3,048 matches
-
muncindu-se să gătească ditamai puiul reușise însă să-mi anihileze proaspăt regăsitul libido într-o clipită. — Dacă vrei să mă faci fericită, atunci, te rog, îmbracă-te. Absolut dezinvolt s-a dat jos din pat și a început să răscolească după haine cu care să se îmbrace. — Vrei să-ți dau ceva de la mine? mă întrebă el. Cred că hainele sunt puțin cam prea șifonate ca să le mai porți. M-am privit în oglindă. Oricine și-ar fi dat seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
proastă cu milă. M-am oprit, dându-mi seama brusc că nu mai făcusem asta niciodată. Nu am trăit niciodată experiența formatoare a părăsirii unui iubit pe care cele mai multe fete au bifat-o înainte să termine liceul. Am început să răscolesc repede prin rezerva mea de scene de despărțire din filmele pe care le văzusem, dar nu mai credeam deja că filmele îmi pot furniza scenarii potrivite. În plus, nu mai eram așa de sigură că-mi doresc să pun capăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
într-una, am cuprins de departe, la o cotitură, incendiul galben și prelins în pâlpâiri, din geamurile salonului de primire. Și, înțelegând, în sfârșit, cruntul adevăr, fiara turbată din mine a început să răcnească. Tăcerea cumplită a tatei mi-a răscolit tot mai mult de atunci încoace o suferință crâncenă, cu neputință de a mai fi tămăduit. L-am iubit, fără să-mi dau seama în care ascunziș de suflet mi-a zăcut de-a lungul anilor acest simțământ. Sunt impresionante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
vârfurile înnegrite de pomadă și prelungite ca doi țepi lungi și drepți. Venea și dânsul să asculte pe trompetul Gheorghe Chihaia, și clătina din cap, abătut, nemulțumit de pierderile suferite de ai noștri, pentru ocuparea unui biet petec de pământ, răscolit de obuze și îngrășat cu sânge. „Veni și ziua în care sentinela cu arma la baionetă, nu se mai prezentă ca să mă ceară corpului de gazdă. Știam și pentru ce: Boierul Costache mi se plânse într-una din zile, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
deținea un plutonier hârșit, de data asta unul rămas cam scurt și lat în umeri. Ordinul era „înaintare și căutarea contactului cu dușmanul“. Pe când începea să se-ntunece am luat-o, după mai multe rătăciri, pe un drum de pădure răscolit de șenile de tanc, un drum pe care, așa se spunea, huruise cu doar câteva ore în urmă o coloană de Tiger-uri și vehicole blindate, avansând ca vârf de lance. Dar din aparatura radio pe care o căram cu noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
umbră curții căminului Caritas. Așezat alături de câte un bătrân căruia încerc să-i rețin chipul pe hârtie. Desenez cu creionul ochi tulburi, încețoșați, și pungile de sub ei, urechi uscate, cu marginile crestate, gura care molfăie întruna. Desenez fruntea, un câmp răscolit de brazde, acum craniul neted sau înnorat de smocurile de păr rar și moale, pielea subțire zvâcnind pe oasele tâmplei, pielea mototolită din jurul gâtului. Cu plumb moale și tonul deosebit de cald al acestuia se modelează osul nazal și maxilarul, buza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
dus și-ntors mi-e foarte clară. La dus văd, după ce ținutul bombardat al Ruhr-ului a rămas în urmă, cum gonește prin dreptul nostru, în stânga și în dreapta, câmpia Westfaliei, care se poartă ca și când nu s-ar fi întâmplat nimic care să răscolească lumea. Iar pe mama o văd cum șade vizavi de mine și tace. Nu-i plac întrebările mele și încearcă să-mi bage pe gât peisajul ca „pură încântare pentru ochi“: „Ia uite ce câmpii mănoase, ce multe vaci pasc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
na, ca pe una oarecare. Asta vine dintr-o familie bună, se vede imediat...“ Despre soră abia dacă am vorbit sau numai cu prudență, fiindcă fiertura tulbure a tristeții abia se mai așezase puțin și nu era cazul să fie răscolită din nou. Eu voi fi spus cu superficială nepăsare ceva de genul „Dacă ea e fericită acolo...“ Ca ultima oară, mă uit în jur, văd tabloul cu ochiul-boului pictat de mine, văd mobilele de curând achiziționate, bucată cu bucată. Văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mistuitor pojar, care a pus În primejdie Însăși anatomia lui Fang She și a pus capăt pentru vecie regretatelor noastre taclale; focul nu a mistuit casa pe de-a-ntregul, dar a devorat o puzderie de lampioane micuțe din lemn. Nu răscoliți pământul În căutarea apei, domnule Parodi, nu vă deshidratați onorabilul trup: pojarul a fost stins. Dar, vai, s-a stins și instructiva căldură a șuetelor noastre. Madame Hsin și Tai An s-au mutat În strada Cerrito, purtați pe roatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Elena Marin Alexe Printre nămeți de dulci amintiri, răscolesc cu privirea după o rază de senin, dar tabloul alb se lipește obsedant de retină, înghețând-o. Azi mă doare neputința de a săruta zarea de dincolo, însă până voi accepta providența, mă las dusă prin gânduri pudrate cu arome
Prin amintiri by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83255_a_84580]
-
acolo? Norman, ești acolo? Răspunde, te rog! Era Harry. — Sunt aici, răspunse Norman. — Norman, pentru numele lui Dumnezeu... În acel moment, Norman văzu strălucirea verzuie și Își dădu seama de ce se legănase submarinul. Calmarul se afla la numai zece pași, răscolind sedimentele de pe fundul oceanului, zvârlindu-și tentaculele amenințătoare spre el. — ... Norman, vrei să... Nu era timp de stat pe gânduri. Norman făcu trei pași mari, sări și se strecură prin trapa deschisă În DH-7. Trânti ușa tambuchiului În urma sa, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
din ultimul strop al deznădejdii, când printr-o suflare s-ar asemăna cu izvoarele anilor ce devin fluvii de vise. Numai trupul meu ar putea să se prefacă-n zile mult mai străin, în speranțe ucise de vânturi ce uneori răscolesc, val după val de tristețe. Oamenii devin fiare cu fildeș ce sfarmă în semințele cerului, stau înveliți sub carapacea apăsătoare a vieții, fără să simtă adevărul ce se vrea înțeles. I-am dorit să se trezească din agoniseala lor în
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
nu-i decît un semn ca oricare altul, unul de circulație, să zicem, pe care-l poți ignora fără probleme cu poliția, În special În nopțile fără lună, și cu toate astea te Încăpățînezi să-l cauți, cotrobăi prin dicționare, răscolești, examinezi variante, sinonime, și, de obicei, dai de el cînd nu-ți mai trebuie. Nu vreți să candidați la un post de deputat? m-a Întrebat Într-o duminică joasă un om de afaceri cu un incisiv de platină. Avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de la poalele TÎmpei la supermarketul din localitate. În mai puțin de-un minut, au Început amîndoi să plîngă, uitîndu-se la lucrurile acelea pe care nu le avuseseră niciodată, povestește Lucie, cu emoție-n glas. Fusesem și noi În magazinul ce răscolise glande lacrimale românești, e-adevărat, mîncare-n disperare, rafturi nesfîrșite cu mîncare, mii de pachețele colorate, apetisante, Îți lăsa gura apă, și i-am spus doamnei avocat, o brunetă fermecătoare, că n-are motiv să se Înduioșeze, să plîngi În fața unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
doua ușcheală - făcută și mai bine. O cameră de zi curată, o baie imaculată, dormitorul etalînd sertare goale. O cutie de sardele În frigider. Coșul de gunoi din bucătărie curat lacrimă și căptușit cu o pungă de hîrtie proaspătă. Jack răscoli tot apartamentul: living, dormitor, baie, bucătărie. Rafturi răsturnate, covoare trase, toaleta demolată. Îl opri o străfulgerare: tomberoanele de gunoi, pline, aliniate de ambele părți ale străzii... Acolo sau nimic. Se gîndi că trecuseră o oră și douăzeci de minute de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
fiecare, apoi te duci În Long Beach și pui stăpînire pe casa de pe Linden, numărul 8819. Este un punct de distribuție al lui Fleur-de-Lis și sînt sigur că Patchett a făcut curățenie, dar du-te oricum. Dacă găsești locul virgin, răscolește-l și lasă ușa deschisă. Fisk Înghiți În sec. — Domnule, am Înțeles eu bine? Să-l răscolesc? Și să nu pun data arestării la suspecți? Da, răscolește-l ca la percheziție. Și ia-le ălora declarațiile. Și nu-mi pune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
un punct de distribuție al lui Fleur-de-Lis și sînt sigur că Patchett a făcut curățenie, dar du-te oricum. Dacă găsești locul virgin, răscolește-l și lasă ușa deschisă. Fisk Înghiți În sec. — Domnule, am Înțeles eu bine? Să-l răscolesc? Și să nu pun data arestării la suspecți? Da, răscolește-l ca la percheziție. Și ia-le ălora declarațiile. Și nu-mi pune la Îndoială ordinele! Fisk spuse: — Ăă... am Înțeles, domnule. Ed Închise ușa și Îl sună pe Kleckner
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
că Patchett a făcut curățenie, dar du-te oricum. Dacă găsești locul virgin, răscolește-l și lasă ușa deschisă. Fisk Înghiți În sec. — Domnule, am Înțeles eu bine? Să-l răscolesc? Și să nu pun data arestării la suspecți? Da, răscolește-l ca la percheziție. Și ia-le ălora declarațiile. Și nu-mi pune la Îndoială ordinele! Fisk spuse: — Ăă... am Înțeles, domnule. Ed Închise ușa și Îl sună pe Kleckner. — Don, trimite-i aici pe doctorul Lux și pe domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
meu, tine-ți respirația să nu trezești rânduri scrijelite de dor. Pe poliță veche uitată de vreme lungă, nu-ți lasă privirea, să nu atingi din întâmplare risipite clipe. Deși nedumerita, arunc mantia tristeții peste umărul gol și te văd răscolind dureri demult îngropate. Nu înțeleg însă, de ce ai intrat pe ușă unde scrie cu litere de-o șchioapa, - Atenție! Intrarea interzisă persoanelor străine!
Intrarea interzis? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83282_a_84607]
-
Îmi trec degetele amorțite prin albeața zorilor, mângâind suflul ascuns al naturii îngenuncheate. Când sărut frunza, simt fiorul efemerului străbătându-mi simțurile. Nu-mi întreb sufletul de ce radiază durere, ci mă cufund în intensitatea ei, ca într-un psalm care răscolește misterul timpului trecut. Gândul mă poartă, prin absolutul universului regăsit în fiecare bătaie a inimii. Mă doare timpul nemilos, zilele ce se perindă tăcute, sleite de puteri, ca niște păsări rănite de glonț... Mă adun cu greu printre rânduri, dornică
Ce m? doare mai mult by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83299_a_84624]
-
ar avea rost fără ea. Iar într-una din zile, când, neputându-se împotrivi, precum se frânge-un val izbit de-acel ce-ncontra-i vine, se lăsase cuprinsă de starea de agitație și fior, o străbătuse un gând și răscolise în niște cufere vechi, prăfuite, cu catarame de metal înverzite de vreme, îngrămădite în al doilea vestibul al apartamentului, cu intrarea dinspre afară de mult blocată. Și-a dat seama ce caută după ce începuse să caute. Nu, își zicea, oricât ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
au acasă destule! - și chiar regăsindu-l și păstrându-l încă multă vreme, până și atunci când, hodorogit, oricum îl înlocuise cu alt aparat, iar plăcile erau și ele altfel, ca astea din fața ei. Pune deoparte toate discurile, nemulțumită. Altceva căuta. Răscolește în cufăr, e convinsă că a păstrat înregistrări cu Leonard, dar nici pe astea le căuta, și cu alți tenori, dar nici pe astea nu le căuta. În urechi îi răsună un scârțâit nesigur de vioară și glasul subțire, sincopat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
nașul meu stins pe când eram elev era mult prea energic și n-ar fi suportat superba monotonie de aici - și bătrâna doamnă: pentru că nimic nu poate fi mai înfiorător decât durerile acelea despre care nu înțelege de unde vin, dar o răscolesc cu totul, încât ar fi cea mai mare stupiditate să creadă în ce spun prietenele ei stafidite când se încumetă să o viziteze, aducându-i fructe ce nu-i mai sunt de folos, pocnindu-și palmele și minunându-se cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
frică. Nu mai fusesem dus niciodată să văd așa ceva; deși nu era în sens strict un film de groază, detaliile erau foarte convingătoare și atmosfera lugubră, muzica dramatică și sentimentul permanent că se va întâmpla ceva îngrozitor se împleteau toate, răscolindu-mă cu o ciudată combinație de teamă și exaltare. O parte din mine voia să fugă din sală și să iasă în ce mai rămăsese din lumina zilei; dar o altă parte era hotărâtă să rămână până ce voi descoperi unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
din cărțile mele. — Extraordinar! exclamă ea. După ce am terminat, m-a întrebat curioasă: Cred că era drăguță femeia aceea, Alice, nu? — Nu în mod special. Mi-a fost uluitor de greu să spun asta. Povestind toată întâmplarea, frumusețea Alicei îmi răscolea din nou imaginația și dintr-odată Joan mi se păru urâtă și neatrăgătoare ca în prima clipă când o văzusem pe peronul gării. M-am luptat să alung acest gând, dar în zadar: am simțit fiorul dorinței scuturându-mă când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]