nume și probabil de sistemul consiliilor orășenești vechi din Novgorod) este de luat în seamă. Slavologii îi denumesc de aceea pe vikingi ""cameleoni culturali"", oameni care au venit, au condus și
Rusii () [Corola-website/Science/302073_a_303402]
-
și o lovitură de lance. Mengu-Timur A fost botezat în Biserica Sfântul Mihail din Cluj, primind numele de "Matia" ca născut în ajunul zilei de 24 februarie, zi în care calendarul roman îl comemora pe Sfântul Matia (trecut în calendarul răsăritean pe 9 august). Din cauza frecvenței reduse a numelui "Matia" în spațiul românesc transilvănean, prenumele regelui a fost și este pronunțat de români, Matei sau Mateiaș. Aceasta poate fi și o urmare a asemănării numelui apostolului Matia cu cel al evanghelistului
Matia Corvin () [Corola-website/Science/302100_a_303429]
-
au fost alungați din oraș după după reluarea luptelor de către ruși. Puterea polono-lituaniană a început să slăbească după ce a primit o dublă lovitură la jumătatea secolului al XVII-lea. Prima a fost cea mai mare răscoală a cazacilor din ținuturile răsăritene ("Kresy"), răscoală sprijinită de tătarii Hanatului Crimeii, care a avut ca rezultat direct ieșirea regiunii de sub controlul polonez și intrarea ei în sfera de influență a Moscovei în 1654. A doua lovitură importantă a fost invazia suedeză din 1655 - "Potopul
Uniunea statală polono-lituaniană () [Corola-website/Science/302091_a_303420]
-
a deteriorat continuu în secolul al XVII-lea, când șleahticii au încercat să compenseze scăderea prețului cerealelor prin creșterea obligațiilor în muncă, ceea ce a dus la crearea unui nou val de iobagi dintre țăranii liberi, un fenomen comun întregii Europe Răsăritene. Interesul conducătorilor statului pentru agricultură, combinat cu dominația nobilimii asupra burgheziei, a dus la un proces relativ încet de urbanizare și, prin aceasta, la un proces lent de dezvoltare a industriei. În toată Europa acelor vremuri se puteau întâlni astfel
Uniunea statală polono-lituaniană () [Corola-website/Science/302091_a_303420]
-
religioase polono-lituaniene, Contrareforma s-a bazat mai ales pe propaganda iezuită, ceea ce a făcut-o foarte pașnică în comparație cu excesele războiului de treizeci de ani. Teritoriul fostei Rzeczpospolita este în zilele noastre împărțită între mai multe țări din Europa Centrală și Răsăriteană: Polonia, Lituania, Letonia, Ucraina, Belarus și Rusia. Mici teritorii se află în alte țări din zonă: Estonia, Slovacia, România și Republica Moldova. În vreme ce prin "Polonia" se înțelegea de obicei întreg statul, teritoriile locuite de polonezi erau de fapt parte a uni
Uniunea statală polono-lituaniană () [Corola-website/Science/302091_a_303420]
-
conduse de castelani. Existau mai multe excepții de la aceste reguli. Vezi și Funcții administrative în Uniunea statală polono-lituaniană. Regiunile istorice ale uniunii erau: Granițele statului polono-lituanian variau mult după încheierea fiecărui tratat de pace, în special în părțile sudice și răsăritene. Deși s-a încercat în mai multe rânduri să se creeze Ducatul Ruteniei ca membru cu drepturi depline al Uniunii, în special în timpul revoltei cazacilor din 1648, sau după semnarea Tratatul de la Hadiach, și să se înființeze "Republica celor trei
Uniunea statală polono-lituaniană () [Corola-website/Science/302091_a_303420]
-
lituaniană: "Lietuvos Didžioji Kunigaikštystė", în limba belarusă: "Вялі́кае Кня́ства Літо́ўскае ", în limba ucraineană: "Велике Князівство Литовське ", în limba poloneză: "Wielkie Księstwo Litewskie"), mai exact Marele Principat al Lituaniei, a fost un stat din Europa Răsăriteană care a existat între secolele al XII-lea și al XVIII-lea. Fondat de lituanienii păgâni în a doua jumătate a secolului al XII-lea, și-a extins aria de cuprindere dincolo de zona inițială de așezare a lituanienilor prin cucerirea
Marele Ducat al Lituaniei () [Corola-website/Science/302128_a_303457]
-
și Imperiul Austriac. Marele Ducat al Lituaniei era un stat multinațional, care a ocupat un teritoriu uriaș datorită vacuumului de putere lăsat de prăbușirea statului mongol. La viața sa politică, economică și culturală au participat lituanienii și polonezii catolici, slavii răsăriteni ortodocși și greco-catolici, evreii armenii, germani, etc. Caracterul multinațional al statului și filozofia cosmopolită a elitelor sale după sfârșitul secolul al XIV-lea a generat în secolele al XIX-lea și secolul al XX-leaal XX-lea]] o dezbatere asupra problemei
Marele Ducat al Lituaniei () [Corola-website/Science/302128_a_303457]
-
limba belarusă. În acea vreme, prin "lituanian" se înțelegeau două lucruri. Unul dintre ele era locuitor al Marelui Ducat, iar celălalt era cel de vorbitor de limbă lituaniană. Acești lituanieni locuiau nu doar în Lituania modernă, dar și în Prusia Răsăriteană și în spații vaste din Belarusul zilelor noastre. În Prusia Răsăriteană numele era folosit pentru a numi numeroasa minoritate lituaniană (Lithuania Minor), în vreme ce în tărâmurile slave ale Marelui Ducat, numele se referea mai ales la locuitorii țării. În Belarus, belarușii
Marele Ducat al Lituaniei () [Corola-website/Science/302128_a_303457]