5,132 matches
-
Pe un scăueș, oarba sta lângă poiată, cu fața liniștită. în truda lor tăcută, pe chipurile colțuroase ale oamenilor nu se zărea nici o simțire. Când apăru și scheletul negru al acoperișului, palmele lor mari apucară bărdoaiele. Până departe, în câmp, răsunau pârâituri și țipete de cuie scoase din lăcașul lor. Apoi căzură pereții. Către seară, alături de-o stivă de lemne mâncare de cari, nu mai era decât un morman de moloz. în picioare rămase doar poiata lângă care se refugiase
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
afară ș-așa-i da moșneagului borș curat. - Ce i-aș fi dat cu fliuștiucul peste gură ! Auzi tu, fa, borș limpede ! - Apoi și baba zuraleaucă că se potrivea... Deodată, ușa de-afară se deschise larg. - Bonjur și noroc, bade ! răsună un glas mare și înăuntru pătrunse Vică Gheorghiță, om gros și lat în spate, cu privirea jucăușă. - Bine-ai venit, finule ! strigă gazda de dincolo. - Sărut mâna, nânașă ! Să-ți povestesc, nânașă, ce-am visat azi-noapte în somn, să mori
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
știu, că numa’ odată face cu mâna, vine un motor, îl oprește, se suie în el și, du-te, duluță ! Tăcură toți, impresionați. Gazda tocă o fleică și pentru Vică și într-o garafă trase vin. Deodată, afară, în întuneric, răsună puternic o fâșcâitură. - Asta-i Paraschiva lui Murgoci, zise, avizată, o vecină. Odată m-am făcut eu că nu știu și-am întrebat-o pe babă : - Da cine fâșcâia așa asară, mătușă ? - Ia eu mai fâșcâi, zice ea. Am o
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
și, cufundat în apă, pământul se muia. Sus, în ceață, pe puntea opustului alerga un felinar cu lumină vâscoasă și puțină. Prin zvonul ploii se auzea o chemare întreruptă de vijelia care cădea în valuri. Lângă felinar apărea o umbră. Răsuna, repezită, o strigare. Opustul începea să pârâie și să se miște. Aninat de un capăt de grindă, felinarul se clătina în șuvoirea ploii. - Lanțul ! răcnea un glas. Leagă-l la buhai Acuma, sloboade ! Zuruiau verigile de fier. Scrâșnind, stavila uriașă
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
împingea cât îi stătea în puteri. Simțea că i se rup vinele iar picioarele i se înfundă în puntea de stejar. Ploaia îi răcorea fruntea și trupul scotea aburi. O pală de vânt îi azvârli căciula în puhoi. Din pâclă răsunau chemări nelămurite. Omul căpătă deodată în braț o putere grozavă și trunchiul păru a se ușura. țăranul ținea în vârful prăjinii forța nemăsurată a apelor. în fața încordată, cu mușchii încleștați și cu o voință supraomenească, dinții mușcau buzele. încet-încet copacul
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
plescăit, trunchiul se prăbuși în adânc. Ostenit, omul care străjuise primul coborî de pe opust. își trecu mâna prin păr și băgă de seamă că nu mai are căciulă. - S-a dus ? S-a dus ! constată un glas de lângă el. Satisfăcut, răsună răspunsul unei blagoslovenii. De sus șuvoaiele se răreau, căci norii erau mai ușurați. Plini de glod ca niște draci, oamenilor le sclipeau dinții. - Păzea ! izbucniră deodată glasurile. Purtată de val, o plavie aducea sub ea o babă groasă, adică, scurtă
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
-i faci ceai să-i storci în gură, zise bătrâna, plecând târșit mai departe. NUNTĂ îN BĂRĂGAN Sub casa cu grădină mărginită de salcâmi iarba coboară în pantă, rupându-se deasupra unui maidan. Vara, maidanul exala mirosuri pestilențiale iar seara răsuna de vociferări : acolo copiii jumuleau o minge. în locul țipetelor, într-o zi a scrâșnit un ambreiaj. De-atunci a început o forfotă care, multă vreme, ținu trează împrejurimea. Ceea ce se petrecea sub grădină, a rămas câtva timp un mister. Fum
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
tomnatică. -Să vii imediat în casă! -Dar ce s-a întâmplat, unchiule ? - întreba fetița speriată. -Eu și mătușa ta avem de vorbit cu tine! -Despre ce, unchiule ? - sună o voce nevinovată. -Ai umblat cu ceasul meu și l-ai stricat!răsuna vocea bărbatului zguduitor. -Cum? Nu am umblat cu ceasul de loc, unchiule! - tremura glasul copilei supărate, pentru bănuiala nefondată. În casă, pe Areea o aștepta un interogatoriu sever și simțea că ea este acuzată fără drept de apel. Degeaba spunea
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
la ceas, dar că ea nu a văzut cine era, fiind întoarsă spre perete... ea nu are nici o vină... ea nici nu cunoaște ceasul, nu se joacă cu ceasul adulților, nici măcar nu s-a uitat la el... Dar vocea unchiului răsună și azi în ureche, ca și atunci: -Mergem la ceasornicar, el poate să ne spună, de ce s-a stricat ceasul meu, bun de o viață, și ne poate spune și cine l-a stricat! O tristețe nemărginită o cuprinse pe
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
tot și o mută de pe trotuarul inegal pe spațiul betonat, dar fetița nici acolo nu voise să pedaleze, zicea ceva că nu știe, iar tăticul strigă tare, apoi abandonă definitiv instrucția. Femeia încercă să-și liștească soțul, a cărui voce răsună printre blocuri. Culmea, ce adversar redutabil poate deveni propriul tău copil la trei ani! ... pentru un bărbat atât de înalt... sau înălțimea nu contează?... în orice caz era ca un pisc lângă o floricică firavă... Indiferent că avem sau nu
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
vest. Fiecare își mai întorcea capul din când - în când, până nu se întunecase de tot și nu se mai vedea nimic. Din senin începuse o furtună de nisip iar când o sabie de foc tăia cerul în două, de răsuna tot văzduhul, se deslușea o voce cu rezonanță: -Tu, oul cel mare, care te îndrepți spre nord, rostogolindute anevoios în nisip, cu o formă ovală, ce ai vrea să fii în viață? -Văzduhule, cel etern, eu aș vrea să fiu
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
Napoleon”, care va avea un puternic ecou european. împlinirea visului suprem Scria André Castelot, în cartea sa „Bonaparte”: „La 17 mai circula zvonul că a doua zi va fi «ziua cea mare». într-adevăr, în zorii zilei de 18, salvele răsunară una după alta și curând senatorii, precedați de un regiment de cuirasieri, sosesc la palat. Napoleon, în uniformă de colonel al gărzii, îi așteaptă în salonul mare. înconjurat de consilierii de stat și de generali, el era calm și părea
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
Acum, În subsolul bisericii, Îi spuse Capitolului Unsprezece să fugă să se joace cu ceilalți copii, ca să poată și ea să bea o cană de cafea, să-și revină. Era la a doua cană când o voce suavă, feminină, Îi răsună În ureche: ― Bună dimineața, Tessie. Era cumnatul ei, părintele Michael Antoniou. ― Salut, părinte Mike. Foarte frumoasă slujba de azi, spuse Tessie și regretă imediat. Părintele Mike era diacon la biserica Adormirii Maicii Domnului. Când plecase ultimul preot, Întorcându-se ocărât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
alee coboară, cotește, se Înfundă. O ușă se deschide. Un chip zâmbește ademenitor. Lefty se trezește stând pe un divan cu trei soldați greci, privind la trei femei durdulii, parfumate, ce stau toate pe divanul de vizavi. (Dintr-un gramofon răsună șlagărul care se aude peste tot: Din zori și până-n seară...) Și iată că rugăciunea lui recentă e uitată complet, căci matroana spune: ― Pe care-o vrei tu, scumpete, iar privirea lui Lefty trece peste cercheza blondă cu ochi albaștri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
la afro-americani, dar și la feministe și homosexuali; și apoi, desigur, Îi plăcea să ne-o adreseze nouă de câte ori Întârziam la masă sau purtam haine cu care Tessie nu era de acord. ― Problema noastră sunteți voi! Ecoul cuvintelor lui Morrison răsuna În stradă, dar Milton n-avea vreme să se concentreze la el. Căci exact În acel moment, ca o Godzilla care scârțâie Într-un film japonez, se arătă Înaintând greoi, primul tanc militar. Soldații stăteau de ambele părți nu polițiști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
fierbinte; o inimă amfibie și o brândușă Îmbobocită; sângele și sânii care nu se arătau; și pasiunea pentru Obiect, care părea, care păruse, care arăta de parcă ar fi fost pe termen lung. Câteva momente de claritate și apoi panica Îmi răsună din nou În urechi. Și mie Îmi venea să fug. Înainte ca Jerome să apuce să spună ceva. Înainte să afle cineva. Puteam să plec În seara asta. Aveam să găsesc drumul Înapoi până la casă prin mlaștina dintre cedri. Puteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
piept, duna aceea albă, lină. Stingeam lumina. Mă Împingeam În Obiect. Îi apucam cu mâinile dosul coapselor, potrivindu-i picioarele În jurul mijlocului meu. Băgam mâna sub ea. O trăgeam spre mine. Și apoi trupul meu, asemenea unei catedrale, Începea să răsune. Cocoșatul din clopotniță sărise afară și acum trăgea frenetic de funie. În tot acest timp nu ajunsesem la nici o concluzie pertinentă despre mine Însămi. Știu că-i greu de crezut, dar așa stau lucrurile. Mintea se autoorganizează. Mintea se curăță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
JUNIMEA IAȘI, 2009 Felix Fredoric David ~ despărțit, șlefuit și întregit ~ Capitolul 1 Acum a început totul! Acum roata a început să se învârtă sub puterea evenimentelor ce se vor rostogoli unul după altul până la un deznodământ! Cuvintele lui încă îmi răsună în minte și fiecare silabă din ele cade ca un ciocan pe sigiliul sicriului viitorului nostru. Cred că i-am omorât pe toți! Cred că i-am condamnat pe fiecare dintre colegii mei la o moarte inutilă. Nu-mi vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
capul sprijinit pe mâini. Eram deja obosit. Nu am apucat să stau mult așa, căci ușa a început să scârțâie încet și prelung, chinuită parcă. Nu îmi păsa cine intrase. Eram așa de obosit... Pași mărunți, temători, într-un fel, răsunau pe parchet, din ce în ce mai aproape. O mână puțin rece mi-a atins palma stângă și am tresărit când am auzit glasul cristalin: Bozov, te simți bine? Am înțeles că aici trebuie să vin. Ce e? Ana. Cum am putut să uit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Primele trupe ale Ministerului vor fi aici până mâine după-amiază. Încearcă să nu tragi în mine când iadul se va dezlănțui! Data viitoare când ne vom întâlni, vom fi în tabere opuse! Nu-i răspunsei, dar ultima sa propoziție îmi răsună în minte. Încă nu știam dacă să am sau nu încredere în el. L-am salutat scurt printr-o înclinare a capului și ne-am despărțit dând mâna. M-am îndreptat spre subsol, unde știam că undeva mă așteaptă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
intrat la timp în școală și am noroc că sala noastră de clasă nu este la al treilea etaj în ultima parte a clădirii, ci e pe lângă ușa de acces. Sunetul clopoțelului, redat atât de fidel de către sistemul audio, a răsunat în întreaga școală exact când am intrat în clasă. Întregul colectiv se pregătea pentru testul de ora aceasta, de la filosofie. Am fost anunțați că vom da o lucrare și eram siguri că avea să fie greu, la fel cum sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
la carte! Să mergem chiar acum, băieți, și să vorbim cu toți colegii noștri din toate clasele și să ne adunăm cu toții în fața cancelariei să cerem osândirea celui care este vinovat de moartea celui pe care l-am îndrăgit cu toții, răsună din spatele clasei vocea lui Sergiu Sergheiov. Această replică mi-a ajutat mult și nicicând nu mă gândeam la vreun ajutor în încercarea mea. Deși mai era puțin timp din pauză, era de ajuns. Până când diriginții s-au înapoiat în clasele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
patrulate de elevi. Soliteraj și Sergheiov ar fi avut grijă de asta. Și totuși... parcă nu era în regulă să mă fi trezit în aceeași noapte în care am adormit. Mă plimbam pe holurile pustii fără țintă. Pașii ce-mi răsunau în împrejurările încremenite mă purtau în sus pe scări. Luminile se stinseră la ultimele două etaje. Se pare că Sergheiov renunțase la gărzile de la etajul doi. Nu se vedea nici urmă de elev din clasele mai mici. Totul era cufundat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
pentru că au înlocuit parchetul peste noapte. Simplu și eficient. Astfel, au distrus toate urmele care îl puteau discredita pe dirigintele nostru și, implicit, sistemul și au reușit să creeze și o imagine proastă a credibilității elevilor. Voci au început să răsune pe holul gol. Delegația! Trebuia să plec! Pe ușă nu mai puteam ieși, căci puteam fi văzut, așa că am ieșit pe unde am intrat, pe fereastră. M-am suit pe marginea peretelui exterior pentru a putea urmări scena ce va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
-și patrula, uitându-se din când în când la masele de elevi de jos. Acum era prea târziu pentru a da înapoi. Mult prea târziu. Ce va fi, va fi! Nu trebuie să ai regrete, în nimic din ceea ce faci! răsunase o voce în mintea mea. Semăna cu cea a bătrânului din peștera pe care o visez de obicei. Mi-am zis că e din cauza stresului și nu i-am mai dat atenție. Le-am făcut semn grupului lui Govar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]