2,812 matches
-
toți din generația sa, precum mulți alți tineri ce au venit în urma lor, au preferat să plece din Brăila în marele oraș de pe Dâmbovița sau chiar în străinătate, cei mai mulți în Franța sau în Germania. Locuitorii pe care-i întâlnea în rătăcirile sale nu îi erau câtuși de puțin familiari, făcându-l să se simtă ca un turist într-o scurtă expediție printr-un oraș prea cuminte, prea liniștit, provincial, bătrânicios și sărăcăcios. Sau poate că așa fusese dintotdeauna, s-a gândit
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
timpului, a falsei pudori și, În fapt, a ceea ce noi numim moarte?! Până a fi descoperit acest ascuns și teribil Prezent și parcurgând toate bolgiile suferințelor multiple pentru a ajunge la „el” - recunoscându-mi, apoi, chinuitorul și deconcertantul traseu sau rătăcire În opul citat mai sus al mult mai dăruitului autor ce a fost Proust! -, Dionysos a fost ani lungi chipul, figura care-mi ascundea Prezentul pe care, Încă o dată, ca și Proust, Îl căutam fără s-o știu! Dionysos a
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
timp În care era cât p-aci să cad În acea orbire sau acele orbiri umane ce capătă diferite nume precum alcoolism, nihilism sau tentația auto-suprimării, ca o pedeapsă adresată adulților, societății sau chiar unei Închipuite dumnezeiri! Sigur, toate aceste „rătăciri” și chinuri erau pe jumătate sau pe sfert inventate, dar cele din pubertate - când am fost exclus din toate școlile fără să fi spart un geam! - sau În adolescență - cînd, aspirînd să ajung filolog, scriitor, m-am prezentat la decanatul
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
el, și e drept că raționalitatea noastră Îndelung exersată ca și un oarecare, comun, bun-simț ne-au șoptit adesea că e „absolut ridicol” să-ți pui problema existenței unui așa-zis Sens al vieții, dar niciodată, niciodată În timpul trecutei noastre rătăciri existențiale și nici acum, deși am zâmbit nu rareori la pretențiile unora care pretindeau a-l defini, niciodată nu ne-am putut „dezbăra” de „ispita Sa”, de tentația de a-L imagina și căuta, niciodată nu am renunțat - nici noi
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
că lipsește, o „fascinație lipicioasă” precum acele stări chinuitoare Între vis și trezie, aproape un blestem. Adeseori, chiar un blestem! „Cercul” - un „labirint mântuit, rezolvat” sau, iată, o altă definiție posibilă, „cercul - un sens al labirintului”! Existențial, se’nțelege. Al „rătăcirii”, deoarece, așa cum un popor Întreg, În istorie, „rătăcește” secole Întregi până Își găsește echilibrul, unitatea și conștiința de sine, tot astfel și indivizii, cel mai adesea, „rătăcesc”, fiecare În labirintul său, conștient sau nu, un „labirint” de care mulți se
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
sau „Parfumul Kremlinului”, aluzie artistică la gradul său de (fost?) general KGB și, totodată, o trimitere parodică la felul stereotip în care își intitulează istoriile cu spioni. Islandezul Einar Örn Gunnarsson este „Pescarul amețit” - trimitere mai mult decât transparentă la rătăcirile sale bahice. Aleksei Varlamov din Rusia: mic de statură, cioturos și mătăhălos, cu o frunte enormă și o barbă în paragină, cu un mers de țăran care calcă nesigur pe asfalt, este numit „Lev Tolstoi în secolul XXI”. Adrian Popescu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
inclusiv artistică. Ce zărim noi acum, din goana trenului, este mai mult un imens șantier. Se construiește și se reconstruiește enorm la Berlin. Nemții vor să-și transforme capitala recuperată într-o mare metropolă și vor reuși, evident. După îndelungi rătăciri, această națiune își îndreaptă tonusul vital spre interior, spre desăvârșirea propriei existențe și a propriului habitat... Vom petrece în Berlin ultimele zile ale periplului nostru literar - între 14 și 17 iulie -, și vom putea vedea destule lucruri interesante. Până atunci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
amestec sau, dacă vreți, ai unei bogății de reflexe istorice și temperamentale care, cu siguranță, contribuie esențialmente la bogăția și mai ales la vitalitatea noastră, sesizabilă în toate domeniile de activitate și creație și chiar și în exagerările, erorile și rătăcirile noastre. Orientali sau apuseni, latini, geto-daci sau slavi, nordici sau sudici, europeni - cu sensul de vestici sau central-europeni - sau balcanici, evident, în sensul „rău” al cuvântului, adică infestați de corupția și versatilitatea fanariotă, și, poate și mai grav, bolnavi iremediabil
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
pus în sinea mea această întrebare (de ce am opri profețiile la Isus?). Discipolii lui Hasan al-Banna (fondatorul, în Egipt, al Fraților Musulmani, în 1928) nu mi-au adresat niciuna. Cred că am suscitat în ei un pic de compasiune pentru rătăcirile mele păcătos, eu nu voi fi totuși pedepsit în imediat -, dar nicio curiozitate. Așa cum o arată și denumirea, curentul intitulat "islamul este soluția" nu-și pune probleme inutile și nu are pentru periferiile orașelor noastre, de unde te poți aproviziona cu
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
înnecarea unui țigan la Moldova... 6. Istorii din tinerețele lui moș-Brebu: o istorie de dragoste în cea dintăiu tinerețe... 7. Altă istorie de dragoste, cu o nevastă... c-un cal... 8. Istoria cu fratele vitreg care se întoarce, după o rătăcire, la căminul părintesc. Vra să moară acasă. Frate-său nu vra să-l mai cunoască.... Încă de pe când trăia tatăl, acesta a simțit că nevastă-sa l-a înșelat, și urăște fructul păcatului. I-a dat a înțelege, l-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
al doilea al ei. După ce fata e arestată și exilată cu întreaga familie marele duce C? caută s-o salveze (împreună cu ceilalți dacă se poate), o urmărește cu câțiva tovarăși (între care un basarabean leal) și după multe peripeții și rătăciri, în care vede felurite orașe, sate, aspecte ale revoluției, revine la Petrograd fără să fi făcut nimica. Aici primește vestea asasinării familiei imperiale la Pervi pe când basarabeanul asistă la tragicul sfârșit al unui frate al său student, împreună cu amanta lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
doi cai din care unul al italianului Gritti (pe care acesta încălecase când la Mediaș cercase să scape în tabăra Moldovenilor. A fost însă ucis.). Pleacă, singur, trist, noaptea, pierde un cal cu scule și bani. După patru zile de rătăcire, zdrobit se culcă, și în timpul somnului și cellalt cal fuge. Singur, pe jos, în furtună și ploae, rămâne cu capul gol gugiumanul i-l răpiseră crengile spinoase ale codrilor. Patru zile n-a dormit și n-a mâncat și cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
în sacru - „tot amestecul e cel de care trebuie mereu să te păzești”. Colindele de fecior și de fată mare, baladele fantastice și basmele evidențiază o etapă cathartică fin interțesută la nivel simbolic; eroii își abandonează neputința umană prin recluziune, rătăcire, sete, foame ori prin urcarea în spații consacrate cum e muntele. „Simbolismul morții ca fundament al oricărei nașteri spirituale, adică al oricărei regenerări” va fi și el recunoscut doar la nivelul conotației, disiparea sensurilor în forma metaforică a creațiilor fiind
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
și caută acele locuri vulnerabile prin vecinătatea cu haosul. Unul dintre ele este pustiul, care „întrerupe locurile fertile, reprezentând goluri”. Motivul este întâlnit și în Vechiul Testament, unde pustiul reprezintă „un loc pentru încercări și, mai cu seamă, un loc de rătăcire, în care nu te așezi”. Într-o colindă din antologia lui Constantin Mohanu, flăcăul pornește în căutarea șarpelui care distruge sate și orașe și, după un ritual de pregătire purificator, ajunge într-un hiatus spațial: „Frâu-n mână că și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
pentru cititorul de basme: în toiul luptei cu zmeul (mezin, de cele mai multe ori), flăcăul îl roagă pe corb sau pe fata răpită să îi aducă apă, după care învinge. În balada Scorpia I (8), frații plecați la vânătoare sunt supuși rătăcirii cathartice, mezinul fiind cel care simte acut apropierea de sacrul stâng: „Daca vedea și vedea/ Că vânaturi nu-ntâlnea,/ Că și drumul se-nchidea,/ Că-n deșert se obosea/ Și căldura-i năbușea,/ Calu-n drum că mi-și oprea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
al secătuirii de vitalitate trebuie pus și motivul balaurului care blochează accesul comunității la sursa de apă; lipsită de puterile totale ale apei, lumea stă fără apărare în calea distrugerii cu chip ofidian. Pe de altă parte, setea din timpul rătăcirii acționează ca un indicator al traseului de consacrare. Feciorii din baladă ajung astfel la bestia amenințătoare și o înfrâng, iar fata mutilată își recâștigă brațele în basm: „Ei, e o plecat pin păduri-așa, hârâindu-sî. Și mergând așa, hârâindu-sî, i-
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
floral găzduiește căutările surorilor și mătușilor. Flăcăul poate fi recuperat doar de cineva cu o condiție similară - iubita sa, care își încheie astfel și ea inițierea, printr-o inversiune dinamic - pasiv. În Limanskova, Reni, voinicul rămâne izolat în urma bine cunoscutei rătăciri: „Dădu Dumnezeu o ceață,/ După ceață o negureață,/ Cărarea că își luară,/ Cărărui la negri munți./ (...) (numele fetei) de veste-a prins!/ Cărăruia că-și lua,/ Sus la munți că se urca,/ Jos, mai jos se pogora,/ Peste voinicel dădea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
lume vecină și paralelă, de unde își trage seva. E nevoie de un ochi ager, învățat, pentru a distinge calea inițiatică păzită astfel. Într-o variantă din Celei, Goij, motivul drumului ocultat este continuat de o vânătoare eșuată și de o rătăcire mutilantă: „Toată ziua sbuciuma/ Și nimic nu-mi folosia,/ Și noaptea că-l ajungea!/ Dar Dumnezeu ca un sfânt/ Săvai mare pe pământ,/ Lăs’o ceață de ’ngrozit:/ Negură până ’n pământ,/ Mistriceanul a rătăcit!/ Acum el rătăcia/ Și firea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
își întâlnește rudele moarte care devin ajutoare în incursiunea lui. Drumul pe celălalt tărâm este secondat de sufletele inițiate devenite ghid, și tocmai de la acestea află neofiții adevărurile sacre. Aceeași imagine se află în basmul Pipăruș Voinic, cu accent pe rătăcirea inițiatică și pe spațiul mitic pe care îl străbate fata de măritat: „Zice că odată o fată s-a pierdut de casă; mergând prin pădure și trecând peste câmpii, s-a pierdut și nu mai știa merge acasă. Apoi ce
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
două tipuri de relief nu lasă nici o îndoială că se parcurge un proces de înălțare a ființei prin pierderea fragilității umane. Întâlnirea cu casa mitică, punct terminus al căutării, se face printr-o rupere a timpului măsurabil, dar dilatat în timpul rătăcirii. „Și când a fost odată află o căsucă mică” semnalează intrarea în timpul sacru în care se produc revelațiile. Construcția creează senzația rupturii bruște și a surprizei de a păși din senin într-o nouă dimensiune. Câmpia din colinda de fecior
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
inițierii. Apartenența la htonian face din cerbul care își cântă fala o întrupare zoomorfă atemporală care trebuie re-biruită. Locul universal al inițierii și cel mai frecvent întâlnit este pădurea, a cărei simbolistică vastă se compune totodată din localizarea geografică a rătăcirii și a vânătorii. Ambele modalități de mișcare prin spațiul sacru constituie trasee inițiatice, cu deosebirea că peregrinarea fără direcție face din pădure o instanță superioară, ce dictează evoluția eroului, în timp ce vânătoarea indică o luare în posesie a energiilor locului. Unele
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
codrii-s rari./ Tăt umblară cât umblară/ O ziuă mare di vară./ Când fu colea lângă sară/ Dedi-n urma leului”. Eroul reface traseul arhetipal, deși nu cunoaște tărâmul codrilor neumblați în care ființa haosului doarme. În basmul Porcul cel fermecat, rătăcirea prin pădure în căutarea soțului se încheie la o casă mitică, în care se pătrunde printr-o mutilare similară celor din triburile de aborigeni: tăierea degetului mic. Moartea implicită este imediat urmată de ascensiunea în planul superior, fecioara intrând pe deasupra
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
care amenință creația. Cel mai adesea drumul îl duce spre est, în întâmpinarea soarelui călăuză pentru cei ce transcend lumile. „Estul este valorizat pretutindeni deoarece răsăritul soarelui simbolizează lumina spirituală salvatoare, nașterea sau nemurirea, în timp ce Vestul, loc al apusului, simbolizează rătăcirea sau moartea”. Momentul hotărâtor este însă la asfințitul soarelui, când este aflată calea către sacru sau este înfrânt monstrul. Fecioara alungată își găsește traseul eliberator odată cu încheierea drumului diurn pe boltă: „rămâind singură, Naramza rătăci de acolo până acolo prin
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
a străvechii legende mitologice a lui Perseu” asigură în subsidiar mireasa pentru voinic, în Antofiță a lui Vioară I(11) pescuitul fabulos fiind condiția obligatorie a nunții. În basme, vânătoarea reprezintă ocupația specifică pentru junele ajuns la vârsta inițiatică; astfel, rătăcirea prin pădurea ce anulează contingentul se adâncește cu scenariul căutării animalului mitic cu rol de călăuză sau ipostază totemică a alesei. Flăcăul căruia i s-a promis în schimbul ieșirii în lumea albă „Fata Brună,/ cu Fața Rumenă,/ cu Cosița Groasă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
reflexelor masculine, dar și prin comuniunea implicită cu sălbăticiunile rezervor de energie magică. Numărul fiilor conține deja premisa reușitei inițiatice, din momentul plecării lor pe munte trecând puțin până vor descoperi urma catalizatoare a mutației, „puntea” spre noul statut ontologic. Rătăcirea identității umane prin spațiul sacru îi transformă în nouă cerbi, metamorfoza fiind redată în text printr-un lexem pe care îngrijitoarea ediției La luncile soarelui nu l-a putut explica. Dicționarul limbii române al Academiei trimite lexemul neft la definiția
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]