2,974 matches
-
1156-1158 - Era Hogen. 1156 - Fujiwara Yorinaga strânge o sută de războinici (conduși de Minamoto Tameyoshi, șeful clanului Minamoto și, împreună cu Sutoku, pregătesc apărarea într-un palat din capitală. Fujiwara Tadamichi (fratele lui Fujiwara Yorinaga), împreună cu Go-Shirakawa, strânge mult mai mulți războinici din ambele clanuri Minamoto și Taira. În bătălia ce urmează, Fujiwara Yorinaga este omorât. Taira Kiyomori devine favoritul curții imperiale și sfătuitorul ei, în timp ce Minamoto Tameyoshi este condamnat la moarte. 1158 - Go-Shirakawa abdică. Nijo devine împărat titular. Go-Shirakawa devine împărat
Cronologia Perioadei Heian () [Corola-website/Science/303063_a_304392]
-
se numește afacerea Shishigatani.) 1177 - Aproape o treime din capitală este distrusă de un incendiu. Mii de oamenii își pierd viața. 1179 - Fujiwara Motomichi devine regent până în anul 1183. Decembrie 1179 - Taira Kiyomori intră în capitală cu câteva mii de războinici ca represalii împotriva confiscării de către Go-Shirakawa a câtorva proprietăți ale familiei Taira la începutul anului (cei doi s-au urât dintotdeauna, aceasta fiind doar ultima picatură). Go-Shirakawa este arestat la domiciliu și mulți importanți funcționari guvernamentali sunt alungați sau degradați
Cronologia Perioadei Heian () [Corola-website/Science/303063_a_304392]
-
1180 - Minamoto Yoritomo stabilește un minister care reglementează chestiunile militare - privilegiile, obligațiile, proprietățile și gradele. (Trebuie menționat că la începutul perioadei medievale, cuvântul "samurai" nu a fost termenul folosit pentru orice luptător, ci un rang înalt rezervat numai unor anumiți războinici.) Februarie 1181 - Forțele Taira înfrâng trupele conduse de Minamoto Yukiie (unchiul lui Minamoto Yoritomo) în provincia Mino. Martie 1181 - Taira Kiyomori moare iar problemele statului sunt lăsate în mâinile fiului său, Taira Munemori (un om lipsit de talent politic). Forțele
Cronologia Perioadei Heian () [Corola-website/Science/303063_a_304392]
-
parțială a datoriilor. Cămătarii și negustorii sunt loviți și încearcă să găsească mijloace de a eluda legea. În cele din urmă Actul s-a dovedit imposibil de executat și a fost amendat în decurs de un an, lăsând astfel clasa războinicilor îndatorată, sărăcită și nemulțumită.) 1298 - Fushimi abdică și devine împărat în retragere. Go-Fushimi, fiul său, devine împărat titular până în anul 1301. 1301 - Hojo Sadatoki demisionează din funcție și se dedică vieții religioase. Vărul său, Hojo Morotoki, devine regent titular până în
Cronologia Perioadei Kamakura () [Corola-website/Science/303064_a_304393]
-
își îndeplinește sarcina, viteazul Roland, cumpătatul Olivier și ceilalți doisprezece pairi preiau comanda ariergărzii france, care număra 20 000 de oameni. O armată de sarazini de 100 000 de oameni, condusă de nepotul lui Marsilion și de alți 11 mari războinici sarazini, este văzută apropiindu-se de ariergardă. Prietenul lui Roland, Olivier, îi cere de trei ori să sune din corn pentru a chema restul armatei în ajutor, dar codul onoarei îl obligă pe Roland să lupte în continuare, deși este
Cântecul lui Roland () [Corola-website/Science/303110_a_304439]
-
plesnește tâmpla și îi curge sânge din gură. Când bătălia era pe sfârșite, Roland îi retează cu spada mâna dreaptă lui Marsilion. Acesta fuge de la fața locului și este urmat de supraviețuitorii din armata sa. Roland și Turpin sunt singurii războinici rămași în viață pe câmpul de luptă. Totuși, Turpin fusese rănit grav în multe locuri de loviturile sarazinilor și pierde sânge până moare, în timp ce ține o slujbă pentru tovarășii săi de arme. Roland, nevătămat în luptă, sângerează din cauza tâmplei rupte
Cântecul lui Roland () [Corola-website/Science/303110_a_304439]
-
și nu informa autoritățile de îndată era omorât, iar pedeapsa sa cădea și asupra familiei sale. ului, luptătorul medieval, i s-a atribuit statutul de model suprem și mereu actual al desăvârșirii japoneze. În secolul al XII-lea existau și războinicii proveniți din rândurile țăranilor, dar aceștia erau puțini. Șefii lor, samuraii, erau stăpânii satelor respective și vasalii direcți ai shogunului. Sub comanda lor se aflau luptători care înainte de a porni la luptă se parfumau, se machiau și își înnegreau dinții
Samurai () [Corola-website/Science/302278_a_303607]
-
asistență militară imediată, după care erau recompensați pentru serviciile prestate. Samuraiul purta două săbii, una lungă (katana) și una scurtă (wakizashi). Ei erau cei care-i apărau pe shogun și pe "daimyo" - nobilul feudal. Normele cunoscute sub denumirea de codul „războinicului” (Bushido), nu întotdeauna respectat, exaltau ideea de onoare, de respect față de cuvântul dat, de sacrificiu pentru suzeran și de dispreț față de moarte. Esența codului războinicilor rămânea simtul datoriei. Codul onoarei și al devotamentului absolut pentru seniorul lor sau pentru împărat
Samurai () [Corola-website/Science/302278_a_303607]
-
-i apărau pe shogun și pe "daimyo" - nobilul feudal. Normele cunoscute sub denumirea de codul „războinicului” (Bushido), nu întotdeauna respectat, exaltau ideea de onoare, de respect față de cuvântul dat, de sacrificiu pentru suzeran și de dispreț față de moarte. Esența codului războinicilor rămânea simtul datoriei. Codul onoarei și al devotamentului absolut pentru seniorul lor sau pentru împărat îi situeaza pe samurai în relație cu cavalerii europeni din evul mediu, dar cu deosebirea că din codul samurailor lipsea idealul religios. Cel mai mare
Samurai () [Corola-website/Science/302278_a_303607]
-
samurai în relație cu cavalerii europeni din evul mediu, dar cu deosebirea că din codul samurailor lipsea idealul religios. Cel mai mare samurai, secolul al XVII-lea pe nume Miyamoto Musashi spunea că jurământul samuraiului înseamnă devotament până la moarte. Codul războinicului impunea onoare, respect față de cuvântul dat, spirit de sacrificiu și dispreț total față de moarte. Spre a evita umilința captivității, iar mai târziu spre a demonstra credința față de stăpân, sau spre a protesta împotriva conduitei nedrepte a unui superior direct, a
Samurai () [Corola-website/Science/302278_a_303607]
-
prezența martorilor. Unul dintre martori, cel mai bun prieten, îi făcea sinucigașului serviciul de a-l decapita sau de a-i tăia carotida, după deschiderea abdomenului. Samuraii cei mai bogați posedau reședințe vaste, putându-i adăposti pe vasalii și pe războinicii lor. Fortărețele erau construcții provizorii, abia în secolul al XVI-lea construindu-se castele fortificate din piatră, asemănătoare celor europene. În război, samuraiul, călărind pe un cal, încărcat cu harnașamente grele și somptuoase, purta o armură făcută din plăci de
Samurai () [Corola-website/Science/302278_a_303607]
-
și arc cu săgeți. Pentru protecție aveau un scut de lemn mare și foarte greu. Un samurai trebuia neapărat să știe să cânte la un instrument, de obicei flaut. Înainte de începerea luptei samuraiul cel mai curajos provoca la luptă un războinic, de rang cât mai înalt, din tabăra adversă. Adeseori, în caz de înfrângere aveau loc sinucideri colective, șefii de clan obligând sute de războinici, vasali și servitori să-și ia viața. În unele cazuri, spre a fi un exemplu urmașilor
Samurai () [Corola-website/Science/302278_a_303607]
-
un instrument, de obicei flaut. Înainte de începerea luptei samuraiul cel mai curajos provoca la luptă un războinic, de rang cât mai înalt, din tabăra adversă. Adeseori, în caz de înfrângere aveau loc sinucideri colective, șefii de clan obligând sute de războinici, vasali și servitori să-și ia viața. În unele cazuri, spre a fi un exemplu urmașilor, sinuciderile erau spectaculoase. Prizonierului de rang înalt i se permitea să compună un poem de adio, care apoi era trimis ca amintire familiei lui
Samurai () [Corola-website/Science/302278_a_303607]
-
samuraiului decedat îi scria numele pe o tăbliță, păstrată apoi pe altarul casei. În grădină, sub o piatră de mormânt, în locul corpului său, pierdut pe câmpul de luptă, familia îngropa o șuviță de păr sau un obiect drag ce aparținuse războinicului. În Japonia, la începutul epocii medievale normele de drept cutumiar erau diferite de la o regiune la alta. În general, șeful familiei era acela care își judeca și sancționa membrii familiei și servitorii. Când lipseau dovezi sau martori, o preoteasă-ghicitoare căzând
Samurai () [Corola-website/Science/302278_a_303607]
-
era samuraiul local, potrivit unor norme stabilite de guvernul shogunal. Pedepsele erau în funcție nu numai de gravitatea delictului, ci și de poziția socială a vinovatului: cu cât această poziție era mai înaltă, cu atât pedeapsa era mai severă. Copiii războinicilor purtau încă de mici o sabie de lemn și deprindeau de timpuriu mânuirea arcului și călăritul. Ei erau în general educați și instruiți, în mod sumar, în familie. Ceremonia căsătoriei era simplă, constând în schimbul între miri a trei cupe de
Samurai () [Corola-website/Science/302278_a_303607]
-
fost niciodată proclamat regele, ceea ce i-ar împiedica posibilitatea de a folosi astfel de titlu onorific. Se presupune astăzi ca numele "Vercingetorix" este format ca o poreclă onorifică, compusă din elementele: "ver-" () însemnând "deasupra" (cognatele includ și ), "-cingeto-" () însemnând "luptător", "războinic", și -"rix" () însemând "rege". Numele ar trebui să însemne atunci "rege suprem al războinicilor". Astfel de compuneri au fost populare în onomastica galică — Iulius Cezar menționează două persoane de nume "Cingetorix" în "Commentario de Bello Gallico", în sursele latinești apar
Vercingetorix () [Corola-website/Science/302323_a_303652]
-
titlu onorific. Se presupune astăzi ca numele "Vercingetorix" este format ca o poreclă onorifică, compusă din elementele: "ver-" () însemnând "deasupra" (cognatele includ și ), "-cingeto-" () însemnând "luptător", "războinic", și -"rix" () însemând "rege". Numele ar trebui să însemne atunci "rege suprem al războinicilor". Astfel de compuneri au fost populare în onomastica galică — Iulius Cezar menționează două persoane de nume "Cingetorix" în "Commentario de Bello Gallico", în sursele latinești apar și, printre alți, Dumnorix, căpetenia aeduilor, Ambiorix, prințul eburonilor și Orgetorix, negustorul elvet. Numele
Vercingetorix () [Corola-website/Science/302323_a_303652]
-
a căra obstacole mult mai mari decât ele. O altă legendă grecească surprinde transformarea de către Zeus a unor furnici, probabil din neamul lui Mirmex, în oameni. Aceștia, printre care se numărau și Ahile și Patrocle erau mirmidonii, cei mai viteji războinici ai Greciei Antice. În tradiția islamică, lăcustele au fost printre primele animale create de Allah. Ele sunt creaturi inteligente și le-a fost milă de Adam, când acesta a fost alungat din Rai. Ele au fost aduse pe lume din
Animale (mitologie) () [Corola-website/Science/302338_a_303667]
-
negustor/pirat/mercenar) anumitor popoare scandinave (vikingi, normanzi, varegi) la început, iar mai apoi ale slavilor. Până la urmă, miza acestei controverse este culturală și de moștenire istorică. Problema este dacă civilizația slavilor de răsărit are la origine elemente scandinave ale războinicilor nordici din secolele al IX-lea și al XI-lea, așa cum susține teoria normanda, sau dacă acesta civilizație se bazează pe fundații locale. "Teoria normanda" afirmă că Rusia Kieveana a fost fondată și și-a primit numele după numele stăpânilor
Rusii () [Corola-website/Science/302073_a_303402]
-
două divinități cu numele Indra: Indra - conducătorul divin al tărâmului spiritual al ființelor zeiești În timpurile vedice, Indra era cunoscut ca fiind regele tuturor zeilor. El era conducătorul Deva-șilor, zeul războiului, zeul fulgerului și al furtunii, cel mai mare dintre războinici și cel mai puternic dintre toate ființele. Era apărătorul zeilor și al întregii omeniri împotriva forțelor răului. Indra era considerat un zeu solar, ce străbătea cerurile în caleașca sa aurită. Cel mai adesea era însă cunoscut ca zeu al fulgerului
Indra () [Corola-website/Science/302119_a_303448]
-
mai adesea era însă cunoscut ca zeu al fulgerului, mânuind cu iscusință și putere arma celestă, Vajra (fulgerul). În luptă, Indra folosea de asemenea și arcul, un laț și un cârlig. Printre altele, Marele Zeu avea puterea de a reînvia războinicii uciși în luptă. Indra este considerat un zeu creator, fiind cel care a stabilit ordinea în Cosmos și, deoarece este cel care a readus apa pe Pământ dupa o perioada de cumplita secetă, este considerat și zeu al fertilității. Indra
Indra () [Corola-website/Science/302119_a_303448]
-
de ordonanță și avea ocazia să observe de la distanță câmpul de bătălie și posibilitatea traducerii în practică a teoriilor războinice care îi fuseseră inoculate, dar la nevoie devenea combatant. Abia la douăzeci de ani se ridica la dreptul de adevărat războinic al armatei Spartei, fiind obligat să servească până la vârsta de 60 de ani. La treizeci de ani, războinicul primea dreptul de a participa la adunarea populară, numită "apella". Războinicii de bază erau cei cuprinși între vârstele de 20 și 50
Leonidas () [Corola-website/Science/302140_a_303469]
-
teoriilor războinice care îi fuseseră inoculate, dar la nevoie devenea combatant. Abia la douăzeci de ani se ridica la dreptul de adevărat războinic al armatei Spartei, fiind obligat să servească până la vârsta de 60 de ani. La treizeci de ani, războinicul primea dreptul de a participa la adunarea populară, numită "apella". Războinicii de bază erau cei cuprinși între vârstele de 20 și 50 de ani. Cei mai tineri, sau cei cu vârsta cuprinsă între 50 și 60 de ani, erau păstrați
Leonidas () [Corola-website/Science/302140_a_303469]
-
Abia la douăzeci de ani se ridica la dreptul de adevărat războinic al armatei Spartei, fiind obligat să servească până la vârsta de 60 de ani. La treizeci de ani, războinicul primea dreptul de a participa la adunarea populară, numită "apella". Războinicii de bază erau cei cuprinși între vârstele de 20 și 50 de ani. Cei mai tineri, sau cei cu vârsta cuprinsă între 50 și 60 de ani, erau păstrați în rezerva disponibilă. Abia după 60 de ani un bărbat spartan
Leonidas () [Corola-website/Science/302140_a_303469]
-
unde s-au infiltrat pentru a ataca prin spate pe apărătorii greci. Înțelegând că rezistența va avea un sfârșit tragic, Leonidas a trimis înapoi cea mai mare parte a trupelor, păstrând alături de sine pe cei 300 de hopliți spartani, pe războinicii din orășelul Thespia și o parte din thebanii voluntari, hotărâți să moară în luptă. În virtutea severelor legi lacedemoniene, războinicii spartani n-aveau dreptul să se retragă din luptă. Herodot sugerează că un oracol delfic ar fi fost cauza rezistenței singulare
Leonidas () [Corola-website/Science/302140_a_303469]