2,826 matches
-
cruntă cu ciracii săi, care au realizat filmul, a ales ceva ciudat... greu de înțeles, la prima vedere. Personajele lui cele grozave nu sunt niște eroi, ci niște pârliți de bursieri, fugiți de la școală și care într-un moment de rătăcire au luat calea codrului, exact cum au pățit și cei care mai anul trecut l-au votat pe Băsescu, și acum se bat cu capul de pereți, mulți dintre ei făcând foamea în marea democrație postdecembristă. Prăpădiții de bursieri sunt
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
țara asta. Normal ar fi fost ca odată ce am citit ceea ce se spune despre mine, să mă retrag pentru o vreme în „Codrul cel mereu” cum este denumită pădurea statului din apropierea satului meu de baștină, să meditez pe larg asupra rătăcirilor mele conceptuale în materie de politică, să mă dau de vreo treizeci de ori cu capul de niște arbori de esență tare, numiți în popor și în botanică, stejari și după ce în sfârșit să mă fi tâmpit suficient, să ies
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
la care mă îmbia amicul Mikali: Domnu’ Lavric - așa-mi zice el și după mai multe beri băute împreună -, de ce nu faceți dumneavoastră vreo sută de cópii, să le legați și să le distribuiți? Ideea e amuzantă până la urmă. Aseară, rătăcirile m-au adus prin pasajul de la Romană, unde nu mai ajung cu lunile de când serviciul meu e circumscris altui traseu de metrou. Îl căutam expres pe Costică, poetul famelic care-și expunea aici producțiunea, o recita, improviza catrene la minut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
fost zadarnică. 2. După ce am suferit și am fost batjocoriți în Filipi, cum știți, am venit plini de încredere în Dumnezeul nostru, să vă vestim Evanghelia lui Dumnezeu în mijlocul multor lupte. 3. Căci propovăduirea noastră nu se întemeiază nici pe rătăcire, nici pe necurăție, nici pe viclenie. 4. Ci, fiindcă Dumnezeu ne-a găsit vrednici să ne încredințeze Evanghelia, căutăm să vorbim așa ca să plăcem nu oamenilor, ci lui Dumnezeu care ne cercetează inima. 5. În adevăr, cum bine știți, niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85042_a_85829]
-
Când oamenii spun că nu le pasă ce părere au alții despre ei, în cele mai multe dintre cazuri se amăgesc singuri. De obicei vor să spună doar că vor face așa cum au poftă, în speranța că nimeni nu va afla de rătăcirile lor. Sau, în cel mai bun caz, doar că sunt înclinați să acționeze contrar opiniei majorității pentru că sunt susținuți de aprobarea celor apropiați. Nu e greu să fii neconvențional în ochii lumii întregi dacă neconvenționalitatea ta reprezintă convenția tagmei din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
fi avut aproape patruzeci și șapte de ani. XLV Am spus deja că dacă n-aș fi avut norocul unei călătorii în Tahiti mai mult ca sigur n-aș fi scris niciodată cartea asta. Într-acolo a ajuns după multe rătăciri Charles Strickland, și acolo a pictat tablourile pe care se întemeiază în mod cert faima lui. Presupun că nici un artist nu-și dobândește pe deplin împlinirea visului care-l obsedează, dar Strickland, hărțuit neîncetat de lupta lui cu tehnica, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
mai aprig dorința de a fi stăpân pe ce-i al meu! Vreau să mor și să plec cât mai repede de aici, căci legăturile cu această lume sunt prea primejdioase, iar plăcerile și greutățile ei deopotrivă sunt doar niște rătăciri regretabile și întru totul dăunătoare. Acum, singura sete, pe care pot s-o mai simt, este doar cea a voluptăților de după moarte, iar mie mi este atât de sete... Nu mă muncește nicidecum neliniștea întunericului morții, și nici de veșnicia
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
de "acolo" avea ceva care impunea. Și oricine ajungea "acolo" îmi părea salvat. A mai existat o prejudecată, de origine literară. M-a cam tulburat, la vremea respectivă, rușinea judecării lui Ezra Pound într-o cușcă. Oricât de condamnabilă fusese rătăcirea lui Pound care, în plin război, vorbise împotriva țării sale, de la microfoanele lui Mussolini, mi se păruse cumplit să judeci un om, un poet de o asemenea talie, într-o cușcă, la fel ca o fiară. Pe urmă, mi-am
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
familiilor. Hideyoshi cunoștea greutățile amarnice pe care le prilejuia războiul. Lumea se afla în război de pe vremea copilăriei lui, când trăia în casa dărăpănată a mamei sale din Nakamura. La fel fusese și de-a lungul numeroșilor săi ani de rătăciri. Odată cu intrarea lui Nobunaga în scenă, suferințele societății deveniseră și mai drastice pentru o vreme, dar le însoțise o anume veselie și bucurie în viața oamenilor de rând. Populația credea că Nobunaga avea să aducă o epocă de pace lungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
să nu fi fost vreodată martorul tainelor nemărginite ale scânteii divine și nici să pot gusta cândva din nefericirea luminii furate în folosul oamenilor. Să nu fiu părtașul nici unui gest al nici unuia dintre strămoșii mei, cărora vrând-nevrând le împărtășesc experiențele, rătăcirile, deciziile. Aș vrea să fiu mort, nicicând născut, iar făptura mea pregătită să intre în abatorul vieții să încremenească pe veci în camera de așteptare a celor ce urmează să vină pe lume. Oare? Dar, stați, oare? Oare chiar își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
la nici un răspuns și neputând cuprinde cu mintea nici un adevăr, mă văd nevoit să mă dau bătut și să încremenesc în cea mai cruntă nepăsare. Asemeni mie, simt o omenire întreagă luptându-se fără speranță de izbândă cu aceleași vechi rătăciri, pe care numai idioția le poate absolvi și cărora numai nepăsarea le poate oferi răspuns. Cum Dumnezeu a fost posibilă conștiința, cea mai cruntă dintre toate bolile cunoscute și în prezența căreia viața devine imposibilă? Întrebarea aceasta, care prin sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
acest rău. Acesta nu se obține decât 52 prin rugăciune. Fără mine nimic nu puteți face” ne spune Iisus Hristos. Cine se dispensează de rugăciune pierde ajutorul lui Dumnezeu și mintea lui rămâne întunecată, iar viața lui este o permanentă rătăcire”(Arsenie Boca). Necesitatea rugăciunii se datorează tocmai eficacității ei, altfel ea nu ar mai fi necesară. Rugăciunea este legătura necesară pentru a primi binecuvântările și puterea lui Dumnezeu și împlinirea promisiunilor Sale. Rugăciunile noastre trebuie făcute în numele Domnului nostru Iisus
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
ar începe să se schimbe, cu siguranță! Și astfel am ajunge să trăim pe o planetă mult mai curată, fără stres și cu multe alte avantaje. De altfel în Ioil (2,12) ni se spune astfel, că după ce avem o rătăcire, te întorci cu lucruri bune înspre Dumnezeu, cum ar fi și postul: ”Și acum zice Domnul, întoarceți-vă la Mine din toată inima voastră, cu postiri, cu plâns și cu tânguire”. Iar obiceiul acesta al postirii, pentru un mai mare
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
acel inel minunat, după cum v-am mai povestit, Angelica se simtea mândră de puterea lui și a început a călători singură fără frică, dar nu și fără un tainic simțământ de rușine la gândul că fusese nevoită să caute, în rătăcirile ei, protecția contelui Roland și a lui Sacripant. Ea și-a imputat deasemeni ca pe o slăbiciune până și dorința ce o avusese, la un momentdat ,de a se uni cu Rinaldo și trufia sa urcă atât de sus, încât
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
a luat spada din copac și a pornit în direcția apucată de calul sarazinului. Numai că, animalul sarazinului neavând altă îndrumare decît aceea a spaimei sale, își încâlcise urmele într-o asemenea măsură încât Roland, după două zile de zadarnică rătăcire, a renunțat a-l mai căuta. Era cam pe la mijlocul celei de a treia zi când paladinul a ajuns pe malul unei ape ce străbătea șerpuind, o livadă smălțuită cu flori. Copaci înalți ale căror vârfurei se îmbinau formând o boltă
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
Vlad să merg până la farmacie pentru niște medicamente și, din grabă, nu mi-am mai luat trusa cu mine. M-am zăpăcit cu totul... - Nu te-am văzut niciodată așa... Ce-i cu tine? Revenindu-și din starea creată de rătăcirea trusei Ina găsi să răspundă cu dezinvoltură: - Nici nu aveai cum. Astăzi am un motiv special să fiu aeriană. Știi, parcă plutesc...! - Nu mai spune!? - Olga, mă mărit! Ina se apropie de prietena ei, o cuprinse cu brațele, repetând de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
brațele fiecăruia dintre noi, dintre popoare, luminându-ne, dându-ne aripile necesare zborului în tot ce făptuim. Ortodoxia este liantul acestui tot, nu pentru că este mai blândă, mai îngăduitoare, ci pentru că ea crede nelimitat în perfectibilitatea omului, salvarea omenirii. Analizând rătăcirile, căderile, să credem, fără pic de îndoială, că putem deveni mai buni decât ieri, mai luminați decât alții, mai apostolici=luminători theandrici. Nu infatuarea, mâna-n buzunar și pieptul bombat, cum fac politicianiștii, ne scot în evidență, ne scot din
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
am răscolit vreo două Tati-uri, am cinat destul de de vreme la restaurantul „Le Levant“ (era surpriza prie tenilor mei, căci tocmai îmi apăruse „Levantul“), unde mi-au și făcut o poză sub marea lui firmă galbenă și, după o rătăcire fericită prin labirintul metroului, am ajuns acasă, unde pe fereastră seara căzuse de mult... M-am întrebat întotdeauna dacă mi-am înșelat soția în acea noapte. Habar n-am nici acum. Dar acum îmi pasă mult mai puțin decât atunci
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
Tripticul din Gand“ al genului fan tasy, cred că ar fi mai interesant să povestesc, pe scurt, cum am ajuns la ea. Aveam șaptesprezece ani și nici un prieten. Era vară, mă-ntor ceam pe la nouă seara acasă din obiș nuitele mele rătăciri pe străzi necunoscute. Soarele arunca o lumină razantă peste cartierul de blocuri, o lumină intens portocalie ce vira spre ambră cu fie care minut care trecea. Liniștea și singurătatea erau totale, umbrele se scurgeau nesfârșite din fie care obiect. Dintr-
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
brusc pe Imhotep: — Crezi că ceea ce noi numim religie ne va ajuta într-o zi să vedem ceea ce astăzi nu cunoaștem? Imhotep îl privi surprins: — Ankh-ul nostru trebuie să întreprindă călătoria, spuse el, nesigur. E o călătorie în întuneric și rătăcire, dar ne duce pe celălalt mal... Asta înseamnă corabia zeiței. Dar poate că ideea e mai presus de ceea ce cuvintele noastre pot cuprinde. Tânărul Împărat zise melancolic: — Îți mulțumesc. Dacă toate acestea ar fi adevărate, m-aș simți foarte liniștit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mărime, ca Delavrancea, Rădulescu-Motru, au făcut parte din suita care a celebrat zgomotos prezența la București a acestui reprezentant funambulesc al culturii franceze de atunci, ținînd mai degrabă de zonele ei periferice efemere, ca un fel de necesar exutoriu al rătăcirilor ei morale. Va fi fost implicat poate în acest entuziasm exacerbat ceva din complexele unei culturi provinciale, confruntate cu exorbitanța promiscuă a unei mari culturi? În orice caz, acest episod eroi-comic al vizitei lui Péladan este simptomatic pentru climatul tulbure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
sămănătorist („provincie sănătoasă/metropolă coruptă, loc al pierzaniei”): „Fotografie prăfuită pe pian și găsită pe urmă vie/ În provincie unde dădeau educație părinții/ Pentru păstrarea credinței - a crezut că-i mai bine să vie/ În orașul mare cu petreceri pentru rătăcirea conștiinței// Sufletul meu: femeie la modă merge cu orișicine...” Sau flagelarea ironică a convențiilor sentimentale aferente: „De-ai fi fost croitoreasă ori n-ai fost nu-mi pasă/Dragoste provincială în curent cu mișcarea literară/ Sufletul tău e curat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Henri Massis din cunoscuta sa carte-manifest Défense de l’Occident, iar solidaritatea sa din finalul lucrării cu tradiționalismul „latin” al lui Charles Maurras exprimă un veritabil credo: „Geniul creator al acestui neam va avea atîta vitalitate încît să poată înfrînge rătăcirile și să poată asimila, din marea răzvrătire a epocei contemporane, numai elementele sănătoase și viabile. Pentru descendenții Romei antice, oricît de îndepărtați ar fi ei, asemenea elemente nu-și pot avea izvorul în anarhie. La cause latine est la cause
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
nu știm de vom reuși vreodată...”), la capătul unor evaluări drastice ale mimetismului „poeților noui”: „Adoptarea concepției relativiste din domeniul strict științific de poeții noui e mai mult exterioară, superficială. Ei n-au pătruns spiritul științei, esența acesteia. Extravaganțele și rătăcirile extremiștilor sînt cea mai evidentă negațiune a pretențiilor de atitudine științifică”. Aceasta înseamnă ordine, disciplină, seriozitate, nu anarhie și frivolitate”. Printre poeții „anarhici” comentați este amintit și Ion Minulescu (cu poemul „blasfemiator” „Spovedanii”). În categoria „extremiștilor” intră Ilarie Voronca, B.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
te lega prea mult de ceva sau de cineva; dezamăgirea poate fi fără de margini. Când vântul spulberă razele de soare, florile se umplu de lacrimi amare. Viața își începe mersul pe genunchi și coate. Speranțele și disperările vin mai târziu. Rătăcirile prin hățișurile vieții încarcă sufletul, înarmează spiritul, pune temelii solide ființei, întruneființă. Speranța-i virtute, dragostea servitute. Știința adevărată duce la progres. Mânuită cu nepricepere și rele credințe ucide omenirea. Neștiința, necunoscutul naște vise. Când visele se împlinesc și toate
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]